Despre inerție

virgil a scris:

Deci, cum explicăm inerția corpurilor ?
De ce au corpurile inerție ?

Newtonian vorbind.

Faci urmatoarea experienta; Pe un plan inclinat, asezi un carucior, pe care se afla un pendul  la care poate fi rotit planul de oscilatie cand perpendicular pe directia de deplasare, cand paralel cu directia de deplasare. Dupa ce antrenam miscarea pendulului, dam drumul la carucior la vale, si observam miscarea. Conditia este ca tot ansamblul sa mearga cu frecari minime, pentru a observa mai bine efectele. Cand planul de oscilatie este perpendicular pe directia de miscare, vom observa o intarziere a coborarii, deoarece pendulul tinde sa-si pastreze planul de oscilatie. Cand planul de oscilatie este paralel cu directia de coborare, vom observa cum caruciorul coboara in hopuri periodice. Amestecand cele doua situatii, ambele introduc o perturbatie de intarziere in miscare atunci cand apare o acceleratie. Daca consideram ca orice corp este format din miliarde de atomi, si fiecare atom are un anumit plan de oscilatie propriu, atunci vom intelege de ce exista inertie in momentul modificarii starii energetice a oricarui corp.

Nu ți-am răspuns la acest mesaj virgil, postat în topicul lui Abel.
Tu vrei să spui că pe acel cărucior este atașat un sistem în care un pendul este suspendat și a cărui plan de oscilație poate fi rotit la 90 de grade, o dată perpendicular pe direcția de mișcare a căruciorului, o dată paralel cu direcția de mișcare a căruciorului.

Am mai vorbit odată despre acest aspect și chiar am putea continua discuțiile.
În momentul când căruciorul se pune în mișcare, impulsul acestuia se modifică dar nu se transmite direct și pendulului.
Mișcarea pendulului va rămâne raportată la sistemul de referință al căruciorului în repaus, în ambele cazuri, până când firul ce ține pendulul va fi întins de către cărucior, trăgând pendulul în această situație, modificându-i și acestuia impulsul pe direcția de mișcare a căruciorului.
Atât timp cât firul pendulului nu este întins de mișcarea căruciorului, mișcarea pendulului are același grad de libertate față de sistemul de referință al căruciorului în repaus.

Dar prin acest exemplu pe care l-ai dat, cred că putem înțelegem de fapt ce se întâmplă în momentul accelerației și de ce corpul se opune accelerării.
Se restrâng gradele de libertate din mișcarea particulelor, atomilor, moleculelor corpului și sunt forțate să se deplaseze pe direcția de accelerare.
Firul pendulului din exemplul tău poate fi interpretat ca și liniile forțelor de legătură dintre particule, atomi, molecule.

De fapt, dacă îți aduci aminte, mai demult, la un moment dat spuneam că o particulă care nu mai poate fi divizată, care nu mai este construită din alte particule ce sunt ținute împreună prin forțe de legătură, aceea particulă nu mai are inerție.
Și cred că îmi susțin părerea în continuare, argumentată cumva tocmai de principiul exemplului pe care l-ai dat.

Am vrut doar sa raspund la intrebarea; de ce au corpurile inertie? pentru ca fiecare atom este un pendul in miniatura.

Subiectul  merita  dezbatut .  Multi  dintre  noi  si-au  pus  acesta  problema  la  un  moment  dat . Eu  stiu un  singur  lucru . Corpurile  cu  masa ( m ) acumuleaza  acest  moment  de  inertie in  anumite  conditii  si  il  cedeaza  mai  brusc  sau  mai  lent in functie  de mecanismul  fizic aplicat .  Volanta spre exe.  este  un   acumulator  de   energie  mecanica.

Dl. ScanteiTudorel! Problema inertiei a mai fost dezbatuta pe forum cu putin timp inainte de venirea dumitale. Dupa mine inertia corpurilor (inertia substantei) este masura ancorarii substantei in spatiu pe nivelul de miscare (inteles ca intensitate directie si sens). In masura in care substanta este ancorata in spatiu, in aceasta masura rezista la schimbarea nivelului de miscare. Inertia este produsa de masa inerta. Masa inerta creaza campul de inertie, unidirectional si cu unic sens. Masura inertiei este data de marimea impulsului si a energiei cinetice si este in functie de sistemul la care se raporteaza. Energia cinetica este
Dar masa este definita de relatia:  
Si atunci energia cinetica este:    .
Unde     este presiunea dinamica, presiune care apare la circulatia fluidelor. Despre ce fluid ar putea fi vorba aici?.  Campul de inertie al masei creaza aceasta presiune dinamica, pe o parte a corpului si depresiune pe partea opusa. Diferenta de presiune care inpinge corpul in translatie uniforma pe nivelul de miscare. Si daca mai punem si faptul ca densitatea  este data de patratul inductiei magnetice la nivelul particulelor elementare    , rezulta ca inertia este un efect generat in adincul substantei, la nivelul particulelor elementare.

Dl.ScanteiTudorel! Problema inertiei a mai fost dezbatuta pe forum cu putin timp inainte de venirea dumitale. Dupa mine inertia corpurilor (inertia substantei) este masura ancorarii substantei in spatiu pe nivelul de miscare (inteles ca intensitate directie si sens). In masura in care substanta este ancorata in spatiu, in aceasta masura rezista la schimbarea nivelului de miscare. Inertia este produsa de masa inerta. Masa inerta creaza campul de inertie, unidirectional si cu unic sens. Masura inertiei este data de marimea impulsului si a energiei cinetice si este in functie de sistemul la care se raporteaza. Energia cinetica este
Dar masa este definita de relatia:  
Si atunci energia cinetica este:    .
Unde     este presiunea dinamica, presiune care apare la circulatia fluidelor. Despre ce fluid ar putea fi vorba aici?. Si daca mai punem si faptul ca densitatea  este data de patratul inductiei magnetice la nivelul particulelor elementare    , rezulta ca inertia este un efect electromagnetic generat in adincul substantei, la nivelul particulelor elementare.

Eu personal, la faza cu inerția aș fi de altă părere, Adriane.
Și mai degrabă explicația este într-o oarecare măsură cea a lui virgil, deoarece atomul, electronul etc, se comportă ca un pendul.
Eu aș spune mai degrabă că atomul, în momentul accelerației sau frânării se comportă ca un resort.

Dl. Curiosul! Exista o forta de inertie care apare la accelerare si la franare?. Este forta produsul presiune x suprafata?. In energia cinetica avem presiunes dinamica?. esenta fizica a energiei. Fiindca volumul este metafizic. Presiunea dinamica  
 , impinge corpurile in translatie uniforma?. si striveste corpurile la ciocnire?. Densitatea  din presiunea dinamica, este proportionala cu patratul inductiaei magnetice la nivelul particulelor elementare?.
Sunt particulele elementare fotoni (lumina) refractati la 360 de grade?. La nivelul fotonilor functioneaza formula lui Poynting?. in care apare presiunea magnetica
    care este de fapt presiune dinamica, fiindca . Unde . Este inertia efect electromagnetic la nivelul particulelor elementare?.

Să-ți spun părerea mea Adriane.
Dar reține că este doar părerea mea, în funcție de informațiile pe care le am și în funcție de cum vizualizez fenomenul.
Poate că răspunsul va fi mai lunguț, dar sper să merite și să nu mă pierd în detalii.

În primul și în primul rând, dar mai ales în primul rând , inerția se manifestă la un contact, de orice natură este acesta.
Când nimic nu intră în contact, inerția nu se manifestă în niciun fel.
Când vorbim de faptul că un corp își păstrează viteza de deplasare, acolo nu vorbim de manifestarea inerției, pentru că acolo nu se opune nimeni la nimic, iar prin definiție inerția este proprietatea de a se opune...

Să luăm exemplul cu căruciorul lui virgil și să ne imaginăm că în acel cărucior există un corp așezat pe el. Când tragem de cărucior acel corp are tendința să se deplaseze spre partea din spate a acestuia. Acum să ne imaginăm că acel corp și acel cărucior, sunt undeva în spațiu și asupra lor nu acționează gravitația care să mențină acel corp așezat pe cărucior, în contact cu căruciorul, ci suspendat la câțiva centimetrii de cărucior. Când tragem de cărucior în această situație, acel corp nu se mai deplasează înapoi.
Deci, concluzia este că inerția se manifestă doar la contact.

Iar prin aceeași logică, o forță care acționează prin intermediul câmpului asupra unui corp, asupra unei particule, nu acționează printr-o interacțiune mecanică, iar acel corp, sau acea particulă, nu se manifestă inerțial la contact, adică nu are tendința să se deplaseze în sens invers forței ce acționează, ca în cazul căruciorului, tocmai pentru că nu există contact fizic.

Acum să vedem cum intră în contact corpurile macroscopice, cum interacționează acestea.
Un corp macroscopic este format din molecule, atomi, particule ținute împreună prin acest tip de forțe ce acționează prin intermediul câmpului, cum am expus mai sus.
La suprafața de contact, la nivel microscopic, eu sunt de părere că nu interacționează propriu-zis aceste molecule, atomi, particule, ci efectiv interacționează acele câmpuri de forțe, care acționează asupra particulelor corpului opus.

Imaginează-ți acum cum s-ar putea împinge un atom.
Este suficient să-i împingi nucleul, protonii, neutronii, ca să tragă după ei și electronii ce orbitează ?
Da, dar când împingi nucleul, apare un fel de tensiune elastică, un fel de efect Doppler, în forța electroslabă care menține electronii pe orbită. Adică în față electronii se vor apropia de nucleu, în timp ce în spate electronii se vor depărta de nucleu, pe direcția împingerii, dar forța electroslabă tinde să-i țină la aceeași distanță față de nucleu.
Iar problema este că forța electroslabă, împinge în acest caz în ambele sensuri, atât spre electroni, cât și spre nucleu în momentul în care împingem nucleul sau electronii, și așa apare opunerea propriu zisă a nucleului sau a electronilor, inerția propriu-zisă a acestuia.

Dar acolo mai este și forța tare care țin nucleonii și care acționează tot prin intermediul acestui tip de câmp și care se manifestă la fel când împingem nucleul, pentru că se comprimă acel câmp de forță și ajunge să se manifeste în ambele sensuri.

Dar acum să ne imaginăm că vrem să împingem o particulă care nu mai este construită din alte particule ținute împreună prin același tip de forțe manifestate prin câmp, ci este indivizibilă ca entitate materială.

Acea particulă nu mai are inerție, nu mai opune rezistență la împingere pentru că nu mai există aceste câmpuri de forțe prin care să se transmită împingerea.

Eu sunt de părere că așa se explică inerția la nivel microscopic, datorită câmpurilor de forțe care țin particulele, atomii, moleculele etc.
Dacă nu ar exista aceste câmpuri de forțe, nu ar exista inerție.

Este doar părerea mea, trateaz-o ca atare și sper să fi avut răbdare să citești până aici.

Să dea naiba dacă n-aţi spus până acum numai prostii!

Dl. Curiosul! Am crezut ca am facut o demonstratie logica. Dar bag de seama ca n-am dovedit nimic.

iar prin definiție inerția este proprietatea de a se opune..

Inertia inseamna pastrarea nivelului de miscare sau de repaus relativ. Opunerea este rezistenta care apare la schimbarea nivelului de miscare. La schimbarea nivelului de miscare apare forta de inertie.

Când tragem de cărucior în această situație, acel corp nu se mai deplasează înapoi.

Aici cred ca te inseli. Cand tragem de carucior inainte, acel corp suspendat ramane in urma caruciorului tras inainte, fiindca isi pastreaza nivelul de miscare pe care este ancorat.

Adică în față electronii se vor apropia de nucleu, în timp ce în spate electronii se vor depărta de nucleu, pe direcția împingerii, dar forța electroslabă tinde să-i țină la aceeași distanță față de nucleu.

Adica dumneata crezi ca electronii care sunt de aproape 2000 de ori mai usori decat protonii, ar ramane in urma nucleului, care este cumva impins inainte. Un camp care exercita o presiune asupra nucleului, sufla electronii mult mai usor.

Adrian Gheorghe a scris:

iar prin definiție inerția este proprietatea de a se opune..

Inertia inseamna pastrarea nivelului de miscare sau de repaus relativ. Opunerea este rezistenta care apare la schimbarea nivelului de miscare. La schimbarea nivelului de miscare apare forta de inertie.

Hai să le luăm în ordine.
Prin definiție, inerția este proprietatea corpului de a se opune schimbării stării de mișcare sau de repaus relativ.
Dacă relaționăm inerția cu opunerea, atunci inerția nu este condiționată direct de păstrarea stării de mișcare sau de repaus relativ.
Desigur, ai putea să te analizezi și așa, corpul se opune tocmai pentru că tinde să-și păstreze starea de mișcare sau de repaus.
Iar în acest caz, definiția inerției ar trebui să fie proprietatea corpului de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus relativ.
Dar în acest caz, prin această definiție, schimbarea stării de mișcare sau de repaus nu implică și nu vorbește despre o opunere la această schimbare a stării de mișcare sau de repaus.
De aceea, eu cred că inerția reflectă mai degrabă proprietatea de a se opune, nu de păstrare a stării de mișcare.
Această păstrare a stării de mișcare are mai degrabă cauze conservative, în timp ce manifestarea opunerii corpului are alte cauze pe care ți le voi explica ulterior, pentru că eu sunt de părere că opunerea corpurilor  nu este condiționată tocmai de tendința de păstrarea/conservare a  stării de mișcare sau de repaus relativ.
Voi explica în continuare de ce consider asta.

Când tragem de cărucior în această situație, acel corp nu se mai deplasează înapoi.

Aici cred ca te inseli. Cand tragem de carucior inainte, acel corp suspendat ramane in urma caruciorului tras inainte, fiindca isi pastreaza nivelul de miscare pe care este ancorat.

Corect, dar cauzalitatea directă este faptul că acel corp nu este în contact cu căruciorul. Dacă și în acest caz ar fi în contact cu căruciorul,  mișcarea căruciorului antrenează și mișcarea corpului pe direcția de deplasare, datorită acelui contact în care se află corpurile.

Să luăm un alt exemplu prin care vreau să înțelegi mai bine ce vreau să spun.
Clasic, inerția, opunerea corpurilor, se datorează masei acestora, dar eu sunt de părere că se datorează forțelor care acționează în sens opus sensului de modificare a stării de mișcare.
În momentul în care se împinge un atom (nu găsesc o exprimare mai bună), forțele care acționează în sens opus împingerii sunt exact forțele care acționează la nivelul atomului, adică cele care țin electronii pe orbită, care țin particulele nucleului legate una de alta etc.
Acele forțe manifestate prin intermediul câmpului, nu se transmit instantaneu de la particulă la particulă când se împinge atomul, ci imaginează-ți că în momentul în are atomul este împins acel forțe, sau acele câmpuri de forțe acționează ca niște resorturi, iar pe direcția de împingere, în spate resortul este alungit, iar în față este comprimat, dacă forța de împingere acționează doar asupra nucleului. Sper să înțelegi analogia cu resortul.
În momentul în care un resort este comprimat, forța elastică acționează în mod uniform asupra ambelor capete ale resortului pentru a-l aduce din nou în echilibru elastic. Când este alungit, capetele resortului acționează în mod egal unul spre celălalt pentru a aduce resortul în echilibru.

Dacă ai înțeles analogia resortului cu câmpurile de forțe de la nivelul atomului, atunci trebuie să înțelegi că în momentul în care se împinge atomul, comprimarea sau alungirea acestor câmpuri de forțe, generează forța de opunere la împingerea atomului în tot ansamblul lui.

Acum dacă ne imaginăm că ar exista o particulă, o entitate materială indivizibilă, asupra căreia nu mai acționează niciun fel de astfel de forță manifestată prin câmp, care să se comporte ca un resort, atunci nu mai există nicio forță care să acționeze în sens opus direcției de schimbare a stării de mișcare, aceea particulă nu se mai opune prin inerție.
Asta în cazul în care considerăm că nu există un eter, iar spațiul nu interacționează cu particula.
Dacă spre exemplu spațiul, eterul este un mediu care interacționează cu materia, acesta poate reprezenta o forță care se opune schimbării stării lui de mișcare.
Dar problema este că repausul este relativ, iar dacă totuși un corp, o particulă se află în mișcare față de altceva înseamnă că acțiunea spațiului/eterului ar trebui să frâneze corpul.
Asta dacă nu cumva, fiecare corp/particulă este în repaus față de spațiul/eterul său, deși este mai impropriu spus, ca și în cazul luminii.

Deja m-am lungit mult, dar cred că inerția nu se poate explica în două fraze și oricum, subiectul este deschis.
Ceea ce am postat eu este doar o alternativă, doar o interpretare.

Prin definiție, inerția este proprietatea corpului de a se opune schimbării stării de mișcare sau de repaus relativ.

Dl. Curiosul! Cred ca aceasta este o definitie inventata de dumneata. Rezistenta care apare la schimbarea nivelului de miscare, apare datorita ruperii legaturilor dinamice, labile, de pe nivelul de miscare. Cand corpul s-a fixat (s-a ancorat) pe alt nivel de miscare, forta de inertie dispare. Totusi presiunea dinamica exista in componenta energiei cinetice si impinge corpul in translatia uniforma. Opunerea la schimbarea starii de miscare este forta de inertie (forta datorata inertiei). Ori definitia inertiei nu explica forta de inertie ci starea de inertie. Proprietatea de a se opune la schimbarea starii de miscare, este forta de inertie. Manifestarea fortei de inertie, inseamna ca forta electromagnetica, propulsoare, este in avans, fata de forta rezistenta.
Chiar daca ar fi in contact cu caruciorul, corpul tot sufera presiunea fortei de inertie. Caruciorul daca ar fi smucit cu viteza mare, legatura corpului cu caruciorul se rupe si corpul ramane in urma caruciorului. Forta care actioneaza in sens opus sensului de modificare a starii de miscare, este chiar forta de inertie si se datoreaza ancorarii dinamice a substantei in spatiu pe nivelul de miscare. Forta de inertie este succesiva fortei care schimba starea de miscare a sistemului. La nivelul atomilor nu exista forte elastice si nu exista deformari elastice. Exista doar forte de tip hidrodinamic, datorate circulatiei eterului pompat cu viteza foarte mare, de structurile dinamice ale particulelor elementare. Particulele asupra carora nu actioneaza nici-un camp, pot fi doar granulele de eter. Ansamblul granulelor de eter creaza mediul continuu care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii.

Adrian Gheorghe a scris:

Prin definiție, inerția este proprietatea corpului de a se opune schimbării stării de mișcare sau de repaus relativ.

Dl. Curiosul! Cred ca aceasta este o definitie inventata de dumneata.

Te-am rugat și încă te rog să renunți la Dl.
Uite ce scrie aici :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Iner%C8%9Bie_%28fizic%C4%83%29
Într-adevăr, acolo scrie rezistență, iar această rezistență eu am interpretat-o ca pe o opunere a corpului la schimbarea stării de repaus sau mișcare relativă.
Dacă interpretarea este greșită, mea culpa.

În cazul tău, când vorbești de ancorarea, de fixarea corpului pe nivelul său de mișcare practic te referi la fixarea corpului în spațiul său și față de care el este în repaus.
Pentru că altfel, dacă el se mișcă față de spațiu, atunci el nu mai este ancorat în acel spațiu, ci se mișcă prin el.
Iar pentru că aproape despre orice corp putem spune că se află în mișcare față de ceva, ar însemna că acel corp nu poate fi ancorat într-un spațiu față de care el se mișcă.

Eu am inventat, ce-i drept aici, această idee de repaus față de spațiul său, tocmai pentru că apare necesitatea raportării la un spațiu fix în cazul anumitor fenomene. Dar cum există întotdeauna un referențial față de care corpul este în mișcare și în repaus față de spațiul său, înseamnă  că acele spații sunt în mișcare unul față de celălalt, ori asta este într-adevăr o ciudățenie.
În schimb, există un raționament teoretic, mai mult sau mai puțin absurd, care explică și inerția și un spațiu omogen fix.
Tu îi spui eter, eu îi spun spațiu.
Iar raționamentul este acela pe care l-am prezentat și pe care se pare că nu l-ai înțeles complet, poate și pentru că l-am explicat incorect și incomplet.
Nici nu insist să te fac să înțelegi.
Eu am părerea mea, tu o ai pe a ta, nu ne disputăm în idei, ci încercăm să găsim un adevăr, să conturăm o concluzie comună în discuțiile noastre.

Să nu uităm că există și alte tipuri de inerții, diferite de cea mecanică. De exemplu, există inerție termică, inerție magnetică și altele, care nu-mi vin acum în minte.

De inertia la nou ai auzit ?
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lupta.php
O fi vreo legatura intre inertie si ineptie ? Doar doua litere f.apropiate.
Si dai, si lupta...
Am auzit ca inertia este o virtute.  Sau invers. "In virtutea inertiei".

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Masura inerției este masa corpului.

Aceasta este definitia inertiei din -Wikipedia- . Dar aceasta definitie explica aparitia fortei de inertie. Nu explica starea de inertie. Masura inertiei nu este masa corpului. Inertia (forta de inertie) este proportionala cu masa inerta (fiindca este generata de masa inerta), dar si cu viteza de variatie a miscarii, cu acceleratia adica. Noi aici discutam doar de inertia mecanica, nu de alte inertii, in care nu apare forta de inertie si care au fost denumite prin extrapolarea termenului din mecanica.

Viteza de variatie energetica a unei stari este data de un anumit factor de cuplaj cu mediul care schimba. Asta se numeste forta de inertie.
Exista deosebiri intre inertia de repaus ce are Eo constanta si cea de miscare, ultima fiind de discutat la greu.

Părerea mea Adriane.
Masa și inerția nu au treabă una cu alta, deși este contrar părerii clasice.
Desigur, vorbim doar de inerția care apare la contactul corpurilor, acea rezistență la schimbarea stării de mișcare, chiar dacă or mai fi și alte tipuri de inerție.
Asta este doar părerea mea.
Tu susțineți în continuare ideea ta cu ancorarea în spațiu.
Eu am o altă viziune asupra fenomenului, aberantă sau nu, este doar a mea și nu înseamnă că trebuie să o iei de bună.
Eu mi-am spus doar o părere.

Citez.....Da  masura  inertie  este  masa  corpului. citat  incheiat.
 Din  relatia  volum  x  desitate  rezulta  masa . Cosideram  acelasi volum  pentru  doua  corpuri  cu  mase  diferite .  Acesta  diferenta de  masa  este  data  de   diferenta  dintre  densitati.   In  spatiul extraterestru  nu  dispare masa ,  deoarece  liniile  gravitationale  nu  dispar . Ele au tot   sensuri  opuse  dar  sunt  egale ca  valoare, (  atentie  acestea  nu  se  anuleaza  in  mod  reciproc),    si  vor  actiona asupra  particolelor    elementare  ce  alcatuiesc  corpurile respective  in mod  diferit ,functie  de  nr. lor  pe  unitatea  de  volum . ,(densitate).   Din  acest  motiv  apar  momente  de  inertie diferite   la mase diferite  ale  corpurilor.

Adrian  ...tu  ai  perfecta  dreptate  in ceea  ce  ai  scris  in  mesaj. Eu  acum  am  citit  mesajul  tau . Nu  stiu  de  ce  acest  measaj  nu  mi-a  fost  semnalat.  Am  scris  mai  sus parerea  mea  despre  inertie si  cred  ca  se  potriveste  destul  de  bine  cu  conceptia  ta.  Mai   sunt niste lucruri  de  analizat.

Dl. Curiosul! Starea de inertie este proprie miscarii (translatiei) uniform rectilinii. Translatie in care nu apare forta de inertie. Inertia mecanica se raporteaza intodeauna la un sistem de referinta. Sistemele in care functioneaza principiul inertiei (in care nu apare forta de inertie) sunt sisteme inertiale. Iar sistemele in care nu functioneaza principiul inertiei (in care apare forta de inertie) sunt sisteme neinertiale. Schimbarea starii de miscare se face cu schimb de energie. Fie ca energia este absorbita de sistem, fie ca este eliberata de sistem la schimbarea starii de miscare. Parerea mea, parere neoficiala, este ca schimbul energetic se produce la nivelul inductiei magnetice din structura dinamica a particulelor elementare. La deductia asta am ajuns pe baza identitatii dimensionale masa-sarcina, care este o teorie de cercetare personala, absolut neoficiala.

Sunt foarte multe feluri de particule auto-radiante, asa cum e de exemplu fotonul, gravitonul, neutrinul, etc. Are materie in el cu siguranta.  Masa este doar o manifestare a materiei, depinzand de structura interna.  Masa nu este inca corect definita.
Putem oare spune ca fotonul are inertie ?  Daca nimereste o oglinda se reflecta.  Daca se afla intre doua oglinzi paralele si se reflecta multiplu, oare de fiecare data da cate un impuls ?  Am obtine astfel energie gratuita, deoarece fiecare impuls este o cedare-primire de energie, dar fotonul se misca la fel in continuare.  El n-a pierdut si n-a castigat nimic, dar a dat la ciocnire si reflexie impuls oglinzii, impulsul reprezentand si energie in oglinda.
Asa spune stiinta oficiala, ca exista impuls la ciocnirea fotonilor. Dar poate este una din infinitele erori pe care sta fizica oficiala.

Adriane, tu raportezi inerția la starea de mișcare, iar eu raportez inerția la opunerea, la rezistența corpului. Aici este iar o mică diferență.
Tu practic vrei să explici de ce corpul își păstrează viteza de mișcare inerțială, sau de ce rămâne în repaus relativ, iar eu am încercat să explic de ce corpurile se opun când se încearcă modificarea stării de mișcare sau de repaus. eu am ajuns la concluzia că această opunere a corpurilor nu depinde de masă, cum este afirmat clasic.
Mai mult, afirmația cu măsura inerției este masa corpului, sau corpurile se opun datorită masei lor, este tot un fel de postulat, pentru că nu există o demonstrație sau vreun experiment din care să rezulte asta.
La fel de bine corpurile pot opune rezistență și din alte cauze la nivel microscopic, cum ar fi acțiunea unei alte forțe, în afară de cea de acțiune și reacțiune, care să acționeze asupra corpului.
așa cum ți-am mai explicat, când comprimi un arc cu două degete, simți că numai asupra unuia dintre degete este manifestată o presiune ?
Nu, asupra amândurora.
Acum, așa cum am mai spus, câmpurile de forțe de la nivelul atomului sau moleculelor, se comportă în momentul accelerației produsă de interacție mecanică ca un resort care acționează în ambele sensuri ale direcției de accelerare. Așa consider eu că apare rezistența corpului.

Prin această logică absurdă, așa cum am mai spus, dacă nu mai există acel câmp de forțe care să se manifeste ca un resort în timpul acțiunii unei forțe ce-i produce o accelerație, nu mai există inerție, iar o particulă indivizibilă nu are inerție, adică nu se opune la schimbarea stării de mișcare sau de repaus, pentru că ea nu mai este compusă din alte particule mai mici care să fie legate prin forțe manifestate prin intermediul câmpului.

De altfel, acesta este și motivul pentru care corpurile, atomii, particulele pot fi sparte, pentru că orice alte particule le mai compun sunt ținute împreună prin forțe ce acționează prin intermediul câmpului.
Acel câmp se comportă ca un resort în momentul accelerației sau frânării.
Nu mai există câmp, nu mai există inerție, nu mai există rezistență la modificarea stării de mișcare.
Nu are legătură cu masa, ci doar cu forțele care acționează și determină rezistența corpului.

Părerea mea.

Daca intelegi ce este materia devine clara si inertia.
Materia a aparut din radiatiile EM de la BB.Radiatiile EM se propaga liniar cu conditia sa nu depaseasca o anumita viteza de variatie a campului EM.Cum depasesc aceasta limita (mai sus de radiatiile gamma)propagarea devine turbionara si apare masa de repaos.Acum daca incerc sa ii imprim acestei particule o acceleratie deoarece propagarea are viteza fixa nu fac decat sa deformez turbionul cu consum de lucru mecanic.

Nu cred că am înțeles exact ce vrei să spui prin turbioanele produse de radiația electromagnetică, dar dacă am înțeles bine, eu sunt de părere că implicația este inversă.
Inerția produce turbulența și nu invers, turbulența determină apariția inerției.
Mai mult, că tot mi-am amintit de subiectul lui Abel, cred că așa se explică și așa apare turbulența, datorită inerției.
În cazul apei, spre exemplu, o moleculă care circulă cu viteză mai mare întâmpină rezistență din partea uneia care se mișcă mai încet, ambele fiind forțate să-și modifice viteza și direcția de deplasare, de vibrație etc, modificare care se transmite de la o moleculă la alta.
Ar putea exista un mecanism care ar explica apariția turbulenței și datorită inerției, văzută ca rezistența opusă la modificarea stării de mișcare.

Dl. Cris! Chiar asteptam sa vii cu un raspuns pe topicul -electronul o fi un foton incarcat-. Eu am imaginat in capitolul 5 de la; -Teoria mecanoeterica a gravitatiei-, modul cum ar fi aparut particulele elementare (substanta) din fotonii primordiali. Eu am incercat sa argumentez ca substanta este lumina. Si ca masa inerta a substantei se datoreaza componentei magnetice a presiunii din formula lui Poynting    Iar masa gravifica ar fi generata de componenta presiunii electrice din aceeasi formula  Masa inerta ar genera campul de inertie, intr-o singura directie si ar fi purtatoarea energiei totale de repaus a substantei. In masa inerta esenta fizica a masei ar fi densitatea masica , concept care nu este explicat nici in teoria lui Newton nici in teoria lui Einstein. In teoria mea, densitatea masei ar fi data de patratul inductiei magnetice la nivelul particulelor elementare.
  Si orice modificare a starii de miscare, produce o modificare a acestei inductii magnetice

Incercati sa puneti formulele pe transformarea unui electron si unui pozitron in doi fotoni gamma si invers.

Dl. Cris! Formulele de la structura fotonului si a electronului sunt postate in fisiere pdf de pe -astronomy-. Cateva formule din structura dinamica a fotonului sunt postate pe topicul -Electronul ofi un foton incarcat?-, care are numai 3 pagini. Vreau sa spun ca pe baza formulelor energetice de la anihilarea pozitronului cu electronul, am facut o argumentatie pentru adimensionalitatea lui  si k. Pe aceasta adimensionalitate am argumentat identitatea dimensionala masa-sarcina. Dumneata ce crezi?, sunt adimensionali , k si   ?. Argumentatia pentru adimensionalitatea acestor constante universale este postata pe topicul: -Dimensiunea fizica in SI a lui  C, Eo si k-. Spunemi daca vrei sa vezi numai o anumita formula.

Dl. Cris!  Am scris pe un topic pe care nu il mai gasesc, formulele in care aratam matematic ca forta de inertie este egala cu forta electromagnetica, la nivelul fiecarei unde a fotonului. Aceasta egalitate este valabila si pentru fotonii gama.

Dl. Cris! Am gasit formulele despre care am pomenit in postul anterior in topicul: -Ce este masa?- la pagina 6. La linkul de mai jos;
https://cercetare.forumgratuit.ro/t235p150-ce-este-masa?highlight=ce+este+masa