Stiinta si Constiinta

Poate stiinta sa explice constiinta?

Stiintific voi aborda problema din punctul de vedere al fizicii cuantice si voi folosi termenii consacrati si concluziile la care s-a ajuns, fiindca n-am acceleratorul meu sa fac experimentul … daca voi nu sunteti deacord cu ce spun eu aici si concluziile pe care le trag, va rog sa ma contraziceti stiintific … daca nu puteti, mai bine taceti … la partea asta vorbim cu cartile pe masa.

Numai ca fizica cuantica ajunge intr-un punct de unde nu mai stie ce e … numai crede … asa ca voi merge mai departe cu … credinta …  

Nu-i o treaba usoara, fiindca, cum am mai spus, nu poti demonstra o teorie din interiorul ei, trebuie sa iesi afara din ea, trebuie sa-ti parasesti propria minte ca sa vezi ce-i acolo …

Cuvintele Evangheliilor au in ele puterea de a germina, in orice inima care le primeste, aceasta Viata ...

Din Evanghelie CETIRE …

Daca EL dorea „roboti” ar fi creat „roboti”, dar doreste fiinte libere care sa-L aleaga, din convingere si dragoste.

Cel care cauta sa nu inceteze cautarea pana ce gaseste si cand va gasi, el va fi uluit, el se va minuna si el va domni peste totul. Un om, oricat de inteligent, nu poate deslusi, indata si usor, intelesul Cuvintelor lui Dumnezeu. Un om gandeste „ca de pe pamant, este pamantesc si gandeste ca de pe pamant”. La inaltimea gandurilor lui Dumnezeu, un om ajunge cu straduinta, efort mult, concentrare, continuitate, sete de adevar. Unde vede aceste lucruri, Duhul Sfant, Duhul Adevarului, Mangaietorul vine indata si lumineaza ca omul sa poata intelege. Si va fi uluit de „cat de sus sunt gandurile lui Dumnezeu fata de gandurile oamenilor,” si se va minuna, de cat de aproape de inima lui, sunt gandurile Tatalui; si dintr-un „cersetor orb” va deveni un Fiu de Dumnezeu, „un fiu al luminii, un fiu al învierii.”

Dumnezeu este DUH, nu poate fi vazut cu lumina cea creata, a ochilor, ci cu Lumina cea necreata, (si nevazuta de ochii fizici). Dar Dumnezeu Se descopera prin CUVANT, si poate fi recunoscut in intreaga Creatie. Cu cat ii adancim cuvantul, cu atat mai clar deslusim ce se intampla cu lumea, atat de departata si de straina de Creatorul ei. O lume care se pierde in „stralucirea” si „performantele” ei. O lume atat de mandra si increzatoare in puterile ei, incat nu mai are nevoie de Cel desavarsit, Cel care a creat-o; si El, Cel Vesnic, este negat, respins, desconsiderat de cei carora le-a dat VIATA.

Dar constructia lui Dumnezeu, universul, viata sunt lucrari atat de complexe, desavarsite, subtile, incat orice incalcare a legilor, dupa care exista si functioneaza, provoaca moarte si dezastru, dezechilibru si pustiire.

In tot ce vedem, se manifesta Creatorul, cu PUTEREA SA, si SLUJITORII SAI si puterile care Il urasc si se vor dumnezei in locul Lui, „Stapani” ai Creatiei Lui. Cu cat Il cunosti pe Dumnezeu din EVANGHELIE, DIN CUVANTUL CARE ni-L face CUNOSCUT, cu atat mai mult vei deslusi MANIFESTARILE SALE in ce este în jur. “Nimic din ce ascundeti nu va ramane ascuns, si nimic nu-i atat de invaluit incat pana la urma sa nu iasa la lumina.” Toti avem urechi de auzit, si Isus ne indeamna sa auzim CUVINTUL, in ceea ce urmeaza. Cuvantul este Dumnezeu intrupat, care vorbeste direct oamenilor, pe care i-a creat din iubire.

„Acest cer va trece si cel de deasupra lui va trece si cei morti n-au viata si cei vii nu vor muri. In ziua cand veti manca cele ce-au murit le veti face sa traiasca. Cand veti fi in lumina ce veti face? Cand erati Unul ati dat nastere la doi; dar dupa ce ati devenit doi ce veti face.” Este vorba de cei morti sau VIII „SPIRITUAL.” DOAR cei vii SPIRITUAL VOR INVIA ( chiar daca TRUPUL A MURIT). Cei morti spiritual sunt MORTI IN VECI. DIN EI NU POATE IESI VIATA, caci au doar „viata” FIZICA. Numai oamenii care primesc Cuvantul au VIATA. Ceilalti sunt morti, desi sunt in „viata” – nu au viata in ei. „Cine crede in Fiul are Viata, dar cine nu crede in El, nu va vedea Viata”. „Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Iar cine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata.” Viata vesnica nu se naste in om decat prin CUVINT. „Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.”

Cand vom avea in noi Lumina Vietii vom lumina, vom spori lumina, „venitul”ei va creste si ea va risipi bezna raului si a mortii, si vom face prin puterea ei vie, ca „leul”sa nu mai fie, sa se faca OM dupa voia lui Dumnezeu si sa fim iarasi UNUL.

„Daca v-am vorbit de lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand VA VOI VORBI DESPRE LUCRURILE CERESTI?”

„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă ... pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă ... când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns”.

În Geneză, versetul 2, "Şi pământul era netocmit şi gol", cuvintele netocmit şi gol, indică faptul că acesta se referă la un timp înainte ca Universul să fie creat. "Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor": Adâncul şi apele se referă la infinitatea campului primordial, din care Universul este format mai târziu.

Ziua 1: În versetul 3 avem: "Să fie lumină, şi a fost lumină" - aceasta este lumina Creaţiei manifestata din întuneric, şi anume existenţa pozitivă, desprinsă din întunericul existenţei negative. Această lumină a Creaţiei este, de fapt, un număr imens de particule, materializate, pentru a forma Universul. În versetul 4, "Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric" - nu are legătură cu zi şi noapte, ci se referă la separarea existenţei pozitive (lumina) de existenţa negativă (întunericul). În versetul 5, "Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă": ziua întâi, zi se referă la perioada activă a Universului, şi noapte , se referă la perioada de inactivitate. Fiecare zi înseamnă o perioadă incredibil de lungă, un fel de zi cosmică sau eră, nu zi terestră de 24 de ore.

Ziua 2 a Creaţiei: În versetul 6, Dumnezeu a zis, "Să fie o întindere între ape, şi să despartă apele de ape", şi în versetul 7, "A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei", acest obiectiv este atins.

Ziua 3 a Creaţiei: Începând cu ziua 3, este vorba despre crearea Pământului, nu a Universului. Universul a fost creat de către Absolut, dar sistemele solare, planetele şi formele de viaţă, au fost create de către asistenţii săi - zei mai mici, care evoluează treptat, şi îşi perfecţionează aptitudinile. Aceşti zei mai mici (spirite supreme) au creat mineralele, plantele, animalele, omul, pentru ca spiritele mai puţin avansate să se materializeze şi să îşi dezvolte conştiinţa. În versetul 9, Dumnezeu a zis: "Să se arate uscatul", adică mineralele. Versetul 11 anunţă crearea regnului vegetal. "Apoi a zis Dumnezeu: Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa. Acest verset este mutat din locul lui, deoarece numai un regn a fost creat pe zi.

Ziua 4 a Creaţiei: Versetul 16, în care este vorba de luminători este mutat, pentru că Soarele şi Luna au fost create în ziua 3, împreună cu restul materiei fizice. Stele, de asemenea, se referă la planete, deoarece în antichitate, se credea că Venus, Marte, Jupiter, etc. au fost stele. Regnul vegetal a fost creat în ziua 4 (nu 3).

Ziua 5 a Creaţiei: Cu versetul 21 începe evoluţia creaturilor acvatice şi a păsărilor. "A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor."

Ziua 6 a Creaţiei: Cu versetul 25 începe evoluţia animalelor sălbatice, a mamiferelor. "A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor". În versetul 27 Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Acesta se referă la corpul fizic, în care se materializează eul suprem.

Ziua 7 a Creaţiei: În versetul 2, din capitolul 2, Dumnezeu a terminat Creaţia şi S-a odihnit. "Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut".

Deci:
-În zilele 1 şi 2, Absolutul a creat Universul multi-dimensional.
-În zilele 3, 4, 5 şi 6 zei mai mici au creat mineralele, plantele, animalele şi omul.
-Suntem încă în ziua 6, deoarece ziua 7 se referă la momentul în care omenirea va evolua pentru a intra în a cincea dimensiune.

Există un proverb care spune: respiraţia devine piatră, piatra devine plantă, planta devine animal, animalul devine om, omul devine spirit, spiritul devine zeu. Viaţa se întrupează în fiecare regn succesiv, să dobândească experienţe. Evoluând, ca pe o scară, devenim din ce în ce mai conştienţi de natura noastră supremă.

"Nu înveli iubirea-n gânduri rele ... alege dor, când viaţa ta e goală ... să nu fii singur dincolo de stele ... împovărat de propria-ţi greşeală ..."

Iisus a fost trimis cu un mesaj crucial pentru omenire. Mesajul Învierii. Al Eternităţii, cu moartea pe moarte călcând. Mesajul lui Iisus este sublim si divin: VIAȚA ESTE ETERNA!!

„Eu am știut așa cum și voi ar trebui să știți: că nu există moarte, ci doar tranziție”. „Şi eu vă spun din nou: moartea este creația egoului iar egoul este creația fricii. Eliberați-vă de frică și îmbrățișati viața! Atunci moartea nu mai are autoritate”.

„Ca să primiți în viață, trebuie să dați. Să dați înseamnă să primiți înapoi cu blândețe. De fapt, ceea ce dați fără egoism primiți înapoi multiplicat, pentru că Universul evoluează în spirală. Energia de frică și supărare exteriorizată vine înapoi la voi în cantități egale. Dar, energia de a da înțelegerea și iubirea vin înapoi la voi multiplicate”. Din păcate, mesajul lui Iisus a fost răstălmăcit şi ce ni s-a transmis nouă este confuz.

Cubuleţul decupat de preot este simbolul genomului cosmic adaptat la terestru, care se desprinde din dimensiunea lui pentru a ne ajuta să ne purificăm, să ne reîndreptăm spre sacru, de unde provenim, având aceeaşi esenţă primordială.

Oul de Paşti este tot un simbol al renaşterii, al vieţii. Dar aceste informaţii se pare, au fost ascunse, pentru că cineva a profitat de TĂCEREA MIEILOR.

“E dat acestui trist norod ...Şi oul sterp ca de mâncare ... Dar viul ou, la vârf cu plod ... Făcut e să-l privim la soare !... Cum lumea veche, în cleştar ... Înoată, în subţire var ... Nevinovatul, noul ou, ... Palat de nuntă şi cavou. (Oul dogmatic -Ion Barbu) “

Viaţa se naşte în eter şi se întoarce tot acolo, spre regenerare, ciclic, etern, ca într-un dans hipnotic al zânelor anotimpurilor: „Din trei atlazuri e culcuşul... În care doarme nins albuşul
Atât de galeş, de închis ... Cu trupul drag surpat în vis. Dar plodul ?... De foarte sus ... Din polul plus ... De unde glodul ...Pământurilor n-a ajuns... Acordă lin ... Şi masculin ... Albuşului în hialin : Sărutul plin. Om uitător, ireversibil ... Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?... Precum atunci, şi azi - întocma :Mărunte lumi păstrează dogma ... Să vezi la bolţi pe Sfântul Duh ... Veghind vii ape fără stuh ... Acest ou - simbol ţi-l aduc ... Om şters, uituc ... Nu oul roşu ... Om fără saţ şi om nerod ... Un ou cu plod ... Îţi vreau plocon, acum de Paşte :Îl urcă - în soare şi cunoaşte !... Şi mai ales te înfioară ... De acel galben icusar ... Ceasornic fără minutar ... Ce singur scrie când să moară ... Şi ou şi lume. Te-înfioară ... De ceasul, galben necesar... A morţii frunte - acolo-i toată ... În gălbenuş ... Să roadă spornicul albuş ... Durata-înscrie-în noi o roată ... Întocma – dogma ... Încă o dată : E Oul celui sterp la fel ... Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el ... Şi nici la cloşcă să nu-l pui !... Îl lasă - în pacea - întâie-a lui ... Că vinovat e tot făcutul ... Şi sfânt, doar nunta, începutul. „

Iisus a fost născut, nu făcut! Dar CUM? Cum a ajuns SFÂNTUL DUH în pântecele FECIOAREI, pentru a naște pe Iisus, este o altă ÎNTREBARE?? Fertilizarea in vitro ...

Iisus s-a născut la sfârşitul Erei Berbecului, cu aproximativ 300 de ani înainte de intrarea în Era Peştilor. De aceea îşi spune Mielul lui Dumnezeu. Sacrificiul lui pregăteşte omenirea pentru asimilarea energiilor specifice Erei Peştilor, pregătitoare pentru Era Vărsatorului, a ascensiunii spirituale.

Cel putin 1000 de ani!! ... de aci inainte ...

“Nu ma simt obligat sa cred ca acelasi Dumnezeu, care ne-a inzestrat cu simturi, ratiune si intelect, ar pretinde sa nu le folosim”.

Marile “afaceri” ale bisericii de-a lungul timpului n-au fost toate “ortodoxe”. Partidul “centrist”, in fapt un partid catolic al carui sef era un ierarh catolic, va fi cel care va deschide calea dictaturii naziste, votand alaturi de N.S.D.A.P. pentru suspendarea drepturilor constitutionale, dandu-i lui Hitler prin acest gest necesarele doua treimi in Reichstag, Papa l-a numit pe Musolini “omul providential”. Pe rabojul bisericii primei jumatati de secol 20, e si “Konkordat-ul”,  grabit semnat de catre Biserica Catolica cu Hitler.

Zeci de mii de carti ale invatatilor lumii au fost tinute la “Indexul Cartilor Interzise” instituit in 1560 de catre Biserica Catolica si mentinut pana in 1966 chiar, insa niciodata “Mein Kampf”-ul lui Hitler nu a figurat in aceasta lista. Pe de alta parte, modelul arderii cartilor apare chiar in Biblie in povestirea din Faptele Apostolilor 19:19. “Buna-Traditie” continua si o regasim la imparatul crestin Constantin cel Mare, care dupa Sinodul de la Niceea  ordona arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Arie (Arius), ca si mai tarziu la imparatul crestin Teodosie al 2-lea care ordona dupa Sinodul de la Efes arderea tuturor cartilor sectei crestine a lui Nestorie (Nestor).

Urmeaza la “gratar” cartile evreilor in timpul lui Torquemada, a musulmanilor dupa recucerirea Spaniei, dar si carti de filozofie in limba araba scrise de Maimonide, dupa care vine marele rug al lui Savonarola, in care pe langa picturi, haine, oglinzi, cosmetice, incapura si multe carti de poezie, printre care toate operele lui Ovidiu ca si Decameronul lui Boccaccio. Urmeaza, natural, nazistii si rugurile lor de carti si oameni…. Arhiepiscopul Groeber, declara dupa “Noaptea de Cristal”: “Nu putem refuza nimanui incercarea de a salva puritatea rasiala si a lua masurile ce se impun.”

Ierarhia Bisericii Catolice va incita la razboi civil cand in 1931 Spania devine republica, iar in 1935 biserica declara ca este de acord cu executiile prizonierilor. Biserica catolica a sustinut regimul marioneta pro-german in Franta ocupata. Biserica Catolica a fost implicata pana peste cap in exterminarile si dislocarile de populatie care au avut loc in Iugoslavia pe timpul dictaturii fasciste a croatului Ante Pavelici.

Nu trebuie uitat nici faptul ca Papa a creat si mentinut timp de secole “Ghetto-ul roman” (in 1555, Papa Paul II creaza “Ghetto-ul” din Roma), un model precursor inainte cu secole al planului de segregare si discriminare nazista, acesta fiind desfiintat doar odata cu ocuparea Romei de catre Armata populara in 1870.

Cazul clerului ortodox roman  este unic insa in intreg estul european in materie de practica rasista, acestia fiind singurii care au detinut sclavi (“robi tzigani”, “robi manastiresti”) timp de peste 500 de ani, pana in anii 1844 (Moldova) si 1847 (Tara Româneasca), cand numeroasa populatie inrobita bisericii si manastirilor unde existau pe intinsele pamanturi ale manastirilor dinaintea secularizarii efectuate de Domnul Alexandru Ioan Cuza in 1863 – act prin care statul roman isi recupereaza un sfert din suprafata tarii! – sate intregi de robi tzigani, numite “tziganii”!.

Cele bune!