Sa reinventam campurile

Rezumarea primului mesaj :

Acest topic l-am deschis pentru discutii libere asupra notiunii de camp, si in mod special vom cauta sa intelegem impreuna ce este campul electric, si campul magnetic. Pentru aceasta vom parcurge etapele de inceput ale punerii in evidenta a acestora.
Pentru inceput fizica ne ofera niste informatii referitoare la proprietatile vidului, sau etherului, si anume este vorba de permitivitatea electrica si permeabilitatea magnetica a vidului. Acestea sunt doua constante care se pastreaza nemodificate atat timp cat spatiul nu suporta nici o deformare. Deci putem spune ca in lipsa campurilor spatiul este uniform, izomorf, si ca in orice punct din spatiu proprietatile electrice si magnetice sunt aceleasi. Astfel daca am reprezenta izomorfismul proprietatilor electrice sau magnetice in mod grafic acestea ar fi niste sfere concentrice interpatrunse in orice punct din spatiu.
Astfel daca reprezentam cu culoarea albastra uniformitatea permitivitatii electrice epsilon, spatiul neutru ar fi cam asa;

Insa daca as dori sa reprezint cu culoarea roz uniformitatea permeabilitatii magnetice a spatiului, as reprezenta in felul urmator;



Motivele acestor reprezentari grafice rezulta din necesitatea exprimarii ulterioare a deformarii spatiului.

Unde găsesc o expunere mai detaliată a teoriei luxonilor care explică câmpul ?
Aș vrea să mă documentez o idee când am ceva mai mult timp liber.

Teoria luxonilor, afirmă sau infirmă o deformare a spațiului ?

Pe acest topic. Aici am propus „să reinventăm câmpurile” din perspectiva teoriei luxonilor (pornind doar de la cele două proprietăţi de bază ale lor).

Prin teoria luxonilor există vreo relație între câmp și deformarea spațiului ?

La ce bun o asemenea bătaie de cap?

curiosul a scris:Prin teoria luxonilor există vreo relație între câmp și deformarea spațiului ?

Abel Cavași a scris:La ce bun o asemenea bătaie de cap?

Ca să încercăm să confirmăm sau să infirmăm cu o altă teorie, ani de cercetări ce au dus la concluzii considerate astăzi valide.

Mă îndoiesc că este necesar să punem întotdeauna asemenea preţ pe munca (inutilă a) înaintaşilor. Ar fi absurd să-i ceri lui Copernic să găsească în teoria lui o cale prin care să folosească ideea că Pământul este fix şi Soarele se învârte în jurul Pământului, cum au crezut mulţi ani înaintaşii lui.

Acum sa vedem cum este orientat electronul in timpul deplasarii; atunci cand se cauta orientarea spinului neutrinului, un experiment facut de fizicianul Wu, in legatura cu neconservarea paritatii la interactiuni slabe, a rezultat ca, orientand intr-un camp magnetic nuclee de cobalt 60, se obtine un nucleu de nichel 60 plus un electron si un antineutrino. Astfel s-a observat ca electronii sunt emisi in directia opusa neutrinului. Asa s-a observat ca electronul se deplaseaza pe directia spinului dar in sens opus acestuia. Desigur cred ca spinul nu are suta la suta directia de deplasare, ci statistic vorbind directia spinului se apropie cat mai mult de directia de deplasare, dar probabil descriind un con in jurul directiei de deplasare. Deci electronul cand se deplaseaza intr-un camp electric este polarizat , si acest lucru m-a condus la ideia ca insasi sarcina electrica este polarizata. Adica sarcina electrica seamana cu campul magnetic al pamantului ca mod de polarizare. Daca este asa, inseamna ca electronii aflati pe armatura unui condensator, formeaza o populatie cu spinul orientat sub influienta campului creat de armatura opusa. Din moment ce spinul electronului este orientat, inseamna ca si momentul magnetic al acestuia este orientat tot pe directia spinului, manifestandu-se ca un camp magnetic in jurul armaturii.

virgil a scris:  Din moment ce spinul electronului este orientat, inseamna ca si momentul magnetic al acestuia este orientat tot pe directia spinului, manifestandu-se ca un camp magnetic in jurul armaturii.

Ce ar fi sa verificati practic daca aveti campul ala magnetic pe care il preconizeaza teoria dumneavoastra, chiar daca si matematica il confirma.
Luati o tabla ca un disc, suspendati-o si incarcati-o cu >1000 V, apoi apropiati potrivit o busola. O experienta demna de monopoolul lui WoodyCAD.  
Interesante vor fi polaritatile magnetice pe cele doua fetze opuse !!!
Va garantez ca la peste cateva mii de V experienta reuseste si avem curenti de deplasare.  Reuseste si in vid, dar e nevoie de peste 50.000 V.
Tocmai ati descoperit un perpetuum mobile de cea mai joasa speta, deoarece se descarca armatura, d`aia avem curent de strapungere a dielectricului..
Pentru a avea adevarati curenti de deplasare si nu de descarcare, trebuie altcumva abordat "subiectul".

Pentru a avea adevarati curenti de deplasare si nu de descarcare, trebuie altcumva abordat "subiectul".

Ti-am lasat tie privilegiul sa arati ce este curentul de deplasare, si nu ai vrut. Acum l-ai identificat, insa nu este nici un curent, este doar o tendinta cauzata de intensitatea mare a campului ca urmare a tensiunii inalte a electronilor pompati in armatura, iar descarcarea se produce ca atunci cand umfli un balon prea mult si se sparge, pentru ca presiunea interna strapunge tensiunea superficiala a balonului, mai ales daca pe partea exterioara balonului se mai creaza si o depresiune, asa cum se intampla cu cealalta armatura a condensatorului.
Mi-amintesc de o experienta facuta la clasele primare, la ora de fizica, cu o butelie de Leyda. A fost incarcata butelia (condensatorul) cu un curent mare de la o masina wimshurst, apoi profesoara a scos armaturile de metal si le-a apropiat atingandu-le fara sa se produca nici o scanteie. A pus armaturile la loc si apropiind eclatorii de la butelie aceasta s-a descarcat violent. Deci energia era inmagazinata in dielectricul de sticla al buteliei. Secretul curentilor de deplasare se afla deci in dielectric si nu in armaturi. Dar acest lucru se produce si in vid, atunci cand are loc descarcarea unui condensator, deci calitatea dielectricului consta in "concentratia" vidului aflat in acesta, concentratie ce depinde de densitatea si structura atomilor respectivi ai dielectricului. Astfel se pare ca vidul in sine este deformat de prezenta atomilor din dielectric, deoarece permitivitatea absoluta a dielectricilor este mai mare decat permitivitatea absoluta a vidului. Cu alte cuvinte, campul electric inseamna deformarea vidului in prezenta sarcinilor electrice care au un anumit nivel de orientare. Sarcinile electrice ca numar sunt mereu aceleasi in armaturile condensatorului, insa ceia ce variaza este orientarea lor in prezenta diferentei de potential la care este supus condensatorul. De aici trag concluzia ca sarcina unui electron poate fi orientata in spatiu pe o anumita directie, in functie de potentialul extern la care este supus.

Virgil tu explici purtatorii de sarcina dar cum explici sarcina electrica negativa sau pozitiva la o particula ?
La un Electron sau Proton spre exemplu.
Ce este acea sarcina?

CAdi a scris:Virgil tu explici  purtatorii de sarcina dar cum explici sarcina electrica negativa sau pozitiva la o particula ?
La un Electron sau Proton spre exemplu.
Ce este acea sarcina?

Sarcina reprezinta capacitatea unei particule de a mentine o deformare de un anumit fel, asupra spatiului inconjurator.
Explicarea modului de producere a sarcinii consta in a intelege modul de obtinere a particulei. Se stie ca din ciocnirea a doi fotoni de o anumita energie, in prezenta unui nucleu greu, se nasc perechea electron-pozitron, dar se mai stie ca fotonul este o variatie periodica a campului electromagnetic. Cum cea mai scurta unda nu poate fi decat un maxim si un minim a campului electric pe de o parte si a campului magnetic pe de alta, rezulta ca din doi fotoni care au doua maxime si doua minime de camp, vor rezulta doua particule ce contin fiecare cate un maxim si un minim de camp electric si magnetic. Deosebirea dintre cele doua particule consta doar in diferenta de faza, astfel putem spune conventional ca electronul oscileaza cu semiperioada negativa a campului electric si cu momentul magnetic in fata, in timp ce pozitronul oscileaza cu semiperioada pozitiva in fata si cu momentul magnetic orientat in spate. Cum se ajunge de la unda la particula?, despicand perechea Boson-antiboson Higgs si aderarea fotonilor incidenti la fiecare in parte, datorita prezentei unui camp gravitational intens care curbeaza spatiul ca o groapa de potential, in care fotonii vor oscila stationar.

Poate că sarcina este tot un fel de câmp, un spațiu mai special în care particula își manifestă proprietățile.
Zic și eu.

curiosul a scris:Poate că sarcina este tot un fel de câmp, un spațiu mai special în care particula își manifestă proprietățile.
Zic și eu.

Asa cum am mai spus spatiul este compus din mai multe subspatii, si fiecare subspatiu cu deformarile lui, deci cu campurile si sarcinile lui. Evident ca sarcina este un camp, doar provine dintr-un foton, un foton care bate pasul pe loc in jurul bosonului. Ori ce particula este inconjurata de un numar de campuri, deci are mai multe feluri de sarcini, astfel electronul are sarcina electrica, moment magnetic care este o sarcina a campului magnetic, sarcina leptonica apartinand campului fortelor slabe, si sarcina gravitationala prin masa sa de repaus.

virgil, vad ca-ti reinventezi singur povestile de adormit.
Cand vei fi treaz, citeste-l pe Einstein: "Lumea materiala este extrem de simpla". Vanturi, vanturi si iar vanturi..Desigur cu diferite tonalitati, mai groase, mai subtiri, mai lungi, mai scurte, mai......aromatizate, stiti dv.
I se spunea ETHER in trecut.

virgil a scris:

CAdi a scris:Virgil tu explici  purtatorii de sarcina dar cum explici sarcina electrica negativa sau pozitiva la o particula ?
La un Electron sau Proton spre exemplu.
Ce este acea sarcina?

Sarcina reprezinta capacitatea unei particule de a mentine o deformare de un anumit fel, asupra spatiului inconjurator.
Explicarea modului de producere a sarcinii consta in a intelege modul de obtinere a particulei. Se stie ca din ciocnirea a doi fotoni de o anumita energie, in prezenta unui nucleu greu, se nasc perechea electron-pozitron, dar se mai stie ca fotonul este o variatie periodica a campului electromagnetic. Cum cea mai scurta unda nu poate fi decat un maxim si un minim a campului electric pe de o parte si a campului magnetic pe de alta, rezulta ca din doi fotoni care au doua maxime si doua minime de camp, vor rezulta doua particule ce contin fiecare cate un maxim si un minim de camp electric si magnetic. Deosebirea dintre cele doua particule consta doar in diferenta de faza, astfel putem spune conventional ca electronul oscileaza cu semiperioada negativa a campului electric si cu momentul magnetic in fata, in timp ce pozitronul oscileaza cu semiperioada pozitiva in fata si cu momentul magnetic orientat in spate. Cum se ajunge de la unda la particula?, despicand perechea Boson-antiboson Higgs si aderarea fotonilor incidenti la fiecare in parte, datorita prezentei unui camp gravitational intens care curbeaza spatiul ca o groapa de potential, in care fotonii vor oscila stationar.

Deci practic diferenta de sarcina pozitiva si negativa ar tine nu de natura campului cat de
diferenta de faza dintre ele sau mai bine-spus de antifaza .

Ai citit undeva sau este propria ta viziune despre cum se petrec lucrurile?

Asa cum am scris si pe topicul cu electronul campul magnetic este preponderent la
exteriorul particulei si in interior in timp ce campul electric se manifesta in opozitie de faza la suprafata particulei si in interior.

Pentru a avea o viziune de ansamblu tu ce crezi, unde se manifesta acestea ?

Deci practic diferenta de sarcina pozitiva si negativa ar tine nu de natura campului cat de
diferenta de faza dintre ele sau mai bine-spus de antifaza .

Ai citit undeva sau este propria ta viziune despre cum se petrec lucrurile?

Asa cum am scris si pe topicul cu electronul campul magnetic este preponderent la
exteriorul particulei si in interior in timp ce campul electric se manifesta in opozitie de faza la suprafata particulei si in interior.

Pentru a avea o viziune de ansamblu tu ce crezi, unde se manifesta acestea ?.

Da cam asa vad lucrurile, despre care nu am citit nicaieri, ci asa deduc logic ca se petrec faptele.
Cand vorbim despre electron nu cred ca exista interior, pentru ca insusi electronul este doar un ghem de unde, aflat intr-o groapa de potential. Insa campul electric si campul magnetic se afla intr-o anumita corelatie, mentinand vectorii de camp perpendiculari.

Acum propun un experiment virtual de intelegere a sursei campurilor electromagnetice. Pentru acest lucru sa presupunem ca avem o sursa de lumina care poate emite foton cu foton astfel incat sa-i putem urmari cu mintea in drumul lor.  Astfel vom face o calatorie imaginara paralel cu fotonul, pentru a-l putea privi. In prima instanta desi suntem alaturi de foton nu percepem nimic deoarece fotonul trece prin momentul cand campul electric si campul magnetic au valoarea zero, adica am nimerit exact intr-un nod al acestei oscilatii in care spatiul este intunecat si neutru lipsit de orice semnal. Insa in clipa urmatoare dintr-un punct aflat pe axa de deplasare incepe sa se dezvolte ceva, mai intai apar niste puncte ca o ceata care se departeaza circular ca un tor, asemanator cu inelele de fum facute de fumatori, perpendicular pe directia de propagare, ca o unda de soc care se tot umfla. Inregistram astfel o deformare orientata dinspre interior spre exterior. Deformarea aceasta desi se face cu viteza luminii, dureaza atat de putin in timp de cca. 10^-20 sec., timp in care deformarea s-a si deplasat pe axa de mers a fotonului cu un sfert din lungimea de unda. Daca ar fi sa numesc aceasta deformare as spune ca este cea mai mica forma de manifestare a campului electric, si matematic i-as atasa un vector perpendicular pe directia radiala de expansiune a undei de soc. Privind mai atent acest front de unda vedem ca, nu numai isi mareste dimensiunile, dar si norul care il formeaza se ruleaza ( se rostogoleste) dinspre interior spre exterior. Acestei miscari de rulare ii vom atasa un alt vector perpendicular pe directia de deplasare si pe directia primului vector si-l vom numi campul magnetic. Dupa ce au inregistrat un maxim de deformare, acest tor de ceata incepe sa se risipeasca pana se stinge. In momentul acela spatiul devine neutru si pentru o fractiune infinitezimala de timp nu se mai observa nimic, fotonul a parcurs prima jumatate de lungime de unda. Etapa urmatoare a evolutiei fotonului incepe cu manifestarea acelui inel de ceata care se manifesta de la exterior spre axa de deplasare concentrandu-se din ce in ce mai mult. Aceasta manifestare si concentrare a inelului de ceata spre centru este ca o implozie, si este insotita si de o rulare a cetii in interiorul inelului in sens invers celui parcurs in prima semiperioada. Astfel campul electric este dat de cresterea sau descresterea presiunii inelului de ceata, in timp ce campul magnetic este dat de rularea intr-un sens sau altul a acestui inel.
Acum daca am face o polarizare intr-un plan a acestui foton, ar semana cu o sectiune prin el, am putea vedea cum un semnal se misca de la centru spre exterior, si invers, caruia ii atasam vectorul camp electric, si un semnal care seamana cu un vartej in sectiune, caruia ii atasam vectorul camp magnetic, perpendicular pe primul. Ambii vectori sunt intr-un plan si sunt perpendiculari pe directia de deplasare. Cateva desene atasate au sa lamureasca mai bine acest model de foton.

Ar fi binevenite câteva desene atașate.
Într-adevăr, cred până acum nu s-a luat în calcul o eventuală undă de șoc ce ar putea fi caracteristică acestor câmpuri.

Inainte de a reinventa campurile si a merge mai departe cu explicatiile ,
dupa experienta virtuala a lui Virgil, trebuie sa stabilim ce este fotonul :
Unda sau corpuscul ?

CAdi a scris:Inainte de a reinventa campurile si a merge mai departe cu explicatiile ,
dupa experienta virtuala a lui Virgil, trebuie sa stabilim ce este fotonul :
Unda sau corpuscul ?

Fotonul este o entitate fizica, rezultatul unei perturbatii electromagnetice, cu o anumita geometrie variabila care evolueaza dupa o lege sinusoidala avand doua variabile, una electrica si alta magnetica
legate intre ele printr-un unghi de pi/2. Energia inmagazinata intr-un foton este direct proportionala cu frecventa oscilatiilor, si echivalenta cu produsul dintre o constanta "h" si frecventa lui. Atunci cand frecventele fotonului sunt foarte mari, energia si densitatea liniilor de forta ale perturbatiilor sunt foarte mari, iar volumul in care evolueaza fiind proportional cu lungimea de unda,  aceasta fiind mult mai mica decat volumul ocupat de particulele elementare, ceia ce face ca insusi fotonul sa se comporte ca o particula, adica sa se ciocneasca precum doua particule, in timp ce fotonii cu lungimi de unda mai mari ocolesc particulele fara sa se ciocneasca de ele.
Fotonul este o unda transversala pe directia de propagare, si are o simetrie radiala fata de axa, prezentand totdeauna doua feluri de oscilatii in faza si cu aceiasi frecventa, dar cu geometrii si dinamici diferite, una din oscilatii defineste variatia campului electric, iar alta defineste campul magnetic. Cele doua oscilatii avand vectorii perpendiculari, nu lasa decat o singura posibilitate de vibratie.

Virgil,ceea ce reprezinti tu sunt proprietatile fotonului care au fost deja
observate prin experiente ,nu descriu exact cuanta.
Acum eu consider ca fotonul este unda si nu corpuscul pentru ca nu are
masa (ma refer la masa de repaos)
Fotonul fiind unda este foarte greu sa-i atasezi niste campuri ,nu-i asa ?  

CAdi a scris:Virgil,ceea ce reprezinti tu sunt proprietatile fotonului care au fost deja
observate prin experiente ,nu descriu exact cuanta.
Acum eu consider ca fotonul este unda si nu corpuscul pentru ca nu are
masa (ma refer la masa de repaos)
Fotonul fiind unda este foarte greu sa-i atasezi niste campuri ,nu-i asa ?  

Ai pus intrebarea cam stramb. "fotonul fiind unda este greu sa-i atasezi campuri"
pai tocmai calitatea de unda se realizeaza prin succesiunea campurilor, insa nu sunt campuri fixe ci sunt campuri variabile cuprinse intre zero si maxim, schimband periodic sensul. Pentru ca sa avem un camp electric variabil intensitatea lui este cand in crestere, cand in scadere, periodic schimbandu-si semnul. Dar cum se schimba semnul campului? daca prezenta unui camp static inseamna existenta unor linii de forta, deci a unui gradient, iar de marimea gradientului depinde intensitatea campului. Faptul ca periodic se modifica semnul campului, inseamna ca intr-o semiperioada avem un fel de explozie, urmata in cealalta semiperioada de o implozie. Atat explozia cat si implozia sunt capabile sa asigure acel gradient reprezentat de un vector care isi schimba sensul, vector care are punctul de aplicatie chiar pe axa de simetrie care este perpendicular pe directia de propagare. Acum exploxia si implozia trebuiesc privite mai mult ca niste fenomene de cavitatie si nu in intelesul real al denumirilor.

Am pus-o cum trebuie :
Fotonul fiind camp e cam greu sa-i atasezi alte campuri , nu-i asa ?

CAdi a scris:Am pus-o cum trebuie :
Fotonul fiind camp e cam greu sa-i atasezi alte campuri , nu-i asa ?

Este imposibil cred, dar este posibil ca fotonii sa interactioneze cu campul gravitational, si poate si cu altele.

virgil a scris: Fotonul este o entitate fizica, rezultatul unei perturbatii electromagnetice, cu o anumita geometrie variabila care evolueaza dupa o lege sinusoidala avand doua variabile, una electrica si alta magnetica  ....bla..bla...bla....

Vad ca iar ai pus placa.  Nu ti se pare ca ceva paraie si scartie ? E mult adevar in ceea ce descrii, dar nu exprima nimic concret.
Un exemplu: cu putin noroc aceste "perturbari" pot calatori miliarde de ani, fara ca absolut nimic sa nu se modifice la unii dintre ei. Nu sunt modificati cantitativ-energetic de campurile magnetice, electrice, gravitationale, eventual doara traiectoria si rasucirea-torsiunea traiectoriei. Apoi sufera de doppler. Chiar stiti ce este Doppler ?
De aici trebuie sa incepi sa gandesti ce e fotonul.
Mai poti adauga fenomenele ciudate care se petrec in cazul focalizarii intense a fotonilor.

Am spus ca fotonul este o entitate fizica de la emisie pana la absorbtie. Dar acelasi lucru se intampla si cu sunetul. Asa ca sa analizam si sunetul. Sunetul are aceiasi viteza de propagare in orice sistem de referinta daca aerul se afla la aceiasi presiune. Daca masuram viteza sunetului in cabina unui supersonic vedem ca ea este aceiasi cu viteza sunetului intr-un tren sau cu viteza sunetului din laborator. Insa daca sunetul provine dintr-un sistem de referinta, de exemplu din gara, si masuram frecventa lui in alt sistem de referinta adica in tren, observam ca frecventa lui se schimba, adica apare efectul Doppler. De fapt ce se intampla? la trecerea sunetului din mediul primului sistem de referinta in mediul celui de al doilea sistem de referinta are loc o indesire sau o largire a vibratiilor, prin cresterea sau scaderea lungimilor de unda, in functie de viteza relativa dintre cele doua sisteme de referinta. Exact acelasi lucru se intampla si la foton, pentru ca fiecare sistem de referinta are propriul lui spatiu electromagnetic care se deplaseaza odata cu sistemul de referinta. de aceia experientele de tipul Michelson Morley, de punere in evidenta a etherului nu au dat nici un rezultat.
In ce priveste efectele speciale aparute la focalizarea fotonilor, trebuie sa remarc ca aceleasi efecte se produc si cu sunetele. Astfel la focalizarea a doua sunete de aceiasi frecventa daca sunt in faza sunetul se intareste, iar daca sunt in antifaza sunetul se stinge. Daca sunetele au frecvente diferite apare fenomenul de batai la fel ca la undele electromagnetice. asa ca nimic nu este diferit din acest punct de vedere.
Ramane de vazut totusi cum intelegem campul magnetic al fotonului.

N-am timp sa-ti analizez postul. Dar iti pot raspunde partial:
Daca vrei sa transmiti sunetul mai repede, il bagi intrun container lung (sau intrun tor-rotitor), ce se deplaseaza/(roteste) cu mare viteza. Probleme vor fi doar la pornire si oprire. Poate ne explica Fizeau.
Oare care poate sa fie viteza maxima a containerului ?

gafiteanu a scris:N-am timp sa-ti analizez postul. Dar iti pot raspunde partial:
Daca vrei sa transmiti sunetul mai repede, il bagi intrun container lung (sau intrun tor-rotitor), ce se deplaseaza/(roteste) cu mare viteza. Probleme vor fi doar la pornire si oprire. Poate ne explica Fizeau.
Oare care poate sa fie viteza maxima a containerului ?

Este suficient sa bata vantul, ca viteza sunetului sa creasca in directia deplasarii frontului de aer, cum de altfel viteza sunetului poate sa scada daca vantul bate in sens invers. Constatarea vitezei sunetului, presupune sa te afli in alt sistem de referinta, adica intr-un loc unde nu bate vantul. Astfel sunetul care se propaga in cabina unui supersonic, are viteza supersonicului plus 340 m/s, fata de un observator de pe pamant.
Viteza maxima a containerului, este limitata de viteza luminii.

Dupa cum se stie lumina este polarizata circular, deci trebuie sa mai existe o variabila pe langa oscilatia de baza. Daca vibratia ar avea o miscare de rotire in jurul axei de deplasare, atunci o raza de lumina polarizata plan cu ajutorul prismelor, dupa un anumit parcurs ar trebui sa-si modifice planul de polarizare. Insa acest lucru nu se intampla, deci nu exista o miscare de rotatie propriuzisa. Totodata energia unui foton nu poate fi mai mica de E=h*v; asta presupune ca raza de lumina inainte de polarizarea intr-un plan era compusa din mai multi fotoni care erau raspanditi intr-o sectiune circulara, iar dupa polarizarea intr-un plan raman doar fotonii care oscileaza numai in acel plan. Acest lucru presupune ca oscilatia ce caracterizeaza fotonul nu este in volum (ca o explozie-implozie) ci doar ca o vibratie plana. Daca este o vibratie plana, cum se impaca acest lucru cu polarizarea circulara a undei? inseamna ca unda in timp ce vibreaza intr-un plan (sa spunem vertical), face si o rotatie ocolind axa de deplasare, pastrandu-si planul vertical. Imaginati-va un pendul asezat pe o placa orizontala care se poate roti in jurul unei axe verticale, pendulul isi pastreaza planul de oscilatie, dar in acelasi timp se roteste in jurul axei verticale, care ar coincide cu directia de deplasare a fotonului.

Cred ca polarizarea plana a luminii cu ajutorul prismelor presupune indepartarea fotonilor care nu se afla in planul de polarizare, lasand doar sa treaca doar fotonii aflati in planul respectiv. Polarizarea circulara a fotonilor care are legatura cu spinul lor, este valabila pentru fiecare foton in parte, asa incat nu este nici o legatura intre polarizarea plana a razei de lumina, si polarizarea circulara a fotonilor (adica spinul acestora).

virgil-e, polarizarea circulara ordonata este obtinuta in jurul anumitor antene emitatoare de fotoni, de exemplu o antena ground-plane verticala in lambda/2, etc. Circulara este in jurul antenei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Ground_plane
Lumina de la Soare sau bec sau lumanare nu e circulara. E haotica ne-polarizata.
Fotonul oscileaza in volum si pendulul in plan. Deci nu au nimic comun.
Campurile variabile ale fotonului sunt: H in volum circular si E ca un jet gros divergent intrun plan alternativ, ambele perpendiculare pe directia de deplasare.
Nu e cazul sa modificam si sa reinventam campurile inca, zic eu. Mai bine le studiem la o scara normala folosind undele radio.
Este la indemana oricui sa-si construiasca un banc de studiu cu un generator RF, de exemplu de 100-600 MHz.

virgil-e, polarizarea circulara ordonata este obtinuta in jurul anumitor antene emitatoare de fotoni, de exemplu o antena ground-plane verticala in lambda/2, etc. Circulara este in jurul antenei.

Eu cand vorbesc de polarizarea circulara, ma gandesc si la spinul fotonului. Acest spin a fost pus in evidenta prin experiente de dispersie a fotonilor pe materiale diferite, si s-a constatat ca fotonii cu spinul -1, disperseaza diferit de fotonii cu spinul +1. Polarizarea circulara a fotonilor se refera la acest spin. Polarizarea undelor de radio de inalta frecventa, se refera la grupuri mari de fotoni. Daca un grup mare de fotoni (o unda radio) sunt polarizati vertical, inseamna ca toti fotonii oscileaza in acel plan, insa fiecare foton in parte mai detine si spinul sau de +/_1. Daca spinul il asociem cu o oscilatie in jurul directiei de propagare spre dreapta sau spre stanga, se complica mult acea unda, si nu se mai intelege nimic.
Cat priveste polarizarea circulara a undelor, exista asa zisul motor electromagnetic in care un dipol este rotit de o unda de radio polarizata spre dreapta sau spre stanga. Intrebarea se pune, ce se intampla cu fotonii polarizati intr-un plan, mai au ei spin +/_1 ?, si in ce consta acest spin, daca nu ii este permisa oscilatia circulara in jurul directiei de deplasare, datorita planului de polarizare?