DEFORMAREA SPATIU -TIMP

Deformarea spatiu timp a fost introdusa pentru prima oara de Eistein, si a fost reprezentata schematic asa;

De multe ori am intalnit persoane care nu pot sa-si explice modul cum se deformeaza timpul, fapt ce voi incerca sa lamuresc in acest topic.

In imaginea notata cu A, am reprezentat un domeniu de spatiu nedeformat, iar in imaginea notata cu B am reprezentat acelasi domeniu de spatiu dar de data aceasta deformat datorita prezentei unei mase mari pe care nu am reprezentat-o pentru simplificarea imaginii.
In ambele stari A si B am marcat cu culoare portocalie doua cercuri sucesive de aceiasi marime. Se observa cu usurinta ca distanta de parcurs intre punctele 1 si 2 in spatiul nedeformat, A, este mult mai mica decat distanta intre punctele 1 si 2 din spatiul deformat poz.B.

Acesta este insa un caz defavorabil....

Vortexul creat de corpul masiv pe care nu l-ai pus in evidenta sau de ...un alt obiect daca poseda mijloacele necesare, poate sa apropie un obiect indepartat
,,tragand ''mai aproape panza...
Cam pe acest principiu ,,zboara'' si OZN-urile
(Robert Lazar-Majestic 12)

virgil a scris :
"De multe ori am intalnit persoane care nu pot sa-si explice modul cum se deformeaza timpul, fapt ce voi incerca sa lamuresc in acest topic."

Eu pot sa vizualizez in mintea mea aceasta deformare, dar incet, incet, incep sa nu mai fiu de acord cu aceasta teorie.

Si argumentez incertitudinea mea in felul urmator:

1. Sa presupunem ca in jurul unei mase mari, spatiul-timp este deformat (cazul Terrei).
Un alt corp, cu directia de deplasare este spre centrul Pamantului ( nu luam in calcul deocamdata viteza lui ) , ajungand la limita la care spatiul-timp din jurul Pamantului este deformat, isi schimba traiectoria urmand "linia" spatiului-timp.
Asta inseamna ca el nu va intra niciodata in contact cu suprafata Pamantului.
Daca totusi, aceasta se intampla, eu vad doua cazuri posibile ale acestei situatii:
1a. Fie spatiul-timp nu este deformat.
1b. Fie spatiul-timp deformat de masa Pamantului, nu afecteaza traiectoria corpului.
In acest caz 1b, daca este adevarat, atunci deformarea spatiului-timp nu influenteaza fizic miscarea-traiectoria unui corp cu masa m.
Iar in concluzie, pentru un corp cu masa m, aceasta deformare nu are nicio/un importanta/efect.
Este echivalent cu
NU EXISTA O DEFORMARE SPATIU-TIMP.

Ne putem imagina ca ar fi asa, gasim un corespondent logic in realitate si il putem accepta ca fiind adevarat.
Dar daca ceva "real" exista fara sa influenteze IN NICIUN FEL realitatea fizica (miscare, traiectorie, s.a.m.d, a unui corp cu masa ), atunci aceasta deformare, din punct de vedere fizic-matematic este egala cu ZERO

In acest caz, daca acceptam totusi ca fiind existenta reala aceasta deformare, din punct de vedere matematic-fizic-filozofic, valoarea de zero exista si este mai mult decat nimic absolut.

Carevasazica, daca acceptam asta trebuie sa acceptam faptul ca nu exista zero absolut.

2. Daca plecam de la faptul ca rationamentul aratat mai sus este corect, atunci cu certitudine aceasta deformare nu influenteaza in niciun fel corpuri cu masa, deci ar putea influenta doar "corpurile" fara masa.

Si urmeaza subiectele
Ce este fotonul?
Ce este energia?
si in cele din urma, indirect,
Ce este masa?
Subiecte la care nu ati ajuns inca la concluzii finale, comun acceptate.
Eu am nevoie de explicatiile tale virgil, ca sa pot defini in continuare realitatea mea si te rog sa continui acest subiect cu explicatiile pe care le consideri necesare.
Ma aflu la inceput pe acest drum al cunosterii si am nevoie de parerile celorlalti.

1a. Fie spatiul-timp nu este deformat.

Deformarea spatiu-timp depinde de masa corpului, daca este de marimea pamantului un asteroid poate scapa din aceasta palnie atunci cand are suficienta viteza, dar poate cadea pe suprafata lui Jupiter. Tocmai modificarea traiectoriei unui asteroid in apropierea unei planete, demonstreaza aceasta deformare.

1b. Fie spatiul-timp deformat de masa Pamantului, nu afecteaza traiectoria corpului.

Totdeauna un corp masiv deformeaza traiectoria unui corp mai mic, insa depinde de masa acestora si de viteza celui mic, cat si de distanta dintre ele.
Deci prezenta campului gravitational presupune deformarea spatiului inconjurator, insa reprezentarea grafica este schematica, in realitate deformarea are simetrie sferica si se manifesta atat in spatiu cat si in timp.

Intrucat deformarea trebuie sa aiba o simetrie sferica, o reprezentare mai aproape de adevar este facuta in imaginea de mai jos;

Ceea ce vreau sa stiu si sa inteleg mai bine, virgil, este:
Intr-un spatiu nedeformat, un corp se misca liniar sa spunem.
Daca spatiul este deformat , cum va influenta miscarea corpului ?
Va urma linia deformata a spatiului ?
In acest caz, un corp ce intra in spatiul deformat din jurul unui alt corp, nu intra niciodata in contact cu corpul care deformeaza spatiul.Logic vorbind.
Pentru ca in jurul acestuia din urma spatiul nu mai are o constructie liniara.
Daca totusi ele intra in contact, atunci forma spatiului nu influenteaza directia de deplasare a unui corp.
Daca traiectoria se modifica, si nu din cauza condinuitatii/deformarii spatiale, cauza ar fi totusi forta de atractie exercitata de alt corp, si prin acest rationament gravitatia fie nu produce o deformare spatiala, fie o produce dar aceasta deformare nu influenteaza miscarea corpului.

curiosul a scris:Ceea ce vreau sa stiu si sa inteleg mai bine, virgil, este:
Intr-un spatiu nedeformat, un corp se misca liniar sa spunem.
Daca spatiul este deformat , cum va influenta miscarea corpului ?
Va urma linia deformata a spatiului ?
In acest caz, un corp ce intra in spatiul deformat din jurul unui alt corp, nu intra niciodata in contact cu corpul care deformeaza spatiul......

Eu vad asa situatia la intrebarea care o pui:
Tu vad ca urmaresti exact plasa spatiala din jurul obiectului reprezentat de Virgil.
Ori lucrurile nu se intampla chiar asa!
Mai curand este vorba de o scurtare spatiala si temporara a drumului spre obiectul cosmic
respectiv, datorita crearii acestei ,,gropi de potential'' sau acestei intreruperi ,,spatio-temporare'';corpurile capata si o forta gravitationala mai mare! G=mg
Astfel din legea atractiei gravitationale F=-k(m1*m2)/r^2 unde r= raza ,daca raza(distanta) intre corpuri se micsoreaza va creste forta de atractie peste pragul critic manifestandu-se forta G=mg(masa x acceleratia gravitationala). Se spune ca aceste corpuri intra in sfera de atractie a
Pamantului si corpurile cad pe pamant sau la dimensiuni mari(ale corpurilor) se ciocnesc.

Ok Razvan. Am inteles(cred) ce spui.
Continuand rationamentul pe care l-ai aratat, in sistemul meu de referinta, de pe Pamant,un care vine din "cer" si se deplaseaza spre centrul Pamantului, eu il vad urmand o traiectorie liniara, caz in care el va intra in contact cu Pamantul.

Daca cineva priveste acest filmulet din "cer", adica din afara spatiului deformat din jurul Pamantului, el vede acel corp urmand o traiectorie circulara sa spunem.

Atunci, din sistemul lui de referinta, corpul se invarte in jurul Pamantului urmand "linia" spatiului deformat si nu intra in contact cu acesta.
Dar eu de pe Pamant vad corpul intrand in contact cu Pamantul.

Ceea ce nu se leaga, dupa parerea mea, este :

Corpul ala ce face pana la urma?
Intra sau nu intra in contact cu Pamantul?
Cine are dreptate?
Eu, ca afirm corpul intra in contact cu Pamantul, sau el ca afirma corpul acela nu intra in contact cu Pamantul, se invarte doar in jurul lui ?

CAdi,
daca exista o intrerupere spatiala dar totusi corpul isi continua drumul, atunci spatiul nu mai are niciun rost.
Pentru ca acel corp se misca indiferent de existenta spatiului.
Atunci...nu exista spatiu ?
Sau spatiul nu influenteaza in niciun fel miscarea?
Logic asa ar reiesi din ce spui.
Ma insel?

Daca traiectoria se modifica, si nu din cauza condinuitatii/deformarii spatiale, cauza ar fi totusi forta de atractie exercitata de alt corp, si prin acest rationament gravitatia fie nu produce o deformare spatiala, fie o produce dar aceasta deformare nu influenteaza miscarea corpului.

Tocmai forta de atractie gravitationala se datoreaza acestei deformari spatio-temporale. Traiectoria urmata de un corp care trece prin acest camp se comporta conform legii lui Newton.

curiosul a scris:
CAdi,
daca exista o intrerupere spatiala dar totusi corpul isi continua drumul, atunci spatiul nu mai are niciun rost.
Pentru ca acel corp se misca indiferent de existenta spatiului.
Atunci...nu exista spatiu ?
Sau spatiul nu influenteaza in niciun fel miscarea?
Logic asa ar reiesi din ce spui.
Ma insel?

Fenomenul nu este prea bine inteles nici acum cu toate ca teoria relativitatii este veche de mai bine de 100 de ani.
Practic spatiul si timpul se ,,comprima'' adica ochiurile retelei (plasei) aflate la distanta se micsoreaza,, obiectul'' este tras spre Pamant (sau ma rog alt obiect spatial) iar in apropierea Pamantului traversand centura critica (intrand in groapa de potential) timpul si spatiu intra in incidenta legilor lui Newton cum a spus Virgil!

Aici are dreptate Razvan:
intr-adevar corpurile vor intra pe o traiectorie curba in sfera de atractie a Pamantului cu mentiunea ca spatiul si timpul (reteaua se pliaza), se curbeaza daca obiectul care este atras se afla la o distanta mare!

Cine are dreptate?
Eu, ca afirm corpul intra in contact cu Pamantul, sau el ca afirma corpul acela nu intra in contact cu Pamantul, se invarte doar in jurul lui ?

Prin doua puncte alaturate trec o infinitate de geodezice, iar un corp care trece prin cele doua puncte va avea o traiectorie a carei geodezica corespunde cu viteza corpului, si cu deformarea spatiului prin care trece.
Spatiul deformat nu este rigid, el doar influienteaza mai mult sau mai putin curbarea traiectoriei in functie de viteza corpului considerat.

virgil a scris:
De multe ori am intalnit persoane care nu pot sa-si explice modul cum se deformeaza timpul,

...una din acele persoane sunt, eu.

virgil a scris:
.. fapt ce voi incerca sa lamuresc in acest topic.

E bine ca ai asa dorinta.

virgil a scris:
In imaginea notata cu A, am reprezentat un domeniu de spatiu nedeformat, iar in imaginea notata cu B am reprezentat acelasi domeniu de spatiu dar de data aceasta deformat datorita prezentei unei mase mari pe care nu am reprezentat-o pentru simplificarea imaginii.
In ambele stari A si B am marcat cu culoare portocalie doua cercuri sucesive de aceiasi marime. Se observa cu usurinta ca distanta de parcurs intre punctele 1 si 2 in spatiul nedeformat, A, este mult mai mica decat distanta intre punctele 1 si 2 din spatiul deformat poz.B.

Aceasta, insa, absolut nimic nu ma poate lamuri...
Tu ai inceput explicatia de la mijlocul teoriei (sau eu iar nimic nu am inteles...), cu rezultatele mult inaintate.
Din ce cauza totus: "imaginea notata cu B am reprezentat acelasi domeniu de spatiu dar de data aceasta deformat datorita prezentei unei mase mari pe care nu am reprezentat-o pentru simplificarea imaginii." prezenta unei mase mari deformeaza spatiul-timp?!
Trebue sa incepi explicatia de la ZERO, altfel (cred) ca numarul de persoane ce nu au inteles aceasta teorie va ramine acelasi.

Citeste primul mesaj, apoi am trecut la acest desen unde am argumentat ca deformarea spatiului presupune si deformarea timpului, dupa care am subliniat ca este o simetrie sferica, si am refacut desenul mai aproape de realitate, spun mai aproape, pentru ca in afara de deformarea radiala mai trebuie sa existe si o deformare unghiulara pe care nu am reprezentat-o.

Deformarea spatiutimp este o realitate.Pentru cei care nu sunt toba de fizica trebuie explicat asa:
Cu cat sunt intr-un camp gravitational mai mare obiectele se micsoreaza dar proportional cu asta scade si viteza de propagare E.M. astfel ca observatorul are impresia ca viteza luminii e constanta.

Sunt doua feluri de deplasari in cosmos. Una cunoscuta de noi, aceia de a te deplasa in spatiu, deplasare care este limitata de viteza luminii, si o alta metoda, aceia a deplasarii odata cu spatiul, prin deformarea acestuia. Una din metodele deformarii spatiului este campul gravitational, a doua metoda este campul magnetic, deoarece deplasarea particulelor in camp magnetic se face pe o alta traiectorie decat in lipsa acestuia.

virgil a scris: Una din metodele deformarii spatiului este campul gravitational, a doua metoda este campul magnetic

Cum deformează spaţiul câmpul magnetic?

Cum deformează spaţiul câmpul magnetic?

Asa cum campul gravitational deviaza raza de lumina, tot asa campul magnetic deviaza traiectoria unor particule.
De aici tragem concluzia ca avem de a face cu spatii diferite, campul gravitational este legat de spatiul cosmic, iar campul magnetic este legat de spatiul microcosmic, insa ambele spatii sunt suprapuse in spatiul geometric comun. Dupa parerea mea cel mai subtil este campul gravitational, si cel mai glosier este campul fortelor tari, celelalte sunt intre acestea doua. Sustin acest lucru tocmai pentru ca lumina este deviata doar de campul gravitational, in timp ce la alte campuri nu s-a depistat nici o deviere. Dar este doar o presupunere.

Un exemplu ar fi centura de radiații Van Allen, care este formata din particule de diverse energii, aflate in jurul Terrei si retinute de catre campul magnetic al acesteia.

Nu prea e totuna. Dacă apropii un deget de un magnet nu-l apropii după geodezicele liniilor de câmp magnetic. Aşa că, nu văd cum câmpul magnetic poate deforma spaţiul.

Evident degetul nu apartine spatiului microparticulelor, ci spatiului macro.

Vorbim de 2 spaţii aici?

Vorbim de 2 spaţii aici?

Da, eu consider ca sunt spatii diferite dar suprapuse.
Ca sa fiu mai explicit am sa dau urmatorul exemplu; Un sac poti sa-l umpli cu mere, printre mere poti avea si nuci, iar printre nuci poti avea boabe de porumb, apoi in spatiul ce a ramas poti adauga boabe de mustar. Iata ca in acelasi sac pot evidentia patru multimi de obiecte care se suprapun in acelasi spatiu. Putem astfel vorbi de mai multe spatii suprapuse.

Aş zice că mai repede 2 spaţii incluse unul în altul. Astfel, dacă avem un spaţiu deformat gravitaţional în care, local, acţionează un câmp magnetic, câmpul magnetic va deforma doar spaţiul local, dar care este deja deformat de câmpul gravitaţional.

virgil a scris:

Vorbim de 2 spaţii aici?

Da, eu consider ca sunt spatii diferite dar suprapuse.
Ca sa fiu mai explicit am sa dau urmatorul exemplu; Un sac poti sa-l umpli cu mere, printre mere poti avea si nuci, iar printre nuci poti avea boabe de porumb, apoi in spatiul ce a ramas poti adauga boabe de mustar. Iata ca in acelasi sac pot evidentia patru multimi de obiecte care se suprapun in acelasi spatiu. Putem astfel vorbi de mai multe spatii suprapuse.

Razvan a scris:Aş zice că mai repede 2 spaţii incluse unul în altul. Astfel, dacă avem un spaţiu deformat gravitaţional în care, local, acţionează un câmp magnetic, câmpul magnetic va deforma doar spaţiul local, dar care este deja deformat de câmpul gravitaţional.

Cred ca ,campul gravitational si campul magnetic se suprapun dar au doua frontiere diferite:
Astfel ele ocupa acelasi spatiu pana la un moment dat ,dar frontiera magnetica este mai scurta ,iar cea gravitationala este mai lunga.Explicatia ar fi ca in acelasi spatiu actoneaza doua campuri formate din unde de frecventa diferita si energie diferita ,cea magnetica fiind limitata de departarea fata de miezul planetei sau obiectului cosmic asupra caruia se efectueaza analiza//
Nu vad insa cum ar devia campul magnetic traiectoria unui obiect sau cuantumul spatiu- timp.
Campul gravitational este insa mai subtil...