In cautarea "nimicurilor"

Louis de Broglie a introdus notiunea de dualism unda-particula.
Acest comportament "ciudat" al materiei m-a facut sa ma gandesc la un aspect:
Daca un electron nu poate fi "observat" in ambele "stari" atunci , nu ar fi posibil ca el sa fie de fapt intr-o alta stare?
Incercand sa aplic ecuatia lui Schrodinger la o particula fie ea si fundamentala, m-am intrebat : de ce sa fie o particula?
Si de ce sa aiba aceasta proprietate: unda si particula?
E clar ca din ecuatia lui Schrodinger se poate determina ori pozitia, ori viteza.
Daca se stie pozitia unei particule nu se poate stabili sigur viteza acesteia.(o stare de nedeterminare)
In plus interpretarea de la Copenhaga propusa de Bohr spunea ca actul observatiei constiente a observatorului cauzeaza "colapsarea" undelor cuantice probabilistice.
E ca si cum ai vrea sa spui ca lumea reala este de fapt "fictiva" sau "imaginara".
Sau ca noi vedem realitatea fizica, in momentul in care luam "contact"cu ea si o "masuram" sau o observam ca sa zic asa.
Sigur , suna aiurea de tot ce am spus, dar acest argument m-a facut sa ma gandesc si mai mult la urmatoarea idee: daca la originea Universului nu se afla o "particula" fundamentala?
Atunci, ce ar putea fi?
La ce m-am gandit eu:
1.Ar putea exista energie in vid?
Ce temperatura ar trebui sa existe in vid?
-273 grade C? In acest caz ar trebui sa existe energie, nu-i asa?
Dar nu-i importanta temperatura!
Intr-un spatiu vid exista energia Punctului Zero.
Mi se pare relevanta definitia vidului: lipsa materiei!Deci nici o particula!
Si totusi avem Energie!

Ce poate fi aceasta energie?
2.Tetraedrul lui Dan arata cum se "produce" aceasta energie.
Dar , din ce este format tetraedrul?
Din 4 Puncte Zero? Inca nu am inteles acest lucru!
Ceea ce ma intereseaza , in acest moment, este sa inteleg ce poate fi in locul particulei fundamentale?

3.Citind pe forum am dat de afirmatia lui Abel.
"Lumea e formata din nimicuri". Am pierdut locul unde se spunea asta, dar oricum , ideea e interesanta!
"Nimicurile" acestea nu pot fi particule!
Chiar si Abel vorbea despre luxoni.
Intrebarea mea ar fi:
Sunt luxonii o "stare" a materiei? Materia e "goala" pe dinauntru, spunea Abel.
Dar exista o forma de energie intrinseca care o "leaga", o tine la un loc si numai in momentul in care devine observabila, masurabila, cuatificabila doar atunci corespunde realitatii.
Ar putea fi luxonii un camp de Puncte Zero?

4.Aveam o idee despre repausul initial absolut.
Numai ca priveam din punctul de vedere al "particulelor". Acum mi se pare gresit!
Ar putea fi vorba de un camp de Puncte Zero care se misca cu viteza luminii.
Dar cand toate se misca cu viteza luminii din punctul de vedere al unui observator(care si el se deplaseaza cu viteza luminii ,daca ar fi posibil asa ceva) ele ar putea parea ca sunt in repaus.
Din nou, "observarea" modifica "realitatea" .

5.Am cateva intrebari:
Ce energie au luxonii? Se poate determina ?
Credeti ca se poate face o legatura de acest fel intre luxoni si Punct Zero?

Încet, încet, te apropii de marea înţelegere a faptului că nimicul poate explica totul. Trebuie să înţelegi încă un lucru important: nimicul în sine (în repaus) nu are energie, dar capătă energie atunci când se deplasează cu viteza luminii. Asta este toată esenţa lumii, toată esenţa Fizicii. Restul este Geometrie. Nimicul în repaus este nimic, dar în mişcare cu viteza luminii devine luxon, un punct cu semnificaţie fizică, un punct cu energie, cu masă.

Luxonii au energie în funcţie de forma traiectoriei pe care se deplasează (cu viteza luminii). Mai precis, energia luxonilor este proporţională cu darbuzianul traiectoriei (radicalul sumei pătratelor curburii şi torsiunii traiectoriei (sau, echivalent, modulul vectorului lui Darboux)).

Noi (avem impresia că) putem modifica forma traiectoriei luxonilor, iar prin aceasta (avem impresia că) putem modifica mediul înconjurător.

As nuanta putin.
Un " nimic" care nu are nici masa nici energie in "repaus" ajunge la masa si energie, in logica postarii de mai sus.
Cu alte cuvinte inseamna ca masa si energia sunt create prin entitatea " nimic"?
Dar despre energia potentiala, care nu presupune miscare, exista " nimicuri" in " repaus", cu energie potentiala?

eugen a scris:Un " nimic" care nu are nici masa nici energie in "repaus" ajunge la masa si energie, in logica postarii de mai sus.
Cu alte cuvinte inseamna ca masa si energia sunt create prin entitatea " nimic"?

Exact. Asta trebuie aprofundat şi înţeles. Evident, dacă masa provine din nimic, atunci şi energia trebuie să provină din nimic.

Dar despre energia potentiala, care nu presupune miscare, exista " nimicuri" in " repaus", cu energie potentiala?

Întreaga energie a unui luxon provine din forma traiectoriei sale (cum ziceam mai sus de darbuzian). Corpurile care par în repaus se mişcă pe traiectorii atât de deformate, încât dau impresia că rămân în acelaşi loc. Având o traiectorie foarte deformată, au şi energie foarte mare.

Abel Cavaşi a scris:Trebuie să înţelegi încă un lucru important: nimicul în sine (în repaus) nu are energie, dar capătă energie atunci când se deplasează cu viteza luminii.

Abel Cavaşi a scris:"Corpurile care par în repaus se mişcă pe traiectorii atât de deformate, încât dau impresia că rămân în acelaşi loc. Având o traiectorie foarte deformată, au şi energie foarte mare."

A doua afirmatie deriva din prima asa ca o putem lasa la o parte deocamdata.

Insa prima , mi se pare foarte interesanta.
As face o observatie:
Chiar si "nimicul" pentru a iesi din repaus ar avea nevoie de o "sursa" exterioara de energie.
Sau , daca aceasta energie s-ar autogenera.
Dar cum sa se intample acest lucru?
Pentru ca eu am respins din start ideea ca "nimicul" nu poate proveni din nimic, m-am gandit la un exemplu simplu:
Un pendul special care sa reprezinte "nimicul".(daca ne gandim la un oscilator poate e si mai bine)
Lasam la o parte , deocamdata, situatia particulara cand pendulul este in repaus.
Sa presupunem ca acest pendul oscileaza in doua domenii diferite separate de linia de repaus. Unul din domenii este realitatea fizica (observabila in momentul masurarii, cuantificarii etc ), iar celalalt domeniu este un domeniu egal dar de sens opus.Anti-realitate sa-i spunem.( o stare ipotetica (dar nu in sensul ca nu exista), care nu e observabila, masurabila decat ca realitate cu sens opus).
Regula pendulului imi arata ca "nimicul" care se misca cu viteza luminii in realitatea fizica capata energie si masa, dar totodata imi "explica" si de unde provine aceasta energie (din anti-realitate).
Practic oscilarea intre realitate si anti-realitate ar autogenera energia necesara "nimicului".
"Nimicul" dispare si apare in realitatea fizica ,un fel de perpetuum mobile.
As ridica cateva intrebari:
Ce energie credeti ca este necesara pentru a "opri" sau pentru a mentine in "repaus" un astfel de perpetuum mobile?
Anti-realitatea , ar presupune existenta anti-traiectoriilor?
Imaginati-va o unda care oscileaza in cele doua "medii".
Desi in realitate am "vedea" doar jumatate de unda, ea ar fi "intreaga" de fapt.

Syntax a scris:

Abel Cavaşi a scris:Trebuie să înţelegi încă un lucru important: nimicul în sine (în repaus) nu are energie, dar capătă energie atunci când se deplasează cu viteza luminii.

Abel Cavaşi a scris:"Corpurile care par în repaus se mişcă pe traiectorii atât de deformate, încât dau impresia că rămân în acelaşi loc. Având o traiectorie foarte deformată, au şi energie foarte mare."

A doua afirmatie deriva din prima asa ca o putem lasa la o parte deocamdata.

Nu pot fi de acord. A doua afirmaţie nu rezultă din prima. Nu văd cum să rezulte. A doua concretizează de unde vine energia: din forma traiectoriei. Ceea ce prima nu spune concret (şi nici măcar subînţeles).

As face o observatie:
Chiar si "nimicul" pentru a iesi din repaus ar avea nevoie de o "sursa" exterioara de energie.

Eu cred că nu. Nimicul „iese din repaus” spontan pentru că, fiind infinit de uşor, el poate accelera chiar şi fără forţe (o forţă nulă poate produce acceleraţie nenulă pentru un corp de masă nulă). Sper că această observaţie îţi dă răspunsul la multe alte întrebări.

Anti-realitatea , ar presupune existenta anti-traiectoriilor?

Nu. „Anti-realitatea” presupune existenţa traiectoriilor cu torsiune opusă celorlalte. (Asta dacă am priceput bine ce înţelegi tu prin „anti-realitate”.)

Abel Cavaşi a scris: dar capătă energie atunci când se deplasează cu viteza luminii.

Daca se deplaseaza , au traiectorie, iar forma traiectoriei influenteaza energia care la randul ei se poate transforma in materie (in corpul care pare in repaus deoarece are traiectoria foarte deformata)
De asta am spus ca a doua afirmatie deriva din prima: din punctul de vedere al transformarii "nimicului" in materie.

Abel Cavaşi a scris: Nimicul „iese din repaus” spontan pentru că, fiind infinit de uşor, el poate accelera chiar şi fără forţe (o forţă nulă poate produce acceleraţie nenulă pentru un corp de masă nulă). Sper că această observaţie îţi dă răspunsul la multe alte întrebări.

Cum inteleg eu :
Aplici si "nimicului" la fel ca si materiei proprietatea de a primi energie din forma traiectoriei? Asta vrei sa spui?
Referitor la "iesirea" din repaus spontana cu o forta nula care produce o acceleratie nula.
Ideea mea cu pendulul este asemanatoare.(doar ca nu se opreste in starea de repaus , ea continua in celalalt domeniu)

„Anti-realitatea” presupune existenţa traiectoriilor cu torsiune opusă celorlalte. (Asta dacă am priceput bine ce înţelegi tu prin „anti-realitate”.)

De fapt , este vorba chiar de energie si anti-energie!
Asta inseamna "torsiune opusa" nu-i asa?
In zona "nimicului" ca sa spun asa, se produce un fel de "colaps" al traiectoriilor (al energiilor de fapt)
E gresit sa spun o zona de "repaus", de fapt e o "zona limita" nu una de echilibru. O stare "instabila" ca o minge pe varful unui deal ascutit.
Sau ca un pendul care oscileaza cu varful in sus, ca sa fiu mai pe inteles.

Syntax a scris:De asta am spus ca a doua afirmatie deriva din prima: din punctul de vedere al transformarii "nimicului" in materie.

Nu vreau să insistăm pe acest lucru, dar continui să nu fiu de acord cu faptul că a doua afirmaţie nu rezultă din prima. A doua se referă la corpurile ce par lente, pe când prima este independentă de valorile la care ne referim. Prima nu spune de ce au corpurile energie când se deplasează cu viteza luminii, ci spune doar că ele capătă energie. Pe când a doua ne spune că energia depinde de formă şi, mai mult, ne spune şi cum depinde de formă.

Aplici si "nimicului" la fel ca si materiei proprietatea de a primi energie din forma traiectoriei? Asta vrei sa spui?

Din moment ce materia însăşi este şi ea doar acel nimic care merge cu viteza luminii, nu văd de ce ar fi vreo deosebire între ele în acest sens.

Referitor la "iesirea" din repaus spontana cu o forta nula care produce o acceleratie nula.
Ideea mea cu pendulul este asemanatoare.(doar ca nu se opreste in starea de repaus , ea continua in celalalt domeniu)

Trecerea printr-o poziţie nu este echivalentă cu repausul în acea poziţie. Mişcarea nu este echivalentă cu repausul.

Asta inseamna "torsiune opusa" nu-i asa?

Torsiunea este un număr real, iar torsiune opusă înseamnă torsiune de semn opus.

Oricum, ideea este că nimicul ce merge cu viteza luminii poate explica totul.

Sa clarific doua lucruri:
1. Vreau sa renunt la conceptul de repaus si miscare.
Deci nu mai vorbesc de stare de "repaus" ci ma refer la o stare de manifestare a energiei .( nu anulez repausul ci il redefinesc)
Iar cand e vorba de miscare ma refer stric la traiectorie, mai exact la forma ei , sau si mai exact la darbuzianul ei.
Corecteaza daca nu e bine.
2.Afirmatiile tale cu privire la "nimicuri".
Amandoua se aplica in cazuri particulare.
Prima: in cazul manifestare energie=0.Torsiunea este tot 0.Ar rezulta o traiectorie "infinita" care umple tot spatiul???
Ai afirmat si tu odata ca poate" umple" tot Universul o singura particula.
Al doilea caz particular : torsiune mare, energia tinde spre infinit.
Traiectoria devine un "punct"??? Cum se poate rezolva asta prin recurenta teoremei lui Frenet?

O sa incerc sa fac aceste calcule.

Referitor la ideea mea cu pendulul.
Inca nu renunt , pentru ca nu sunt multumit deocamdata de explicatia ca "nimicul" se accelereaza spontan cu o forta nula.
O sa mai incerc sa vad daca starile de manifestare a energiei de sens opus nu dau cumva acea "spontaneitate".
"Aparitia" si "disparitia" nimicului din realitate ar putea fi o "sursa" de energie ca un perpetuum mobile.
Daca frecventa acestei "oscilatii" imi "lanseaza" un "nimic" ce devine un luxon cu viteza luminii , cu ce ar fi diferit de o lansare spontana?

In momentul critic (spuneam sa ne imaginam un pendul cu varful in sus=o stare de instabilitate, o stare de manifestare a energiei extrem de instabila)
nimicul are toate proprietatile nule.
Insa pentru ca aceasta "stare" este extrem de instabila , nimicul este "absorbit" de "realitate" sau de "anti-realitate" cu o forta ce-l face sa atinga viteza luminii.

Syntax a scris:Sa clarific doua lucruri:
1. Vreau sa renunt la conceptul de repaus si miscare.
Deci nu mai vorbesc de stare de "repaus" ci ma refer la o stare de manifestare a energiei .( nu anulez repausul ci il redefinesc)
Iar cand e vorba de miscare ma refer stric la traiectorie, mai exact la forma ei , sau si mai exact la darbuzianul ei.
Corecteaza daca nu e bine.

Forma traiectoriei nu este complet determinată de darbuzianul ei, ci este nevoie şi de lancretian. Deci, dacă te referi doar la darbuzian s-ar putea să pierzi informaţii pe drum şi în niciun caz nu vei putea spune totul despre o traiectorie sau despre forma ei. Forma unei traiectorii este complet determinată doar de o pereche de numere reale, adică sau de curbură şi torsiune (echivalent cu un număr complex), sau (echivalent, dar mai interesant) de darbuzian şi lancretian.

2.Afirmatiile tale cu privire la "nimicuri".
Amandoua se aplica in cazuri particulare.
Prima: in cazul manifestare energie=0.Torsiunea este tot 0.Ar rezulta o traiectorie "infinita" care umple tot spatiul???

Energia este zero atunci când darbuzianul este zero. Darbuzianul este zero atunci când nu doar torsiunea este nulă, ci şi curbura (darbuzianul este radicalul sumei pătratelor curburii şi torsiunii). De asemenea, există curbe cu torsiune nulă care nu umplu tot spaţiul; de exemplu, un cerc. Fii bun şi aprofundează aceste chestiuni, că merită!

Ai afirmat si tu odata ca poate" umple" tot Universul o singura particula.

Da, la un nivel şi mai profund decât cel al luxonilor se află tahionul care se deplasează cu viteză infinită. Acest tahion se află peste tot în acelaşi timp şi el este suficient pentru a crea tot ceea ce se vede. Însă la nivelul discuţiilor noastre este suficient să acceptăm că lumea este alcătuită din luxoni (chiar dacă toţi luxonii sunt creaţi de tahionul universal).

Al doilea caz particular : torsiune mare, energia tinde spre infinit.
Traiectoria devine un "punct"??? Cum se poate rezolva asta prin recurenta teoremei lui Frenet?

Contează şi curbura. Poţi avea torsiune mare şi traiectoria să fie o dreaptă (curbură nulă).

Referitor la ideea mea cu pendulul.
Inca nu renunt , pentru ca nu sunt multumit deocamdata de explicatia ca "nimicul" se accelereaza spontan cu o forta nula.

Acceleraţia este forţă supra masă
.
Poţi menţine acceleraţia constantă chiar şi dacă micşorezi simultan forţa şi masa până la valori infinit de mici.

Daca frecventa acestei "oscilatii" imi "lanseaza" un "nimic" ce devine un luxon cu viteza luminii , cu ce ar fi diferit de o lansare spontana?

La începutul Universului (acum o infinitate de ani) toate nimicurile au început să accelereze spontan, devenind azi luxoni.

nimicul este "absorbit" de "realitate" sau de "anti-realitate" cu o forta ce-l face sa atinga viteza luminii.

Cam aşa ceva. Felicitări pentru înţelegere!

Traiectoria "nimicului" este o elice inchisa de curbura si torsiune nedeterminata. ( aproximativ de forma 3D a simbolului infinit).
Jumatate de "bucla" se afla in realitatea fizica, si cealalta in anti-realitate.
Nedeterminata nu inseamna ca nu are o anumita valoare.
Este exact acea curbura si acea torsiune care permite acumularea? unei energii suficiente pentru a crea materia si pentru a o "aduce" in realitatea fizica, observabila.
Chiar, cum se poate explica fizic energia capatata prin torsiune sau curbura? E vorba de o acumulare, sau de eliberare de energie?

Salut,
Păi dacă este nimic, nimic rămâne indiferent în ce stare se afla sau din ce unghi este privit, este o noțiune abstractă acceptată de lumea științifică , în dorința omului de a explica fenomenele naturii, asa cum este zero absolut.
Știu, voi sunteți mai tineri, aveți o mai mare capacitate de gândire, sunteți la capacitatea maximă, continuați…

nic a scris:Salut,
Păi dacă este nimic, nimic rămâne indiferent în ce stare se afla sau din ce unghi este privit, este o noțiune abstractă acceptată de lumea științifică , în dorința omului de a explica fenomenele naturii, asa cum este zero absolut.
Știu, voi sunteți mai tineri, aveți o mai mare capacitate de gândire, sunteți la capacitatea maximă, continuați…

NIMICUL nu are nici o legatura cu sensul "clasic".
Am facut o afirmatie in legatura cu energia Punctului Zero.
Cred ca vidul este plin de energie.
Dar nu am "instrumentele" necesare sa exprim urmatorul lucru:
"Nimicul" nu este o forma a materiei, ci o manifestare EXTREMA , CRITICA de energie.

Dar daca fizica relativista presupune curbarea spatiului si dilatarea timpului,
oare acestea prin contractie si dilatare nu produc energie?

Păi dacă este nimic, nimic rămâne indiferent în ce stare se afla sau din ce unghi este privit, este o noțiune abstractă acceptată de lumea științifică , în dorința omului de a explica fenomenele naturii, asa cum este zero absolut.

Ceia ce nu ai remarcat din discutiile anterioare, este ca, nimicul in sine nu exista, asa cum nu exista nici numarul zero din punct de vedere fizic. Nimicul sau zeroul sunt notiuni care se raporteaza la ceva anume, adica sunt notiuni relative si nu absolute, asa cum sunt considerate in matematica. Nimicul este doar o suprapunere sincronizata a doua principii complementare, dar acest lucru nu exclude celelalte proprietati fizice pe care le poate avea punctul material.

virgil a scris:Nimicul este doar o suprapunere sincronizata a doua principii complementare, dar acest lucru nu exclude celelalte proprietati fizice pe care le poate avea punctul material.

Foarte bine spus! Exact la asta ma refeream , dar ai gasit o formulare mai eleganta.
@negativ
Am spus de nenumarate ori ca "nimicul " nu este acelasi lucru cu nimicul clasic.
Ideea mea este urmatoarea:
In lipsa observatorului totul , chiar si Universul, s-ar reduce la nimic.
Asta nu inseamna ca nu exista , nu-i asa?
Deci "nimicul" dupa parerea mea si cum bine spunea virgil, foarte elegant, este o suprapunere duala sincronizata de principii complementare.
As adauga ca e o suprapunere sincronizata a doua "super-pozitii" (una in realitate, si una in anti-realitate).
Din experimentul cu cele 2 fante reiese ca observatorul "influenteaza" realitatea. (efectul de unda se reduce la "nimic" la propriu de data asta ) Dar in lipsa Observatorului? Realitatea nu are cum sa fie influentata, sau "deformata".
Incerc sa arat ca " nimicul" este de fapt o stare extrem de instabila .
Incercati un experiment de genul urmator:
2 oglinzi puse fata in fata paralel.(una ar reprezenta realitatea, si una anti-realitatea) Exemplul cu oglinda este bun pentru a intelege anti-realitatea (ceea ce nu putem decat sa intuim, dar nu sa "atingem")
Puneti un obiect intre ele si incercati sa vedeti cat mai multe reflectii.
Obiectul meu ar fi "replicat" de ambele oglinzi de foarte multe ori.
Insa oricat de multe "reflectii" as vedea , in realitate am doar un obiect.
Ideea pe care incerc sa o sustin este ca acest "obiect" este "nimicul" reflectat in realitate si anti-realitate.

Syntax a scris:
Ideea mea este urmatoarea:
In lipsa observatorului totul , chiar si Universul, s-ar reduce la nimic.
Asta nu înseamna ca nu exista , nu-i asa?

Ideea este interesantă.
Cu alte cuvinte, ceea ce văd eu există pentru mine.
Ceea ce văd eu există și pentru cineva care nu-l vede ?
Cum demonstrăm că ceea ce nu observăm, sau percepem prin simțuri, există cu adevărat ?
Dacă eu sunt cu spatele la un obiect și nu îl văd, nu îl ating, nu îl aud etc, există acel obiect ?
Cum demonstrăm asta ?

Probabil că ar fi o certitudine că obiectul există, dacă există alt observator care îl vede și-mi certifică existența fizică a obiectului.
Dar obiectul există pentru el, pentru că îl percepe într-un fel sau altul, nu pentru mine că nu-l pot percepe în niciun fel.

Deci obiectul există sau nu există în funcție de observator.
Ceea ce nu pot percepe există și nu există simultan.
N-am nicio certitudine că ceea ce nu percep într-un moment sau altul există cu adevărat.
Poate că ceea ce există în jurul meu, există doar în momentul în care îl observ, sau îl percep într-un fel sau altul. Când nu-l mai percep existența lui incertă.
Deci cum demonstrăm că existența fizică a lucrurilor din jurul nostru nu depinde de observator ?
Dacă nu putem demonstra asta, atunci lucrurile există doar dacă sunt observate.

Exact Răzvan !

Atât timp cât nu deschidem cutia, pisica există, pisica nu există, pisica este moartă, pisica nu este moartă reprezintă unul și același lucru din simplul motiv că fără a putea observa într-un fel una din situații, nu putem certifica niciuna din situațiile de mai sus.

Carevasăzică, natura fizică a lucrurilor nu are o proprietate intrinsecă.

@Razvan si @curiosul
Nici cutia nu stim ca exista! (asa ca ce sa deschidem? )
Amandoi plecati de ipoteza nejustificata ca exista o cutie in care o pisica este sau nu este acolo. Asta presupune un observator.(sau cineva care a pus in cutie pisica sau nu).
In momentul in care iau o cutie si pun sau nu o pisica sunt in realitatea fizica.
In plus , mi-a placut intrebarea cum demonstram ca ceva exista independent de observator?
Nu ma laud ca am un raspuns.
De fapt cred ca o sa complic si mai mult lucrurile cu o alta intrebare:
De unde stiu EU ca exist? Ca sunt o realitate?
Pentru mine cine poate fi Observatorul?
Nu ma pot "observa" singur din exterior. Sper ca se intelege sensul corect al intrebarii.
De aici reiese si o alta problema. Observatorul aleatoriu este exclus.
Observatorul este UNIC. Adica eu.

Razvan a scris:

Cam aşa ceva. Nu ştim dacă pisica lui Schrodinger e moartă sau vie până nu deschidem cutia.
Dar s-ar putea ca în cutie să nu existe nicio pisică - nici asta nu putem afla până n-o deschidem!

Corect! Si mai exact nu putem presupune nici ca pisica este neagra sau alba doar ca asa vrem noi sau asa am visat noaptea.

Hai sa punem odata degetul pe rana !
Acest topic si multe altele de pe forum dupa umila mea parere au greseli mari, greseli pe care banuiesc ca multi le-ati trecut-o cu vederea.

1-Abordarea inversa a problemelor!

Incercarea de a "gandi" o teorie de a porni o lucrare sau o discutie cu pretentii stiintifice dinspre "principii" spre "aplicatii" este principala greseala.


Intradevar in orice manual sau curs o teorie fizica o gasim cu o structura similara(se pleaca de la principii si se ajunge la aplicatii),dar conceptia teoriei s-a facut exact invers si ulterior s-a rescris de la cap la coada.
Exemple sunt numeroase iata unul:Nici Einstein nu a visat ca lumina este constanta si a construit teoria relativitatii ci a observat ca aceasta este o cerinta pentru a putea interpreta Tr Lorentz. Cu toate acestea constanta luminii fata de orice referential este principiul I al teoriei relativitatii

Aceasta greseala (dupa parerea mea) este cea mai bine ilustrata in teoria lui Abel.
Se porneste de la o "elicoida" si se incearca din rasputeri sa se "potriveasca" realitatea dupa modelul rezultat din aceasta.Normal ca procedeul este gresit si obtinem tampenii ! Realitatea dicteaza modelul nu modelul realitatea.

2-Aruncam pe forum tot ce visam fara nici o analiza preliminara
Ca si exemplu:
Si eu pot sa presupun cu usurinta ca "nimicul" este format dintr-un cuplu de un drecusor cu cornite si un ingeras cu aripioare.Ca doar am dormit bine si am visat frumos!
Avansez acesta "solutie" spre dezbatere si de aici incolo descurcati voi problema ca eu doar am venit cu "ideea" geniala ! Restul este treaba voastra !
Daca nu ati prins "geniala mea idee" sunteti cu 500 de ani in urma (asta am completat-o ca sa ne mai reamintim de iubitul nostru Wody )


Revenind la exemplul cu "pisica-neagra" este de preferat ca doar in cazul in care cat de cat am indicii venite dinspre "experienta" sa concluzionez ca aceasta este o "pisica neagra" si doar atunci ar fi indicat sa incep a a dezvolta o teorie in care aceasta afirmatie sa o "pozitionez" ca fiind un principiul de baza.
Daca nu am indicii experimentale pot sa povestesc pana imi expira buletinul pe acesta tema fara nici o concluzie (defat exact ce se intampla pe acest topic cu "nimic"-ul primordial) sau pot sa risc a construi o "teorie" dar bineinteles cu riscul asumat sa nu aiba nimic in comun cu realitatea.

Sper ca observatile mele sa fie corecte si folositoare

Mezei, privitor la MEGA teoriile aparute deseori, din senin, pe acest forum, si nedorinta celui ce inainteaza ipoteza sa dea raspuns la intrebarile minime care ii vin, ai un 10 de la mine.

Trebue sa te trec in prima banca, sa fii mai in fata sa te aud mai bine cind raspunzi.

Voi maeștrii, nu spun că nu aveți dreptate, dar ia demonstrați că ceea ce nu vedeți, auziți, simțiți în vreun fel, există ?
În orice fel considerați că ar fi argumente corecte.
Atunci eu personal vă cred.
Până atunci argumentele voastre sunt la fel de solide ca ale noastre.

Care a inrosit cu un rosu intens comentariul meu de mai sus ?
Ceva argumente concrete impotriva ? Sunt sau nu sunt ?
As fi onorat de un contraargument solid.

Mezei Geza a scris:Care a inrosit cu un rosu intens comentariul meu de mai sus ?
Ceva argumente concrete impotriva ? Sunt sau nu sunt ?
As fi onorat de un contraargument solid.

Eu am înroșit, Mezei Geza.
Pentru că mi s-a părut răspunsul tău la părerea mea, a lui Răzvan și de asemenea a lui Syntax, o ofensă.
Meteor te susține, dar...nu știu de ce.
Poate că nu asta a fost intenția ta, dar asta am simțit.

Îți fac onoarea de a-ți aduce contra argumentul.
Acesta este faptul că tu nu poți demonstra contrariul presupunerilor noastre.
Dar s-ar putea să ne înșelăm și tu să aduci și să-ți susții solid, infailibil argumentele.

Dar nu le-ai adus, așa că consider în continuare o ofensă reacția și răspunsul tău.
Până aduci argumentele care-ți susțin părerea.
Atunci va fi momentul să-mi cer eu scuze pentru ce am scris acum.

negativ a scris:
"...demonstrați că ceea ce nu vedeți, auziți, simțiți în vreun fel, există ?" Ai un fier de cãlcat si nu stii dacã e încins. Ce faci ? Îti trimiti sora gospodinã (aici sunt misogin), si o rogi sã punã mîna pe obiectul cu pricina. Dacã auzi "sfîr" sau tipã, (în functie de experientã) ce crezi ? E adevãrat cã fierul de cãlcat e încins, chiar dacã nu ai verificat personal ?

Salut negativ !
Eu înțeleg ce vrei să spui.
Deocamdată n-am înnebunit de tot.
Sau cel puțin, aș vrea să cred că încă nu mi-am pierdut partea logică a rațiunii.

Deși pare un argument solid, cine s-a fript ?
Sora mea gospodină, sau eu ?
Nici măcar nu trebuie să se frigă, este suficient să-mi spună că e acolo.
Dar pentru cine e acolo ?
Eu nu îl percep în niciun fel, chiar dacă sora mea s-a ars toată cu fierul și țipă de nu mai poate.
Eu nu simt nimic.
Nu pot să certific decât că sora mea există.
O percep, îi aud vocea.
Dar fierul nu-l percep.
Cum demonstrez că fierul există pentru mine, dacă nu-l văd, nu-l simt, nu-l percep în niciun fel ?
Nu eu sunt cel care s-a ars, ci sora mea.
În momentul în care sora mea se "ardea"(scuze și eu pentru că sunt misogin), eu nu puteam certifica fizic în niciun fel existența fierului.

Mi-aș dori o altă demonstrație.

În ce privește numerele complexe, te-aș ajuta cu plăcere, dar nu stăpânesc subiectul prea bine.
Eventual, întreabă-mă ceva referitor la numerele prime.
Este foarte probabil să-ți pot da un răspuns satisfăcător.
Dar ți-l recomand pe Dacu, Mezei Geza, meteor.
Din câte am văzut, ei au analizat mai mult ca mine numerele complexe.

Nu prea pricep in acest moment care ar fi ofensa "generalizata" la raspunsul tau al lui Razvan si al lui Syntax.
Conform Dex:
OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.

Am deviat eu de la subiectul topicului si am generalizat.Posibil aici sa fie buba:
"Aruncam pe forum tot ce visam fara nici o analiza preliminara"
Sincer nu m-am referit la un mesaj anume din acest topic la un utilizator anume dar intradevar subiectul acesta m-a inspirat si este full de mesaje care pot fi caracterizate astfel.
Din punctul meu de vedere se vrea o observatie pertinenta si nu se vrea o ofensa adusa unui utilizator cu atat mai putin unui grup intreg (Curiosul,Razvan,Syntax).
Ma mir ca tu ai considerat-o o ofensa.Discutile trebuie sa fie deschise posibil sa am dreptate sau nu nu este o tragedie asta este doar o parere.

O sa-l rog pe Razvan daca si el considera ca mesajul este ofensator sa-l stearga.Deasemenea sper sa posteze si Syntax parerea lui.

negativ a scris:
Si dacã tot sunt toti stiutorii de matematicã pe acest topic, poate îmi dã cineva o mînã de ajutor -cã eu sunt cam greoi la aritmeticã- si-mi poate spune unde pot plasa un numãr complex într-un sistem de coordonate real, si sã mã lãmureascã cineva cum mãsor minus 1 metru. Chestia asta are niste implicatii si vreau sã mã lãmuresc de la un stiutor.

1-Numar complex
Exista o diagrama Diagrama Argand care face "legatura" intre C si R^2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Diagrama_Argand
http://en.wikipedia.org/wiki/Complex_plane
sau mai bine:
https://www.youtube.com/watch?v=_7pjdy9BvH0
Orice numar complex este echivalent cu un punct intr-un spatiu bidimensional (plan)
Axa x axa reala (partea imaginara)
Axa y axa imaginara (partea imaginara)
Vezi linkul pentru amanunte
De aici este doar un pas pana la reprezentarea trigonometrica a numerelor complexe

2 Sa masori -1 ?
In R sau R^2... nu ai asa ceva
Norma este pozitiv definita,distanta intotdeauna este pozitiva.
Daca te referi la masurarea unui segment orientat invers sensului axei reale
masori distanta cu plus si schimbi semnul in minus
Nu imi dau seama ce vrei de fapt