Experimentul cu cele 2 fante si a privi in perspectiva

Rezumarea primului mesaj :

Experimentul lui Thomas Young cu electronii ce trec prin cele doua fante e foarte cunoscut.
Ceea ce mi s-a parut mie interesant este ca atunci cand s-a trecut la observarea "directa" efectul de unda s-a anulat.
Nu stiu daca s-a mai gandit cineva la asta, dar nu ar putea avea legatura cu faptul ca noi nu putem vedea decat in "perspectiva"?
Interesant este ca si Universul, tot in "perspectiva" il putem vedea.
De pe Luna , nu pot vedea astrul selenar, dar de pe Pamant il pot vedea la o anumita "dimensiune" data de distanta de la care il privesc.
Ideea mea este ca "degeaba" vad eu Luna mai mica , deoarece in realitate ea are aceleasi dimensiuni indiferent daca eu sunt aproape de ea sau departe.
Am facut urmatorul experiment: acopar un ochi si privesc monitorul, apoi schimb si "vad" ca imaginea e diferentiata.
Normal , ca e vorba de focalizare care suprapune cele doua imagini la nivelul creierului si vad o imagine.
Dar sa revin la experimentul cu cele 2 fante.
Daca as putea sa "vad" cele 2 imagini nesuprapuse ,ce traiectorie credeti ca ar lua electronul?

Eugen,
mulțumesc pentru răspuns înainte de toate.
Lasă culorile, să-ți spun o vorbă care-mi place mult:

Inainte de a te autodiagnostica ca fiind lipsit de încredere în tine sau/și într-o stare depresivă, asigură-te mai întâi că nu ești înconjurat de tâmpiți.

Voi reveni într-un mesaj ulterior, în câteva momente, cu părerea mea vis-a-vis de ceea ce mi-ai răspuns.
Cred că am totuși anumite argumente care nu confirmă întrutotul concluziile tale.
Chiar mi-aș dori să dezvoltăm amândoi un pic coerența logică a concluziilor noastre.

În primul rând eugene, eu cred că mă refer la un alt aspect.
Sunt de acord că o rază de lumină nu poate fi privită transversal.
Este logic, iar analogic, este ca și cum ai încerca să privești ceva de o anumită culoare într-un background de aceeași culoare.
Exemplul nu reflectă tocmai situația pe care ai prezentat-o tu, deși este destul de sugestiv, pentru că atunci când vorbim de o rază de lumină, nu vorbim de o propagare radială, dintr-un centru în toate direcțiile.
Ori vederea noastră se bazează tocmai pe lumina care ne intră în ochi.
Privind transversal o rază de lumină, pe o direcție perpendiculară pe direcția ei de deplasare, mi se pare evident să nu-mi intre în ochi aceea rază de lumină și să nu o pot vedea.
Sunt mai multe de discutat aici, vis-a-vis de background-ul care face posibilă percepția transversală a razei de lumină, dar nu insistăm, pentru că nu asta mă interesează.

Ceea ce am vrut eu să spun și să prezint este altceva.
Poate mă pierd un pic în detalii, dar le voi menționa ca să înțelegi mai bine ce vreau să punctez.

Deci...
Young, la un moment dat, a pus lumânarea și fantele și surpriză, în loc de două dungi de lumină a observat mai multe.
Cum se explică asta, pentru că logic nu ar trebui să fie așa.
Fizicienii au stabilit că asta se datoreză naturii ondulatorii a luminii, pentru că propagarea luminii se realizează prin unde, care interferează producând acele noduri și ventre.
Eu cred că explicația este departe de tot de a fi una coerentă și corectă, dar să vedem mai întâi cât de corect este raționamentul meu.

Deci, dacă lumina are o natură ondulatorie, se propagă sub formă de unde, atunci în cazurile pe care le luăm acum în calcul, undele interferează formând noduri și ventre.

Eu mi-am ridicat problema la modul următor.
Dacă principiul care stă la baza vederii noastre, a simțului vazului, este bazat pe lumina care este reflectată de corpuri și ne intră în ochi, iar lumina are un caracter ondulatoriu, pentru început, asta înseamnă că fiecare corp reflectă lumina sub formă de unde.
De asemenea, asta înseamnă că undele luminii, care sunt reflectate de corpuri diferite, trebuie să interfereze producând acele noduri și ventre.
Ciudat este faptul că nu vedem în dungi, ca în experimentul celor două fante.

Este adevărat, ai putea să consideri că unde diferite nu interferează, dar nu nu este tocmai o certitudine, pentru că undele luminii reflectate de același tip de corpuri tot nu interferează producand noduri și ventre.

Probabil că ar fi mai multe de spus aici, dar ideea în sine, dacă nu-mi scapă ceva, este faptul că experimentul celor două fante nu poate fi justificat de caracterul ondulatoriu al luminii, de faptul că lumina se propagă sub formă de unde, tocmai de faptul că nu vedem în dungi, cu ghilimele corespunzătoare.

Să nu mă lungesc într-un singur mesaj să expun tot ce-i în mintea mea acum, mă opresc aici, și hai să discutăm pentru moment cât de corecte sunt concluziile mele până aici.

Până te mai gândești tu la una alta vis-a-vis de ce ți-am spus mai sus, care poate fi greșit sau incomplet de altfel, aș dori să-ți propun să încerci să vezi lumina altfel.

Nu ți-o mai imagina ca pe ceva care este emis de o sursă, eventual care are nevoie de un mediu de propagare, ci încearcă să ți-o imaginezi ca pe mediul însuși, în care se întâmplă...ceva.

O asemenea vizualizare a situației explică altfel lucrurile, iar experimentul celor două fante are o altă explicație, din punctul meu de vedere.
Iar existența unui asemenea mediu explică într-o manieră diferită, dar destul de coerentă, mai multe experimente legate de lumină.

Eugen,
vreau sa te intreb mai intai daca ai la indemana ceva informatii referitoare la acest tip de experiment cu fante, dar folosind sunetul si nu lumina.
Pentru ca, aparent cel putin, stim ca sunetul se transmite prin unde, iar efectul observat in cazul experimentului celor doua fante realizat cu lumina ar trebui, in anumite conditii, sa fie observabil si in cazul sunetului.

Continuand discutiile referitoare la acest subiect, s-a realizat acelasi experiment cu mai multe fante?
Care a fost rezultatul?

Am cateva motive sa cred ca nu este plauzibil modul de propagare prin unde.
Chiar si in cazul sunetului.
Sunt de parere ca sunetul, ca si lumina de altfel, se propaga intr-un cu totul alt mod.
Dar mai vorbim si cred ca o sa deschid astazi un subiect nou in care o sa explic de ce cred ca, daca temperatura reprezinta de fapt o vibratie moleculara, atunci, cu ajutorul sunetului se poate modifica temperatura.

Ai mai sus o imagine, prima dintre ele, in care ai o reprezentare in plan a undei.
Cea cu frecventa undei.
Cum reproduci tridimensional frecventa undei?

Unda in tridimensional

Curiosul,
Imi cer scuze ca nu am raspuns mai devreme.
Nu cunosc un experiment similar cu unde sonore.
In principiu sunt diferente intre undele sonore de joasa frecventa si cele de foarte inalta frecventa, in particular vibratiile luminoase.
O unda in tridimensional, la frecventa inalta , in opinia mea se apropie de modelul Tesla.




In ventre avem maxim magnetic, in noduri maxim de camp electric.
Sper sa revin cu detalii si observatii.