Discuții despre demonstrația conjecturii lui Goldbach

Am făcut o pauză de câteva zile, pentru că la un moment dat, analizând modelul standard al particulelor, mi-a venit o idee extrem de interesantă despre cum s-ar putea dezvolta o demonstrație a conjecturii lui Goldbach, pe care am reușit s-o și fructific într-un final.

Cred că am ajuns, în sfârșit, la o demonstrație corectă și completă a conjecturii lui Goldbach !!!

Am deschis acest subiect pentru că demonstrația o voi scrie într-un subiect separat dintr-un forum personal, pentru a rămâne în forma originală în care este și am adus-o actual, iar discuții ulterioare, dacă vor fi necesare, le vom discuta în acest subiect.
Sper să am timp în seara asta să o redactez pe forum, dacă nu, mâine sigur.
Pentru moment vă spun doar că raționamentul nu este atât de complicat, dar este unul foarte ingenios.
Indiferent că este sau nu este o demonstrație corectă, aceasta merită scrisă pe acest forum. Poate da idei și altora, dar de vreo două zile o tot analizez și mie personal mi se pare că raționamentul folosit este corect și complet. Vom vedea.

Trăiască modelul standard al particulelor !!!     

Din păcate...demonstrația este incompletă !
Am reușit să demonstrez doar cazul pentru care un număr par 2n este divizibil cu un număr prim impar.
Am vrut s-o scriu ieri dar mi-am dat seama că nu demonstrează și cazul pentru care 2n este o putere de 2.
Folosind același raționament ca și pentru cazul 2n divizibil cu p impar, nu este valabil și pentru 2n o putere de doi.
M-am tot chinuit ieri și azi, dar n-am reușit încă.
Va trebui să mai amânăm un pic, pentru că eu vreau o demonstrație pură, evidentă, ce urmează o linie logică directă, nu prin aproximări ce folosesc logaritmul natural.
Cam toate demonstrațiile, tentativele, pe care le-am citit până acum sunt inconsistente, iar peste 90% din ele folosesc logaritmul natural.
Din punctul meu de vedere acestea nu sunt demonstrații evidente.

Voi reveni, dar pentru moment am nevoie de o mică pauză cu numerele prime, că mi s-au înroșit neuronii.   
Cred că pentru moment, dacă tot fac o pauză , voi continua să înțeleg de ce corpurile au, sau pot avea, culori și temperaturi diferite, prin explicațiile actuale.
Aceste aspecte ale materiei par să aibă o importanță destul de mare din prisma modului în care definim materia .

meteor, scriu în acest subiect părerea mea vis-a-vis de ceea ce ai prezentat în subiectul din forumul tău, pentru că nu pot scrie acolo.

Ideea pe care ai prezentat-o am analizat-o deja.
am încercat să plec de la presupunerea că numărul par 2n este primul număr par care nu s-ar putea scrie ca sumă de două numere prime.
Evident, asta ar însemna că toate numerele pare mai mici ca 2n se pot scrie ca sumă de două numere prime.
Desigur, considerăm acel 2n ca fiind un n umăr par suficient de mare, pentru că prin calcul efectiv putem verifica primele numere pare.

Asta înseamnă ca 2n-1 se poate scrie ca sumă de trei numere prime.
Pentru ca 2n-1 se poate scrie ca suma unui număr prim și suma unui număr par mai mic ca 2n, deci un număr par care se poate scrie ca sumă de două numere prime prin presupunerea făcută.

De asemenea, numărul par 2n-2 se poate scrie ca sumă de 4 n umere prime pentru că numărul par 2n-2 se poate scrie ca sumă de două numere pare mai mici ca 2n, presupus ca fiind primul ce nu se poate scrie ca sumă de două prime.

Și tot așa, numărul 2n-k se poate scrie ca sumă de k+2 numere prime, exact prin raționamentul de mai sus.

Dar în felul acesta eu personal n-am ajuns la niciun rezultat cât de cât util.
Bineînțeles în funcție de cum am analizat eu.

Acum sunt un pic pe grabă, dar o să-ți scriu diseară un raționament prin care rezultă de câte ori un număr par se poate scrie ca sumă de două numere prime. Nu știu câtă utilitate are deocamdată, dar are inclusă o chestie interesantă, bazată pe faptul că și orice număr par este diferența a două numere prime.

O să-ți mai scriu diseară.
Și, dacă am timp, mai multe modalități prin care poate fi analizată această conjectură.
În esență, toate duc la o aceeași condiție implicativă a conjecturii, dacă m-am exprimat corect, pe care ți-o voi prezenta la un moment dat.

Am găsit o mică pauză și mai scriu ceva vis-a-vis de ceea ce m-a determinat să scriu ceea ce am scris în primul mesaj din acest topic.

Înainte, eu am o problemă mare cu această conjectură a lui Goldbach și încerc să-mi imaginez cam tot ceea ce are un raționament compatibil din punct de vedere logic cu această conjectură.

Mi-am imaginat cum ar fi dacă ar exista o infinitate de particule fundamentale, iar acestea ar interacționa păstrând o logică asemănătoare factorizării numerelor.
Ulterior, plecând de la ceea ce cunosc sau îmi imaginez vis-a-vis de modelul standard al unor particule fundamentale, presupunând că ar exista o infinitate, am încercat să analizez conjectura lui Goldbach și implicit distribuția numerelor prime pe baza unor eventuale interacții presupuse între acele particule.

Pentru că oricum numerele au apărut pe baza observațiilor din natură, rolul lor fiind acela de a stabili legături între elementele realității și m-am gândit cum ar fi, dacă prin dezvoltarea sistemului numeric bazat pe numerele prime ca și cărămizi fundamentale, iar realitatea și numerele au un punct comun pentru care, sau până la care, corespund perfect, asta ar însemna cumva că poate fi stabilită o legătură între modul în care este construită realitatea, la nivel de particule fundamentale prin modul în care interacționează ele și principiul prin care numerele au o factorizare unică, deci implicit asupra distribuției numerelor prime ?
Sau invers, plecând de la factorizarea numerelor și ajungând la interacțiile dintre particule ?

Am găsit eu ceva, ceva, un model care pare să fie destul de absurd la nivel de asociere logică, însă ideea este că analizând această conjectură și dacă tot nu i-am dat capăt într-un mod clar, evident și indiscutabil prin regulile sistemului axiomatic matematic, mintea mea creează tot felul de raționamente, mai mult sau mai puțin absurde, dar care să aibă măcar o corespondență logică.