CE ȘTIM?

Rezumarea primului mesaj :

Putem contura ceea ce știm la ora actuală din universul ăsta? Putem ști ceea ce știm?

De exemplu e corect gândit așa?

Știm că materia obișnuită este cca 5%, și este formată din atomi care sunt goi 99%. Atomii la rândul lor sunt formați din diverse particule iar fiecare particulă are antiparticula ei.

Până aici, după voi, e corect? Sau dacă nu e corect, cum e corect, să știm ceea ce știm?

Am fost crescuți în spiritul competiției, să fii mai bun ca ceilalți, să înveți mai bine ca ei, să fii mai tare, să cîștigi cu orice preț prețuirea și aprecierile celorlalți, să-ți mîngîi orgoliul cu renumele și succesul. Pentru asta tot ce-i al meu trebuie să fie mai bun, mai măreț și mai valoros decît ce-i al tău, altfel nu se poate, ăsta e sensul vieții pe care ți-l dă societatea.

Eu în partida asta de șah, de exemplu, trebuie să te bat cu orice preț, altfel ce sens ar avea confruntarea. Hai că ne putem și înțelege, așa ca între vechi prieteni, să fie nula-nula, dar tot io-s mai bun ... infanteriștii mei îs antrenați să n-aibă frică de nimică, așa cum e greuceanu meu care se dă la armăsaru tău ... g5-g4 ...

Dar apar și destule excepții de la regulă ... nu pot zice că muierea me nu-i bună, că-i bună rău, bat-o norocu s-o bată, dar se întîmplă de multe ori să văd alta care gînești că-i mai bună și cum îs hămnisît de felul meu îi musai s-o cuștulesc. Da baiu îi că nu mă satur s-o cuștulesc numa odată, că tăt minten-minten iar mi hia. No, ce să-i faci, dacă-s atăța ... craci ...

Dacă te iei și de ʺpunctul ăla în mișcareʺ, tot la poeziile mele ajungi ... sau ale ei ... ʺDouă inimi cînd se-mbină, / Cînd cufund pe tu cu eu, / E lumină din lumină, / Dumnezeu din Dumnezeu ..ʺ ... de cînd s-a pus în mișcare punctul ăla, bingul își caută bangul și invers, suntem numai jumătăți în lumea asta în căutarea veșnică a celeilalte jumătăți, dumnezo, o frate-so, ne-o rupt în două și ne-o zvîrit la cîni ...

Dumnezo te-mborde-n rai!

Bordan a scris: infanteriștii mei îs antrenați să n-aibă frică de nimică, așa cum e greuceanu meu care se dă la armăsaru tău ... g5-g4

Păi vezi, Bordane...de departe vezi aproape...
De departe greuceanul tău îl vedea doar o gloabă bătrână, dar de-aproape...nu-i vine să creadă ce frumusețe de armăsar are-n fața ochilor.
Dar nu te alarma, murgu' meu e cuminte și fuge de străini.
Acum e și vina ta, vii așa cu mâna goală la el...
S-a dus lângă "jumătatea" lui:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/f3-d210.png

Am în cap acuma numai nebunii despre ce nu-i la locul lui cu timpul, "percepții", "perspective", ...dinăștia...
Deocamdată am capul băgat tare de tot...acolo...și nu vreau să-l scot până nu-i gata.
Ori eu, ori capul, ori și eu, și capul.
Dar dacă tot veni vorba, eu cred că tot cu capul e problema, că în rest eu zic că n-am nimic.
1000 %.

curiosul a scris:Păi vezi, Bordane...de departe vezi aproape...

Păi, io văd ... tu vezi? Apreciezi un lucru la valoarea lui abia după ce nu-i ... Că io nici nu mai știu ce să mut de atîtea vedenii ... hai s-o scoatem pe lady Di la plimbare, poate scapă de paparazi de data asta ... d8-d6

curiosul a scris:Deocamdată am capul băgat tare de tot...acolo...și nu vreau să-l scot până nu-i gata.

Numa să nu-ți bați capul cu capul tău, că atunci îi baiu mai mare ... da ce vreau să te întreb, de cînd te zbați p-aici, pe forum vorbesc, ai gătat ceva? Acuma tu vrei să pui timpul la locul lui, dacă bine am înțeles, locul l-ai pus la timpul lui? O nu-i vremea lui încă ...

Tu te întrebi ce nu-i la locul lui, io mă întreb ce-i la locul lui, în lumea asta super orînduită ... trebuie să mergi tare departe ca să poți vedea aproape, să fii tare dezordonat ca să poți vedea ... rînduiala ... sau să urci munții cu zăpezile, așa cum o să-i urc eu azi, ca să vezi rîurile .. cu dovezile ..  

curiosul a scris:1000 %.

Mie-n sută, o sută-n mie, ce vrea să fie?

Ce-o să fie o să fie, numai rău să nu ne fie, cel puțin .. 1000 de ani!! de-amu-ncolo ...

Bordan a scris: Că io nici nu mai știu ce să mut de atîtea vedenii ... hai s-o scoatem pe lady Di la plimbare, poate scapă de paparazi de data asta ...

Cred că tot atacând te-ai deschis cam tare "pe flancuri".
Ce-i drept, nici mie nu prea mi-ai dat voie să-mi devolt piesele, dar, chiar dacă sunt "mai închis" un pic, mi se pare mie că îmi oferă un oarecare avantaj faptul că ai atâtea spații libere prin care pot ataca.
În sfârșit, jocul nu-i nici pe departe terminat:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/d2-f110.png

... da ce vreau să te întreb, de cînd te zbați p-aici, pe forum vorbesc, ai gătat ceva?

În ceea ce mă privește, răspund afirmativ.
Sigur, din punctul meu de vedere, sau cel puțin am adus ceva într-un stadiu asupra căruia nu mai știu ce să-i mai fac.
Dar "s-a dus" așa cum "a venit". E pe mod invizibil.
Crede-mă că nici nu mai are importanță, dar asta așa ca răspuns la întrebarea ta.
Niciodată nimic n-o să fie complet gata, sau mereu ar mai fi ceva de adăugat, sau mereu ar fi existat o versiune mai bună, sau întotdeauna e loc de un upgrade.

Toate bune, Bordane!

Și încă ceva, mi se pare că mai avem ceva în comun. Munții!
Firește, perspectiva și circumstanțele diferă.
Aproape de fiecare dată când mă duc în munți, mă duc..."acasă".
Tu pare că doar te bucuri de minunățiile naturii, de "înălțimea" situației, că muntele este doar un "accesoriu" care ajută la..."secreția de dopamină".
Dar dacă m-aș apuca acum să interpretez mai profund ceea ce-mi transmite mie..."ceva", probabil că doar ți-aș stimula simțul critic.
Așa că...fiecare cu ce-a reușit să "gate", fiecare cu ce vrea să "gate", fiecare cu munții lui, Bordane!

Dar hai să mai discutăm despre un alt aspect, Bordane!
Îl întrebam pe utilizatorul "Charon" cum stabilim la nivelul nostru individual cât de inteligenți suntem?

Eu am răspunsurile mele, pe care o să le și dezvolt, dar mă interesează o părere "critică", iar, pentru moment, cel mai potrivit ești tu.

În primul rând nu cred este vorba despre cât de inteligenți suntem sau nu cred că lucrurile trebuie interpretate doar din această perspectivă.
Spre exemplu, când mă "pun în pielea ta" și mă gândesc la părerea pe care o ai tu însuți despre tine aș spune că tu sesizezi exact ceea ce te diferențiază de ceilalți.
Dar cum faci asta, pe ce criterii fundamentezi asta?
O să mă exprim la modul "tu", deși cred că are mai degrabă un caracter general.

Păi...aș spune că tu personal sesizezi faptul că ești capabil să deduci și să interpretezi lucrurile într-o manieră diferită, iar asta nu știu dacă se reduce neapărat la o nuanță "comparativă", cât la faptul că tu însuți sesizezi faptul că ceea ce "deduci" este...diferit și original.

Pe de altă parte, obiectivitatea părerilor despre noi înșine este extrem de relevantă raportată la modul în care percepem realitatea la nivel "comparativ".

Cum se compară o persoană cu ea însăși?
Adică ceea ce afirmă despre ea este o părere comparativă cu modul în care consideră că este percepută de ceilalți sau o părere prin care se compară cu ea însăși?

Luăm în calcul, pentru moment, doar "varianta B".
Cum pot să mă compar pe mine cu mine însumi?
Care sunt criteriile pe care le iau în considerare, sau trebuie să le iau în considerare, pentru a mă compara pe mine cu mine însumi într-o manieră obiectivă care să vorbească despre ceea ce sunt capabil?

Altfel, Bordane, ce suntem noi, cine suntem noi ca "indivizi"?
Adică înțelegem "specia" la nivel de individ sau la nivel de specie?

Cum îți spuneam, mie ideile îmi mai vin și pe parcurs.

Spre exemplu, Bordane, din punct de vedere psihologic, este demonstrat experimental că opinia individuală este în proporție de aproape 75% dictată de opinia colectivă.

Ce însemnătate are asta?
Faptul că avem tendința instinctivă să considerăm "obiectivă" opinia majorității.
Ca un fel de efect de turmă, interpretat în alți termeni.

Dar paradoxal, opinia majorității este fundamentată pe "arhitectura" care determină și ne formează atât gradul de accepțiune al lucrurilor, cât și perspectiva din care lucrurile trebuie privite, indiferent cât de "inteligenți și originali" ne credem.

Altfel spus, este suficient să considerăm faptul, impus de opinia majoritară, că originalitatea este o caracteristică "specială" astfel încât aceasta să ne determine să "funcționăm" la parametrii impuși de opiniile  "impuse".

Și, conform unui oarecare efect placebo, ne și "comportăm" într-o asemenea manieră.

Simplul fapt că ne dorim să creem ceva diferit este doar o chestiune care are importanță pentru "individ" dacă este importantă pentru "colectiv", iar valorile care dirijează individul sunt cele impuse de colectiv, făra a le putea individualiza în vreun fel.
Altfel, noi ca indivizi "individuali", nu avem niciun stimulent în dorința de "originalitate" din perspectiva valorilor sociale.
Este probabil un altfel de interpretare a ceea ce tu denumeai "spirit competitiv".

Dar cum fiecare filă "are față/verso", partea "verso" este că ceea ce interpretăm astăzi ca fiind "original" este de fapt ceva ce ne este "forțat" să cultivăm.

Spre exemplu, cel care a sculptat "gânditorul de la Hamangia" au făcut-o fără să țină niciun cont de ideea de "prosperitate" sau ideea de a transmite ceva?

Dar...i-auzi ce zic eu, ideea(nevoia) de a transmite ceva...
Dar care-i nevoia nevoii de a transmite ceva?

Eu cred că se rezumă la o chestiune instinctivă de "identitate".

Dar nu una care să însemne neapărat identitatea ta ca individ în "ochii speciei", cât identitatea ta ca individ în "ochii propri", care, paradoxal, nu este definită decât de "ochii speciei".
Dar deja suntem într-un stadiu în care ceea ce vezi în "ochii propri" nu are mare importanță dacă faci abstracție de ceea ce vede "ochii speciei" și, plecând de la ideea de la început, ceea ce văd "propri ochi" este de fapt ceea ce văd "ochii speciei".

Offf..."ciupercile" astea!

negativ a scris:
Poate foloseste...

Cum să nu folosească!
Dar pentru cine și la ce?
Sau e doar un "îndemn" la..."șah"?

Una mai înțelept ca altu'...
De fapt, stai că înțeleg ce aspecte te-au determinat să intervii!
Aaaa...originalitatea...

curiosul a scris:Cum se compară o persoană cu ea însăși?

Dacă mă întrebi îți răspund, deși am mai vorbit de chestiile astea p-aici.

De prin clasa a VI-a am mers la coasă împreună cu bunicul din partea lui tata, iar înainte de a începe să cosim, eu mai mult din respect față de el decît din convingeri, îngenuncheam și ne rugam. Eram familiarizat cu genul ăsta de credințe și obiceiuri, de a te ruga înainte să începi un lucru și să mulțumești cerului după ce-l terminai, de a face la pită coaptă cruce dreaptă, de a zice un ʺdoamne ajutăʺ și-un ʺdoamne-ți mulțamʺ ...

Surpriza pentru mine a apărut cînd am înțeles că bunicul, în ruga lui, își cerea iertare firului ierbii că trebuie să-l taie cu coasa. Ca să fii mare, zicea bunicul, trebuie să fii mai întîi mic de tot, mai mic decît firul ăla de iarbă pe care-l tai.

În lumea de azi, bazată pe competiție, cu banul unitate de măsură, valoarea se șterge și se pierde încet în larma manelelor, am ajuns o lume plagiată. Ajunge manelistul sus, vine cu suflu nou, cu idei noi, țac-pac două hîrtii, fonduri, conturi și succesu-i garantat și pentru succesorii lui. Cam așa se materializează ideile ..

Dacă vrei să-ți spun exact părerea mea ți-o spun ...

În fiecare om stă cuibărită întreaga informație universală, sau cosmică dacă vrei, dar nu fiecare poate ajunge la ea. Ca să te compari pe tine cu tine trebuie să vezi cine ești ʺtuʺ, de fapt, ești materie însuflețită, energizată, sau ești suflet materializat, energie condensată?

Dacă ești materie însuflețită n-ai nici o șansă să te compari pe tine cu tine, fiindcă ʺtuʺ de acum ești deja mai putred ca ʺtuʺ de acum o secundă, iar mintea ți-e formatată ca să compare ... firul ierbii n-are cum fi mai bun ca tine, că n-are cum un goz să fie mai deștept ca ditamai evoluatul din vîrful lanțului trofic. Deși, cum am mai zis, ultima za a lanțului, cea mai evoluată și deșteaptă, sfîrșește devorată de prima, bacteria, astfel lanțul se închide și-și reia ciclul.

Acum îmi vei spune că trăiesc în trecut, că astea-s basme care nu-și au locul în lumea noastră super rînduită, că dacă nu-mi convine nu mă împiedică nimeni să mă retrag în munți (acolo unde e Sadang ), dar mie îmi convine de minune, că-i interesant de trăit oriunde și oricînd. Că masa e o consecință a energiei, nu așa cum am învățat, întoarce cam pe dos lumea cunoscută, ʺindividulʺ avînd libertatea de a ieși din oala conservării și a accede la informația pură ... dar nu mai poate materializa idei cu informația aia, poate idealiza materia ... și se poate vedea la adevărata lui valoare ...

Dar mai vorbim, poate că n-am fost nici eu clar, că-mi cam tremură carnea pe cioante amu, pînă o amorțăsc on mnez, hai să vedem cum stăm cu șahul ... ai dreptate că m-am lăbărțat ca-n sînul lui avram, amu asta e, scot nebunul alb din dispozitiv, și-l duc pînă la e 6, sper să nu facă bolunzănii mari ... Nc8-e6 ...

Hai noroc!

M-am gândit să văd cum e cu pălinca lui "negativ" și ... culmea!!!...acum "văd" lucrurile mai clar!
Măi negativ, tu ce zici, există o conexiune între ceea ce spune numele de utilizator și "identitatea" utilizatorului?
Mie mi se pare că tu ești cam..."negativ"!
Adică mie-mi pari genul care nu este de acord cu nimic care nu este de acord cu tine.
Da'...auzi(?)...pe tine ce te face să te crezi special?
Ce te face să te crezi "iluminatorul" lumii (sau al luminii)?
La nivel individual, vorbesc.
E corectă "semantica" cuvintelor folosite?
Dă doamne să fi "supt" ceva și Bordan înainte să intre în discuție ca să am și eu cu cine vorbi.

Măi negativ, știi ceva...dă-o d.r.e.a.c.u' de psihocofilozofie!
Știi ce mă gândesc acum?
N-ai de unde, doar nu ești clarvărzător, tu ești doar "iluminat"!
Nu-i bai, îți zice tata!
Știi ce mă gândesc acum?
De fapt, stai, am mai zis o dată asta!
Oare cum interpretează publicu' asta?
Știi cum?
N-ai de unde să știi, îți zice tata!
Mi se rupe de ce zice publicu' !

Ei, nenea negativ, asta înseamnă pălincă!
Pălinca la acest nivel e doar...inspirație!
Oare mă banează ăștia?
Nu știi, îți zice tata!
Nu mă banează, o să șteargă doar mesajul!
Dar știi de ce?
Nu știi, îți zice tata!
Pentru că-s OOOORIGINAAAAL, negative!
Asta-i orgienalitate, negative, nu ce "semantică" calculezi tu pe-acolo!

Oooo, Bordane, stai să citesc, vorbim după!

Mi-a sărit pălinca din cap.
Mai ales că l-ai menționat și pe sadang.
Dar dacă tot a mai rămas o țâră, uite versiunea mea.

Lumea...e un "joc" constrâns de reguli.
Firul ăla al ierbii, la care se-nchina bunciul tău, nu face altceva decât să respecte niște reguli.
Cealaltă parte a interpretării, rugăciunea prin care ceri iertare firului ierbii etc, este doar o problemă a interpretării modului în care înțelegem natura.
O înțelegem diferit fiecare dintre noi, dar partea...bună sau proastă...nu-s eu în măsură să stabilesc, este că odată dirijați de anumite convingeri, ele devin realitatea fiecăruia.
Ce-i realitatea?
Este tot ceea ce crezi că există!
Ceea ce-ți determină convingerile, însă, au un relativism foarte "absolut".
Am eu dreptate?
NU! Este doar un punct de vedere!
Dar nu știu cum se face că fiecare urmărim acel ceva..."absolut"!
Eu încerc să schimb logica și principiile care-o fundamentează, tu scrii poezii prin a căror "metafore" expui realitatea într-un mod interpretabil, negativ consideră că "semantica" lucrurilor este cea mai importantă înainte de toate, Abel consideră că unde nu-i elice, nimic nu-i, mm consideră că adevărul este structurat pe multe alte principii etc, etc, etc.

Bun!
Unde-i adevărul până la urmă?
Care-i adevărul până la urmă?
Pe ce lume trăim?
Oare chiar are fiecare lumea lui sau există un adevăr universal indiscutabil?
Care o fi ăla, dacă există unul?

Dar pare că ne trăim existența după niște principii dirijate...rațional!
Eiii...de aia cred eu că undeva mai la bază, rațiunea-i problema!
Modul în care gândim pare că determină însuși relativismul lucrurilor.
Dar nu-i ușor, pentru că îmi amintesc că l-am întrebat la un moment dat chiar și pe sadang, cum ar fi o altă logică?
El răspundea, păi o altă logică nu impune aceeași logică într-o altă formă?
Sau ceva de genul.
Nu-i așa, Bordane!
Eu știu că-s prost, dar eu știu ce spun, Bordane!
Există o modalitate!

Deocamdată, referitor la șah, nu pot muta în starea asta.

curiosul a scris:Oare chiar are fiecare lumea lui sau există un adevăr universal indiscutabil?

Indiscutabil există un adevăr universal ... indiscutabil, Dumnezeu! Altfel n-ar avea logică logica noastră.

Dar nu Dumnezeul credinței, ci cel al științei, care ne spune că noi, prin particulele care ne compun, suntem împrăștiați acum în tot universul și tot universul ăsta e în noi. Are logică logica asta?  Sau are logică să supui îndoielii îndoiala?

Ai grijă cu spirtul că te duce rapid în lumea ... spiritelor ... și pățești ca portarul ajuns .. director ...  

Cui pe cui se scoate, se zice p-aici ... iar cuiu-i ăsta ...

Cele bune!

Hai să o "scoatem" pe lady la "o cafea" mai întâi:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/c1-f410.png

După aia, mă bucur că echipa administrativă nu a șters mesajele "necorespunzătoare".
Pentru că, recitindu-le, îmi dau seama mai exact care este diferența dintre "portar și director", în ceea ce mă privește.

Revenind la ale noastre, sunt convins că ai susținut în viața ta un test logic, un test de inteligență.
Întrebarea mea este dacă după ce l-ai susținut te-ai gândit și la altceva în afara faptului că te întrebai cam ce rezultat ai obținut.

Ce vreau să spun prin asta?
Te-ai întrebat vreodată ce stă la baza "figurilor" pe care a trebuit să le ordonezi logic?
Te-ai întrebat vreodată pe ce criterii răspunsul corect este "x" și nu "y" ?
Bănuiesc că nu! Dar eu m-am gândit!

Și-mi dau seama că lucrurile, înainte de a fi "ordonate" de reguli, ele sunt "dirijate" de modul în care le percepem, chiar dacă este oarecum neclar ce vreau să spun.

Dar te-ai întrebat, Bordane, de ce logica este așa cum este și nu altfel?
Ce o fundamentează în esența ei?
Pentru că, știu, tu ai treabă cu firul ierbii, dar ceea ce te determină să privești lucrurile așa are la bază același mod, același principiu de "ordonare a figurilor".

Vorbim, Bordane!

curiosul a scris:... sunt convins că ai susținut în viața ta un test logic, un test de inteligență.

Poți fi tu cît de convins ai fi, că-ți spun că acuma m-am uitat prima dată să văd care-i treaba cu un ʺtest logicʺ după ce ți-am văzut următoarea întrebare: ʺTe-ai întrebat vreodată ce stă la baza "figurilor" pe care a trebuit să le ordonezi logic?ʺ, că n-am știut la ce ʺfiguriʺ te referi, deși bănuiam.

Iar ca să-mi dau și cu părerea, dacă așa-s toate testele de inteligență, dpmdv n-ai nevoie de inteligență aici cît de anumite aptitudini, dar asta-i altă mîncare de pește. Probabil că inclusiv definiția logicii are alt înțeles pentru mine ca pentru tine, dar hai să defilăm cu ea așa cum o înțelegem fiecare. Sau poate că contează în înțelegerile și legăturile ulterioare. Uite că nici nu m-am gîndit pînă acum în ce ar consta un test logic, de care te-am tot auzit vorbind.

Mă mai socotesc și vorbim ... mi-a venit acum în minte un bătrîn profesor de matematică care umbla cu noi în cantonamente și care pur și simplu mă fascina cum preda, zicea el ... matematica logică ...  

Iar cu șahul ... mai bine îți dau iapa să bei cafea cu ea decît dama mea ... calul de la C6-e5

Bordan a scris:Iar ca să-mi dau și cu părerea, dacă așa-s toate testele de inteligență, dpmdv n-ai nevoie de inteligență aici cît de anumite aptitudini, dar asta-i altă mîncare de pește. Probabil că inclusiv definiția logicii are alt înțeles pentru mine ca pentru tine, dar hai să defilăm cu ea așa cum o înțelegem fiecare.

Probabil că da, s-ar putea să "are" înțeles diferit.
Dar dacă-i așa ar trebui să schimbăm subiectul discuției.
Dar chiar și-așa, ai dreptate "la prima vedere", n-ai nevoie de inteligență în testele alea.
Dar sigur nici de aptitudini.
De aptitudini ai nevoie când scrii poezii, când pictezi, când cânți la pian etc, nu când încerci să rezolvi un asemenea test.
Dar ai dreptate, nici de inteligență.

Iar cu șahul ... mai bine îți dau iapa să bei cafea cu ea decît dama mea ...

Bună și iapa!
Mi-o dai "din prima" sau trebuie s-o mai "ademenesc"?
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/d3-d410.png

Hai să încerc să văd dacă pot explica ʺlogicʺ ce înțeleg eu prin logică, deși am mai avut noi discuții exact pe tema asta cînd am jucat partida cealaltă de șah, acum vreo cîțiva ani.

Eu personal nu pot accepta un lucru, o regulă, o lege, sau cum vrei să-i spui, făcută de om dacă după mine nu corespunde realității. Dacă începem acum cu ce-i realitatea iar ne îmbîrligăm. Trăiesc într-o societate, într-o comunitate, într-un spațiu-timp cu reguli și legi făcute de om, în general încerc să respect regulile din acea comunitate, le iau așa cum sunt, dar în sinea mea nu le accept pînă nu le pot lega de o realitatea a mea, de legile naturii.

Am construit, să zic, blocuri, orașe, betoane, plasticuri, unde ne ducem traiul și mîncăm mălaiul(care nu-i logic, fiindcă nu-i natural), ne-am trezit mai tîrziu că ne trebuie pe lîngă betoane și cît de cît spațiu verde, un părculeț, ceva, dar, după mine, animalele de nici un fel n-ar avea ce să caute cu noi în blocuri, fiindcă nu-i logic să scoți și animalul din mediul lui ca să te scoată pe tine la plimbare. Ba să te dai și mare ierbivor.  

Logic ar fi, după mine, ca noi oamenii să ne acordăm regulile și legile după legile universului sau naturii. Să luăm matematica, care, zicem noi, ar fi cel mai logic artificiu creat de om, care ne ordonează viața de zi cu zi, dar care în natură nu reprezintă nimic. Oricît de ʺadevăratăʺ ar fi o ecuație matematică pe hîrtie, în natură ea nu reprezintă absolut nimic, fiindcă în natură nu există egalitate, nu există ʺliberté, égalité, fraternitéʺ. Și atunci cît de logică e matematica? Și cît de logice sunt regulile și legile pe care le generează și guvernează?

Asta nu înseamnă că universul n-are un cod sau o matrice după care se aranjează, iar noi fiind ochii și urechile lui mai prindem frînturi din acea regulă care e mai mult decît logica creată de om ... chiar dacă nu o vedem, nu o auzim, doar o ʺsimțimʺ cumva adiind ca un mister ... poate că în adierea aia intră și aranjarea ʺfigurilorʺ ...  

Deocamdată cam atît, că-i de mers la altfel de ... logică ... mai vorbim ...

Hai să mai rărim de pe tarla că-s prea mulți atîrnători p-acolo și n-am încredere în sluga matroanei tale, că s-a dat la iapa mea ... așa că, unde-i stau picioarele îi va sta și capul ... pe el și pe mama lui ... c5-d4 ... baaang ...

1000 de ani, Curiosule!!

Să apropiem "doamnele" și să le lăsăm să bârfească:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/d1-d410.png
Ce-or bârfi ele ca "doamne" e treaba lor, noi, ca "domnii", bârfim logica.

În primul rând, mă bucur că nu ești de acord, că încerci, indiferent în ce formă o faci, să-mi spui tot timpul că nu ești de acord cu ce susțin, și aș vrea să privesc asta doar ca pe o modalitate constructivă și determinantă să-mi susțin punctul de vedere.

Te-ai "luat" de animale...hmmm...e musai să fac o "ședință cu părinții"...

Au animalele vreo formă de logică în comportamentul lor, Bordane?
Ceea ce am argumenta ca fiind un răspuns pozitiv este de fapt modul în care percepem noi lucrurile sau, într-adevăr, animalele dezvoltă un "comportament logic inconștient"?

Dar fi atent, maestre! O altă perspectivă...

Cum explici tu faptul că un câine se folosește de "mânuțele lui" pentru a limita gradul de libertate al mișcării osului pe care-l roade?
Oare o fi vreo formă de logică în toate astea "din punctul de vedere" al câinelui? Sau doar dintr-al nostru?

Așa, și !?! Ce treabă are asta?

Păi...mă gândesc...oare logica nu-i doar o chestiune de "percepție"?

curiosul a scris:Au animalele vreo formă de logică în comportamentul lor, Bordane?

Animalele au logică, nu oamenii, fiindcă animalele respectă regulile și legile naturii. Cum găseau ciobanii pe vremuri drumurile cele mai bune, mai scurte și mai sigure ca să traverseze munții? Dădeau drumul la măgari și se luau cu turma de oi după ei, și era gata poteca, exact pe curba de nivel și văile lăsate de munte și vreme. Drumurile care împînzesc Carpații au fost croite de măgari. Iar exemple cu logica animalelor sînt pînă-i hău și părău ...

Dacă noi percepem lumea asta filtrată printr-o scară de valori făcute de noi, animalele percep lumea brută, nefiltrată, direct după matricea naturii, fiecare animal știindu-și locul în spațiu-timp, exact cum ʺștieʺ un electron sau un atom unde să stea. Iar dacă ne-am îndrepta atenția și spre lumea vegetală, spre firul de iarbă, probabil ne-ar aștepta și de acolo surprize. Și tot probabil că n-o să treacă multă vreme cînd vom ajunge să-i cerem iarăși iertare firului ierbii, așa cum își cereau țăranii români.

Aici nu poate fi vorba de o ʺînțelepciune anticăʺ, pe care o cunoșteau inclusiv bătrînii satului românesc, și asta nu tare demult, cît de o ʺpercepție cuanticăʺ, fiindcă știința a ajuns cu șurubelnița unde nu e nici timp, nici loc, sau unde timpul și locul îs într-un loc, trecutul și viitorul fiind în vîrful șurubelniței.

curiosul a scris:..oare logica nu-i doar o chestiune de "percepție"?

Da, logica e doar o chestiune de percepție, fiecare o percepe după logica lui. Ba mai mult, noi oamenii avem acces doar la formă pe cînd celelalte tîrîturi și uscături au acces la conținut. Am evoluat de la percepțiile cuantice, la cele antice, pînă am ajuns la percepțiile ... semantice ...  

Pe cîmpul de bătălie scoatem nebunul negru să o curteze pe dama ta, că-i tare obraznică, merită violentată nu curtată ... Nf8-g7 .. și-apoi om mai vedea ...

Să trăiți!

Bordan a scris:Pe cîmpul de bătălie scoatem nebunul negru să o curteze pe dama ta, că-i tare obraznică, merită violentată nu curtată ... și-apoi om mai vedea ...

Ai văzut-o acolo singurică-cumințică, te-ai și dat la ea...
Eu la a ta, tu la a mea. Ne-mpiedică un mânz acolo, dar scăpăm noi și de el, după aia...fiecare cu dama lui:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/f1-d210.png

curiosul a scris:...fiecare cu dama lui

Decît să-mi pierd muza mai bine mă duc și eu după ea ... bătrînul rege iese la plimbare, că de zburat nu poate să zboare ... Re8-d7

Referitor la logică ... cît ar fi de ʺlogicăʺ și tangibilă realitatea care ne înconjoară, ʺcelʺ care determină această realitate rămîne intangibil. Ți s-a întîmplat veodată să percepi ca ireal ceea ce a fost cîndva real și ca real ceea ce a fost ireal?

scanteitudorel a scris:Cine  a  folosit  mai  intai  forta  centrifuga   ?

Dumnezeu ..

Bordan a scris:Referitor la logică ... cît ar fi de ʺlogicăʺ și tangibilă realitatea care ne înconjoară, ʺcelʺ care determină această realitate rămîne intangibil.

Corect, aș zice și eu.
De fapt cred că ceea ce reiese din afirmația ta pune foarte bine punctul pe..."j".

Ți s-a întîmplat veodată să percepi ca ireal ceea ce a fost cîndva real și ca real ceea ce a fost ireal?

Tu te exprimi mai poetic , eu aș gândi altfel. Totul pare să fie în mod simultan atât "real de ireal", cât și "ireal de real".

https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/c2-c410.png

Foaie verde mătrăgună, ce-i în mînă nu-i minciună, de mi da, de nu mi da, io țăranul ț-oi lua, și-apoi ce-o fi om vedea ... d5-c4 ... se anunță tornadă în regatul unit ... auzi ce-am auzit azi ... dacă s-ar uni statul de drept, cu statul paralel, cu statul subteran, cu statul la pîndă, am avea și noi statele unite ... așa să fie?

curiosul a scris:Totul pare să fie în mod simultan atât "real de ireal", cât și "ireal de real".

Dacă toate realitățile există în simultaneitate, să înțeleg că lumea exterioară e la fel de reală ca cea interioară?

S-a băgat dama mea în seamă cu regele tău și l-a făcut să roșească. O fi de la emoții:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/d4-d610.png

Nu știu cum or fi lumile, dar nu înțeleg de ce este greu de acceptat (de logică ) două lucruri contradictorii simultan adevărate.

Ai mai jos și situația pentru cazul "dacă cumva...să presupunem că...":
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/a2-c410.png

curiosul a scris:.. "dacă cumva...să presupunem că..."

Ai presupus bine ... Decebal face un pas înapoi, că prea-l încercuiesc romanii și nu și-o luat falxul la el să-și poată secera gîtul ... Rd6-e7

Pentru tine cum îi mai logic, că au cîștigat romanii, o că au pierdut dacii?  
Vorbim

Hai să mai eliberăm ceva de pe tablă:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/f4-e510.png

curiosul a scris:Hai să mai eliberăm ceva de pe tablă

Hai! Ng7-e5

curiosul a scris:.. nu înțeleg de ce este greu de acceptat (de logică ) două lucruri contradictorii simultan adevărate

Rămîn la părerea mea, că pentru fiecare individ orice ʺcuvîntʺ are sensul după înțelegerea lui, deși în aparență cuvîntul respectiv apare concret. Nu cred că sunt doi fizicieni în lumea asta care să-și imagineze la fel spațiul, timpul, materia, energia, electronul, cuarcii și așa mai departe, deși toți au explicații foarte clare. Ba mai mult, imaginația și înțelegerea aceluiași individ se modifică în timp, putînd oscila de pe față pe dos și invers.

Dacă ne uităm puțin la ce zice știința și filozofia, nivelul cel mai profund al adevărului revelat de ele, este adevărul fundamental al unității, unde toți și toate suntem practic același lucru, unde, nu două lucruri sunt simultan adevărate ci ... toate.

De ce nu poate accepta logica ʺdouă lucruri contradictorii simultan adevărateʺ? Fiindcă logica nu trăiește în prezent, nu poate fi un lucru și obiect și subiect în același timp, ori ești pe față, ori pe dos, ori materie, ori undă, deși noi suntem și-șe, și-șe în același timp.  

Pentru unii adevăratul mister al vieții nu este să fii în prezent, ci să fii prezent în mister. Iar prezența în ʺmisterʺ deschide ʺlogicaʺ spre tărîmul tuturor posibilităților, unde poate accepta plus și minus infinit simultan adevărate ... și nu trebuie nici carte ...

1000 de ani!! Cu fani și cu bani ..

Mai hai o dată:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/c4-e610.png

În rest...probabil că da, Bordane...

curiosul a scris:Mai hai o dată

Hai ... Re7-e6 ... că-i bai ...