Inerția

Corpurile au în cădere aceeaşi acceleraţie deoarece un corp mai greu pierde în cădere mai multă energie decât un corp mai uşor, iar lucrurile se compensează în aşa fel încât acceleraţia rămâne pentru ambele corpuri egală cu g.

În cazul câmpului gravitațional am avea o constantă F/a=m, de unde ar însemna că masa este aceeași pentru orice corp în câmp gravitațional.
Nu-i așa ?
a=accelerația gravitațională,
F=G (forța de greutate)

Aiurea... Corpurile in cadere nu pierd, ci castiga energie, castiga masa.
Corpurile mai usoare sunt mai voluminoase si pierd mai multa energie prin frecarea cu aerul.
Acceleratia este g, indiferent daca corpurile cad sau stau la suprafata pamantului. Indiferent de viteza. Acceleratia G este ca radiatie luminoasa care le strabate, corpurile fiind semitransparente pt G. O parte din G intra in corpuri in timpul caderii si ramane acolo, propirtional cu viteza capatata.

curiosul a scris:În cazul câmpului gravitațional am avea o constantă F/a=m, de unde ar însemna că masa este aceeași pentru orice corp în câmp gravitațional.
Nu-i așa ?
a=accelerația gravitațională,
F=G (forța de greutate)

Nu. Am avea F/m=g=constant.

Abel Cavaşi a scris:Corpurile au în cădere aceeaşi acceleraţie g, deoarece un corp mai greu pierde în cădere mai multă energie decât un corp mai uşor, iar lucrurile se compensează în aşa fel încât acceleraţia rămâne pentru ambele corpuri egală cu g.

Aiurea... Corpurile in cadere nu pierd, ci castiga energie, castiga masa.
Corpurile mai usoare sunt mai voluminoase si pierd mai multa energie prin frecarea cu aerul.
Acceleratia este g, indiferent daca corpurile cad sau stau la suprafata pamantului. Indiferent de viteza. Acceleratia g este ca radiatie luminoasa care le strabate, corpurile fiind semitransparente pt g.  O parte din g intra in corpuri in timpul caderii si ramane acolo, proportional cu viteza capatata. Si iese numai cand corpul se opreste din cadere si se transforma la impact. Meteoritii cand ard in atmosfera, transforma in caldura si fotoni exact radiatia gravitationala a gravitonilor.
Radiatia gravitationala (care creaza acceleratia g) este o energie emanata de corpurile atomice.
Pe Pamant noi primim si emanam perpetuu aceasta energie.

Abel Cavaşi a scris:
Nu. Am avea F/m=g=constant.

Dar de ce nu și F/g=m ?
Pentru că forța de atracție gravitațională este constantă, accelerația gravitațională este constantă, iar raportul trebuie să fie de asemenea constant, nu ?
Cel puțin matematic.

Pe masura ce corpul in cadere prinde viteza, si Forta aplicata de spatiul gravitational creste odata cu cresterea masei.
Un corp cand loveste pamantul cu o viteza ii aplica o forta. Daca loveste cu o viteza mai mare si forta va fi mai mare.
Sper sa nu gresesc, chiar daca matematica este alta in ultimul timp.

Deci, cu alte cuvinte, dacă doar g din ecuație este cel constant, asta înseamnă că atracția gravitațională este diferită. Un corp cu masă mai mare este atras cu o forță mai mare, iar un corp cu masă mai mică este atras cu o forță mai mică.
Iar forța gravitațională nu este constantă, ci depinde de masa corpului atras.
Așa-i ?

Deci până la urmă, forța de atracție gravitațională este constantă și uniformă sau nu ?
Întreb asta pentru că prin alte locuri asta pare să fie o beznă a minții.
Când de fapt eu nu înțeleg la ce beznă a minții se referă.

Dacă forța cu care sunt atrase corpurile nu este uniformă, adică nu atrage în același fel, cu aceeași intensitate orice corp aflat în aceeași poziție, atunci cum știm care-i masa corpului, cât de mare sau mică este masa corpului ?

Pentru că dacă această forță nu le atrage uniform, ci depinde de masa corpului atras, cum stabilim masa corpului ?
Cum stabilim că are 5 kg și nu 1 kg, dacă forța care le atrage nu este aceeași, independentă de masa corpului ?
Cum stabilim masa corpurilor independent de o forță ce acționează asupra lor și cum stabilim intensitatea forței care acționează asupra corpurilor independent de masa acestora ?
Oare o fi masa corpului mai mare sau doar forța cu care este atras ?

Oare avem o beznă a minții aici ?
De care parte ?
Mie cel puțin nu mi-e rușine să recunosc !

Forta e proportionala cu masa.
Intotdeauna forta e aceeasi (constanta) pe unitatea de masa. Depinde cate unitati de masa avem.
Un kg de fier va fi atras la fel ca un kg de aer (dar nu si de vid).
Forta se afla in "vid". Ca sa aiba asupra cui sa actioneze, ii trebuie o masa corespunzatoare de captura.
Forta de inertie actioneaza permanent asupra corpurilor care au primit o energie suplimentara cinetica.

curiosul a scris:Deci, cu alte cuvinte, dacă doar g din ecuație este cel constant, asta înseamnă că atracția gravitațională este diferită. Un corp cu masă mai mare este atras cu o forță mai mare, iar un corp cu masă mai mică este atras cu o forță mai mică.
Iar forța gravitațională nu este constantă, ci depinde de masa corpului atras.
Așa-i ?

Aşa-i.

gafiteanu a scris:Forta de inertie actioneaza permanent asupra corpurilor care au primit o energie suplimentara cinetica.

Aici parcă aș gândi un pic altfel gafiteanu.
Inerția este o proprietatea unui corp de a se opune schimbării stării de mișcare sau de repaus.
O accelerație tinde să schimbe această stare de repaus sau de mișcare, iar când corpul este accelerat în câmp gravitațional acesta nu se opune prin inerție. Eu nu-l văd că se opune.
Sau opune rezistență ?

Deci forța este proporțională cu masa dacă accelerația rămâne o constantă.
Cu alte cuvinte, este nevoie de o forță de atracție gravitațională mai mare pentru a atrage un corp cu masă mai mare.
OK.

Poti sa pastrezi si afirmatia mea.  Forta vine din ether si actioneaza oricum tot timpul, cu sau fara efect de deplasare, depinde de organizarea corpului.. Toate corpurile cu Ec trebuie sa se mentina si sa se deplaseze prin ether, sa invinga etherul intrun fel.
Etherul ataca corpurile din toate partile, iar daca corpul nu e bine organizat, il distrug.
Simultan etherul se opune deplasarii, dar ii da si forta de deplasare corpului. Inertia depinde de organizarea corpului, de modificarea asimetrica a acestei organizari..
Consultati invataturile Marelui Maestru WoodyCAD. Eu de la el invat cate un rand in fiecare zi. Elicoida de transfer (tranzit).

O completare si lamurire la ce am scris mai sus.
Si Pamantul e supus fortelor gravitational-etherice din toate partile, dar sunt egale si contrare, ca urmare se anihileaza. Plus ca Pamantul este intrun anumit fel organizat si ca urmare este invartit.
Mai exista totusi si o mica forta datorata unor efecte exterioare si aceasta deplaseaza Pamantul prin spatiu. Am spus efecte si nu forte gravitationale, deoarece mai exista si altceva in spatiu, care da forma galaxiilor.
Miscarea elicoidala apare numai datorita organizarii interne a corpurilor, dar obligatoriu sub actiunea etherului.

Deci observând că în vid două corpuri de mase diferite au aceeași accelerație, prin formula F=m*a, ajungem să constatăm că pentru a atrage un corp cu masă mai mare este nevoie de o forță de atracție gravitațională mai mare, atât timp cât g este constant.
Cazul ideal, nu vorbim de locuri diferite și înălțimi diferite unde o calculăm.
Acum ne propunem să analizăm conceptul de linie de câmp.

Dacă facem un experiment asemănător, dar vom situa pe aceeași linie de câmp cele două corpuri cu mase diferite, astfel încât cel cu masă mai mare va fi deasupra și cel cu masă mai mică va fi dedesubt și vom constata că accelerația lor va fi identică în vid, aceasta înseamnă că pe aceea linie de câmp forța de atracție gravitațională nu este aceeași.
Pentru că dacă aceste două corpuri se află pe aceeași linie de câmp, este nevoie de o forță mai mare pentru a-l atrage pe cel cu masă mai mare, spre diferență de cea pentru a-l atrage pe cel cu masă mai mică, iar dacă forța de atracție gravitațională ar fi aceeași pe aceea linie de câmp, accelerațiile celor două corpuri vor fi diferite atât timp cât masele lor nu sunt identice.
Concluzia ar trebui să fie că pe aceea linie de câmp, acționează de fapt două forțe de atracție de intensitate diferită.

Ideea de linie de câmp nu este plauzibilă.
Gravitația funcționează altfel, nu prin linii de câmp.
Sper să fi fost suficient de coerent să se înțeleagă ce-am vrut să spun.

Ce ar fi sa-ti scoti din cap notiunea de linie de camp.
Este doar un termen artificial, care ne ajuta sa plasam/fixam artificial o forta virtuala, (directia, vectorul) in cazul campului electric sau gravitational. Camp care sufera distorsiuni 3D in cazul corpurilor nesferice sau prin influenta mai multor corpuri apropiate.
Forta nu e defel pe acele linii de camp, care nici ele nu exista fizic.
Doua corpuri cu mase diferite cum sa aiba aceeasi acceleratie g ??? Acceleratia g este chiar proportionala cu masa care o creaza perpetuu.
Asemenea neclaritati si confuzii nu s-au facut niciodata pana in 1989, anul marilor cotituri, cand au venit multi savanti cu pluta si acum isi cerceteaza izvoarele. Mai deschideti si o carte veche. Invatati mai putine formule inutile si incercati sa descifrati logic fenomenele profunde.

Păi noțiunea de linie de câmp mi-am negat-o din momentul în care mi s-a vorbit despre asta.
Este chiar ceea ce am susținut în ultimul mesaj.

Păi am ajuns la concluzia că g este constant, și nu numai eu, prin acele experimente făcute în vid.
Două corpuri cu mase diferite și ridicate la aceeași înălțime ating Pământul în același moment. Evident, nu ne referim la un corp din Australia și unul din Africa, ci la două corpuri cu mase diferite analizate în cădere liberă în vid aflate la o distanță între ele de ordinul centimetrilor, să spunem.
Asta nu poate însemna decât că accelerația lor în câmp gravitațional este aceeași indiferent de masa lor.

Dar pentru mine sunt multe neclare aici, cel puțin la nivel de masă și mișcare inerțială, dar pentru alții pot părea ca fiind din bezna gândirii.

Asta analizez acum.

Sunt niste exprimari ambigui.
1-Crearea acceleratiei (camp gravitational g) de catre un corp foarte mare cu masa m1 si
2-Capatarea unei acceleratii de catre un mic corp cu masa m2 aflat in cadere in campul creat de m1.

gafiteanu a scris:Sunt niste exprimari ambigui.
1-Crearea acceleratiei (camp gravitational g) de catre un corp foarte mare cu masa m1 si
2-Capatarea unei acceleratii de catre un mic corp cu masa m2 aflat in cadere in campul creat de m1.

Mie mi se pare ambiguă exprimarea captarea accelerației.
Vis-a-vis de crearea accelerației sunt curios cum, prin ce principiu sunt accelerate particulele în acele acceleratoare de particule.
Prin crearea unui câmp puternic care le atrage sau le împinge ?
Oare nu acesta ar fi cumva și principiul prin care accelerează corpurile în câmp gravitațional ?
Eu am o altă idee despre cum sunt accelerate corpurile în câmp gravitațional, dar este atât de absurdă încât aceasta chiar mi-e rușine s-o spun.
O mai păstrez deocamdată pentru mine, dar repet totuși o afirmație :

Accelerația în câmp gravitațional este o mișcare inerțială, iar corpurile aflate în mișcare inerțială nu au masă.
Efectul de masă apare doar în momentul unui contact mecanic, unei ciocniri, unei interacțiuni.
În rest, corpurile nu sunt caracterizate de masă.

Creare de acceleratie sau crearea de particule de camp specifice=gravitonii. Idem cum este creat orice camp electric sau fotonic.
Gravitonii intra si trec prin corpuri si se lipesc de acestea temporar, crescandu-le energia=masa si punand corpul in miscare pe directia sursei gravitonilor. Se lipesc numai pe o singura directie, cea de impact.
Cum de se misca ulterior pe acea directie este o problema mult mai profunda.
E bine macar atat sa gandim in paralel, ca sunt emisi gravitoni, ei formeaza campul radiant si nu exista nici o atractie cum zice fizica moderna. Cui nu-i place ideea asta, are altceva mult mai usor de invatat, atractia.

Deci gravitonii sunt emiși dinspre Pământ spre corp, iar asta face ca acel corp să fie atras spre Pământ, adică în sens invers fluxului de gravitoni, sensului de mișcare a gravitonilor.
Interesant !
Deja este mai plauzibil FOIP-ul.
Dacă acel corp se duce către pământ, atunci fluxul ar trebui să aibă același sens de curgere, dinspre corp spre Pământ și nu invers.
Adică FOIP !
Corpurile sunt împinse, nu trase.
Că mi-e greu să-mi imaginez un flux care nu antrenează corpul în același sens de curgere.

Toate corpurile se orienteaza si se duc spre sursa lor de energie. Si se indeparteaza de sursele toxice. Toate plantele si animalele se indreapta spre lumina si spre hrana. Este o anumita stare de memorie in atomi, in molecule, in orice.
De ce se intampla asta ? Poate ne dau explicatii cei ce inghit orice stiinta moderna.
Cu siguranta insa mai exista o persoana care stie asta si acum este exmatriculata (datorita limbajului primitiv primar de primata). Ati ghicit, secretul este in elicoida de transfer. Etherul circula prin noi intrun anumit fel, are un anumit mecanism cuantic. Elicoida de transfer este exact cuanta. Asta trebuie sa o stiti cum este.
Dar sa revenim la titlul : inertia. Aceasta are loc doar atunci cand nimic nu se schimba. Nici masa, energia, acceleratia, directia, sensul, forta.
Intrucat corpurile cad accelerat, chiar si cele cu parasuta de franare, inseamna ca asta nu e inertie.
Inertia este o stare energetica si de impuls, insa vis-a vis de ether.

Raționamentul meu este simplu gafiteanule.
Și anume :

1. Inerția este proprietatea unui corp de a opune rezistență la schimbarea stării de mișcare sau de repaus (desigur, relative)

2. Un corp aflat în mișcare inerțială nu are masă.

3. Un corp aflat în mișcare inerțială nu are masă și asupra lui nu acționează nicio forță care să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus (relative).

4.Un corp aflat într-o mișcare accelerată prin cădere liberă sau de orbitare în câmp gravitațional este o mișcare inerțială pentru că acel corp nu se opune în niciun fel schimbării stării de mișcare prin accelerarea lui în cădere liberă.

5. Un corp aflat în cădere liberă în câmp gravitațional nu are masă, pentru că aceasta este o mișcare inerțială.

Concluzia din toate acestea trebuie să fie faptul că atracția gravitațională nu se datorează maselor corpurilor.
Masa este un efect rezultat doar în urma unei ciocniri fizice între corpuri/particule, unei interacțiuni mecanice.

Forțele de acțiune și reacțiune ale principiului newtonian generează masa corpurilor. Dacă nu există niciun fel de acțiune mecanică asupra corpurilor acestea nu au masă.
Este o pură chestie de percepție, dar care are din punctul meu de vedere o importanță destul de mare asupra explicării fenomenului de atracție gravitațională.
Corpurile nu sunt atrase de gravitație datorită masei lor.
La fel și în cazul câmpului magnetic, pentru că oricum în această situație, magnetul nu atrage orice fel de corp, ci doar anumite corpuri, în timp ce gravitația atrage orice fel de corp.

Aici ar urma în continuare aceea explicație aberantă ce depășește orice limită de imaginație, pe care mă abțin s-o spun, dar care explică cum funcționează gravitația.
Fără linii de câmp, fără mase, fără gravitoni, fără elicoide de transfer, fără energii de anumite tipuri sau alte deducții logice care explică situația.
Mai mult, atracția prin, și produsă de, curbarea spațiului nu este plauzibilă în căderea liberă în câmp gravitațional. Pentru că acel corp în cădere liberă cade drept spre centrul de atracție gravitațională. În acest caz, spațiul pare că nu-i curbat. Deci explicația prin curbarea spațiului nu este evidentă și suficientă pentru orice situație.

Pentru a putea argumenta această explicație mă gândesc pentru moment la bazele unui experiment care poate argumenta explicația mea, pe cât de amuzantă și aberantă, pe atât de logică.

Nu am ramas uimit, sunt obisnuit cu astfel de perle.
Poti spune unde are Pamantul maximum de acceleratie g ?
(presupunand ca am construi un tub gol lung cat diametrul dintro parte in alta.)

gafiteanu a scris:Nu am ramas uimit, sunt obisnuit cu astfel de perle.
Poti spune unde are Pamantul maximum de acceleratie g ?

Natura însăși face astfel de perle.
În vid, dacă pui două corpuri unul lângă altul, indiferent de masa acestora, se pare că au aceeași accelerație, pe care o numim chiar g, indiferent dacă în alt loc pe Pământ g ar putea fi diferit.
Ideea este că acolo, în acel loc pe Pământ unde le analizăm, accelerația corpurilor pare să fie aceeași.
Oare de ce ?
Pentru că pur și simplu există formula F=ma ?
Sau pentru că masele corpurilor sunt identice în aceea accelerație, iar forța de atracție gravitațională este aceeași, atrage toate corpurile cu aceeași forță ?
Dar ce sunt masele corpurilor, ca să aplici cum trebuie formula ?

Perle din astea spune natura mult mai multe ca mine.
Dar noi, un pic mai inteligenți și mai evoluați ca natura, mai inventăm ceva gravitoni, linii de câmp, energii, elicoide etc.
Că dee...suntem primate evoluate, unele chiar superioare, nu degeaba le inventăm.
Au ele (invențiile) rolul lor.

Acceleratia g este maxima undeva mult sub scoarta terestra, dar nu in centrul Pamantului, unde este fix zero. In centrul Pamantului este imponderabilitate (ca si departe in Cosmos).
Centrul insa nu e gol, si asta datorita presiunii.
Mareele oceanelor sunt pe ambele fetze diametral opuse. Cine poate descifra aceasta taina corect ?

curiosul a scris:Principiul prin care un arc se opune alungirii sau comprimării este identic cu principiul prin care un corp se opune prin inerție !!!

Curiosule, poate nu inteleg eu identitatea acestor principii sau ce
ai vrut sa spui.  Nici nu am citit tot topicul.
Dar un arc se opune printr-o forta pe care o transmite unui reazem,
iar un corp se opune numai cu masa lui.
Situatiile nu mi se par deloc similare.

Întrebarea este bună și explicația este următoarea.
Evident, din punctul meu de vedere.
În cazul unui arc, dacă încercăm să apropiem capetele lui unul spre altul vom observa o opunere, un fel de rezistență.
Desigur, este vorba despre aceea forță elastică care nu are nicio treabă cu inerția.

Acum să ne imaginăm și să încercăm să ne explicăm cum opune corpul rezistență la schimbarea stării de mișcare sau de repaus.
Eu am explicat situația prin analogia cu forța elastică.
Și anume, în cazul inerției, se datorează acelor forțe de acțiune și reacțiune din principiul Newtonian.

În momentul în care corpurile intră în contact fizic, mecanic să-l numim, atât forța de acțiune, cât și forța de reacțiune, acționează asupra celor două corpuri. Dar acea forță nu se transmite simultan tuturor punctelor materiale, tuturor particulelor corpului, ci din aproape în aproape.
În viziunea mea, prima dată la contactul celor două corpuri sunt împinse oarecum primele particule de la suprafața de contact.
Acestea sunt legate de celelalte prin niște forțe care le ține unite, forțe care formează moleculele și într-un final corpul de care vorbim.

Dar acele prime particule de la suprafața de contact sunt împinse către celelalte prin intermediul forțelor care le ține legate una de alta și tot așa.

Inerția, rezistența, opunerea corpurilor în cazul unui contact mecanic are la bază exact acest principiu elastic, să-l numim așa, și se bazează pe faptul că atât forța de acțiune, cât și forța de reacțiune nu acționează simultan asupra tuturor particulelor corpului, ci acționează și se transmite din aproape în aproape.

În momentul unui contact mecanic, sau în cazul unei accelerații produse neinerțial, cum ar fi accelerarea, propulsarea accelerată unei rachete prin îmingerea de către jetul produs de reactoare, apare forța de acțiune și reacțiune a principiului Newtonian și care creează acea rezistență pe care o numim inerție.

În cazul unei accelerații în câmp gravitațional, forța gravitației atrage toate particulele corpului simultan și uniform, iar în acest fel corpul nu mai opune niciun fel de rezistență la înaintare, de aceea consider că accelerația în câmp gravitațional este asemenea unei mișcări inerțiale.

Mai mult, consider că într-o mișcare inerțială, corpurile nu au masă, pentru că într-o mișcare inerțială asupra corpului nu acționează nicio forță, iar dacă asupra unui corp nu acționează nicio forță acesta nu are masă.
Efectul de masă apare doar în momentul în care asupra corpului acționează o forță. Forțele de acțiune și reacțiune sunt suficiente pentru a crea efectul de masă.
Însă nu este cazul forței gravitaționale.
Gravitația nu atrage corpurile datorită masei lor.
Eu am o altă explicație, desigur, una la fel de aberantă, dar care poate modifica la 180 de grade percepția asupra realității și mi-aș pune și mai mulți dușmani în cap.
Deocamdată o păstrez numai pentru mine, până în momentul în care voi reuși să și demonstrez.

Mai mult, faptul că această gravitație nu atrage corpurile datorită masei lor, reiese clar din faptul că în vid, indiferent de masa lor, corpurile accelerează la fel, sunt atrase la fel.

Deocamdată să ne rezumăm doar la inerție.
Așa îmi explic eu inerția.
Pentru că eu vreau să-mi explic până în cele mai mici detalii toate fenomenele.
Iar fizica spune că inerția este doar proprietatea corpurilor de a se opune la schimbarea stării de mișcare sau de repaus. atât. Nimic mai mult. De ce, cum etc...nicio altă explicație.
Ori eu, am nevoie de argumente solide virgil, nu de explicații DEX, ci relați de cauzalitate cât mai profunde, sau cel puțin mai detaliat dezvoltate.
Dar deocamdată, în fizică avem doar definiții, fără alte explicații.
Pe baza acestor definiții facem ce ne tună prin cap, pentru că oricum nu putem contrazice o definiție.

Dacă n-am explicații profunde și explicate până în cele mai mici detalii, atunci mi le găsesc singur virgil.
Că fizica nu mi le dă, oricât aș citi între coperțile cărților de fizică.

Te complici prea tare. Fa urgent curatenie in sistemul tau de
gandire si de exprimare, fiindca risti sa nu-ti mai gasesti
gândurile pe unde le-ai pus. Nu este o ironie, sa stii, am simtit
si eu primejdia asta!

Ciudat, mie mi se pare că am explicat cât se poate de logic și coerent ce gândesc. Am încercat chiar să folosesc o logică cât mai simplă.
Dacă nu se înțelege aici ce-am vrut să spun, mă întreb ce s-ar înțelege dacă aș vorbi despre altceva mai greu de înțeles și care mie mi se par totuși ușoare de înțeles.
Dar o să țin cont de ce-ai spus.
Cine știe, poate chiar am probleme de logică.
O să vă mai analizez un pic logica modului vostru de expunere să văd ce incoerențe sunt.

Așa...ca pentru tine virgil_48, eu trăiesc cumva două realități.
Una materială, pe care o percep așa cum o percepeți toți și una în care nu există materie.

Dacă eu mă lovesc de un obiect, ce există, acel obiect material sau doar eu am simțit că m-am lovit de un obiect ?

Cum demonstrăm că obiectul există independent de percepțiile noastre într-o stare materială ?
Cum ?
Imposibil !!!
Demonstrează-mi că mă înșel !
Aici cred că m-am exprimat clar și pe înțelesul tuturor.
E o filozofie întreagă aici.
Ne-am cam depărtat de spațiu și inerție, dar cam tot acolo este.

curiosul a scris:Ciudat, mie mi se pare că am explicat cât se poate de logic și coerent ce gândesc. Am încercat chiar să folosesc o logică cât mai simplă.
Dacă nu se înțelege aici ce-am vrut să spun, mă întreb ce s-ar înțelege dacă aș vorbi despre altceva mai greu de înțeles și care mie mi se par totuși ușoare de înțeles.
Dar o să țin cont de ce-ai spus.
Cine știe, poate chiar am probleme de logică.
O să vă mai analizez un pic logica modului vostru de expunere să văd ce incoerențe sunt.

Nu am spus deloc ca ai probleme de logica, dar nici nu te pot
contrazice, fiindca iti spun drept, nu m-am straduit sa o patrund.
Problemele acestea cu tenta filozofica nu m-au preocupat, nu
sunt obisnuit sa despic firul mai mult decat am nevoie si daca
imi pierd timpul cu ceva, prefer sa aiba perspective de rezolvare.
Nu spun ca preocuparile tale nu ar prezenta interes, dar atunci
când observi lipsa unei participari semnificative, inseamna ca sunt
departate de ale celorlalti. Si inca ceva, nici textele lungi nu
contribuie la fluenta discutiei.