Masa relativistă

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul „Teoria mecano-eterica a gravitatiei.”.

Abel Cavaşi a scris:Eu ți-am atras atenția că nu poți face o asemenea analogie între masă și sarcină, căci vii în contradicție cu teoria relativității restrânse: masa depinde de viteză, sarcina nu.

Abel n-am nimic cu tine, te rog să nu generalizezi situația, dar te-am citat pe tine pentru că în citatul tău apare acest lucru cu care nu sunt de acord : masa nu depinde de viteză !
Deja îmi pun în cap suporterii relativității, dar cel puțin așa gândesc.
Nu are cum !
Pentru că dacă vorbim de o viteză constantă, uniformă, indiferent care este aceasta, cât de mare sau cât de mică, aceasta este mișcarea inerțială a unui corp liber, iar în acest caz este implicată masa inerțială, masa de repaus a corpului, care nu se poate modifica.
Ceea ce se modifică și depinde de viteză, trebuie să fie doar energia cinetică și impulsul corpului, nu masa inerțială.
Pentru că după cum bine știi, în formulele pentru energia cinetică și impuls apare masa și viteza.
Chiar dacă relativitatea susține că masa depinde de viteză, această concluzie mi se pare greșită.

Masa corpului crește doar în momentul accelerației, dar asta, accelerația, nu mai este o mișcare inerțială.
Chiar și în acest caz, se modifică tot valoarea impulsului și a energiei cinetice care trebuie să crească în momentul accelerării corpului, nu masa propriu-zisă a corpului.

Dacă masa nu este o constantă și se modifică, și ea la rândul ei, direct proporțional cu viteza (nu accelerația), atunci formulele impulsului și a energiei cinetice sunt în contradicție, pentru că, matematic, trecând masa la numitor în partea cealaltă, se observă că viteza și masa se vor implica invers proporțional, deci va fi în contradicție cu faptul că masa crește o dată cu viteza, iar asta înseamnă că masa trebuie să fie o constantă și că vorbim de masa inerțială a corpului care nu se poate modifica.
Mai mult, ea trebuie să fie o mărime fizică absolută, fundamentală, care nu depinde de anumiți parametrii.

Prin creșterea vitezei, ceea ce se mărește este doar energia cinetică și impulsul corpului, nu masa corpului.

gafiteanu a scris:Inca tot nu ati dibuit ce este masa, ce sunt masele, ca este mai multe feluri de mase.
Traiasca masele populare !  Ca si ele este relative, ca ele este o forta... fizica, nu intelectuala.
Va reamintesc ca o masa supusa la o viteza mare relativista isi pierde treptat masa gravitationala si ramane doar cu cea inertiala. Undeva la o oarecare viteza masa se rupe in molecule apoi in atomi individuali. Apoi cand ajunge aproape de viteza luminii, atomii isi pierd orice fel de masa de devin doar masa radianta, ce se misca singuri si la infinit prin eter.  Mai in clar, masa devine doar fotoni, adica radiatii EM de tip Gamma plus neutrini.
Formula aia a lui Einstein este destul de exacta pana aproape de viteza c a luminii..

Lasa povestile, ca masa gravitationala nu dispare niciodata. Citeste mai cu atentie articolul meu si priveste la ultima poza din acesta pentru ca sa intelegi mai bine ce se intampla cu fiecare particule ce se regaseste in masa unui corp;

https://drive.google.com/file/d/16tde-NyQBQsuck2euhhm8SCh8hYcPtgc/view?usp=sharing

virgil a scris:. . . . .
Lasa povestile, ca masa gravitationala nu dispare niciodata. Citeste mai cu atentie articolul meu si priveste la ultima poza din acesta pentru ca sa intelegi mai bine ce se intampla cu fiecare particule ce se regaseste in masa unui corp;
https://drive.google.com/file/d/16tde-NyQBQsuck2euhhm8SCh8hYcPtgc/view?usp=sharing

Masa gravitationala este greutatea sau... o inventie mai recenta ?

Daca un atom se misca cu viteza luminii pe o traiectorie perpendiculara pe forta gravitationala, atunci e logic ca nu mai poate sa fie atras gravitational.  Ar avea o viteza rezultanta mai mare decat viteza luminii.
Atomii la viteze foarte mari sufera transformari profunde.  Vezi si viteza electronului, care ar trebui sa depaseasca si el viteza c.
Curbarea usoara si atractia traiectoriei luminii care trece tangent pe langa corpurile ceresti (cazul demonstrat la o eclipsa solara) se datoreste altor cause, nu gravitatiei. Adica unui alt factor de curbare a spatiului eteric.

gafiteanu a scris:Daca un atom se misca cu viteza luminii pe o traiectorie perpendiculara pe forta gravitationala, atunci e logic ca nu mai poate sa fie atras gravitational.  Ar avea o viteza rezultanta mai mare decat viteza luminii.
Atomii la viteze foarte mari sufera transformari profunde.  Vezi si viteza electronului, care ar trebui sa depaseasca si el viteza c.
Curbarea usoara si atractia traiectoriei luminii care trece tangent pe langa corpurile ceresti (cazul demonstrat la o eclipsa solara) se datoreste altor cause, nu gravitatiei.  Adica unui alt factor de curbare a spatiului eteric.

Un atom nu poate fi accelerat la viteze comparabile cu viteza luminii deoarece este neutru d.p.v. electric, si nu s-au inventat acceleratoare lipsite de camp electric. Acesta este motivul pentru care la LHC nu se pot accelera neutronii.
Ceia ce se vede la eclipse se datoreaza difractiei razalor de lumina.

Esti in urma rau cu stinta. Chiar si banalul camp gravitational atotprezent accelereaza orice cuanta pana la viteza luminii. Sunt si surse-generatoare de camp gravitational foarte puternice-intense. Pentru orice camp, care este o energie si are o intensitate, ar trebui sa fie aceleasi unitati de masura. Dar asta e o alta stiinta.

gafiteanu a scris:Esti in urma rau cu stinta. Chiar si banalul camp gravitational atotprezent accelereaza orice cuanta pana la viteza luminii.  Sunt si surse-generatoare de camp gravitational foarte puternice-intense.  Pentru orice camp, care este o energie si are o intensitate, ar trebui sa fie aceleasi unitati de masura.  Dar asta e o alta stiinta.

Mai revizuieste-ti mesajul, cuantele se nasc de la sine cu viteza luminii. Asa ca nu au nevoie sa fie accelerate de vreun camp. Cat priveste campul gravitational, o cuanta emisa perpendicular pe suprafata Pamantului, isi modifica lungimea de unda producandu-se o deplasare spre rosu, ceia ce inseamna o scadere de energie.

Iarasi esti in mare eroare cu fizica... La suprafata Pamantului avem aerul, un dielectric care are niste parametri epsilon si miu (desigur ca mici, acel "epsilon relativ" fata de vid.."  Cand fotonul paraseste atmosfera Pamantului, da de vid, unde isi creste putin frecventa, energia si viteza la maxim.  Energia si-o ia gratis din eter.  Exemplul asemanator este si cu fotonii care intra si ies din sticla, suferind mari modificari energetice.   Viteza fotonilor in sticla depinde de epsilonul relativ al sticlei, deseori fiind chiar 200.00 km/s.     Iar deplasarea spre rosu e o gogorita a fizicii oficiale, este doara pierderea de energie interna prin imbatranire si ciocnire accidentala cu anumite cuante din eter, dupa milioane sau miliarde de ani de strabatut spatiul.   Chiar si prin sticla sau apa undele EM=fotonii sufera o mica deplasare spre rosu, foarte greu de masurat. Ar trebui sa fie sticla sau apa groasa de multi km pt a masura ceva.

Virgil a scris:
,,Dar singura entitate care este absorbita de particula in timpul accelerarii ei este fotonul
a carui viteza este chiar viteza luminii.
Aici trebuie sa fac un comentariu deoarece dimensiunile electronului sunt
neglijabile fiind de 10^-15m, pe cand lungimea de unda a cuantei generatoare a
este de 10^-12m. In aceste conditii consider ca electronul sau orice alta particula
reprezinta de fapt un ansablu format prin asocierea „protoparticulei initiale”
produsa de cuanta generatoare in cazul electronului de 0.511MeV, la care se mai
adauga fotonii care accelereaza particula la viteze comparabile cu viteza luminii.
In timp ce fotonii se deplaseaza cu viteza luminii pe o elicoida in jurul
particulei, aceasta se deplaseaza cu o viteza „v” inferioara luminii pe axa
elicoidei, si impreuna reprezinta electronul accelerat. Orice nou foton care
accelereaza particula se inscrie pe o traiectorie elicoidala proprie, astfel pachetul
de fotoni formeaza o infasuratoare cu multiple elicoide.
Sistemele XOY, si X'O'Y'Z' sunt doua sisteme diferite, pentru ca XOY este un
sistem intr-un plan ce face parte din cercul trigonometric, si reprezinta o stare
instantanee a celor trei vectori, pe cand sistemul X'O'Y'Z' reprezinta un sistem in
care este reprezentata imaginea grafica a traiectoriei elicoidale a fotonului ce
inconjoara particula care se deplaseaza pe axa X'.''
Mai simplu :
Ce vrei sa zici cu frazele acestea?
(Pana aici totul este clar dar interpretarea de mai sus este bizara)

Am vrut sa clarific ca fotonii sunt entitati legate de particula accelerata, dar nu dispar niciodata prin absorbtie, ci continua sa existe sub forma de ansamblu particula-foton.

CAdi a scris:Virgil a scris:
,,Dar singura entitate care este absorbita de particula in timpul accelerarii ei este fotonul
a carui viteza este chiar viteza luminii.
Aici trebuie sa fac un comentariu deoarece dimensiunile electronului sunt
neglijabile fiind de 10^-15m, pe cand lungimea de unda a cuantei generatoare a
este de 10^-12m. In aceste conditii consider ca electronul sau orice alta particula
reprezinta de fapt un ansablu format prin asocierea „protoparticulei initiale”
produsa de cuanta generatoare in cazul electronului de 0.511MeV, la care se mai
adauga fotonii care accelereaza particula la viteze comparabile cu viteza luminii.
In timp ce fotonii se deplaseaza cu viteza luminii pe o elicoida in jurul
particulei, aceasta se deplaseaza cu o viteza „v” inferioara luminii pe axa
elicoidei, si impreuna reprezinta electronul accelerat. Orice nou foton care
accelereaza particula se inscrie pe o traiectorie elicoidala proprie, astfel pachetul
de fotoni formeaza o infasuratoare cu multiple elicoide.
Sistemele XOY, si X'O'Y'Z' sunt doua sisteme diferite, pentru ca XOY este un
sistem intr-un plan ce face parte din cercul trigonometric, si reprezinta o stare
instantanee a celor trei vectori, pe cand sistemul X'O'Y'Z' reprezinta un sistem in
care este reprezentata imaginea grafica a traiectoriei elicoidale a fotonului ce
inconjoara particula care se deplaseaza pe axa X'.''
Mai simplu :
Ce vrei sa zici cu frazele acestea?
(Pana aici totul este clar dar interpretarea de mai sus este bizara)

Citeste te rog si comenteaza ultimele adaugiri facute azi.
https://drive.google.com/file/d/15OimwJgKn87ZWLBWU6uEatMDHaOz4jbS/view?usp=sharing

Avand in vedere viteza ametitoare cu care se invarte Pamantul in jurul axei propri, apoi in jurul Soarelui, apoi intreg Sistemul Solar prin Galaxie, va rog sa calculati masa relativista pe care o are orice kilogram aflat la ecuator sau la paralela 45.  (Calculati vitezele cunoscand lungimea traseelor si impartind cu timpul, respectiv 24 h si apoi 365 zile.   De exemplu lungimea ecuatorului este cam 12,4 km x 3,14.=40.000 km, ce sunt parcursi in 24 ore. =1.666 km/h, o viteza peste viteza sunetului, care este 1.225km/h. )   Noi am depasit viteza sunetului si am lasat in urma acel bang sonor, pe care nu-l mai putem auzi.   In jurul Soarelui ne deplasam insa mult, mult mai repede, cam 30 km/sec.   Nu stiu ce viteza are si Soarele prin Galaxie, apoi chiar si Galaxia prin Univers.

gafiteanu a scris:Avand in vedere viteza ametitoare cu care se invarte Pamantul in jurul axei propri, apoi in jurul Soarelui, apoi intreg Sistemul Solar prin Galaxie, va rog sa calculati masa relativista pe care o are orice kilogram aflat la ecuator sau la paralela 45.  (Calculati vitezele cunoscand lungimea traseelor si impartind cu timpul, respectiv 24 h si apoi 365 zile.   De exemplu lungimea ecuatorului este cam 12,4 km x 3,14.=40.000 km, ce sunt parcursi in 24 ore. =1.666 km/h, o viteza peste viteza sunetului, care este 1.225km/h. )   Noi am depasit viteza sunetului si am lasat in urma acel bang sonor, pe care nu-l mai putem auzi.   In jurul Soarelui ne deplasam insa mult, mult mai repede, cam 30 km/sec.   Nu stiu ce viteza are si Soarele prin Galaxie, apoi chiar si Galaxia prin Univers.

Soarele se misca cu viteza de cca. 120km/s in jurul Galaxiei, asa ca este o viteza mult prea mica pentru a conta d.p.v. relativist, pentru ca raportul v2/c2 este aproape de zero.
(1,20.10^5)^2/(3.10^8 )^2 =1,6.10^-7

Virgil a scris:

,,In timp ce fotonii se deplaseaza cu viteza luminii pe o elicoida in jurul
particulei, aceasta se deplaseaza cu o viteza „v” inferioara luminii pe axa
elicoidei, si impreuna reprezinta electronul accelerat. "

Fotonul reprezinta energia pura are spin 1 (se invarte la 360grd si arata la fel) si face parte oarecum ca si cantitate din electron,
nu se invarte in jurul electronului!
Toate particulele din fizica cuantica sunt particule energetice, contin energie in diferite cantitati (se masoara in eV)
Electronul in schimb are o miscare de spin 1/2. Ce inseamna asta?
Electronul trebuie invartit de doua ori ca sa arate la fel.

CAdi a scris:Virgil a scris:

,,In timp ce fotonii se deplaseaza cu viteza luminii pe o elicoida in jurul
particulei, aceasta se deplaseaza cu o viteza „v” inferioara luminii pe axa
elicoidei, si impreuna reprezinta electronul accelerat. "

Fotonul reprezinta energia pura are spin 1 (se invarte la 360grd si arata la fel) si face parte oarecum ca si cantitate din electron,
nu se invarte in jurul electronului!
Toate particulele din fizica cuantica sunt particule energetice, contin energie in diferite cantitati (se masoara in eV)
Electronul in schimb are o miscare de spin 1/2. Ce inseamna asta?
Electronul trebuie invartit de doua ori ca sa arate la fel.

1. Toate particulele se nasc din energie, si dispar punand in libertate energie. Asta este realitatea confirmata experimental. Insa mai mult nu stim care este mecanismul exact, ci doar presupuneri. Se spune ca electronii nu apar oriunde, ci numai in apropierea nucleelor grele ca sa preia 1/2 din spinul cuantei generatoare. Dar cand au aparut electronii in univers inseamna ca deja existau nucleele grele, care din cate stim se formeaza in stele, deci e ceva inca neclar. De aceia imi permit sa ridic la fileu o ipoteza; Daca luam un atom si vrem sa producem un fotoelectron, excitam atomul cu un foton a carui energie trebuie sa fie egala sau mai mare cu energia de legatura a electronului de atomul lui. Tinand seama ca atunci cand se naste o particula respectiv un electron, se naste si antiparticula numita pozitron. Acest lucru ma face sa cred ca inainte de aparitia electronului acesta se afla legat de pozitron formand impreuna o mica structura stabila, neutra electric si lipsita de miscarea de deplasare ceia ce face imposibil de a putea fi pusa in evidenta. In aceste conditii electronul si pozitronul se nasc atunci cand o cuanta cu energia egala sau mai mare decat energia de legatura dintre ei, ciocnesc acest ansamblu. Insa pentru a se naste un electron cuanta trebuie sa fie de 0,411 MeV, pentru a se naste si si un pozitron mai trebuie o cuanta de aceiasi valoare, ceia ce presupune ca electronul si pozitronul sunt legati la randul lor in filamente ca un sirag de margele albe alternand cu margele negre, care coexista cu precadere in proximitatea nucleelor grele, dar nu numai.

2. Spinul se masoara in unitati h/2pi adica e vorba de momentul impulsului care poate lua valori cu +/-1/2; 1, 2/3, 2, in functie de entitatea respectiva. Nu vad legatura dintre momentul impulsului si acea rasucire de care vorbesti tu.

1. La prima problema cred ca vorbesti de un fel de entanglement cuantic intre electron si pozitron. Posibil.
2.Asa cum ai aratat in desenul prezentat in masa relativista, electronul se invarte ca un titirez in spatiu in miscarea lui.
Daca traiectoria lui este elicoidala ( in locul fotonului exterior) si presupunem ca se gaseste  in partea de sus pe elicoida,
cu spinul orientat in  sus,  el trebuie sa parcurga miscarea la 720 grd pana cand spinul va avea aceeasi orientare:

https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/6275-ce-este-spinul.html


https://drive.google.com/file/d/16tde-NyQBQsuck2euhhm8SCh8hYcPtgc/view

Fizica actuala este masluita cu scopul de a-i deruta pe fraieri, care vor doara sa invete.   Solutia este sa ganditi.  Ganditi facand apel la logica, la claritati, la ceva primordial din mecanica fluidelor, apoi descoperiti cuanta sau cuantele primordiale, ca sunt mai multe.
Ganditi cam ce ar putea sa fie campul, o modalitate de a actiona ceva de la distanta.  Nu va luati dupa anumite denumiri sau parametri impusi de fizica oficiala, caci ar putea sa va blocheze gandirea. Fizicienii agreati folosesc simbolistica.

CAdi a scris:1. La prima problema cred ca vorbesti de un fel de entanglement cuantic intre electron si pozitron. Posibil.
2.Asa cum ai aratat in desenul prezentat in masa relativista, electronul se invarte ca un titirez in spatiu in miscarea lui.
Daca traiectoria lui este elicoidala ( in locul fotonului exterior) si presupunem ca se gaseste  in partea de sus pe elicoida,
cu spinul orientat in  sus,  el trebuie sa parcurga miscarea la 720 grd pana cand spinul va avea aceeasi orientare:

https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/6275-ce-este-spinul.html


https://drive.google.com/file/d/16tde-NyQBQsuck2euhhm8SCh8hYcPtgc/view

Referitor la spin, cred ca fiecare particula are acest comportament numai atunci cand se intervine cu un alt camp asupra particulelor. De exemplu un giroscop isi pastreaza oricat timp planul de giratie si evident axa de rotatie, insa daca asupra giroscopului intervii cu o forta perturbatoare, acesta reactioneaza inclinandu-si axa de rotatie pe o directie perpendiculara fata de directia fortei perturbatoare. Din moment ce electronul este asimilat cu un giroscop in miniatura, este posibil ca perturbarea produsa de prezenta campului investigator sa produca acea deviere la un unghi de 90 de grade spre stanga sau dreapta in functie de pozitia campului.

to spin.... a toarce. Se poate toarce fuiorul fie cu stanga, fie cu dreapta.
Era odata un pachet de animatii pt Windows 95 sau W98 numit PLUS.. Apareau pe descktop.
https://winworldpc.com/product/plus/1998
Incercati sa-l obtineti si sa-l vizualizati. Poate va va inspira ceva.

virgil a scris:

CAdi a scris:1. La prima problema cred ca vorbesti de un fel de entanglement cuantic intre electron si pozitron. Posibil.
2.Asa cum ai aratat in desenul prezentat in masa relativista, electronul se invarte ca un titirez in spatiu in miscarea lui.
Daca traiectoria lui este elicoidala ( in locul fotonului exterior) si presupunem ca se gaseste  in partea de sus pe elicoida,
cu spinul orientat in  sus,  el trebuie sa parcurga miscarea la 720 grd pana cand spinul va avea aceeasi orientare:

https://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/54-scintilatii-stiintifice-fizica/6275-ce-este-spinul.html


https://drive.google.com/file/d/16tde-NyQBQsuck2euhhm8SCh8hYcPtgc/view

Referitor la spin, cred ca fiecare particula are acest comportament numai atunci cand se intervine cu un alt camp asupra particulelor. De exemplu un giroscop isi pastreaza oricat timp planul de giratie si evident axa de rotatie, insa daca asupra giroscopului intervii cu o forta perturbatoare, acesta reactioneaza inclinandu-si axa de rotatie pe o directie perpendiculara fata de directia fortei perturbatoare. Din moment ce electronul este asimilat cu un giroscop in miniatura, este posibil ca perturbarea produsa de prezenta campului investigator sa produca acea deviere la un unghi de 90 de grade spre stanga sau dreapta in functie de pozitia campului.

De fapt ce spui tu, se refera la miscarea unui punct ce apartine particulei in rotatie, care in timpul perturbarii de catre campul magnetic exterior descrie o unda sinusoidala circulara inchisa, care revine la starea initiala dupa un timp, iar ce spun eu se refera la miscarea de ansamblu a electronului privit ca giroscop ce sufera o perturbare din exterior.