Cum se produc salturile cuantice?

v0id a scris:Fotonii sunt creati sau anihilati de procesele de emisie si absorbtie.

Totodata, nu e explicatia mea, ci a fost data de trei mari fizicieni ai secolului trecut, anume Feynman, Schwinger si Tomonaga.

virgil a scris:

Nucleul atomului contine insa protoni si neutroni care sunt tinut legati
de forta slaba de intensitate 10^-5 in raport cu forta tare.
Deci diferenta intre fortele care tin legati electronii de nucleu fata de fortele care tin
protonii si neutronii in nucleu este 10^-3 .
Cum  energia unui foton E = hv  (ct.Planck xfrecventa) rezulta ca si frecventa fotonilor rezultati la dislocarea
electronilor din atom (ionizarea atomului) va fi diferita fata de frecventa fotonilor rezultati la spargerea nucleului.

Frecventa fotonilor emisi este comparabila cu perioada de orbitare a electronilor, si acelasi lucru se intampla si in nucleu. Deoarece raza de orbitare a nucleonilor este egala cu raza nucleului, atunci fotonii emisi de nucleu, ar putea avea frecventa apropiata de fotonii emisi de electronii care sar de pe orbita doi pe orbita unu, insa acest lucru nu se intampla niciodata in acelasi timp ci in conditii complet diferite.

Abel Cavaşi a scris:Tocmai de aceea propun o nouă Fizică. În noua Fizică saltul cuantic este trecerea de la o traiectorie de un ordin p la una de ordin q.

Abel Cavaşi a scris:Păi, vibraţia nu poate exista fără traiectorie, Virgile.

Abel Cavaşi a scris:Dar tu ce înţelegi prin traiectorie, Virgil? Nu este curba descrisă de centrul de masă al sistemului studiat?

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Dar tu ce înţelegi prin traiectorie, Virgil? Nu este curba descrisă de centrul de masă al sistemului studiat?

Daca te agiti dansand step, ce traiectorie ai? se poate numi traiectorie? are vreo importanta in acest caz traiectoria?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:
Daca te agiti dansand step, ce traiectorie ai? se poate numi traiectorie? are vreo importanta in acest caz traiectoria?

-1). Ai o traiectorie complicată, dar tot traiectorie este. Centrul tău de masă descrie o traiectorie.
-2). Obligatoriu!
-3). Uriaşă!

-4). Tu de ce nu răspunzi la întrebări?

virgil a scris:Eu am raspuns mai inaite; "Nu traiectoria este importanta, ci frecventa oscilatiei"

Abel Cavaşi a scris:Dar tu ce înţelegi prin traiectorie, Virgil? Nu este curba descrisă de centrul de masă al sistemului studiat?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Eu am raspuns mai inaite; "Nu traiectoria este importanta, ci frecventa oscilatiei"

Ba n-ai răspuns! Eu te-am întrebat:

Abel Cavaşi a scris:Dar tu ce înţelegi prin traiectorie, Virgil? Nu este curba descrisă de centrul de masă al sistemului studiat?

Unde vezi tu răspunsul la întrebarea mea?

Abel Cavaşi a scris:Frecvenţa pe care o observi cu aparatele actuale se datorează tocmai traiectoriei pe care se deplasează corpul. Este frecvenţa de rotaţie a triedrului lui Frenet asociat traiectoriei respective. Aşa că nu poţi avea dreptate când spui că traiectoria nu este importantă.

Dacă vrem să înţelegem esenţa fenomenelor trebuie să pornim de la cauzele lor, nu de la efecte. Ori, cauza frecvenţei este mişcarea pe o traiectorie anume (pe o elice generalizată, aşa cum spun în topicul celălalt).

De-aia are atâtea lipsuri Fizica actuală, fiind atât de discutabilă încât produce animozităţi (spre deosebire de matematică), pentru că nu porneşte de la cauze, ci de la efecte, aşa cum prost v-au învăţat fizicienii secolului trecut, care au renunţat la cauzalitate. Tot privind efectele şi neglijând cauzele o să tot fiţi nevoiţi să faceţi doar experimente ca să tot observaţi la greu fenomenele; niciodată nu veţi fi în stare să înţelegeţi adevărata cauză a fenomenelor.

Erata a scris:Tu oricum nu-l stii nici macar p-ala deci degeaba te incordezi.

CAdi a scris:frecventa nu este data in acest caz de traiectorie , ci de miscarea de spin (rasucire in
jurul axei proprii) atunci cand particula executa o miscare pe traiectorie si de fapt reprezinta miscarea(rotatia) oscilatorie a acesteia
in jurul pozitiei de echilibru.

Erata a scris:Fals din nou. Ecuatia Schrodinger are solutie analitica pentru o multime de probleme cu aplicatii cat se poate de reale, iar pentru sistemele pentru care ecuatia nu este tractabila, s-au dezvoltat alte metode care sunt echivalente, dar mai puternice. Starile energetice ale unui atom cu 40 de electroni nu le poti calcula direct cu ecuatia Schrodinger, dar le poti gasi cu ecuatiile Hartree-Fock.

Intre noi fie vorba, tranzistorii din procesoarele calculatoarelor la care scriu unii si altii de zor prostii exista pentru ca au reusit cativa oficiosi sa rezolve ecuatia Schrodinger a unui electron intr-o retea cristalina, si au prezis benzile energetice ale corpurilor solide ce si-au gasit apoi aplicatii in intelegerea proprietatilor conductoare ale interfetei dintre doi semiconductori dopati cu impuritati. Dar, ce mai conteaza.