Misiuni ale unor nave de cercetare

http://www.astronomy.com/News-Observing/News/2012/01/SwRI-led%20RAD%20measures%20radiation%20from%20solar%20storm.aspx?utm_source=SilverpopMailing&utm_medium=email&utm_ca

Aceste nave vor avea in dotare un RAD-Detector de evaluare a radiaţiilor pentru a măsura radiaţia pe care ar putea sa o suporte un astronaut aflat pe o nava in drum spre Planeta Roşie (Marte). De asemenea viitoarele nave de cecetare care vor amartiza vor fi dotate cu astfel de aparate pentru a studia si nivelul radiatiilor de la solul acestei planete.
Acest studiu este foarte important pentru a aprecia viitorul expeditiilor cu echipaj uman pe aceasta planeta si de asemenea daca Marte poate sustine viata sau nu, in perspectiva colonizarii intr-un viitor apropiat a acesteia .

Cercetătorii elveţieni au găsit o metodă inedită de „a face curat” pe orbita Pământului, pentru a scăpa de deşeurile spaţiale.
Oamenii de ştiinţă de la Centrul Spaţial Elveţian au anunţat că au de gând să lanseze un proiect care vizează crearea unei nave care este lansata ca un satelit special conceputa pentru a curăţa resturile din spaţiu.
Orbita Pământului este plină de sateliţi abandonaţi, resturi de rachete şi bucăţi desprinse de pe nave spaţiale. Aceste resturi se plimbă în spaţiu cu viteze mari şi pot deteriora sateliţii funcţionali. Momentan, NASA monitorizează aproape 16.000 de astfel de obiecte care au un diametru mai mare de 10 cm.
Pentru a-şi urmări ţintele şi a-şi regla traiectoria, CleanSpace One va fi dotat cu un motor ultra-compact, dezvoltat de cei de la École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL), din Elveţia. Mecanismul care va fi utilizat pentru prinderea satelitiţilor nefuncţionali, dar aflaţi în mişcare, va fi inspirat din natură, de la o plantă sau un animal. După ce CleanSpace One va fi capabil să întrunească toate aceste sarcini, el, împreună cu toate deşeurile adunate, va reintra în atmosfera Pământului unde se va dezintegra.
Costurile, care includ construirea, designul şi trimiterea navei sau satelitului mobil în spaţiu, se vor ridica la 10 milioane de franci elveţieni. Oficialităţile preconizează că statelitul va pleca în misiune peste 5 ani, iar prima sa ţintă va fi picosatelitul elveţien care a fost pus pe orbită în 2009 (Swisscube-1), sau vărul său TIsat -1, lansat în iulie 2010.
Bibliografie:Descopera .ro
Aceasta idee am avut-o si noi pe topicul ,, Problematica zborului in spatiu extraterestru.Procedee de colonizare ale planetelor!"'
Iata ca aceasta prinde contur!

NASA are de gand sa trimita o nava de cercetare (fara echipaj uman) pe un asteroid!

Specialistii Agentiei Spatiale Americane NASA au anuntat ca au detectat un asteroid a carui traiectorie are foarte mari sanse sa se intersecteze cu cea a Pamantului.
Are peste 140 de metri in diametru si exista o probabilitate de 1 la 650 sa se ciocneasca cu Terra. Posibilitatea este foarte mare si s-ar putea schimba in timp, spun specialistii NASA, care au calculat data exacta la care s-ar putea produce impactul. Aceasta este 5 februarie 2040.
Mai avem asadar 30 de ani in care sa gasim metode prin care sa deviem de la traseu acest obiect spatial amenintator.
Asteroidul a fost detectat anul trecut si a fost numit "2011 AG5". Prezenta sa i-a facut pe expertii ONU sa se reuneasca si sa caute solutii de evitare a unei eventuale catastrofe pentru omenire, scrie DailyMail.
Asteroidul care a dus la moarte dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani, avea un diametru de 14 kilometri, pe cand acesta are doar 140 de metri. Daca va cadea pe un oras, il va distruge cu siguranta, insa rasa numana nu va fi "stearsa" de pe suprafata Terrei.
In 2023, asteroidul va putea fi observat mult mai bine, deoarece va trece foarte aproape de noi, la 3 milioane de kilometri.
Cercetatorii incearca sa gaseasca modalitati ca sa evite un eventual impact cu un corp ceresc.
O explozie nucleara, schimbarea caii orbitale a asteroizilor sau o coliziune cu o racheta sunt cateva solutii. Pentru a le analiza mai bine, NASA are de gand sa ajunga pe un asteroid in 2025, cand va relua misiunile umane. Nu exista insa motive de ingrijorare in acest moment. In apropierea noastra sunt extrem de putini asteroizi care ar putea sa ne puna probleme. Iar urmatorul se va apropia abia peste cateva sute de ani.
In schimb, cei mici sunt mai greu de localizat. Specialistii stiu doar ca sunt in jur de 15.000. Dar nu si unde se gasesc cu precizie acestia.
Vor afla probabil raspunsurile de la telescopul Webb, care va fi plasat pe un satelit si va orbita la un milion si jumatate de km distanta de Terra.
Misiunea Webb va fi lansata abia in 2018. A depasit deja termenul, cat si bugetul, ajungand sa coste 8,8 miliarde de dolari, cu 6 miliarde si jumatate mai mult decat pretul estimativ.
Bibliografie:Yahoo.com

Misiunea Cassini trimisa in spatiu de NASA isi incheie capitolul destinat misiunii spre Saturn. In scurt timp, Cassini va pleca spre o noua calatorie spatiala care va dura doi ani, timp in care va investiga doua dintre cele mai interesante destinatii, Titan si Enceladus.
Pe data de 30 iunie a anului curent, Cassini s-a intors din misiunea care avea ca scop investigarea planetei Saturn.
Printre secretele revelate in urma misiunii, a fost si descoperirea unor conditii de viata asemanatoare cu cele de pe Terra, pe cei doi sateliti ai lui Saturn, Titan respectiv Enceladus.Acesti doi sateliti sunt tinta viitoarei expeditii, denumita Cassini Equinox Mission. In decursul acestei noi misiuni spatiale, vor fi monitorizate efectele si influentele lui Saturn asupra lui Titan, explorarea noilor suprafete din interiorul magnetosferei lui Saturn si, nu in ultimul rand, observarea cercului de asteroizi al planetei Saturn
Cassini a fost lansata pentru prima data pe data de 15 octombrie 1997 din Cape Canaveral. Calatoria sa spre Saturn a durat sapte ani, timp in care a traversat o distanta de 3,5 miliarde de kilometri. Misiunea a intrat pe orbita lui Saturn la data de 30 iunie 2004.
Cassini Equinox Mission este un proiect de cooperare intre NASA, Agentia Spatiala Europeana si Agentia Spatiala Italiana.

Bibliografie: Science Daily

NASA a prelungit misiunea sondei Cassini pe orbita Saturn pana in 2017!
"Este o misiune ca ne ofera in continuare rezultate stiintifice suprinzatoare si ne arata noi privelisti. Descoperirile uimitoare si imaginile surprinse au schimbat ceea ce stiam despre Saturn si satelitii sai",
a declarat Jim Green, director la divizia pentru cercetarea planetelor din cadrul Agentiei, a anuntat ca misiunea va fi prelungita, pe site-ul NASA.

Sonda Cassini-Huygens a ajuns pe orbita planetei Saturn in 2004, dupa o calatorie de sapte ani. In 2007, Cassini a descoperit un nou inel din jurul planetei Saturn, iar din 2008, cand trebuia sa isi incheie misiunea, a mai descoperit ca pe Enceladus, unul din satelitii lui Saturn, exista apa lichida sub suprafata.

Cassini a realizat peste 210.000 de imagini, dupa ce a inconjurat planeta de 125 de ori si a oferit cercetatorilor informatii despre cum a aratat Pamantul inainte sa existe viata pe planeta, fotografiind satelitul Titan al planetei.

In premiera s-au obtinut de catre sonda spatiala Cassini imagini ale satelitul natural Hyperion unul din cei 18 sateliti ai lui Saturn
Aceste imagini au putut fi urmarite si pe canalele televiziunii americane!
In aceste imagini se poate vedea cum Hyperion pluteste in intunericul spatiului in jurul planetei. Imaginile nu au fost prelucrate deloc, ele fiind prezentate exact asa cum au fost inregistrate de camerele de luat vederi instalate pe sonda Cassini . Hyperion este primul satelit natural cu forma neregulata care a fost descoperit, de sonda Cassini in miscarea lui pe orbita planetei!
Satelitul este cel de-al doilea obiect non-sferic, ca marime, din sistemul solar, iar originea lui a ramas un mister.
El are o miscare de rotatie haotica, astfel incat nu se poate face nici-o predictie privitoare la orientarea sa in spatiu si timp.
Cercetatorii de la NASA nu isi explica nici craterele foarte adanci care se afla pe suprafata satelitului Hyperion !!
Bibliografie :ziare.ro

Satelitul este cel de-al doilea obiect non-sferic, ca marime, din sistemul solar, iar originea lui a ramas un mister.
El are o miscare de rotatie haotica, astfel incat nu se poate face nici-o predictie privitoare la orientarea sa in spatiu si timp.

Poate fi un asteroid captat de Saturn, faptul ca nu are o forma sferica presupune ca provine dintr-un corp ceresc deja solidificat care s-a sfaramat datorita unor coliziuni sau forte gravitationale foarte puternice manifestate intre Jupiter si Saturn.

In periplul ei Saturnian -Sonda Casini a descoperit ca Rhea, unul dintre cei 64 de sateliti ai planetei Saturn, are in atmosfera sa oxigen!!!
Este pentru prima data cand oxigenul a fost descoperit in mod direct pe o alta planeta decat cea a Pamantului!
Sonda Cassini a colectat putin oxigen, din atmosfera a acestui satelit, in timp ce trecea deasupra acestuia, la o altitudine de 97 de kilometri.
Pana acum, oxigenul, fusese detectat pe alte planete si satelitii acestora, in mod indirect, cu ajutorul telescopului spatial Hubble, si al altor instrumente de analiza spectrala a luminii. Instrumentele de la bordul sondei Cassini au aratat ca atmosfera, formata din cantitati mici de oxigen si dioxid de carbon, este inconjurata ca o plasa de un nor de particule care se lovesc violent de suprafata satelitului, ridicand astfel atomii si moleculele din gheata aflata la suprafata satelitului.
Cercetatorii de la NASA au descoperit prin sonda Cassini pana acum, 62 de sateliti in jurul planetei Saturn.
Cu un diametru de 1.500 de kilometri Rhea este al doilea satelit ca marime si se crede ca este format in totalitate din gheata sau ca ar avea in cel mai bun caz un miez solid inconjurat de un strat mare de ghiata!
Dintre satelitii lui Saturn doar Rhea si Titan- cel mai mare satelit al planetei Saturn- au suficienta masa pentru a avea atmosfera si gravitatie.
Titan insa nu are o atmosfera foarte densa iar atmosfera acestuia mai contine pe langa oxigen si dioxid de carbon si nitrogen si metan.
In trecut, astronomii au utilizat telescoapele pentru a gasi oxigen si in atmosfera satelitilor planetei Jupiter - Europa si Ganymede ,dar astfel de teste nu au dat nici un rezultat pana acum.
Bibliografie :ziare.ro

Misiunea sondei spatiale Cassini a fost incununata de succes atunci cand cercetatorii de la NASA au descoperit analizand fotografiile transmise de aceasta, ca exista apa pe unul dintre satelitii lui Saturn!
Astfel specialistii de la NASA au descoperit cu ajutorul fotografiilor apa pe satelitul Enceladus al planetei Saturn. Ei au analizat suprafata de gheata a acestuia si au observat ca ea se fragmenteaza in mod asemanator cu suprafata banchizelor din oceaneale aflate la Polul Nord si Polul Sud de pe Pamant, acest fenomen ducand in trecutul indepartat la aparitia uscatului pe Terra.
Cu prilejul reuniunii oamenilor de stiinta americani- membri ai American Geophysical Union, care a avut loc la San Francisco, Carolyn Porco, seful echipei de cercetatori care a studiat indeaproape imaginile trasmise de sonda Cassini de pe suprafata satelitului, a declarat:
"Avem din ce in ce mai multe dovezi ca pe Enceladus exista apa"!!!

Cercetatorul Paul Helfenstein, de la Universitatea Cornell, a studiat diferite aspecte ale suprafetelor satelitului Enceladus si a concluzionat ca asemanarea cu placile tectonice din trecutul indepartat al Pamantului este izbitoare, singura diferenta marcanta fiind ca placile terestre s-au fractionat oarecum simetric.
Cercetatorii afirma ca daca viitoarele misiuni ale unor sonde spatiale confirma ipoteza ca pe Enceladus ar exista apa, acest lucru ar face din acest satelit una dintre cele mai interesante tinte de explorare urmatorii ani!
Bibliografie: Ziare.ro
Oare de ce?

In ultimele imagini transmise de sonda Cassini, expertii de la NASA au observat mai multe forme de relief , pe suprafata celui mai mare satelit al planetei Saturn, Titan.
Formele de relief sunt asemanatoare unor dealuri si sunt vizibile in fotografiile transmise de sonda spatiala Cassini.
Ele sunt situate in regiunea Belet, din emisfera nordica a satelitului Titan, si au o lungime de aproximativ 80 de kilometri, fiind inalte de aproximativ 60 de metri.
Asemenea forme de relief nu au mai fost observate pana acum pe Titan, si ele sunt oarecum asemanatoare cu unele coroane observate pe Venus formate in urma caldurii din interiorul planetei.
Expertii de la NASA incearca acum sa afle cum s-au format dealurile respective.
Ipotezele lansate fac referire la fortele tectonice din interiorul satelitului, eroziune sau actiunea ghetii asupra surafetei.
Daca aceste ipoteze se verifica ,Titan ar fi un satelit viu si avand si atmosfera ar putea fi explorat mai intens in viitor!
Text adaptat din ziare.ro

Aflata in misiune ,sonda Messenger a reuşit să surprindă pentru prima dată imagini de pe întreaga planetă Mercur, inclusiv zone care până acum nu fuseseră observate.
Astfel analizand imaginile transmise, expertii de la NASA au constata aparitia unor pete albe, găsite in cratere mici de pe suprafaţa planetei Mercur.
Craterele au forme neregulate şi par a fi formate din impactul diversilor meteoriti cu suprafata planetei Mercur .
Echipa de cercetatori care are in supraveghere sonda Messenger nu poate fi sigură de ce a provocat aceste cratere, dar caracteristici asemănătoare au fost descoperite şi pe Marte.
Este pentru prima data cand imaginile transmise de sonda Messenger au reuşit să cuprinda intreaga planetă Mercur, inclusiv zone care până acum nu fuseseră observate.
Un fapt cu totul deosebit este descoperirea la polii planetei a unor zone cu apă îngheţată!!!!.
Pana acum se credea ca posibilitatea existentei apei pe Mercur este un lucru imposibil, datorita faptului ca temperaturile la suprafaţa planetei ating chiar 400 de grade Celsius.
(Dupa cum se stie Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare)

Mercur a fost prima dată vizitat de către sonda Mariner 10 încă din anul 1970. Diametrul planetei este de 4,880 km ceea ce inseamna aproximativ o treime din mărimea Pământului.
Încă din anii 1990, au fost observate pete luminoase pe suprafaţa planetei, însă cercetătorii nu le-au putut explica. De abia acum, în urma imaginilor redate de sonda Messenger, şi-au dat seama că "petele luminoase" reprezintă zone cu apă îngheţată.
Sonda Messenger a fost lansată in 2004. Incepand insa de anul trecut, s-au obţinut primele date despre Mercur. , Conform postului TV BBC NASA a anunţat recent că misiunea sondei spatiale Messenger va fi extinsă până în 2013 .
Stire adaptata de pe Antena 3

Noi stiri de la Messenger



Sonda spatiala Messenger aflata in misiune pe planeta Mercur a transmis date care indică, printre altele, existenţa unui rezervor de materiale cu densitate crescută în interiorul celei mai apropiate planete de Soare…
Sonda Messenger lansata de NASA de când a intrat pe orbita mercuriană a prelevat aproape 100.000 de fotografii, a cartografiat câmpul gravitaţional al planetei Mercur şi a efectuat măsurători altimetrice.
Astfel din datele transmise s-a constatat ca scoarţa planetei este mai groasă la latitudini mici şi mai subţire la poli, ceea ce, împreună cu datele privind activitatea din interiorul lui Mercur, sugerează existenţa unui nucleu solid inconjurat de un miez exterior lichid. Acest nucleu reprezintă 85% din raza planetei, faţă de Terra, unde miezul reprezintă puţin peste 50% din raza.
Totodată, descoperirile misiunii Messenger indică existenţa unui strat lichid de sulfat feros sub crusta lui Mercur.
Cu privire la formele de relief de pe Mercur, noul studiu relevă modificări în elevaţie mult mai mici decât pe Marte ori pe Lună, cea mai proeminentă trăsătură din punct de vedere topografic fiind o ridicătură în cadrul unei mari câmpii vulcanice situată în nordul planetei.

De asemenea, analizând cel mai mare crater de impact de pe Mercur, Caloris, de altfel unul dintre cele mai mari din întregul Sistem Solar (cu un diametru de 1.500 km), s-a observat că fundul acestuia este în prezent mai înalt decât marginile sale, ceea ce demonstrează schimbări topografice ale planetei după formarea sa, posibil datorate unor forţe tectonice.
Pe baza tuturor acestor rezultate, în perioada următoare Messenger va efectua măsurători comprehensive ale magnetosferei şi exosferei, precum şi noi observări în perioade de activitate solară crescută, pentru a mai desluşi din misterele lui Mercur.

Bibliografie:
Revista Stiinta si Tehnica
Tags: astrofizica, astronomie, cea mai apropiata planeta de Soare, explorare spatiala, geofizica, Mercur,misiunea Messenger, sistemul solar, sonda NASA Messenger
https://www.youtube.com/watch?v=WL_FwRFCAmA&feature=player_embedded#!

Sonda spatiala Phopos a fost lansata de rusi in 1988 .Ea este una din cele două sonde spaţiale lansate de URSS in acel an . Una a fost dată dipsărută. Înainte să eşueze şi a doua, aceasta a reuşit să transmită câteva imagini.
Phobos International Project a fost dedicată investigaţiilor pe planeta Marte şi sateliţii săi.
Sistemul video de la bord de analiza spectrometrică (VSK) a fost creat de cooperarea internaţională a facilităţilor ştiinţifice şi industriale din URSS, Bulgaria şi RDG. Sistemul a oferit 3 benzi spectrale, observaţii TV, analiza spectrală a imaginilor de la suprafata satelitului Phobos
Datele din reteaua de televiziune au fost prelucrate de echipe de cercetatori din URSS, Bulgaria, Germania, Finlanda, Marea Britanie şi oameni de ştiinţă din SUA. Paşii de bază de achiziţie a datelor şi preprocesare au fost efectuate prin utilizarea calculatorului IKI de procesare a imaginii de sistem, bazat pe PDP11/40 un sistem de operare pus la punct de cercetatorii sovietici Prelucrarea SW de imagine pentru acest sistem a fost dezvoltat de laboratorul de procesare de date planetare si imaginii personale în sistemul RSX11M.

Phobos


Deimos

Dintre misiunile mai vechi merita mentionate misiunile sondelor spatiale de tip Pioneer :
Pioneer 10 a fost prima navă care a ajuns în preajma lui Jupiter în 1973. Pioneer 11 a urmat-o în 1974, dar şi-a continuat drumul fiind prima sondă care a studiat Saturn în 1979. Navele Pioneer au fost proiectate pentru a testa abilitatea navelor spaţiale de a supravieţui la trecerea prin centura de asteroizi şi prin magnetosfera lui Jupiter. Centura de asteroizi a fost un test uşor, însă au fost aproape prăjite de ionii capturaţi de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această informaţie a fost crucială pentru succesul urmatoarelor misiuni Voyager.
Generatorul RTG al lui Pioneer 11 e mort. Ultima comunicare cu Pământul a avut-o în Noiembrie 1995. Pioneer 10 funcţionează încă (cu greu) însă nu mai este urmărit cu regularitate datorită reducerilor de buget ale NASA.
Ultimele date au fost recepţionate de la el pe 31 Martie 1997. NASA a lăsat-o să se afunde în spaţiul interstelar, de altfel, prima navă cu o astfel de soartă.

Fiind primele nave spaţiale care părăsesc sistemul nostru solar, Pioneer 10 & 11 sunt purtătoarele unui mesaj grafic sub forma unei plăcuţe placată cu aur, de 6 pe 9 inch, prinsă de panoul de comandă al navei.

Mariner 10
s-a folosit de Venus ca suport gravitaţional pentru Mercur în 1974. Sonda a adus primele imagini apropiate ale atmosferei venusiene în ultraviolet, dezvăluind detalii nevăzute până atunci din stratul de nori, şi în plus faptul că întregul sistem de nori face o rotaţie completă în jurul planetei în patru zile terestre.
Mariner 10 a făcut spre sfârşit trei zboruri pe deasupra lui Mercur din 1974 până în 1975 când a rămas fără combustibil pentru controlul alitudinii. Sonda a dezvăluit faptul că Mercur este o planetă puternic brăzdată de cratere, cu o masă mult superioară celei presupuse. Aceasta pare a indica faptul că Mercur are un miez de fier care constituie cam 75 % din întreaga planetă.
Studiul planetei Mercur a fost continuat de Sonda spatiala Messenger a carei misiune am descris-o anterior.

Tot asa, dintre expeditiile stiintifice mai vechi trebuie mentionate sondele spatiale de tip Mariner (USA)
Astfel Mariner 2 a fost prima sondă care a ajuns cu succes la Venus în Decembrie 1962, şi care a cules informaţii prin care s-a confirmat faptul că Venus este o planetă foarte fierbinte (800 grade Fahrenheit, în prezent fiind acceptată valoarea de 900 grade F.) cu o atmosferă acoperită de nori compuşi la rândul lor, in mare parte, din dioxid de carbon.
Sonda Mariner 3 a fost lansată pe 5 Noiembrie 1964, s-a pierdut în momentul în care nu i s-a putut înlătura învelişul protector odată ca a ajuns în spaţiul interplanetar. Fiind astfel în imposibilitatea de a capta energia solară prin intermediul panourilor solare, sonda "a murit" la puţin timp, odată cu terminarea bateriilor şi se află în prezent pe orbita solară. S-a avut în vedere un mars raid cu Mariner 4.
Sonda Mariner 4 ,sonda geamănă a lui Mariner 3, a ajuns la Marte în 1965 şi a luat primele prim planuri ale suprafeţei marţiene (22 de toate) în trecerea sa pe lângă planetă. Sonda a găsit o planetă brăzdată de cratere cu o atmosferă mult mai săracă decât se crezuse. Oamenii de ştiinţă,pornind de la această scanare a planetei, au ajuns la concluzia că Marte era o planetă "moartă" atât din punct de vedere geologic cât şi biologic.
Mariner 9, sonda geamănă a lui Mariner 8 [/i]care a avut o lansare eşuată, o devenit prima navă care a orbitat în jurul lui Marte ,în 1971. A trimis informaţii despre Planeta Roşie cum nici o altă sondă nu făcuse înainte, dezvăluind vulcani imenşi pe suprafaţa marţiană, precum şi sisteme de canioane gigantice, şi dovezi că odată pe suprafaţa planetei curgea apă. Sonda a făcut de asemenea şi primele prim - planuri ale celor doi sateliţi ai lui Marte, Phobos şi Deimos(mici ca dimensiune).
[i]Sonda Mariner 10 asa cum am mai spus s-a folosit de Venus ca suport gravitaţional pentru Mercur în 1974. Sonda a adus primele imagini apropiate ale atmosferei venusiene în ultraviolet, dezvăluind detalii nevăzute până atunci din stratul de nori, şi în plus faptul că întregul sistem de nori face o rotaţie completă în jurul planetei în patru zile terestre. Mariner 10 a făcut trei zboruri pe deasupra lui Mercur din 1974 până în 1975 când a rămas fără combustibil pentru controlul alitudinii. Sonda a dezvăluit faptul că Mercur este o planetă puternic brăzdată de cratere, cu o masă mult mai mare decat se crezuse initial.

In imagine Venus:

Misiunile Voyager
Sonda spatiala Voyager 1 a fost lansata pe 5 Septembrie 1977, si a calatorit in spatiu trecand pe langa Jupiter dupa 1 an si 6 luni de la lansare( pe 5 Martie 1979) si pe langa Saturn dupa inca 1 an si 7 luni (pe 13 Noiembrie 1980).
Nava Voyager 2 a fost lansata pe 20 August 1977 (înaintea lui Voyager 1), si a zburat pe deasupra lui Jupiter pe 7 August 1979, a lui Saturn pe 26 August 1981, a lui Uranus pe 24 Ianuarie 1986 si a ajuns in cele din urma in dreptul lui Neptun dupa aproximativ 12 ani de la lansare pe 8 August 1989.
Voyager 2 a profitat de o aliniere rara (o data la fiecare 189 de ani) pentru a trece de la o planetă exterioara la alta. Voyager 1 ar fi putut, în principiu, sa-şi continue drumul spre Pluto, dar Jet Propultion Laboratory a optat pentru o apropiere mai sigura de Titan pentru a cerceta acest satelit care la acea vreme devenise interesant pentru ca se banuia ca ar contine oxigen care dupa cum se stie este un gaz indispensabil vietii asa cum o stim noi pe planeta Pamant!
Datorita celor 2 sonde, cunostinţele noastre despre cele 4 planete gigantice, satelitii lor si inelele lor s-au imbogatit considerabil. Sondele spatiale Voyager 1 si 2 au descoperit ca Jupiter are o atmosfera complicata fiind brazdata de fulgere si aurore.
In periplul lor navele Voyager au descoperit inca trei sateliti ai acestei planete!
Dintre surprizele revelate de cele doua sonde amintim faptul ca s-a constatat ca si Jupiter are inele si ca Io are vulcani sulfurosi activi, cu efecte majore asupra atmosferei lui Io.
Cand cele doua sonde au ajuns in dreptul planetei Saturn, au descoperit peste 1000 de bucle si 7 sateliti noi, incluzand si presupusii sateliti care tin pe loc inelele.
Pe Saturn vremea era ceva mai blanda fata de cea de pe Jupiter: Astfel s-au fotografiat jeturi masive de substanta care variaza foarte putin in atmosfera planetei (este cunoscuta marea bucla alba din atmosfera lui Saturn activa de peste 33 de ani). Atmosfera pe Titan era incetosata si Sonda nu a putut arata fotografii de la suprafata satelitului. Cand Voyager 1 a trecut pe langa satelitul Mimas aspectul lui era inspaimantator:
- un crater de impact masiv il facea sa se asemene cu o Stea Moarta.
Surpriza cea mare o constituia aspectul ciudat al inelelor lui Saturn:
Prezenta buclelor, ondulatiilor si a spitelor era neasteptata si greu de explicat.
Voyager 2
Voyager 2, multumita unor eforturi ingineresti si de programare de-a dreptul eroice a celor de la Jet Propultion Laboratory , si-a continuat misiunea spre Uranus si Neptun. Uranus in maretia lui aparea ca o planeta monocromatica. Ca o ciudatenie, s-a descoperit ca axa sa magnetica era puternic deplasata fata de axa sa rotationala , ceea ce-i conferea lui Uranus o magnetosfera neobişnuita. Au fost gasite canale inghetate pe satelitul Ariel, iar satelitul Miranda avea o neobisnuita mixtura de felurite regiuni:
podisuri,munti inalti si ,,campii ''
Au mai fost descoperiti 10 sateliti si inca un inel al lui Uranus.
Spre deosebire de Uranus, pe Neptun s-a gasit o atmosfera inca activa, fiind descoperite mai multe tipuri de nori. Arcele inelelor s-au dovedit a fi petece stralucitoare ale inelelor. S-au mai descoperit doua inele, si alti sateliti. Axa magnetica a lui Neptun era de asemenea rasucita.
Triton satelitul lui Neptun avea un aspect brazdat de gheizere. (Ce se prezintau in stare lichida la 38*K?)
Jet Propultion Laboratory a anuntat ca daca toate lucrurile vor merge bine la bordul celor doua nave ele vor putea fi urmarite pana cel putin in anul 2030!!!
Ambele Voyager au suficient combustibil - se estimează că lui Voyager 1 ii va ajunge pana în 2040 iar lui Voyager 2 pana în 2034. Singura problema care ar aparea ar fi la RTG - uri (generatoarele de curent ) data fiind distanta enorma fata de Soare!

Jupiter
Saturn
Uranus
Neptun

Misiunile Viking 1 si 2
Au avut drept scop cercetarea planetei Marte a 4-a planeta de la Soare.
Viking 1 a fost lansat de la Cape Canaveral, Florida pe 20 August 1975 pe o racheta TITAN 3E-CENTAUR D1. Sonda a intrat pe orbita marţiana pe 19 Iunie 1976, si aterizarea a avut loc pe versantul vestic al Chryse Planitia pe 20 Iulie 1976. Si-a început devreme programul de cautare de micro-organisme marţiene (insa inca nu este clar dacă sondele au gasit astfel de urme sau nu), si a trimis incredibile imagini panoramice ale reliefului martian.
Ceea ce s-a constatat de catre cercetatori este ca cerul lui Marte este rozaliu, nu albastru inchis cum s-a crezut iniţial (culoarea roz se datoreaza razelor solare care se reflecta din particulele de praf rosiatice prezente in atmosfera saracacioasa). Aterizarea a avut loc pe un camp de nisip rosu si de bolovani ce se intindeau pana hat departe -cat s-a putut cuprinde cu camera de luat vederi.Inainte de aterizare insa sonda a trimis imagini paronamice ale reliefului martian de o incredibila frumusete, printre care si ale celebrului canion martian.
Viking 2 a fost lansat pe 9 Septembrie 1975 şi a ajuns pe orbita martiana pe 7 August 1976. Aterizarea s-a facut pe 3 Septembrie 1976 in Utopia Planitia. Misiunea a fost aceeasi cu a lui Viking 1 cu exceptia ca de data aceasta seismometrele au funcţionat si au inregistrat primul cutremur martian.
Ultimele date au fost recepţionate de la Viking (Lander 1) pe 11 Noiembrie 1982, dupa care inexplicabil nu au mai fost transmise alte imagini!. Controlorii de zbor de la Jet Propulsion Laboratory au incercat zadarnic timp de 6 luni si jumatate sa reia legatura cu Viking Lander 1 insa misiunea nu a mai putut fi continuata, incheindu-se official la 21 Mai 1983.
Marte






Dimensiunile lui Marte in raport cu Pamantul

Prima pagină › D:News

Rusia se pregăteşte să dezvolte masiv infrastructura spaţiala realizand o Baza Lunara !


Astfel Rusia planuieşte sa trimita doua nave spatiale pe orbita Lunara si sa lanseze doua rovere lunare după 2020 si deasemenea sa inaugureze o statie de aterizare după 2022, facand primii pasi in crearea unei baze selenare, anunta Academia Stiintifica Rusa.

Proiectul are ca scop studierea regiunilor polare ale Lunii si a exosferei gazoase a satelitului. In urma prelevarii unor probe de sol si cartografierii regiunilor cu ajutorul Land Roverelor oamenii de stiinta rusi vor stabili locul propice pentru amplasarea viitoarei Baze Lunare.

In prima etapa, explorarea suprafeţei lunare se va face cu ajutorul sondelor rusesti Luna-Resurs si Luna-Glob, iar incepand cu 2015, urmeaza ca in a doua etapa a cercetarii sa se realizeze prin lansarea roverelor Lunohod-3 şi Lunohod-4, care vor ramane pe Luna in perioada 2020-2022.
Daca toate lucrurile vor fi in regula cercetatorii rusi preconizeaza ca in 2023 sa fie trimisa pe Luna si Statia de Aterizare.

Oficilittile ruse arata in raportul lor ca roverele şi staţia de aterizare reprezintă doar baza unui proiect ,mult mai amplu de infrastructura spatiala.

Sursa: ziarul de stiri RIANOVOSTI si Descopera .ro

Printre navele de cercetare trimise de Agentia Spatiala Europeana (ESA) se numera si sonda spatiala Giotto
Giotto a fost lansata de pe o racheta Ariane-1 de către ESA pe 2 Iulie 1985, si s-a apropiat la 540 km +/- 40 km de nucleul Cometei Halley pe 13 Martie 1986.
Nava spatiala a fost dotata cu 10 instrumente de masura incluzand si o camera in mai multe culori, si a transmis diverse date .In momentul cand s-a apropiat mai mult de cometa legatura s-a intrerupt .
Ulterior s-a constatat ca Giotto a fost grav deteriorat de particulele de mare viteza intalnite in momentul apropierii, ceea ce a determinat trecerea sa in hibernare la putin timp dupa aceea.
Dupa 4 ani in luna aprilie 1990, sonda spatiala Giotto a fost reactivata.
Din cele 10 instrumente aflate in dotare trei s-au dovedit complet operaţionale, 4 partial distruse insa operationale, iar restul, incluzand camera de luat vederi care avea ecranul sters de particule , erau inutilizabile.
Pe 2 Iulie 1990, sonda Giotto a trecut prin apropierea Pamantului si a fost redirectionata spre cometa Grigg-Skjellerup pentru un zbor de recunoastere
Incepand cu data de 10 Iulie 1992 , nu s-au mai primit semnale de la ea!

Dintre misiunile europene in colaborare cu cele americane (European Space Agency&NASA) trebuie amintita si lansarea navei de cercetare Ulysse
Aceasta investigheaza in prezent regiunile polare ale Soarelui . Ulysse a fost lansata de pe nava spatiala Discovery (in prezent retrasa din functie) in Octombrie 1990.
In Februarie 1992, s-a folsit de un impuls gravitational de la Jupiter pentru a ieşi de pe planul eliptic.
In prezent si-a indeplinit misiunile de survolare a ambilor poli ai Soarelui.
Misiunile navei s-au extins pe o noua orbita pentru a face posibila survolarea polilor solari si in apropierea ciclului de pete solare care se preconizau sa apara.
Afeliul lui Ullysse este de 5.2 u.a. iar periheliul sau este de aproximativ 1.5 u.a.
Aceasta inseamna ca nava care studiaza Soarele se află la o distanta mai mare de Soare decat Pamantul!
Specialistii europeni spun ca s-a luat aceasta masura pentru o mult mai buna intelegere a campului magnetic solar si a vantului solar.
Nava Ulysse este inca activa!

In luna august 2012, este programata o noua misiune pe planeta Marte ,cand va avea loc amartizarea roverului Curiosity
Experimentul in valoare de 2,5 miliarde dolari este dotat cu 10 instrumente stiintifice (printre care si un microscop dotat cu camera de luat vederi), si urmeaza sa ofere un raspuns la ceea ce a descoperit in anul 1976, sonda Viking 1 care a ajuns pe Marte, si a caror analize efectuate la fata locului nu au indicat prezenta vreunei forme de viata.
Insa acum,dupa mai bine de trei decenii , cercetatorii de la mai multe institute de cercetare cred ca analiza datelor a fost gresita, sonda Viking 1 gasind de fapt dovezi ce indica prezenta microbilor ,,extraterestri'' in solul de pe Marte:
Analiza matematica a mostrelor colectate de pe Marte a dus la concluzia ca sarurile din sol au inselat cercetatorii care au efectuat estimarile initiale! Cercetatorii sustin acum, ca mostrele prelevate contin dovezi care atesta prezenta vietii microbiene pe Marte.
Noua examinare a monstrelor a cautat exemple de „complexitate” in mostre, acesta fiind unul dintre indiciile ce sugereaza prezenţa formelor de viaţa. Spre surprinderea cercetatorii de la Universitatea din Siena si de la Institutul Keck din California, acestia au gasit astfel de exemple in probele studiate:
„Pe baza a ceea ce am gasit pana acum, suntem 99% siguri ca exista viata pe Marte. NASA ar trebui sa trimita un microscop acolo, pentru a inregistra un clip video cu bacteriile in timp ce se misca”, a declarat Joseph Miller de la Scoala de Medicina Keck din California.
Sa speram ca misterul va fi definitiv lamurit prin amartizarea din luna August a Land Roverului Curiosity


Bibliografie: Descopera . ro

Misiunea navei spatiale Galileo
Galileo a fost lansata spre Jupiter in luna octombrie 1989
si se afla in prezent pe orbita lui Jupiter.Scopul ei este sa cerceteze satelitii lui Jupiter de asemenea atmosfera acestuia si Marea Pata Rosie. A facut si face ample survolari ale satelitilor lui Jupiter si sonda a coborat chiar in atmosfera lui Jupiter pentru a furniza pentru prima data imagini si date ale aspectul interior al unui gigant de gaz cum este definita aceasta planeta.
Galileo a trimis deja primele imagini clare ale celor doi asteroizi, 951 Gaspra şi 243 Ida, luate in timp ce se indrepta spre Jupiter.O misiune incununata de succes a lui Galileo a fost cand a trimis de asemenea imagini ale impactului Cometei SL9 cu Jupiter dintr-un unghi privilegiat.
Eforturile de deschidere a High Gain Antenna (HGA), care a ramas blocată, au fost abandonate. Folosindu-se de propria Low Gain Antenna, Galileo transmite date cu o rata de aproximativ 10 biti pe secunda. Jet Propulsion Laboratory a dezvoltat un plan de asigurare a datelor folosind imbunatatiri ale antenelor de recepţie din Deep Space Network si compresia de date (asemanatoare cu JPEG pentru imagini, compresie fara pierderi pentru datele de la celelalte instrumente)de pe nava. Acestea ar trebui sa-i permita lui Galileo sa-si atinga aproximativ 70% din obiectivele sale stiintifice chiar folosind antena de mult mai mica viteza Low Gain Antenna. Monitorizarea pe termen lung a vremii joviene, care consista din multe imagini, va avea insa cel mai mult de suferit ne spun cercetatorii de la Jet Propulsion Laboratory

Programul lui Galileo :
----------------
10/18/89 - lansarea de pe nava spaţială
02/09/90 - Survolarea lui Venus
10/**/90 - Transmiterea datelor de pe Venus
12/08/90 - Primul survol al Pâmăntului
05/01/91 - High Gain Antenna (trebuia să fie) deschisă
07/91 - 06/92 - Prima trecere prin Centura de Asteroizi
10/29/91 - Survolarea asteroidului Gaspra
12/08/92 - Al doilea survol al Pământului
05/93 - 11/93 - A doua trecere prin Centura de Asteroizi
08/28/93 - Survolarea asteroidului Ida
07/13/95 - Separarea sondelor

07/20/95 - Procedura de deviere a Orbiter-ului

12/07/95 - Întâlnirea cu Jupiter

06/27/96 06:30 - Ganymede-1
09/06/96 19:01 - Ganymede-2
11/04/96 13:30 - Callisto-3
11/06/96 18:42 - Europa-3A (survol "neplanificat" @32,000 km pe aceeaşi orbită cu Callisto-3)
12/19/96 06:56 - Europa-4
01/20/97 01:13 - Europa-5A (survol @27,400 km în timpul conjuncţiei solare - mişcare strategică pentru gravitaţie - nu din interes ştiinţific)
02/20/97 17:03 - Europa-6
04/04/97 06:00 - Europa-7A ("neplanificat" @23,200 km pe orbita lui Ganymede-7)
04/05/97 07:11 - Ganymede-7
05/06/97 12:12 - Callisto-8A ("neplanificat" @33,500 km pe orbita lui Ganymede-
05/07/97 15:57 - Ganymede-8
06/25/97 13:48 - Callisto-9
06/26/97 17:20 - Ganymede-9A ("neplanificat" @80,000 km pe orbita lui Callisto-9)
09/17/97 00:21 - Callisto-10
11/06/97 21:47 - Europa-11

Adi, eu cred totuşi că ar fi mai bine să dai doar lincurile către aceste informaţii (şi altele), nu să le copiezi aici, pentru că încalci dreptul lor de autor.

Eu rasfoiesc multe materiale si pierd mult timp ,ca sa pot sa postez aceste articole interesante despre misiunile stiintifice, care au avut sau au loc ,in cercetarea spatiului extraterestru si nu numai.
Textele sunt adaptate si la multe din ele am dat si bibliografia.
Insa ai dreptate programul sondei Galileo este copiat mota-mo .
(Imi era greu sa-l adaptez).
Voi tine seama si voi da pe viitor linkul!

Cateva date si despre telescopul spatial Hubble ( Hubble Space Telescope)
A fost lansat in luna aprilie 1990 de catre naveta spatiala Discovery; Dupa lansare s-a constatat ca oglinda telescopului era defecta iar aceasta s- a reusit sa fie reparat in decembrie 1993 de cosmonautii de pe naveta Endeavour care au montat doua seturi diferite de corectoare care au anulat complet aberatiile oglinzii primare.
Acest telescop spatial poate furniza imagini si spectre pe o perioadă lunga de timp de o rezolutie impresionanta datorita faptului ca fiind in spatiu nu este deranjat de atmosfera terestra. Hubble Space Telescope joaca rolul si de intermediar si confera o importantă îmbogatire a datelor de rezolutie superioara care parvin de la sondele planetare si spatiale. Spre exemplu date recente culese de Hubble Space Telescope au aratat ca Marte are o suprafata mai rece si mai uscata decat cea observata in timpul misiunilor Viking; de asemenea imaginile parvenite de la Hubble Space Telescope arata ca planeta Neptun are o structura atmosferica ce se modifica rapid in fiecare ora !
Acest telescop ,cel mai important pe care cercetatorii il au acum in spatiu a fost numit dupa astronomul american Edwin Hubble (care a dat si constanta )

Iata imaginiile cu oglinda defecta inainte si dupa reparatie :

Aflat la concurenta cu Agentia Spatiala Americana (NASA)
Programul Spatial Sovietic a lansat si el in trecut numeroase nave de cercetare a spatiului extraterestru aflat in sistemul nostru Solar printre care amintesc cateva:

Luna 2
A ajuns pe suprafata Lunii unde a fost abandonata in 1959 (URSS)

Luna 3
A realizat primele fotografii cu fata intunecata a Lunii in anul 1959 (URSS)

Luna 16
Dupa mai multe incercari nereusite au fost aduse monstre de pe Luna in 1970 (URSS)

Venera 7
Este prima sonda care a transmis date de pe suprafata unei alte planete (Venus) în 1970.

Venera 9
A avut o aterizare lina pe suprafata planetei Venus,si a transmis fotografii de pe suprafata acestei planete in 1975. (URSS).
A fost de asemenea prima nava care a aterizat pe suprafata unei alte planete.

Misiunile Phobos(Cele mai importante)
In anul 1988 URSS a lansat doua nave spatiale in directia planetei Marte (Planeta Rosie)
Una a fost data disparuta pierzandu-se legatura cu aceasta la cateva zile de la lansare.
Inainte sa esueze si a doua, aceasta a reusit sa transmita cateva imagini de pe Marte
Phobos International Project a fost dedicata investigatiilor pe planeta Marte si satelitii sai.
Sistemul video de la bord de analiza spectrometrică (VSK) a fost creat de cooperarea internaţionala a facilitaţilor stiintifice si industriale din URSS, Bulgaria si fosta RDG. Sistemul a oferit 3 benzi spectrale, observatii TV, analiza spectrala a imaginilor de la suprafata satelitului Phobos
Datele din reteaua de televiziune au fost prelucrate de echipe de cercetatori din URSS, Bulgaria, Germania, Finlanda, Marea Britanie si oameni de stiinta din... SUA !!
Pasii de baza de achizitie a datelor si preprocesare au fost efectuate prin utilizarea calculatorului IKI de procesare a imaginii de sistem,bazat pe un sistem de operare pus la punct de cercetatorii sovietici.
Prelucrarea de imagine pentru acest sistem a fost dezvoltata de laboratorul de procesare de date planetare si imaginii personale din fosta URSS

Wind
La 1 Noiembrie 1994, a fost lansat satelitul Wind de NASA care are a avut ca misiune plasarea sa pe o orbita aflata intre Pamant si Soare , pentru a furniza date despre asa zisul vant solar .
Dupa ce si-a atins scopul stiintific primar al acestei misiuni de a masura densitatea, forta si energia vantului solar (care au fost transferate intr-un fel mediului ambiental din jurul Pamantului) ,satelitul Wind a avut ca al doilea scop sa culeaga cat mai multe informatii detaliate din diferite regiuni strategice ale spatiului inconjurtor al Pamantului ,pentru ca cercetatorii de la NASA sa inteleaga modurile in care atmosfera planetei noastre raspunde la influentele vantului solar.
Lansarea acestui satelit a constituit o premiera in sensul ca un instrument rusesc a fost montat pentru prima data pe o nava spatiala americana:
Este vorba despre spectrometrul Konus Gamma-Ray, pus la dispozitie de Institutul Ioffe din Rusia care a fost unul dintre cele doua instrumente de pe satelitul Wind care s-au ocupat cu studiul razelor cosmice gamma provenite din exploziile solare. De asemenea la bordul satelitului s-au aflat si instrumente de provenienta franceza.
La inceput, satelitul s-a miscat pe o orbita in forma cifrei opt, in jurul Pamantului, folosindu-se de campul gravitational al Lunii.
Cel mai indepartat punct , al traiectoriei sale, fata de Terra (afeliu) a fost de 990,000 mile (1,600,000 kilometri), iar cel mai apropiat punct (periheliu) a fost de 18,000 mile (29,000 kilometri).
Sonda spatiala Wind s-a incadrat apoi, intr-o orbita speciala sub forma de halou ,fata de fluxul ascendent al vantului solar in raport cu Pamantul ,la o distanta care in acel moment ii permitea sa ramana mereu intre Pamant si Soare in jur de 930,000 mile pana la 1,050,000 mile, astfel incat sa poata sa fie studiata intensitatea campului magnetic emis de soare in acea regiune si totodata Coroana Solara si ,,petele'' Solare.
Alte masuratori au constat in determinarea cu precizie a temperaturii Soarelui prin metoda spectrometrica in diferite puncte ale acestuia.
De remarcat ca aceste masuratori vor fi folosite prin comparatie la analiza ,,temperaturii'' altor stele din alte sisteme stelare ( care sunt inconjurate de exoplanete) din galaxia noastra.


Bibliografie: astronomy magazine

In imagine Ganymede:




Important !!!!


am citit de curand un articol de la Descopera.ro (D:News)
foarte important:
Europa este dispusă să cheltuiască 830 de milioane de euro în căutarea lumilor locuibile:

Astfel ,Agentia Spatiala Europeana (ESA ) va lua in curand o hotarare pentru a lansa o sonda spatiala de cercetare, a carui nume nu a fost stabilit deocamdata ,cu un cost estimat la 830 milioane de euro, si menita sa exploreze posibilele lumi locuibile din apropierea lui Jupiter.
(Acesta este un lucru extraordinary facut de ESA tinand cont ca populatia Pamantului este intr-o continua crestere si sustine ideea mea mai veche de populare a spatiului cosmic)
Daca misiunea legata de explorarea lunilor lui Jupiter se va dovedi un success, ea ar permite cercetatorilor sa afle numeroase informatii referitoare la satelitii lui Jupiter, despre care se presupune ca au un mediu propice pentru a gazdui viata.
Efectuarea misiunii "Juice" -The Jupiter Icy Moon Explorer- ar reprezenta o premiera, pentru ca nici o nava nu a fost trimisa pana acum sa orbiteze in jurul satelitilor lui Jupiter -care sunt acoperiti de ghiata -si sa analizeze daca alte locuri din sistemul nostru solar ar putea sustine viata.
Misiunea Juice ar trebui sa inceapa din anul 2030, sonda spatiala europeana orbitand timp de trei ani, in jurul lui Ganymede (foto), cel mai mare satelit al planetei gazoase Jupiter. Ganymede este singurul satelit din sistemul nostru solar care are un camp magnetic propriu si de asemenea are atmosfera proprie in care exista oxygen si un ocean acoperit de o crusta de ghiata. Pentru a ajunge la el in anul 2030, misiunea spatiala Juice ar trebui sa inceapa in anul 2022 cand ar trebui lansata nava de cercetare.Oare va purta acelasi nume?
Acum, ESA (Agenţia Spatiala Europeana) este in trative cu NASA ( Administraţia Nationala de Aeronautica din SUA) despre posibilitatea de a utiliza în comun instrumentele din misiunea Juice. Un instrument de masura ar consta in jur de 30 de milioane de euro in conditiile in care nu au fost stabilita toata gama de instrumente de masura care vor fi folosite.
De asemenea americanii ar putea contribui si cu alte facilitate de observare si de transmitere si prelucrare a datelor.
Cateva date despre Ganymede:

Ganymede face o orbita completa in jurul planetei-mama Jupiter in sapte zile, iar astronomii reusesc sa il capteze in imagini, numai pentru a-l vedea cum dispare imediat, doar pentru a reaparea mai tarziu.
O imagine captata de telescopul spatial Hubble il infatiseaza ca fiind cea mai mare luna din sistemul solar . Ganymede a fost descoperit de astronomul italian Galileo Galilei, in 1610. Chiar daca pare un satelit minuscul pe langa Jupiter, in realitate, corpul rotund format din piatra si gheata are un diametru de 5 262 de kilometri.
Datorita orbitei scurte pe care o descrie in jurul lui Jupiter, Ganymede creeaza pentru cercetatori multiple ocazii de a studia atmosfera superioara a lui Jupiter, intrucat lumina pe care o reflecta satelitul trece prin atmosfera gigantului gazo si faciliteaza observatiile astronomice.

Misiunile navelor de cercetare te tip Mars care au avut ca scop planeta Marte:
Mars Observer
Misiunea acestei nave de cercetare a fost pentru a se plasa pe o orbita in jurul acestei planete si de a fotogrofia in detaliu suprafata lui Marte fiind dotata cu o camera rezolutie 5 m/pixel .
Nava a fost lansata pe 25 Septembrie 1992 pe un transportator Titan III/TOS.
Curios este faptul ca la aproape un an de la lansare mai précis pe 21 August 1993 s-a pierdut contactul cu Mars Observer pe cand sonda se pregatea sa intre pe orbita lui Marte. Nava a fost confirmată ca pierdută de catre NASA la o luna dupa aceasta data dupa ce cercetatorii au incercat de cateva ori sa restabileasca legatura cu aceasta.Disperati cei de la NASA au solicitat fonduri Guvernului American pentru inlocuirea acestei misiuni cu un alt program pentru o sonda numita Mars Global Surveyor; o misiune inlocuitoare se spera de mare succes, sortita a atinge marea majoritate a telurilor stiintifice ale lui Mars Observer.
Mars Global Surveyor
Lansata cu o racheta de tip Delta II expendabil de la Cape Canaveral- Florida , pe 7 Noiembrie 1996, nava se afla in prezent pe orbita in jurul lui Marte. Sonda inconjoara planeta la fiecare doua ore, mentinand o orbita "sincrona cu Soarele" astfel încat Soarele sa se afle la un unghi standard deasupra orizontului pentru fiecare imagine a camerelor de luat vederi si sa permita o iluminare permanenta si optima a suprafeţelor. Nava are in dotare si o parte a instrumentelor pe care le avea Mars Observer si le va folosi pentru a culege date despre Marte pe parcursul unui an martian, care este de fapt echivalentul a doi ani pe Terra. Dupa incheierea misiunilor, sonda va fi folosita pe post de centru de retransmisie de informatii de la landerele apartinand de U.S.A. si posibil ESA precum si de la sonde de joasa inaltime.
Mars Pathfinder
Mars Pathfinder (initial s-a avut in program misiunea cunoscuta sub denumirea de Cercetarea mediului ambiant de pe Marte, sau MESUR (Mars Environmental Survey).
Pathfinder este cea de-a doua misiune cu buget redus pentru cercetari planetare, a celor de la NASA. Misiunea a constat intr-un modul de aterizare ("lander") si un vehicul robotizat pentru deplasarea la suprafata planetei cunoscut sub numele de Sojourner.

Misiunea avea ca tinta in primul rand demonstrarea eficacitatii acestor misiuni cu cost redus pentru explorarea suprafetei martiene, transmiterea de date si fotografii de la sol .
Mars Pathfinder a fost lansat pe 4 Decembrie 1996 si a aterizat cu succes pe Marte pe 4 Iulie 1997.

Importanta misiunii a constat in coordonarea datelor de la nivelul comunicatiei intre pachetul modul&lander pe de o parte si intre acesta si Pamant pe de alta parte, prin corelarea senzorilor de imagine cu pregatirea aterizarii pe solul Martian tinand cont de intarzierea semnalului (data fiind distanta de la Marte la Pamant).
Printre alte obiective stiintifice a fost inclusa si cercetarea intrarii in atmosfera planetei, panoramarea suprafetei precum si realizarea de prim planuri, in scopul pregatirii pentru misiuni viitoare a amartizarii altor nave.
Nava a intrat in atmosfera martiana pe o orbita in jurul planetei, si a aterizat pe Marte cu ajutorul parasutelor, a rachetelor laterale de dirijare şi a sacilor cu aer, avand grija sa faca masuratori altimetrice si de componenta a atmosferei martiene la coborare.

Inainte de aterizare, nava s-a inchis cu ajutorul a trei panouri solare triunghiulare.

[i] Mars Pathfinder [/b]este cosiderata un prim mare succes al celor de la NASA ,in configurarea viitoarelor misiuni cu echipaj uman!



Bibliografie:
Ziare.ro ; Astronomy Magazine; Nave spatiale -Wikipedia;NASA: Space Science Spacecraft Missions

O stire noua arata ca NASA pregateste un Rover dotat cu un laborator robotizat ultrasofisticat pentru studii ale solului si atmosferei martiene!
Bibliografie :
Descopera.ro
http://www.descopera.ro/dnews/8967644-nasa-trimite-un-intreg-laborator-robotic-pe-marte

Misiunea NEAR !
(The Near Earth Asteroid Rendezvous )

Pe 17 Februarie 1996 de la bordul unei rachete Delta 2, a fost lansata
nava NEAR care era planificata sa zboare pana in apropierea asteroidului
433 Eros si pe care trebuia sa-l intalneasca in luna Ianuarie 1999.
Misiunea navei era de a cerceta acest asteroid pe durata cel putin a unui an,
de la o distanta de cel putin 15 mile (24 kilometri).
Eros este unul dintre cei mari mari si mai bine observabili asteroizi a carui orbita
se incruciseaza cu cea a Pamantului.
Asteroizii care intersecteaza aceasta orbita a Pamantului fac parte din grupul de
asteroizi ce formează "Centura primara" ce orbiteaza in jurul Soarelui
formand un inel lung intre Marte si Jupiter.
Sunt doua cauzele din care se presupune ca aceasta centura de asteroizi s-a format :
-Prima cauza este,ca acesti asteroizi reprezinta sfaramaturile unei planete
- A doua cauza este ,ca acesti asteroizi ar fi fost captati intre campurile gravitationale
ale lui Marte si Jupiter !

Revin la programul Cassini:
Misiunea Cassini este un proiect comun al celor de la NASA si ESA si a fost creat pentru investigarea planetei Saturn si a satelitilor sai.
Nava Cassini a fost lansata de la bordul unei rachete Titan IV-Centaur la 15 Octombrie 1997. In periplu acestei nave spre Saturn, Cassini a efectuat mai intai doua zboruri spre Venus, asistata fiind de gravitatia planetei, apoi inapoi spre Pamant si si-a continuat drumul mai departe spre Jupiter si Saturn. A ajuns la Saturn pe 1 Iulie 2004, deci la ~7 ani de la lansare.
In momentul cand s-a apropiat de Saturn , nava Cassini a efectuat o serie de manevre pentru a se instala pe o orbita în jurul lui Saturn.
Spre sfarsitul acestei orbite initiale, sonda Huygens(incorporata ,apartine ESA) s-a separat de nava mama a coborat in atmosfera lui Titan pentru a cerceta daca exista oxigen. Nava mama a transmis datele provenite de la sonda Huygens spre Pamant in aproximativ 3 ore, timp in care sonda a traversat atmosfera plina de nori densi a lui Titan si s-a indreptat spre suprafata lui Titan.
Traiectoriile sincrone ale navei mama Cassini cu ale lui Titan au permits ~35 de zboruri orbitale in jurul acestui satelit .Dupa aceasta nava a fost coordonata sa zboare spre satelitii Iapetus, Dione si Enceladus.
Au fost 3 obiective mai importante ale acestei misiuni: 1.Studii detaliate ale atmosferei lui Saturn, a inelelor si a magnetosferei
2.Realizarea unor studii aprofundate ale sateliţilor saturnieni
3.Cercetarea atmosferei si suprafatei lui Titan (prin sonda Huygens).
Ce este de mentionat la aceasta misiune este ca un obiectiv anterior a fost anulat din cauza costurilor:
un zbor spre asteroizi o misiune asemanatoare cu recunoscutele misiuni Galileo pe langa Ida si Gaspra.



Imagine de pe suprafata satelitului Titan (transmisa de sonda Huygens)



Saturn si satelitii ei (NASA):