Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului

După cum ştim, mama lui Iisus a fost Maria. La Sinodul al III-lea ecumenic, ţinut la Efes în 431, Biserica stabileşte definitiv doctrina marială. Maicii Domnului i se recunosc două atribute esenţiale: „meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup” şi „fecioria înainte, în timpul şi după naşterea lui Iisus”. Cele mai importante forme de cinstire a Mariei şi a celorlalţi sfinţi sunt sărbătorile. Dar Maria se bucură de patru sărbători mari pe an. Cea mai importantă dintre ele, dar nu şi cea mai veche este Adormirea Maicii Domnului numită popular Sf. Maria Mare, iar în unele părţi din Moldova Uspenia, la 15 august. Biserica occidentală sărbătoreşte la 15 august Ridicarea la Cer a Sf. Fecioare Maria. Locul de origine al acestei sărbători pare a fi Ierusalimul, „căci în vechile sinaxare georgiene ziua de 15 august reprezenta sărbătoarea aniversării anuale a sfinţirii unei biserici a Maicii Domnului, zidită în sec. V de Ikelia Romana, între Ierusalim şi Betleem, aproape de locul unde se afla mormântul Rahelei şi unde, după tradiţie, Sf. Fecioară a făcut un popas cu puţin înainte de Naşterea Mântuitorului” (Ene Branişte, Liturgica Generală, p.190). Împăratul Mauriciu al Bizanţului (582-603) a dispus rezidirea Bisericii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se spunea că a avut loc adormirea şi ridicarea la cer a Fecioarei, fixându-i hramul definitiv pe 15 august. De aici sărbătoarea a trecut şi în Occident, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, impunând tot data de 15 august (Cristian Bădiliţă, Evanghelii Apocrife, p.21). În anul 1950 Papa Pius al XII-lea a proclamat Adormirea Maicii Domnului drept dogmă. Dar să nu uităm că 15 august era şi ziua anticei zeiţe-mame Artemis din Efes ( Diana la romani ).
Despre adormirea şi ridicarea la cer a Mariei ni s-au păstrat mai multe evanghelii apocrife (Evangheliile canonice, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, nu tratează acest eveniment): „Cuvântul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu” scrisă în sec. al IV-lea şi chiar mai devreme, „Urcarea la cer a Maicii Domnului” scrisă în sec. al IV-lea sau înainte (specialiştii o consideră cea mai veche) şi „Adormirea stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi-n veci fecioară Maria, scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului” care datează de la începutul sec. al VII-lea.
În prima evanghelie apocrifă este scris că într-o zi de vineri, pe când Maria se ruga la mormântul lui Iisus, arhanghelul Gabriel i-a spus că peste puţin (adică trei zile) va părăsi lumea aceasta şi „te vei duce lângă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfârşit”. Apoi Maria se întoarce la Betleem unde locuia şi apostolii vin în decurs de 1-3 ore la ea. „Ioan, fiind răpit şi adus tocmai din Efes de către Duhul Sfânt într-un nor”. Apoi Duhul Sfânt grăi aşa către apostoli: „Să veniţi cu toţii aduşi de nori de la marginile pământului şi să vă adunaţi în sfântul Betleem”. Şi astfel au venit Petru de la Roma, Pavel de pe malul Tibrului, Toma din mijlocul Indiei, Iacob de la Ierusalim. Toţi au spus că „Un nor de lumină m-a luat pe sus şi m-a aşezat lângă voi”, adică în casa Mariei din Betleem. Matei fiind pe mare, „dintr-o dată un nor de lumină a umbrit vâltoarea şi-a potolit furtuna, iar pe mine m-a smuls şi m-a adus lângă voi”. Bartolomeu propovăduind în Tebaida a zis: „Un nor de lumină m-a smuls de la pământ şi m-a adus lângă voi”. „Şi-n timp ce ei se rugau, a tunat în cer şi s-a auzit un zgomot cumplit, ca huruitul roţilor de car. O uriaşă oştire de îngeri şi de puteri a apărut atunci şi s-a auzit un glas ca al Fiului Omului. Serafimii au înconjurat casa. Toţi locuitorii Betleemului au văzut minunile şi-au mers să vestească celor din Ierusalim”. Şi astfel preoţii iudeilor hotărăsc să trimită mulţimea întărâtată asupra Mariei şi a apostolilor. „Dar tocmai când iudeii erau gata să se repeadă asupra Betleemului - se aflau la numai o mie de paşi depărtare - li s-a arătat o vedenie atât de cumplită, încât pe loc li s-au împiedicat picioarele”. Apoi Duhul Sfânt i-a dus pe toţi pe un nor până la Ierusalim. Un text despre Adormirea Maicii Domnului transmis sub numele lui Meliton din Sardes ne informează că Maria locuia la Ierusalim, în casa părinţilor lui Ioan Evanghelistul, casă care se afla pe Muntele Măslinilor. „După cinci zile, datorită semnelor şi minunilor săvârşite, guvernatorul, preoţii şi întreaga cetate aflară că Maica Domnului este în casa ei din Ierusalim, împreună cu apostolii”. „Când iudeii ajunseră la uşa casei, o pălălaie mare, stârnită de un înger, ieşi dinăuntru şi arse o mulţime de iudei”. Iar duminică când se produce adormirea Mariei, „Cristos apare aşezat pe un tron de heruvimi”. De la începutul relatării evangheliei până în acest moment, s-au scurs zece zile (de vineri până duminica următoare). Înainte cu câteva minute de adormire, „chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina”. Şi „Când sufletul ei curat a ieşit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută şi de o lumină extraordinară”. Adormită fiind „un iudeu pe nume Iephonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului. Atunci un înger al Domnului îi reteză amândouă braţele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne în aer, pe lângă sicriu”. Într-o altă versiune, evreul pângăritor se numeşte Ruben. Dar Petru i-a lipit braţele de trup, iar Iephonias a crezut şi l-a slăvit pe Cristos. „După săvârşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfântul şi cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormânt proaspăt făcut”. Aici se va ridica o biserică ce va purta hramul Adormirii Maicii Domnului. După înmormântare, „trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi. După trei zile glasurile au încetat”. „Apoi am văzut un nor luminos a cărui strălucire nu are asemănare” şi apostolii au „privit slăvita urcare la cer a trupului ei sfânt”. După cum observaţi, această evanghelie apocrifă redă evenimentele pe parcursul a 12 zile. Vineri Maria a fost anunţată că va părăsi această lume. Peste zece zile, deci duminică, ea a adormit. Peste trei zile (inclusiv duminică), adică marţi, ea a fost înălţată la cer.
A doua evanghelie apocrifă „Urcarea la cer a Maicii Domnului”, intitulată de Tischendorf „Transitus Mariae B”, ne spune în plus că Maria, după moartea lui Iisus, a rămas numai în casa părinţilor lui Ioan Evanghelistul lângă Muntele Măslinilor (deci în Ierusalim). „În al doilea an după ce Cristos, biruind moartea, se înălţă la cer, un înger strălucitor din cale-afară cu chipul de lumină” îi dă o ramură de palmier şi o anunţă că „Fiul Tău Te aşteaptă împreună cu toate tronurile, cu toţi îngerii şi cu toate puterile cerului”. Cum Iisus a fost răstignit, a înviat şi înălţat în anul 33, înseamnă că Maria a adormit în anul 34. „Iar ramura de palmier sclipea cu o lumină extraordinară”. Toţi apostolii au fost ridicaţi pe nori din locurile unde predicau şi lăsaţi înaintea casei. Când Maria şi-a dat duhul „apostolii i-au văzut sufletul, atât de alb şi de strălucitor, încât nici o limbă omenească nu l-ar putea descrie. Căci era cu mult mai presus de strălucirea ninsorii, iar prin splendoarea luminii depăşea metalele strălucitoare şi argintul”. Avem aici prima menţiune despre natura energetică electromagnetică a sufletului şi duhului. „Cele trei fecioare ... au luat trupul fericitei Maria ca să-l spele. Şi după ce l-au dezbrăcat de haine, trupul cel sfânt a prins să strălucească atât de puternic... Cum l-au îmbrăcat însă în veşminte de rând, lumina aceea a prins să se întunece încetul cu încetul”. „O cunună uriaşă de nori apăru deasupra sicriului, precum cercul uriaş care înconjoară de obicei Luna strălucind. Iar în nori se afla oastea îngerilor”. Şi „Îngerii care erau în nori au lovit poporul cu orbire”. Iar celor care vor crede în Iisus „pune-le ramura de palmier peste ochi şi vor vedea”. „Apostolii, care o duceau pe Maria, au ajuns în valea Iosafatului... Şi au aşezat-o în mormânt nou”. Apoi Domnul „s-a suit pe un nor la cer. Şi îngerii l-au însoţit...”. „Apostolii, şi ei, au fost luaţi pe nori şi fiecare s-a întors la locul predicării lui”.
În a treia evanghelie apocrifă scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, ni se precizează că după ce Maria a fost anunţată că peste trei zile va fi adormită, „îngerul se făcu precum para de foc şi se înălţă la cer”. Adică este relatată decolarea clasică a unui om echipat cu un costum individual de zbor prevăzut la spate cu mini-motor reactiv. „Se auzi un asemenea bubuit de tunet, încât toţi cei aflaţi acolo se cutremurară. Şi după ce glasul tunetului se stinse, apostolii poposiră, aduşi pe nori, la uşa Mariei. Erau unsprezece, fiecare stând pe câte un nor, primul fiind Petru, al doilea, Pavel (suit şi el pe un nor) şi numărându-se acum printre apostoli. Acesta era la începutul credinţei în Cristos”. „Noi, apostolii, am văzut că sufletul Mariei, pus în mâinile lui Mihail, avea toate părţile omeneşti, dar fără forme anume de bărbat sau de femeie. Era asemenea oricărui trup, dar mai alb de şapte ori decât soarele”. Avem aici o descriere mai exactă a sufletului ca şi componentă energetică electromagnetică a corpului material. De asemenea ni se relatează că arhiereul care a vrut să răstoarne sicriul dus de apostoli, a avut trei ore mâinile retezate mai jos de coate. „După trei zile, când au deschis sicriul, ca să se închine chivotului vrednic de toată slava, n-au găsit decât linţoliile, căci ea fusese luată şi dusă la moştenire veşnică de către Cel care prinsese trup într-însa, Cristos Dumnezeul”. După înmormântare, în următoarele trei zile, trupul Mariei a fost ridicat la cer.
Iisus a fost crucificat vineri 3 aprilie anul 33 şi înălţat joi 14 mai anul 33. După Evanghelia apocrifă „Transitus Mariae B”, Maria a adormit în anul 34. Dar ziua?
În apocrifa „Cuvântul lui Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu” este scris că „şi tot într-o duminică va coborâ din ceruri, ca să slobozească şi să cinstească suirea la cer a sfintei şi preaslăvitei Fecioare care L-a născut”. În calendarul pentru anii 1-2500 având ca referent ştiinţific pe dr. Tiberiu Oproiu de la Observatorul Astronomic Cluj-Napoca, în anul 34 ziua de 15 august este duminică. În ziua când Maria a fost adormită, a şi fost înmormântată. Iată ce spune evanghelia apocrifă mai sus citată, la capitolul XLVIII: „Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi... După trei zile glasurile au încetat. Câţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în rai”. Iar în apocrifa scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, la ultimul capitol XIV este scris: „După trei zile, când au deschis sicriul, ca să se închine chivotului vrednic de toată slava, n-au mai găsit decât linţoliile, căci ea fusese luată şi dusă la moştenire veşnică de către Cel care prinsese trup într-însa, Cristos Dumnezeu”. Se pare că scenariul pus în practică de îngeri a fost următorul: Maria a fost adormită duminică 15 august 34 şi a fost înălţată la cer marţi 17 august 34. Ea a fost adormită de cineva semănând cu Iisus, adică a intrat numai în moarte clinică (nu şi cerebrală), a fost îngropată de apostoli şi apoi urcată la cer cu „un nor luminos a cărui strălucire nu are asemănare”. Acelaşi scenariu a fost şi cu Iisus, numai că el s-a întins pe 40 de zile de la înviere.
Arhiepiscopul Ierusalimului, Juvenal ( anul 451 ), citat de Ioan Damaschinul (645-749), relatează următoarele: „O străveche tradiţie arată că în clipa fericitei morţi a sfintei Maici a lui Dumnezeu toţi sfinţii apostoli, împrăştiaţi în lume pentru mântuirea neamurilor, au sosit de îndată la Ierusalim călătorind prin văzduh. Când au ajuns lângă ea au aflat-o înconjurată de îngeri şi au auzit dumnezeiască melodie a puterilor de sus. Aşa, împresurată de slava dumnezeiască şi cerească, ea şi-a dat, fără cuvânt, sfântul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul ei, în care a sălăşluit dumnezeirea, a fost dus, în mantie de ceremonie, şi însoţit de cântecele îngerilor şi apostolilor la Ghetsimani, unde a fost aşezată într-un sarcofag. Trei zile a stat aici, şi în tot timpul îngerii au cântat şi au dănţuit în jurul mormântului. La capătul celor trei zile, cântarea îngerească s-a oprit, apostolii toţi fiind de faţă. Toma singur a sosit după ziua a treia. Şi fiindcă a vrut să se închine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au găsit înăuntru decât giulgiurile. Iar cu apostolii erau de faţă şi Timotei, cel dintâi episcop al Efesului, Dionisie Areopagitul şi Hierotei”.
În evanghelia apocrifă „Viaţa lui Iosif tâmplarul” scrisă în sec. al IV-lea, în versiunea sahidică la cap. XXIII (Iosif îşi dă duhul) versetul 1, citim: „Când Eu am spus amin, Maica Mea a răspuns în limba pe care o vorbesc cei ce sălăşluiesc în cer”. În jurul anului 60, Evodius scrie în dialectul bohairic evanghelia apocrifă „Înălţarea Fecioarei”. El este în mod normal descris ca episcop al Antiohiei, dar aici apare ca arhiepiscop al Romei, succesorul şi fiul spiritual al lui Petru, care insistă ca a fost un martor ocular al lui Iisus. După ce Iisus i-a zis mamei sale „că timpul ei s-a sfârşit pe acest pământ”, în cap. X citim: „Maria s-a ridicat şi a fost îmbrăcată în veşminte, şi s-a întors spre Răsărit, şi a rostit o rugăciune în limba cerească, şi s-a prăbuşit cu faţa la pământ spre Răsărit”. După ce Maria a murit, „Iisus i-a îmbrăcat trupul în veşmintele cereşti şi s-au grăbit de acolo” (cap. XIV). Deci îngerii vorbeau ca şi oamenii, numai pe limba lor care o cunoştea şi Maria.
Biserica creştină susţine că Maria a adormit după 20 de ani de la înălţarea lui Iisus, deci după anul 53. Petru a mers la Ierusalim pentru a fi de faţă la adormirea preacuratei Fecioare Maria, la începutul domniei lui Nero (octombrie 54 – 9 iunie 68). În anul 56 ziua de 15 august este duminică. Putem spune fără să greşim că Maria a trăit 79 de ani, fiind născută în anul 23 î.Hr., adormită duminică 15 august anul 56 şi înălţată marţi 17 august anul 56, de lângă Ierusalim.




Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile

Tischendorf

In numele cercetarii, nu pot sa tac.
Ai pomenit De Tischendorf.
Inteleg ca el a descoperit printre altele Codex Sinaiticus, o versiune primara a Bibliei, tinuta azi sub cheie.
Tocmai subiectul inaltarii este sensibil.
Tischendorf a descoperit lipsa unor fragmente fundamentale in textele initiale, completate ulterior pentru a corespunde cu dogma: inaltarea.
Undeva pe acest forum am argumentat cu insusi textul din Enciclopedia Catolica, care afirma ca modificari la Biblie nu sunt un pacat daca continua linia ...divina...
Capitolul ultim din evanghelii cu inaltarea ca fenomen supranatural , Tischendorf argumenta ca e posibil sa fi fost adaugate ulterior...scrierilor primare!
Si ca de fapt nu a fost nici o inaltare a lui Isus.
Daca este asa, aceasta echivaleaza cu un cutremur in lumea dogmei crestine.

Biblistii sunt de acord ca evangheliile au fost cenzurate pana in anul 380 cand s-a stabilit Canonul,actuala Biblie.Practic Tischendorf nu a mai inapoiat Biblia manastirii din Sinai,asa cum a promis cand a luat-o.
Cu stima