Misiuni ale unor nave de cercetare

In cele ce urmeaza am sa descriu primele misiuni ale unor nave de cercetare pana in anul 2000

Dintre expeditiile stiintifice mai vechi trebuie mentionate sondele spatiale de tip Mariner (USA)
Astfel Mariner 2 a fost prima sondă care a ajuns cu succes la Venus în Decembrie 1962, şi care a cules informaţii prin care s-a confirmat faptul că Venus este o planetă foarte fierbinte (800 grade Fahrenheit, în prezent fiind acceptată valoarea de 900 grade F.) cu o atmosferă acoperită de nori compuşi la rândul lor, in mare parte, din dioxid de carbon.
Sonda Mariner 3 a fost lansată pe 5 Noiembrie 1964, s-a pierdut în momentul în care nu i s-a putut înlătura învelişul protector odată ca a ajuns în spaţiul interplanetar. Fiind astfel în imposibilitatea de a capta energia solară prin intermediul panourilor solare, sonda "a murit" la puţin timp, odată cu terminarea bateriilor şi se află în prezent pe orbita solară.
S-a avut în vedere un mars raid cu Mariner 4.
Sonda Mariner 4 ,sonda geamănă a lui Mariner 3, a ajuns la Marte în 1965 şi a luat primele prim planuri ale suprafeţei marţiene (22 de toate) în trecerea sa pe lângă planetă. Sonda a găsit o planetă brăzdată de cratere cu o atmosferă mult mai săracă decât se crezuse. Oamenii de ştiinţă,pornind de la această scanare a planetei, au ajuns la concluzia că Marte era o planetă "moartă" atât din punct de vedere geologic cât şi biologic.
Mariner 9, sonda geamănă a lui Mariner 8 care a avut o lansare eşuată, o devenit prima navă care a orbitat în jurul lui Marte ,în 1971. A trimis informaţii despre Planeta Roşie cum nici o altă sondă nu făcuse înainte, dezvăluind vulcani imenşi pe suprafaţa marţiană, precum şi sisteme de canioane gigantice, şi dovezi că odată pe suprafaţa planetei curgea apă. Sonda a făcut de asemenea şi primele prim - planuri ale celor doi sateliţi ai lui Marte, Phobos şi Deimos(mici ca dimensiune).
Sonda Mariner 10 asa cum am mai spus s-a folosit de Venus ca suport gravitaţional pentru Mercur în 1974. Sonda a adus primele imagini apropiate ale atmosferei venusiene în ultraviolet, dezvăluind detalii nevăzute până atunci din stratul de nori, şi în plus faptul că întregul sistem de nori face o rotaţie completă în jurul planetei în patru zile terestre. Mariner 10 a făcut trei zboruri pe deasupra lui Mercur din 1974 până în 1975 când a rămas fără combustibil pentru controlul alitudinii. Sonda a dezvăluit faptul că Mercur este o planetă puternic brăzdată de cratere, cu o masă mult mai mare decat se crezuse initial.


Dintre alte misiuni mai vechi merita mentionate si misiunile sondelor spatiale de tip Pioneer :
Pioneer 10 a fost prima navă care a ajuns în preajma lui Jupiter în 1973.
Pioneer 11 a urmat-o în 1974, dar şi-a continuat drumul fiind prima sondă care a studiat Saturn în 1979.
Navele Pioneer au fost proiectate pentru a testa abilitatea navelor spaţiale de a supravieţui la trecerea prin centura de asteroizi şi prin magnetosfera lui Jupiter.
Centura de asteroizi a fost un test uşor, însă au fost aproape prăjite de ionii capturaţi de câmpul magnetic al lui Jupiter.
Această informaţie a fost crucială pentru succesul urmatoarelor misiuni Voyager.
Generatorul RTG al lui Pioneer 11 e mort. Ultima comunicare cu Pământul a avut-o în Noiembrie 1995. Pioneer 10 funcţionează încă (cu greu) însă nu mai este urmărit cu regularitate datorită reducerilor de buget ale NASA.
Ultimele date au fost recepţionate de la el pe 31 Martie 1997.
NASA a lăsat-o să se afunde în spaţiul interstelar, de altfel, prima navă cu o astfel de soartă.

Fiind primele nave spaţiale care părăsesc sistemul nostru solar, Pioneer 10 & 11 sunt purtătoarele unui mesaj grafic sub forma unei plăcuţe placată cu aur, de 6 pe 9 inch, prinsă de panoul de comandă al navei.


Misiunile Voyager
Sonda spatiala Voyager 1 a fost lansata pe 5 Septembrie 1977, si a calatorit in spatiu trecand pe langa Jupiter dupa 1 an si 6 luni de la lansare( pe 5 Martie 1979) si pe langa Saturn dupa inca 1 an si 7 luni (pe 13 Noiembrie 1980).
Nava Voyager 2 a fost lansata pe 20 August 1977 (înaintea lui Voyager 1), si a zburat pe deasupra lui Jupiter pe 7 August 1979, a lui Saturn pe 26 August 1981, a lui Uranus pe 24 Ianuarie 1986 si a ajuns in cele din urma in dreptul lui Neptun dupa aproximativ 12 ani de la lansare pe 8 August 1989.
Voyager 2 a profitat de o aliniere rara (o data la fiecare 189 de ani) pentru a trece de la o planetă exterioara la alta. Voyager 1 ar fi putut, în principiu, sa-şi continue drumul spre Pluto, dar Jet Propultion Laboratory a optat pentru o apropiere mai sigura de Titan pentru a cerceta acest satelit care la acea vreme devenise interesant pentru ca se banuia ca ar contine oxigen care dupa cum se stie este un gaz indispensabil vietii asa cum o stim noi pe planeta Pamant!
Datorita celor 2 sonde, cunostinţele noastre despre cele 4 planete gigantice, satelitii lor si inelele lor s-au imbogatit considerabil. Sondele spatiale Voyager 1 si 2 au descoperit ca Jupiter are o atmosfera complicata fiind brazdata de fulgere si aurore.
In periplul lor navele Voyager au descoperit inca trei sateliti ai acestei planete!
Dintre surprizele revelate de cele doua sonde amintim faptul ca s-a constatat ca si Jupiter are inele si ca Io are vulcani sulfurosi activi, cu efecte majore asupra atmosferei lui Io.
Cand cele doua sonde au ajuns in dreptul planetei Saturn, au descoperit peste 1000 de bucle si 7 sateliti noi, incluzand si presupusii sateliti care tin pe loc inelele.
Pe Saturn vremea era ceva mai blanda fata de cea de pe Jupiter: Astfel s-au fotografiat jeturi masive desubstanta care variaza foarte putin in atmosfera planetei (este cunoscuta marea bucla alba din atmosfera lui Saturn activa de peste 33 de ani). Atmosfera pe Titan era incetosata si Sonda nu a putut arata fotografii de la suprafata satelitului. Cand Voyager 1 a trecut pe langa satelitul Mimas aspectul lui era inspaimantator:
- un crater de impact masiv il facea sa se asemene cu o Stea Moarta.
Surpriza cea mare o constituia aspectul ciudat al inelelor lui Saturn:
Prezenta buclelor, ondulatiilor si a spitelor era neasteptata si greu de explicat.
Voyager 2
Voyager 2, multumita unor eforturi ingineresti si de programare de-a dreptul eroice a celor de la Jet Propultion Laboratory , si-a continuat misiunea spre Uranus si Neptun. Uranus in maretia lui aparea ca o planeta monocromatica. Ca o ciudatenie, s-a descoperit ca axa sa magnetica era puternic deplasata fata de axa sa rotationala , ceea ce-i conferea lui Uranus o magnetosfera neobişnuita. Au fost gasite canale inghetate pe satelitul Ariel, iar satelitul Miranda avea o neobisnuita mixtura de felurite regiuni:
podisuri,munti inalti si ,,campii ''
Au mai fost descoperiti 10 sateliti si inca un inel al lui Uranus.
Spre deosebire de Uranus, pe Neptun s-a gasit o atmosfera inca activa, fiind descoperite mai multe tipuri denori. Arcele inelelor s-au dovedit a fi petece stralucitoare ale inelelor. S-au mai descoperit doua inele, si alti sateliti. Axa magnetica a lui Neptun era de asemenea rasucita.
Triton satelitul lui Neptun avea un aspect brazdat de gheizere. (Ce se prezintau in stare lichida la 38*K?)
Jet Propultion Laboratory a anuntat ca daca toate lucrurile vor merge bine la bordul celor doua nave ele vor putea fi urmarite pana cel putin in anul 2030!!!
Ambele Voyager au suficient combustibil - se estimează că lui Voyager 1 ii va ajunge pana în 2040 iar luiVoyager 2 pana în 2034. Singura problema care ar aparea ar fi la RTG - uri (generatoarele de curent ) data fiind distanta enorma fata de Soare!
satelitul Io
Mimas
Europa si Jupiter
 Titan (Saturn)

Misiunile Viking 1 si 2

Au avut drept scop cercetarea planetei Marte cea de a 4-a planeta de la Soare.

Viking 1 a fost lansat de la Cape Canaveral, Florida pe 20 August 1975 pe o racheta TITAN 3E-CENTAUR D1. Sonda a intrat pe orbita marţiana pe 19 Iunie 1976, si aterizarea a avut loc pe versantul vestic al Chryse Planitia pe 20 Iulie 1976.
A fost programata pentru a fotografia solul si a gasi micro-organisme martiene , si a trimis incredibile imagini panoramice ale reliefului martian.
Ceea ce s-a constatat atunci de catre derulatorii programului este ca cerul lui Marte era rozaliu,
nu albastru inchis cum s-a crezut initial (culoarea rosie-rozaliu se datoreaza razelor solare care se reflecta din particulele de praf rosiatice prezente in atmosfera rarefiata ).
Aterizarea a avut loc pe un camp de nisip rosu si de bolovani ce se intindeau pana hat departe -cat s-a putut cuprinde cu camera de luat vederi.
Inainte de aterizare insa sonda a trimis imagini paronamice ale reliefului martian de o incredibila frumusete, printre care si ale celebrului canion martian.

Viking 2 a fost lansat pe 9 Septembrie 1975 şi a ajuns pe orbita martiana pe 7 August 1976.
Aterizarea s-a facut pe 3 Septembrie 1976 in Utopia Planitia.
Misiunea a fost aceeasi cu a lui Viking 1 cu exceptia ca de data aceasta seismometrele au funcţionat si au inregistrat primul cutremur martian.
Ultimele date au fost recepţionate de la Viking 1(Lander 1) pe 11 Noiembrie 1982, dupa care inexplicabil nu au mai fost transmise alte imagini !
Controlorii de zbor de la Jet Propulsion Laboratory au incercat zadarnic timp de 6 luni si jumatate sa reia legatura cu Viking Lander 1 insa misiunea nu a mai putut fi continuata, incheindu-se official la 21 Mai 1983.

In imagine Wiking 1
Prima nava care a ajuns pe orbita planetei Marte a fost Mariner -9 .

Am sa mentionez insa din respect pentru eforturile rusilor si sondele pe atunci sovietice numite Mars (in engleza) din anii '70, care au fost cu mult inaintea timpului lor, si care au avut multe succese dar care au suferit si o serie de eșecuri

Mars-3
Primele Orbitere sovietice, Mars-2 și Mars-3 au ajuns pe orbita lui Marte la 27 noiembrie și respectiv 2 decembrie 1971. Ele au avut ca instrumente camerele de 52mm "Vega" si de 350mm "Zulfar" care erau de fapt niste aparate de fotografiat tip phototelevision si care dispuneau de un
film pentru 480 de fotografii .
Aceste camere au fost proiectate la Institutul de Dispozitive si Inginerie Spatiala .
Planul initial era ca in primele 40 de zile sa se efectueaze fotografii ale suprafetei planetei rosii insa in momentul in care au ajuns in apropiere , planeta Marte se confrunta cu o puternica furtuna de praf la nivel planetar (Orbiterul american Mariner -9 era deja acolo din martie 1971 ) .
Mars-2 nu a returnat multe date din cauza problemelor avute cu furtuna de praf si cu sistemele sale de telemetrie.

Camerele photo-television de pe Marte-3 au fost functionale si dupa ce furtuna de praf s-a diminuat au trimis 4 reprize fotografice (pe 12 decembrie, pe 14 si 28 februarie si pe 12 martie ). Imaginile au fost returnate prin modulare puls-cod pe canalul de telemetrie decimetru-banda, dupa sistemul de modulare a impulsului . Numai dupa ce datele de importanta stiintifica s-au adunat, au fost transmise un numar mic de imagini la rezolutie mică (modul 256-line )
Un lander a fost lansat de pe Mars-3 si a devenit prima sonda care a aterizat pe Marte, dar camerele au operat numai timp de 20 de secunde dupa care inexplicabil, probabil avariate la aterizare , s-au oprit. Dupa o analiza extinsa, cercetatorii sovietici au raportat ca filmul obtinut nu contine nici o informatie http://mentallandscape.com/C_CatalogMars.htm
In continuare rusii au trimis patru nave de cercetare toate lansate in 1973.
Mars-4 nu a reusit sa intre pe orbita martiana. Insa in timpul survolului la distanta a planetei a returnat la 10 februarie 1974, 12 fotografii cu filmul de 52mm cu ajutorul camerei phototelevision "Vega" toate prin filtrul rosu.
Mars-5
Mars-5 a intrat pe o orbita eliptică marțiană pe 12 februarie 1974.
Aproape ca s-a sincronizat cu rotatia planetei, iar doua din aparatele sale de fotografiat phototelevision au putut fi comandate si au reusit sa ia 12 imagini in timpul unei abordari de aproape.
Despre Mars-6 si Mars 7 (rusesti ) nu am date
Mars 3 orbiter
Planeta Marte Mars 3
 Mars-5 Panorama

Sa continuam cu rusii sau mai bine spus sovieticii !

Misiunile Phobos (Cele mai importante)
In anul 1988 URSS a lansat doua nave spatiale in directia planetei Marte (Planeta Rosie)
Una a fost data disparuta, Phobos 1, pierzandu-se legatura cu aceasta la cateva zile de la lansare.
Ultima sondă de succes sovietic in spațiu, Phobos 2 a ajuns pe orbita marțiană pe 30 ianuarie 1989. Aceasta a efectuat fotografii cu o cameră lineară optic-mecanic care a funcționat simultan în lumină roșie / infraroșu apropiat (600-950 nm) și departe de infraroșu termic (8,5 - 12 μ), utilizând un detector de criogenic răcit. S-au primit patru perechi de panorame alungite pe orizontala.Pata văzut în unele imagini este umbra Phobos, călătorind sincron pe orbită cu planeta Marte
Inainte sa esueze si ea, aceasta a reusit sa transmita cateva imagini de pe Marte...
Phobos International Project a fost dedicata investigatiilor pe planeta Marte si satelitii sai.
Sistemul video de la bord de analiza spectrometrică (VSK) a fost creat de cooperarea internaţionala a facilitaţilor stiintifice si industriale din URSS, Bulgaria si fosta RDG. Sistemul a oferit 3 benzi spectrale, observatii TV, analiza spectrala a imaginilor de la suprafata satelitului Phobos
Datele din reteaua de televiziune au fost prelucrate de echipe de cercetatori din URSS, Bulgaria, Germania, Finlanda, Marea Britanie si oameni de stiinta din... SUA !!
Pasii de baza de achizitie a datelor si preprocesare au fost efectuate prin utilizarea calculatorului IKI de procesare a imaginii de sistem,bazat pe un sistem de operare pus la punct de cercetatorii sovietici.
Prelucrarea de imagine pentru acest sistem a fost dezvoltata de laboratorul de procesare de date planetare si imaginii personale din fosta URSS




Ultimile fotografii ale navei Phobos 2(URSS)


Si pentru ca tot suntem la rusi sa continuam cu ei .

Prin programele lor spatiale, sovieticii au lansat in trecut numeroase nave de cercetare a spatiului extraterestru aflat in Sistemul nostru Solar printre care amintesc :

Luna 2
A ajuns pe suprafata Lunii unde a fost abandonata in 1959 (URSS)

Luna 3
A realizat primele fotografii cu fata intunecata a Lunii in anul 1959 (URSS)

Luna 16
Dupa mai multe incercari nereusite au fost aduse monstre de pe Luna in 1970 (URSS)

Venera 7
Este prima sonda care a transmis date de pe suprafata unei alte planete (Venus) în 1970.

Venera 9
A avut o aterizare lina pe suprafata planetei Venus,si a transmis fotografii de pe suprafata acestei planete in 1975. (URSS).
A fost de asemenea prima nava care a aterizat pe suprafata unei alte planete.
Venera 10
a fost lansata la putin timp dupa Venera 9 si a transmis si ea imagini de pe suprafata planetei Venus.
Venera 13 si Venera 14
au fost nave care au survolat planeta Venus .Au fost lansate de la cosmodromul Baikonur cu rachete Proton.
Astfel Venera 13 și 14 , au fost construite ca nave spațiale identice si au fost lansate impreuna data fiind experienta trista a rusilor cu navele Phobos .
Pentru a profita de oportunitatea din 1981 cand Venus se apropia ca distanta de Terra au fost lansate la 5 zile distanta una fata de alta :
Venera 13 la 30 octombrie 1981 , iar Venera 14 la 4 noiembrie 1981 , ambele cu o masă uscată pe orbită de 760 kg.
Venera 14
Venera 13

Venera 9

Venera 9
Venera 11
Venera 12
Vulcanul Eistla (Venus)


Pentru cei care vor mai multe amanunte pot sa urmareasca sit-ul francez :
http://lemomo2.pagesperso-orange.fr/venus.htm
http://solarsystem.nasa.gov/missions/target

Printre navele de cercetare trimise de Agentia Spatiala Europeana (ESA) se numara si sonda spatiala Giotto.

Giotto
a fost lansata de pe o racheta Ariane-1 de către ESA pe 2 Iulie 1985, si s-a apropiat la 540 km +/- 40 km de nucleul Cometei Halley pe 13 Martie 1986.
Nava spatiala a fost dotata cu 10 instrumente de masura incluzand si o camera in mai multe culori, si a transmis diverse date .In momentul cand s-a apropiat mai mult de cometa legatura s-a intrerupt
Ulterior s-a constatat ca Giotto a fost grav deteriorat de particulele de mare viteza intalnite in momentul apropierii, ceea ce a determinat trecerea sa in hibernare la putin timp dupa aceea.
Dupa 4 ani in luna aprilie 1990, sonda spatiala Giotto a fost reactivata.
Din cele 10 instrumente aflate in dotare trei s-au dovedit complet operaţionale, 4 partial distruse insa operationale, iar restul, incluzand camera de luat vederi care avea ecranul sters de particule , erau inutilizabile.
Pe 2 Iulie 1990, sonda Giotto a trecut prin apropierea Pamantului si a fost redirectionata spre cometa Grigg-Skjellerup pentru un zbor de recunoastere
Incepand cu data de 10 Iulie 1992 , nu s-au mai primit semnale de la ea!
Nucleul cometei Halley


Dintre misiunile europene in colaborare cu cele americane (European Space Agency&NASA) trebuie amintita si lansarea navei de cercetare Ulysse

Nava Ulysse a investigat regiunile polare ale Soarelui. Ulysse a fost lansata de pe nava spatiala Discovery (in prezent retrasa din functie) in Octombrie 1990.
In Februarie 1992, s-a folsit de un impuls gravitational de la Jupiter pentru a iesi de pe planul eliptic.
Ea si-a indeplinit cu succes misiunile de survolare a ambilor poli ai Soarelui.
Misiunile navei au fost extinse pe o orbita marita pentru a face posibila survolarea polilor solari si observarea ciclului de pete solare care se preconiza sa apara.
Afeliul lui Ullysse era de 5.2 u.a. iar periheliul sau era de aproximativ 1.5 u.a.
Aceasta inseamna ca nava studia Soarele de la o distanta mai mare de Soare decat Pamantul!
Masura a fost luata pentru o mult mai buna intelegere a campului magnetic solar si a vantului solar.
Nava Ulysse conceputa ca o colaborare ESA - NASA a fost dezactivata la 30 iunie 2009 de controlorii de zbor de la sol care nu au mai putut sa controleze antena care transmitea datele catre Terra
atunci cand nava se afla pe orbita in apropiere de Jupiter in 2008 (Sistemul hidraulic de dirijare a antenei s-a defectat deoarece lichidul de comanda a inghetat).

De mentionat ca si fostul URSS a trimis doua nave spatiale Vega 1 și Vega 2 in 1984 pentru o serie de obiective care includeau printre altele inclusiv explorarea planetei Venus (survolarea și aterizarea ) , dar si observarea cometei Halley .

Cele două nave identice, Vega 1 și Vega 2, au fost lansate pe 15 și 21 decembrie 1984

După ce au ajuns si au coborat cate o sondă pe Venus (pe 11 iunie Vega 1 și pe 15 iunie 1985-Vega 2)
navele au schimbat cursul , folosind forța de gravitație a planetei și s-au indreptat spre cometa Halley pentru a o intercepta undeva pe parcursul anului 1986 .

Astfel prima navă a ajuns la Halley pe 6 martie 1986 , cu o viteză relativă între cele două corpuri 77,7 km / s.
Nava s-a mentinut la mii de km distanta (¬10.000 km )fata de miezul cometei deoarece au aparut probleme de protecție împotriva prafului lansat de coada cometei. Cea de a doua nava a sosit la Halley , pe 9 martie 1986 .
Ambele nave au transmis numeroase fotografii.


Misiunea navei spatiale Galileo
Galileo a fost lansata spre Jupiter in luna octombrie 1989
Scopul ei era sa cerceteze satelitii lui Jupiter si de asemenea atmosfera acestuia si mai ales Marea Pata Rosie. A facut ample survolari ale satelitilor lui Jupiter .
Sonda a fost programata si a coborat chiar in atmosfera lui Jupiter pentru a furniza imagini si date ale aspectului interior ale planetei care stim ca este un gigant gazos.
Galileo a trimis imaginile clare a doi asteroizi, 951 Gaspra şi 243 Ida, luate in timp ce se indrepta spre Jupiter.
Nava Galileo a mai transmis de asemenea si imagini ale impactului Cometei SL9 cu Jupiter luate dintr-un unghi privilegiat.
High Gain Antenna (HGA),antena mare cu care era prevazuta nava nu a putut fi deschisa si a ramas blocata .
S-a reusit si a fost activata antena mica, Low Gain Antenna, astfel incat nava Galileo a transmis date cu o rata de aproximativ 10 biti pe secunda.
Jet Propulsion Laboratory a dezvoltat un plan de asigurare a datelor folosind imbunatatiri ale antenelor de recepţie din Deep Space Network
si compresia de date (asemanatoare cu JPEG pentru imagini, compresie fara pierderi pentru datele de la celelalte instrumente)de pe nava.
Acestea i-a permia lui Galileo sa-si atinga aproximativ 70% din obiectivele sale stiintifice chiar folosind antena de mult mai mica viteza Low Gain Antenna.
S-a monitorizat pana in 21 Septembrie 2003 din punct de vedere climatic atmosfera planetei Jupiter dar cum aceasta a constat in multe imagini, transmisia a avut de suferit .
Datele au fost colectate de Jet Propulsion Laboratory
Cateva date si despre telescopul spatial Hubble ( Hubble Space Telescope)
A fost lansat in luna aprilie 1990 de catre naveta spatiala Discovery; Dupa lansare s-a constatat ca oglinda telescopului era defecta iar aceasta s- a reusit sa fie reparata in decembrie 1993 de cosmonautii de pe naveta Endeavour care au montat doua seturi diferite de corectoare care au anulat complet aberatiile oglinzii primare.
Acest telescop spatial poate furniza imagini si spectre pe o perioadă lunga de timp de o rezolutie impresionanta datorita faptului ca fiind in spatiu nu este deranjat de atmosfera terestra.
Hubble Space Telescope joaca rolul si de intermediar si confera o importanta imbogatire a datelor de rezolutie superioara care parvin de la sondele planetare si spatiale.
Spre exemplu date culese de Hubble Space Telescope au aratat ca Marte are o suprafata mai rece si mai uscata decat cea observata in timpul misiunilor Viking;
de asemenea imaginile parvenite de la Hubble Space Telescope arata ca planeta Neptun are o structura atmosferica care se modifica rapid in fiecare ora !
Acest telescop ,cel mai important pe care cercetatorii il au acum in spatiu , a fost numit dupa astronomul american Edwin Hubble (care a dat si constanta )

asteroidul Ida
Asteroidul Gaspra
Jupiter

Nava spatiala Magellan

Nava spatiala Magellan , numita după exploratorul portughez cu acelasi nume , care in sec al XVI-lea a inconjurat Pamantul, a fost lansata la 4 mai 1989 de pe naveta spatiala Atlantis si a ajuns la Venus, pe 10 august. Magellan s-a plasat pe o orbită eliptică in jurul planetei. În timpul primului ciclu de cartografiere de 8 luni a planetei Venus, Magellan a colectat imagini radar de pe 84 la sută din suprafața planetei, cu o rezoluție de 10 ori mai bună decât cea a navelor anterioare sovietice Venera 15 și 16 .
Au urmat apoi două cicluri suplimentare de cartografiere din 15 mai 1991 și 14 septembrie, anul 1992 care au avut o acoperire de cartografiere de 98% din suprafata planetei, cu o rezoluție de aproximativ 100 m.
Nava a măsurat de asemenea si câmpul gravitațional a luiVenus "pentru a arăta distribuția masei interne a planetei si forțele care au creat caracteristicile de suprafață’’.
Ca instrumente nava Magellan a folosit piese de schimb de la alte misiuni iar un mare castig a fost antena pentru transmiterea datelor,rezerva lui Voyager 2, de asemenea ca instrumente principale a mai folosit un altimetru si un radar .
Datele primite de la Magellan au permis prima înțelegere geologică globală a planetei Venus, planeta care seamana cel mai mult cu Pământul ca dimensiuni si date fizice în sistemul nostru solar.
Astfel Magellan a transmis hărți detaliate fara precedent ale suprafeței lui Venus și ale câmpului său gravitațional .
Analizand hartile lui Venus , cercetatorii cred ca actuala configuratie a suprafetei planetei este relativ recenta si are o varsta aproximativa de 500 de milioane de ani.
Din moment ce Venus s-a format în același timp cu Terra în urmă cu 4,6 miliarde de ani, un eveniment sau o serie de evenimente de acum 500 de milioane de ani au influentat planeta
Printre impoteze este si aceea a unor eruptii masive a vulcanilor pe toata planeta.
Unii oameni de stiinta cred ca Venus poate sa fi fost in trecutul indepartat o planetă cu clima temperata care a căzut victimă unui efect de sera dar hartile actuale ale lui Magellan nu prezintă semne ale existentei unor bazine oceanice.
Singurele semne sunt crapaturi pe suprafata si canale ciudate care dau aspectul unei panze de paianjen. De asemenea se pare ca Venus nu are placi tectonice.
Pe 11 octombrie 1994 nava Magellan a fost doborata controlat pe suprafata planetei pentru a culege date ale configuratiei atmosferice precum si date tehnice necesare unei viitoare aterizari a unei sonde la sol.
Nava spatiala Magellan


http://www.wikiwand.com/fr/Magellan_%28sonde_spatiale%29

Sonda Wind
La 1 Noiembrie 1994, a fost lansata sonda Wind de NASA care a avut ca misiune plasarea sa pe o orbita aflata intre Pamant si Soare , pentru a furniza date despre asa zisul vant solar .
Scopul primar al acestei misiuni era de a masura densitatea, forta si energia vantului solar .
Wind a avut ca al doilea scop sa culeaga si cat mai multe informatii detaliate din diferite regiuni ale spatiului inconjurator al Pamantului ,pentru ca cercetatorii de la NASA sa inteleaga si modurile in care atmosfera planetei noastre raspunde la influentele vantului solar.
Lansarea acestei sonde satelit a constituit o premiera, in sensul ca un instrument rusesc , a fost montat pentru prima data pe o nava spatiala americana:
Este vorba despre spectrometrul Konus Gamma-Ray, pus la dispozitie de Institutul Ioffe din Rusia si care a fost unul dintre cele doua instrumente de pe satelitul Wind care s-au ocupat cu studiul razelor cosmice gamma provenite din exploziile solare. De asemenea la bordul satelitului s-au aflat si alte instrumente de provenienta franceza.
La inceput, sonda s-a miscat pe o orbita, in forma cifrei opt, in jurul Pamantului, folosindu-se de campul gravitational al Lunii.
Cel mai indepartat punct , al traiectoriei sale, fata de Terra a fost de 1,600,000 kilometri , iar cel mai apropiat punct a fost de 29,000 kilometri.
Sonda spatiala Wind s-a incadrat apoi, intr-o orbita speciala sub forma de halou ,fata de fluxul ascendent al vantului solar in raport cu Pamantul ,la o distanta care in acel moment ii permitea sa ramana mereu intre Pamant si Soare in jur de 1,500,000 km, astfel incat sa poata sa fie studiata intensitatea campului magnetic emis de soare in acea regiune si totodata Coroana Solara si ,,petele'' Solare.
Alte masuratori au constat in determinarea cu precizie a temperaturii Soarelui prin metoda spectrometrica in diferite puncte ale acestuia.
Sonda spatiala Wind

De remarcat ca aceste masuratori au fost folosite prin comparatie si la analiza ,,temperaturii'' altor stele din alte sisteme stelare ( de exemplu cele care sunt inconjurate de exoplanete) din galaxia noastra.


http://wind.nasa.gov
Misiunile NASA ale navelor de cercetare te tip Mars care au avut ca scop planeta Marte:

Mars Observer

Misiunea acestei nave de cercetare a fost pentru a se plasa pe o orbita in jurul acestei planete si de a fotografia in detaliu suprafata lui Marte fiind dotata cu o camera rezolutie 5 mega/pixel .
Nava a fost lansata pe 25 Septembrie 1992 de pe un transportator Titan III/TOS.
Curios este faptul ca la aproape un an de la lansare mai précis pe 21 August 1993 s-a pierdut contactul cu Mars Observer pe cand sonda se pregatea sa intre pe orbita lui Marte.
Nava a fost confirmată ca pierdută de catre NASA la o luna dupa aceasta data dupa ce cercetatorii au incercat de cateva ori sa restabileasca legatura cu aceasta.
Suparati cei de la NASA au solicitat fonduri Guvernului American pentru inlocuirea acestei misiuni cu un alt program pentru o sonda numita Mars Global Surveyor; o misiune inlocuitoare se spera de mare succes, sortita a atinge marea majoritate a telurilor stiintifice ale lui Mars Observer.
http://mars.nasa.gov/programmissions/missions/past/observer/

Mars Global Surveyor

Lansata cu o racheta de tip Delta II expendabil de la Cape Canaveral- Florida , pe 7 Noiembrie 1996, nava se afla si in prezent pe orbita in jurul lui Marte. Sonda inconjoara planeta la fiecare doua ore, mentinand o orbita"sincrona cu Soarele" astfel încat Soarele sa se afle la un unghi standard deasupra orizontului pentru fiecare imagine a camerelor de luat vederi si sa permita o iluminare permanenta si optima a suprafeţelor. Nava are in dotare si o parte a instrumentelor pe care le avea Mars Observer si le -a folosit pentru a culege date despre Marte pe parcursul unui an martian, care este de fapt echivalentul a doi ani pe Terra. Mars Global Surveyor a transmis numeroase imagini ale suprafetei lui Marte dintre care cele mai spectaculoase sunt acelea in care apar numeroase canale ce atesta prezenta apei in trecut pe Marte .
Dupa incheierea misiunilor, sonda se preconiza a fi folosita pe post de centru de retransmisie de informatii de la landerele apartinand de U.S.A. si posibil ESA precum si de la sonde de joasa inaltime.
La 13 Aprilie 2007 NASA a raportat pierderea contactului cu nava datorita defectarii software-ului .
Nava se va prabusi pe suprafata lui Marte aproximativ in anul 2047.
http://mars.nasa.gov/programmissions/missi...lsurveyor/


Mars Pathfinder

Mars Pathfinder (initial s-a avut in program misiunea cunoscuta sub denumirea de Cercetarea mediului ambiant de pe Marte, sau MESUR (Mars Environmental Survey).
Pathfinder este cea de-a doua misiune cu buget redus pentru cercetari planetare, a celor de la NASA. Misiunea a constat intr-un modul de aterizare ("lander") si un vehicul robotizat pentru deplasarea la suprafata planetei cunoscut sub numele de Sojourner.

Misiunea avea ca tinta in primul rand demonstrarea eficacitatii acestor misiuni cu cost redus pentru explorarea suprafetei martiene, transmiterea de date si fotografii de la sol .
Mars Pathfinder a fost lansat pe 4 Decembrie 1996 si a aterizat cu succes pe Marte pe 4 Iulie 1997.

Importanta misiunii a constat in coordonarea datelor de la nivelul comunicatiei intre pachetul
modul-lander pe de o parte si intre acesta si Pamant pe de alta parte, si de asemenea in corelarea senzorilor de imagine-cu pregatirea aterizarii pe solul Martian tinand cont de intarzierea semnalului (data fiind distanta de la Marte la Pamant).
Printre alte obiective stiintifice a fost inclusa si cercetarea intrarii in atmosfera planetei, panoramarea suprafetei , precum si realizarea de prim planuri in scopul pregatirii pentru misiuni viitoare a amartizarii altor nave.
Nava a intrat in atmosfera martiana pe o orbita in jurul planetei, si a aterizat pe Marte cu ajutorul parasutelor, a rachetelor laterale de dirijare şi a sacilor cu aer, avand grija sa faca masuratori altimetrice si de componenta a atmosferei martiene la coborare.

Inainte de aterizare, nava s-a inchis cu ajutorul a trei panouri solare triunghiulare.

[i] Mars Pathfinder este considerata un prim mare succes al celor de la NASA ,in configurarea viitoarelor misiuni cu echipaj uman!

NASA - Mars Pathfinder and Sojourner www.nasa.gov/mission_pages/mars-pathfinder/


Am  lasat in urma urmatoarele misiuni:
1. orbiters
Mars Odyssey (NASA), Mars Express (ESA), Mars Reconnaissance Orbiter (NASA), MAVEN (NASA), ExoMars 2016 (ESA)
2. Landers & reovers
Phoenix lander (NASA), MER Rovers 2 la numar (NASA), Curiosity Rover (NASA) etc pentru ca au avut loc dupa anul 2000...

In imagine Marele Canion de pe Marte , cel mai mare si mai adanc canion planetar.
Canionul marțian este de zece ori mai lung, de cinci ori mai adânc și de 20 de ori mai lat decât Marele Canion din Statele Unite.

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/marele-canion-de-pe-marte-ascunde-cantitati-semnificative-de-apa-sustin-oamenii-de-stiinta-1772953

Numai să ai grijă cu drepturile de autor, ca să nu periclitezi legalitatea forumului...

Abel Cavaşi a scris:Numai să ai grijă cu drepturile de autor, ca să nu periclitezi legalitatea forumului...

Nu stiu ce sa zic Abel.
Manuscrisul l-am conceput mai demult ( cred ca 2015-2016 ) fiind o compilatie de pe mai multe situri la care am facut si eu multe adnotari si am preluat fotografii.
Unde am putut am dat si linkuri cu trimiteri la sursa.
Am deschis acest topic special pentru Eugen ca tot ii da inainte cu conspiratia spatiala....

P.S. Daca consideri ca pericliteaza legalitatea forumului sterge-l .
Eu oricum am tot ceea ce am scris  in computerul personal doar am vrut sa cunoasca si colegii situatia cu cercetarea spatiala a sistemului solar la nivel global.