CE ȘTIM?

Rezumarea primului mesaj :

Putem contura ceea ce știm la ora actuală din universul ăsta? Putem ști ceea ce știm?

De exemplu e corect gândit așa?

Știm că materia obișnuită este cca 5%, și este formată din atomi care sunt goi 99%. Atomii la rândul lor sunt formați din diverse particule iar fiecare particulă are antiparticula ei.

Până aici, după voi, e corect? Sau dacă nu e corect, cum e corect, să știm ceea ce știm?

Să știi că n-am jucat de atunci ...  nu-i rea ideea numai că nu tare am timp mai mult de o mutare pe zi ... așa terminăm la paștele cailor ... dar putem începe o luptă logico-intuitivă ... că nu cred s-o fi încheiat atunci ... mi-o fo și mie mai greu pîn-am învățat să beu ...

Și o dată pe săptămână putem muta.
Ca să nu-ți mai bați capul cu aranjatul pieselor acasă, postez eu tot timpul o imagine cu ultima mutare:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/e2-e410.png
Asta printre alte discuții privind "lupta logico-intuitivă".

Nu m-am gândit încă cum să încep "lupta" asta, îmi obosesc acum neuronii cu "timpul", dar poți să "ataci" tu primul.

Bordane,
înainte de a începe "lupta", pe care încerc eu s-o antrenez inițial într-o anumită direcție, vezi mesajul de mai sus al lui negativ.

Ce știm?
Cu accent pe "i", nu pe "e".

Încercând să privesc problema din altă perspectivă, este relevant ce știm?
Sau dacă știm ceva sau nu?
Pentru că interpretarea relativă a filozofiei întrebării "Ce știm?" are importanță doar dacă are importanță "ce știm".

Deci, are importanță "Ce știm?"

Deși, și reiau una din afirmațiile tale de foarte demult, adică "lucrurile n-au o importanță mai mare decât aceea pe care le-o oferim noi", este adevărat faptul că dintr-o anumită perspectivă lucrurile n-au nicio importanță.

Dar când vrem să înțelegem "o anumită situație", are importanță ce știm despre acea situație, iar ceea ce știm despre aceea situație determină în mare măsură modul în care vom putea înțelege aceea situație.

Așa cum îi spuneam și lui mm într-un mesaj în subiectul cu timpul, dar reprodus la nivelul subiectului pe care-l discutăm, nivelul informațiilor pe care le știm determină "calitatea obiectivă" a viziunii asupra realității  unei situații, determină modul în care percepem situația.

Pe de altă parte, dacă nu "știm" mare lucru, ca să nu spun "nu știm nimic", atunci cum putem "ști" că discutăm obiectiv despre ceea "ce știm?".

De altfel, eu consider, în mod paradoxal, că de fapt cu cât știm mai mult, cu atât alimentează mai mult ideea faptului că nu știm mare lucru, poate alimenta faptul că nivelul de cunoștințe dobândite de-a lungul timpului pot produce un efect de "dezorientare" și "relativism" prin prisma faptului că scufundă "cunoașterea" și mai mult în "necunoscut".

Mă rog, aș putea dezvolta pagini întregi, dar mi-am dorit a fi doar un punct de vedere de la care să pornim discuția, "lupta logico-intuitivă", bazată pe principiul că atât timp cât vrem să discutăm despre "Ce știm?" trebuie în primul rând "să știm" despre ce discutăm.
Dacă am stabilit că "știm" despre ce discutăm, atunci măcar..."știm ceva"!
Și în egală măsură, ca să dezvoltăm subiectul, trebuie să mai "știm că știm" multe alte lucruri.

Oricum, vezi "tabla" mai sus în link.
Mă gândesc că poate face mai atractivă discuția.
Vorba ta...1000 de ani!

negativ a scris: Trimite-mi pe MP o adresa de e-mail ca sa-ti trimit un exemplar .PDF cu primul volum deja publicat , desi între timp am ajuns sa ma îndoiesc de utilitatea efortului.

Ți-am trimis pe MP adresa, unde ți-am scris că nu-i bai cînd te mai îndoiești, bai îi cînd ești ... țeapăn ...

curiosul a scris:Și o dată pe săptămână putem muta.
Ca să nu-ți mai bați capul cu aranjatul pieselor acasă, postez eu tot timpul o imagine cu ultima mutare:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/e2-e410.png
Asta printre alte discuții privind "lupta logico-intuitivă".

Nu m-am gândit încă cum să încep "lupta" asta, îmi obosesc acum neuronii cu "timpul", dar poți să "ataci" tu primul.

Nu găsești o poză în care să fie numerotată tabla de șah? Așa cum îți spun c5? Numai din intuiție?

curiosul a scris:Dacă am stabilit că "știm" despre ce discutăm, atunci măcar..."știm ceva"!

Inițial am vrut să discutăm aici asta ... https://cercetare.forumgratuit.ro/t1518-ce-536tim#49499, dar putem redefini treaba ... mă gîndesc ...

Stim cat construim. Dincolo de ce construim riscam misticimul…

Apelez la cazul unui inventator celebru-caruia nu-i mai spun numele sa nu fiu acuzat de idolatrie-care a propulsat civilizatia in electromagnetism cu efect teribil.
Acest inventator, de fapt descoperitor, si-a formulat o viziune /teorie asupra fortelor fundamentale dar a amanat s-o expuna public, prioritand practica.
Ca sa nu alunece in ,misticism...
La sfarsitul vietii era pregatit , in baza datelor experimentale foarte bogate, sa faca publica teoria.

In alta situatie intai s-a emis teoria si enoriasii au inceput sa adune dovezi pro...
Asa s-a ajuns la situatia paradoxala ca enoriasii au devenit mai credinciosi decat zeitatea...care se indoia de propriile concepte ...

Bordan a scris:
Nu găsești o poză în care să fie numerotată tabla de șah? Așa cum îți spun c5? Numai din intuiție?

Am încercat, dar nu permite "chess titans" din windows, o numerotare a pătrățelelor.
L-am ales în schimb pe ăsta pentru că rămâne salvată ultima poziție și mi-e mai ușor și mie să nu stau să readuc jocul în poziția la care s-a rămas.
În schimb, cum e tabla cu negrele "spre tine", turnul alb din colțul drapta-sus, pe pătrățica neagră, este A1, iar cel diagonal opus, turnul negru din colțul stânga jos tot de pe pătrațica neagră este pe H8.
Tu gândește mutarea și după "calculează" poziția.
Tabla va fi întotdeauna cu negrele spre tine.
Joci c7-c5?
Ești sigur că "știi" ce joci?  

eugen a scris: ... care a propulsat civilizatia in electromagnetism cu efect teribil.

Nu se poate contesta era asta luminoasă, dar eu am dubii mari dacă această civilizație chiar a meritat sau merită propulsia, dacă e conștientă că undeva-cîndva va trebui să aterizeze. Eu am mai spus, și-mi mențin afirmația, că tehnologia a depășit capacitatea noastră psihică de asimilare, am ajuns sclavii propriei noastre tehnologii.

curiosul a scris: Joci c7-c5?
Ești sigur că "știi" ce joci?  

Nu-s așa de sigur, dar lasă așa acuma. Lasă și tabla așa c-o să mă obișnuiesc cu ea. În jocul de șah nu cred că are loc intuiția, de aia cred că omul, dacă nu face nici o șmecherie, va pierde în fața calculatorului, fiindcă omul a ajuns deja sclavul propriei sale minți ...

... "sclavul propriei minți" ...
Mă mai gândesc și eu.
Până una-alta, scoatem cavaleria la înaintare:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/g1-f310.png
Eu cred că și dacă faci "jmecherii" tot îți face felul calculatorul, când joci cu el.
Nu cred pentru că-i "inteligent", ci pentru că pur și simplu analizează extrem de multe variante.
Dar...de fapt...asta nu-i tot o formă de a defini inteligența?

De fapt, Bordane, eu cred că am putea interpreta "sclavul propriei minți" cu ideea liberului arbitru.
Adică, mă gândesc la faptul că ideea liberului arbitru este de fapt o iluzie, iar în orice moment suntem puși în fața faptului împlinit, ceea ce, pe undeva, ne face și "sclavii propriei noastre minți".

Probabil că ar trebui să dezvolt mai mult de ce gândesc așa, dar nu știu dacă este un aspect care face obiectul discuțiilor despre "Ce știm?" și în opinia ta.

Și știi ce se mai întâmplă, Bordane?

Eu cred că în ceea ce privește natura noastră umană, nu cred că are atât de multă importanță ce știm, cât are importanță de ce vrem să știm.

Dar mă refer la "nevoia" inițială, instinctivă, care ne determină să vrem să știm ceva, pentru că la un moment dat se ajunge la un mecanism reflex și se formează o obișnuință de a gândi anumite lucruri sau/și de a face anumite lucruri.

În 99% din cazuri (probabil, virgulă 99) gândim și acționăm reflex dirijați de anumite "instincte" inconștiente.

Spre exemplu, vis-a-vis de:

Bordan a scris:Inițial am vrut să discutăm aici asta ... https://cercetare.forumgratuit.ro/t1518-ce-536tim#49499, dar putem redefini treaba ... mă gîndesc ...

când mă întreb ce anume te-a determinat să-ți pui întrebările astea (din link), s-ar putea concluziona că ai îndoieli în ce privește, fie deducțiile fizicienilor, fie că ei nu privesc realitatea cu "ochii" cu care trebuie, prin simplul fapt că întrebările respective "ascund" o notă de nemulțumire și de scepticism.

Dar, indiferent de variantă, acest punct de vedere nu-l poți gândi și nu ți-l spui decât dacă ai o viziune asupra realității diferită și incompatibilă, oarecum, cu "varianta oficială".

Așa cum spuneam la un moment dat, "cantitatea" și "calitatea" informațiilor pe care le deții, acumulându-le de-a lungul timpului, duc indiscutabil la o "versiune" proprie a realității. Atât interioare, cât și exterioare.

Și aș continua acum cu un punct de vedere pe care ți l-ai expus la un moment dat, așa cum l-am interpretat eu, și care părea să fie similar cu cel al lui negativ. Sper să nu mă înșel și să interpretez greșit.

Transmiterea informațiilor prin intermediul educației poate duce la o formă sau alta de continuitate a modului în care trebuie gândit.
Dar, paradoxal, nu prea ai cum să ajungi să gândești diferit dacă nu deții acele informații transmise prin educație, sau măcar un minim de informații pe care nu poți să ajungi să le ai dacă nu urmezi "calea educației".

Gândirea diferită nu cred că trebuie, în niciun caz, asociată cu "nenevoia" unui grad ridicat de educație, deși s-ar putea să formeze, într-adevăr, convingeri care greu mai pot fi perturbate.

Dar în această ordine de idei, consider că o idee nouă, o perspectivă nouă asupra realității, trebuie supusă cât mai mult îndoielii.
Dacă aceasta "rezistă" de-a lungul timpului, filtrată prin gândirea tuturor care intră în contact cu ea, ideea este foarte probabil, dacă nu adevărată, atunci măcar utilă în completarea perspectivei sau viziunii asupra realității.

Deocamdată mă opresc aici.
Unde au dispărut cei...1000 de ani ai tăi, Bordane?

ʺNu mă-ntreba nimic în noaptea asta, nici cît e ceasul, nici ce gînduri am ... ʺ

Tu te întrebi de ce mă întreb, io mă întreb de ce mă întrebi?  

curiosul a scris:Eu cred că și dacă faci "jmecherii" tot îți face felul calculatorul, când joci cu el.

M-am gîndit la jmecherii în sensul că ești un bun hacker și-i poți zăpăci programul, îi bolunzăști caii mai tare ca nebunii ... ori dintre miliardele de variante pe care le poate analiza în cîteva perțuri de secundă îl faci să decidă doar pe aceea pe care o vrei tu ... un bun hacker îl bate de-i scoate șahul din cap ...

curiosul a scris:De fapt, Bordane, eu cred că am putea interpreta "sclavul propriei minți" cu ideea liberului arbitru.

Și eu cred că o putem interpreta și așa, dar mai cred că dacă ne băgăm în liberul arbitru nu știu dacă mai știm ieși de acolo ...  dar cred că poate sta liberul arbitru cumva în spatele discuțiilor noastre, ca o umbră a lor.

Inteligența e separată, confiscată, programată și izolată într-o specializare din care nu mai poate ieși. Fiecare specialist are un program imprimat de-a lungul școlii și vieții pe care trebuie să-l accepte și respecte fiindcă altul nu știe. Ai cum să gîndești diferit de ceea ce-ți transmite educația, să nu gîndești deloc. Asta înseamnă multe, nu le mai reiau aici, cum am mai scris că problema oamenilor de știință din ziua de azi nu e că nu gîndesc, ci că nu se mai pot opri din gîndit.

Poate fi cel mai mare specialist din ziua de azi că nu poate egala un înțelept din antichitate, care era filozof, poet, matematician, astronom, astrolog ... era de toate pentru toți, și culmea că în toate era recunoscut ca specialist. Vei zice că volumul de informație era altul atunci față de azi, dar, culmea, volumul creierului uman a intrat la apă față de atunci ... cu toată evoluția noastră, ți-ai pus vreodată întrebarea de a fi mai involuați față de cei de acum 2000 de ani, să zicem?

Amu tare multe probleme mi-ai dat că-mi trebuie o lună numa să le citesc ...

Să nu uit să mut ... calul de la b8 la c6, în spatele pionului pe care l-am zvîrit în toiul luptei ... vezi că-i pur sînge moroșenesc, să nu zici că nu ți-am spus ...

1000 de primăveri!!

Bordan a scris:

virgil_48 a scris: Stii Bordan, pe cei care vorbesc despre prosti, eu ii banuiesc ca se considera in sinea lor, destepti. Ce parere ai ?

Eu vorbesc lejer despre proști, dar tot eu zic că nu mă consider deștept, vorbesc în somn ... Vezi titlul topicului, și de cînd mă lupt să demonstrez că de fapt nu prea știm ce știm, dar nu pot nicicum ... fiecare dintre noi ne-am retras într-o specialitate și cam vorbim singuri ... dar asta e o chestie generală, nu neaparat pe forumul ăsta, se luptă să se bage în vorbă cei ce n-au de spus nimic, iar cei ce-ar avea ceva de spus n-au loc de ... babe ... )

Te-ai luptat din greu pe acest forum si nu ai reusit ? Eu zic ca cei
ce scriu aici, nu se considera detinatori de cunostinte absolute.
Datul cu parerea, promovarea de ipoteze, chiar si contestarea
unor cunostinte, pare sa fie specialitatea forumului nostru. Altfel
ce-ai vrea sa facem, sa conspectam revista Stiinta si Tehnica sau
cursuri universitare ? Ar fi plictisitor si obositor.
Asa ca hotaraste-te, ceri atestate si diplome participantilor sau
discuti si cu babele ?

Pe lângă faptul că eu aș avea propria interpretare vis-a-vis de exprimarea ta "problema lor este că nu se mai opresc din gândit" , mi s-a părut mai interesant de analizat ceea ce te-a determinat să menționezi:

Bordan a scris:
Poate fi cel mai mare specialist din ziua de azi că nu poate egala un înțelept din antichitate,...

Mie mi se pare că ceea ce te-a determinat să te exprimi așa nu este faptul că nu poți, sau nu vrei, să înțelegi și să menții pasul cu noile "tendințe tehnologice", ci cu faptul că tu ți-ai dori să fii mai degrabă o persoană "de modă veche", de a menține și perpetua valorile care "dirijau" oamenii din alte timpuri ce aveau propria lor filozofie asupra vieții și a înțelegerii naturii.

De aia te-am și "întrebat", Bordane, daca nu cumva  este mai important de ce vrem să știm, decât ce știm?

Pare că tu preferi lucrurile așa cum "le-au lăsat" bătrânii (asociez asta cu expresia "înțelepciunea celor din antichitate"), dar cred că ai motive personale care-ți produc în mod inconștient această "tendință sau nevoie" de a le perpetua în amintirea, aprecierea și respectul lor.

Dar făcând asta, eu sunt de părere că "refuzi" să trăiești prezentul, cu tot ceea ce ne oferă avansul tehnologic și nu numai, nu că nu-l accepți sau că-l contești, ci doar faptul că ești nemulțumit pe...natura care pare că nu ține cont de dorințele tale.
N-ai încotro, Bordane!
Trebuie să te resemnezi și sunt sigur că o vei face mai devreme sau mai târziu.

Până atunci, deși în acest mesaj am vrut ca discuția să fie mai degrabă una adresată unui prieten, nu una logico-intuitivă, ia o "italiancă":
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/f1-c410.png

Probabil că nu mă exprim ca să exprim ceea ce aș vrea, o n-au cuvintele aceeași percepție sau accepție pentru amîndoi, o poate că nu putem, o nu vrem mai mult să ... știm ...  o pe unul îl interesează ce zice celălalt iar pe celălalt de ce zice celălalt ce zice ... o, cine știe ... cred că știi cum se numesc oamenii care discută oameni, nu?

Dacă n-ai simțit pînă acum pot să-ți spun că eu personal nu-s jingaș, mă mulțumesc cu ce am, pot să-mi recreez universul ăsta exact cum îl vreau, petecul ăla de cer rezervat mie e al meu, pot să-l cobor sau să urc la el cînd vreau. În rest ... nu am cuvinte ca să pot spune cît de frumoasă este țara mea ...

Bun ... ne întoarcem la ce știm, sau ce vrem să știm.

De la tine știu că ești pasionat de .. numere. Nu vreau să știu de ce ești pasionat de ele, că dac-aș ști ți-aș face un portret de care n-ai fi tare mîndru ...  În ce parte a logicii ai încadra tu numerele iraționale? Dar pe alea imaginare sau complexe? Sau unde sînt astea în natură? Sau unde-i zero? Sau infinitul? Pe astea le știi doar, și le iei așa cum sînt? Sau poate o să mă întrebi pe mine de ce nu le accept eu. Eu n-am treabă ca să le accept sau nu, eu constat doar că-s acolo și supun îndoielii ce se poate îndoi, ne jucăm cu ele logic, dar cît îs ele de logice?

Tu dezbați logic timpul, sau, mă rog, ai impresia că-l dezbați logic, dar timpul nu are nici o logică. Nu se poate vedea, auzi, gusta, pipăi, mirosi ... nu știi nici măcar de ce te naști dacă trebuie să mori ... tu zici că trăiești în prezent. Oare? Ne mai gîni-te on mnez ... ai vrea tu să trăiești în prezent dar e trecutul în spatele tău .. nu-i simți suflarea?

ʺItaliancaʺ asta îi ceva figură, o gagică? Dacă-i gagică l-aș răscula pe Decebal în ea ... hai să-l mișcăm pe răzeșul din fața regelui, de la e7 la e6 ...

1000 de ani, Curiosule!! Am băut mai ʼnainte la vecinul o horincă de prune de 35 ani ... nu știu care-i logica da horinca asta mi-o coborît direct în picioare, n-o avut treabă cu capu, pur și simplu m-o legat de scaun, cînd am vrut să mă scol s-o muiet telescoapele ... asta mai tînără urcă la cap întîi și apoi coboară la picioare ... care să fie logica, oare?

Unde-s doi, puterea crește, am mai pus hamu' pe unu:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/b1-c310.png

Bordane,
am citit 10 secunde părerile tale, fără să recitesc, și nu pentru că nu-s importante, ci pentru că așa am vrut, să văd cu ce gânduri rămân și care sunt aspectele care mi-au rămas în minte.
Primul detaliu pe care l-aș menționa este că observ foarte multe întrebări.
Probabil că ar trebui să mă abțin să comentez, că văd, fie că nu-ți place, fie că nu sunt relevante și obiective.
Dar poate, vreodată, cine știe, mai discutăm personal la "horincă".
Glumesc!
Pe de altă parte, vorba ta, mă întreb și eu de ce mă-ntreb!
Răspunsul filozofic, de prost ce sunt!
Răspunsul rațional, din inconștiență!

Ș-am încălecat pe-o șa...

Bordane, am recitit mesajul tău destul de atent.
Cred că înțeleg mai bine acum.
Rămâne valabil doar ultima parte, cea cu partea filozofică și rațională, din mesajul anterior.
Toate bune!

În ceea ce privește "jocul" nostru, Bordane, mi se pare că oricât de "antică" este înțelepciunea ta, ai reacționat ca oricare alt "jucător de șah".
Adică te-ai simțit amenințat, te-ai simțit "în primejdie" și-ai trecut la contraatac.
Altfel nu-mi explic de ce "ai mutat pionul".
Acum n-are importanță ce "ai mutat", cât are importanță dacă "ai mutat" ce trebuia.
Din punctul meu de vedere, desigur.
Trebuie să analizez mai bine, dar am o oarecare "presimțire" că "nivelul jocului" este prea "mare" pentru mine.

curiosul a scris: .. mi se pare că oricât de "antică" este înțelepciunea ta, ai reacționat ca oricare alt "jucător de șah".

Aș fi curios să știu prin ce deducție ai ajuns la prezumția asta, de ʺînțelepciune anticăʺ? Iar pe o tablă de șah cum ai vrea să reacționeze piesele, să se strîmbe una la alta? Adică tu scoți spionii mercenari și cavaleria la înaintare și tot tu te simți amenințat de un pion? Tot un amărît de iobag scot din flancul drept, de la a7-a6, să nu te sperii să pățești ceva, doamne feri și apără ... că nu știu ce să mai cred de tine cu presimțirile și vedeniile astea ...  

Curiosule, din punctul meu de vedere poți să mă analizezi din ce unghi vrei și să mă etichetezi cum vrei, sincer îți spun că n-am nici un bai, sau nu mă afectează în nici un fel analizele tale. Tu crezi că de aia nu mai pot eu, de grija lui Bordan că-l analizează Curiosul pe un forum? Mă distrează aceia care se luptă cu rîvnă să nu le șifoneze cumva imaginea ... păcălici ...

Care vine la sanie? Ce fain ninge că-i păcat de stat în casă ... ningea steluțe argintii, și încă mai eram copii, cînd ne-a lovit din fulgi de vis un fel de moarte ...

Trebuie un pic de mișcare să iasă horinca și cărnațul. Tăt îi bine c-o ieșit bine vizitele medicale de început de an, funcționez, încă, la parametri optimi ...

1000 de ani!! Și cu fani dar și cu bani ... la care-i musai nu la tăți ...

Offf...Bordane, oare de ce am trăit cu senzația că vei înțelege de ce am folosit atât de multe ghilimele?
Probabil, oare, pentru că mi-am format convingerea că ești măcar atât de înțelept ca cei din "antichitate"?
Tu crezi că eu am vorbit de șah "acolo"?

Mă rog, nu mai are importanță.
Mă gândesc ce să "mut".
Vorbim!

Am fost învățat de mic ca în viața de zi cu zi să iau în considerare și limbajul semnelor. De exemplu, ieri dimineață am primit, printre altele, următorul mesaj, tu, Curiosule, știi de la cine:

ʺPe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă ..ʺ

Primul gînd sau prima întrebare care mi-a venit în minte a fost: oare s-o apucat Curiosul de poezii? O de .. fîn ...

Matematicianul Ion Barbu scria în stare de șoc și acest gen de poezii, criptate, cum e și poezia ʺRiga Crypto si Lapona Enigelʺ. Nu mergeam mai departe cu analiza dacă nu vedeam ʺghilimeleʺ după masă, dar mi-am zis că, Curiosul, ʺȘ-am încălecat pe-o șa...ʺ, nu-și mai ascunde mesajele față de mine, dacă are ceva de spus spune clar, fără criptări.

Dar curioasă pentru mine e legătura care mi-a venit în diblă, deși n-am excitat-o cu nimic, nici cu iarbă, nici cu aburi, legătura dintre doi matematicieni și doi poeți ...
ʺPe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă ..ʺ

Se cunoaște pasiunea lui Ion Barbu, meseria lui de bază fiind de matematician, pentru iarbă, mai ales pentru ciuperci ... pasiune care genera stări de alte pasiuni și patimi criptate, printre care și poeziile.

ʺSe pare că în plină perioadă de intoxicare cu stupefiantele preferate, cocaina şi eterul, Ion Barbu a scris Riga Crypto şi Lapona Enigel în Germania. Despre acea noapte, Ion Barbu îi povesteşte prietenului său Leo Delfross într-o scrisoare „Mă luptam în camera mea cu chinurile eterului”.

Se zice că au folosit acest gen de modificări ale realității, de excitări cerebrale care dădeau impresia disoluției granițelor dintre obiecte, mai mulți oameni de cultură și artă, unii care au povestit ce-au văzut, alții care au tăcut ...

Dar șahul rămîne șah, aștept continuarea atacului ... nu degeaba se zice că atacul e cea mai bună apărare ...

Zile bune!!

Recunosc, Bordane, că am antrenat subiectul într-o direcție total irelevantă.
O fi probabil și de la efectul "ciupercilor".
Am acum în cap "cinșpe miliarde" de idei despre cum ar trebui să continuăm discuția, dar prefer să te întreb pe tine, referitor la întrebarea "CE ȘTIM?", despre ce consideri că ar trebui să vorbim, astfel încât să fie o discuție utilă amândurora, o discuție din care amândoi să înțelegem mai bine "ceva", atât timp cât mergem pe principiul că o părere în plus, indiferent de nivelul de documentare în subiect, poate fi totuși una utilă?

Hai să "păstrăm linia":
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/a2-a410.png

Mie ideile îmi cam vin "după" , Bordane, după ce analizez și "răsanalizez" modul în care informațiile trebuie interpretate și analizate.

Referitor la mesajul pe care îl transmite orecum video-ul de pe youtube pe care l-ai postat.

Presupunem că "ierburile și aburii" îți modifică percepția asupra realității.
E de bine sau de rău?
Dar care este percepția "normală" în care realitatea trebuie privită?

Dar, îți propun să discutăm și despre altceva, care într-un fel sau altul mă afectează personal prin faptul că eu sunt conștient că manifest un comportament deviant atât timp cât gândirea îmi este dirijată obsesiv de întrebarea:

Care este cel mai important lucru?

Ce zici, vorbim despre asta, despre implicațiile pe care le are răspunsul la întrebarea de mai sus?

Dar mai mult, există o perspectivă absolută din care trebuie interpretat răspunsul?
Sau este doar o chestiune relativă?
Dacă este relativă, de ce o privim cu atâta "importanță" ?
Tu ce zici?

curiosul a scris: ... referitor la întrebarea "CE ȘTIM?", despre ce consideri că ar trebui să vorbim ... ?

Ideea era ca să pictăm aici ceea "CE ȘTIM?" noi ca societate, ceea ce știe știința nu ce știm fiecare ca individ, și pe marginea acestor picturi să filozofăm noi. De exemplu avem poza asta care ne arată compoziția universului, 4,6% atomi, 23% materie întunecată, 72% energie întunecată, sau că raportul dintre capacitatea de percepție si capacitatea de apercepție este de 1 la un milion, trec pe lîngă noi un milion de biți de informație ca noi, fără nici o prelungire, să prindem unu, unde stăm noi, ca indivizi, față de aceste lucruri? Pe undeva e cam tot ce zici tu dar cu alte cuvinte ...

curiosul a scris:Care este cel mai important lucru?

Ce zici, vorbim despre asta, despre implicațiile pe care le are răspunsul la întrebarea de mai sus?

Dar mai mult, există o perspectivă absolută din care trebuie interpretat răspunsul?
Sau este doar o chestiune relativă?
Dacă este relativă, de ce o privim cu atâta "importanță" ?
Tu ce zici?

Hai să vorbim despre asta ... Care este cel mai important lucru pentru tine, și de ce-l consideri cel mai important? Și-apoi îți spun eu ..

Pînă una-alta, să nu zici că fac nu știu ce figuri în plus față de tine, îl împing și eu pe țăranul de la h7-h5 ... țăran român, măria ta, te strigă-n van gorunul, te strigă-împărăția ta, te strigă și .. străbunul ..

ʺSalutări Curiosului!!ʺ Îți transmit doi ochi albaștri ...

Dumnezo te-mborde-n bine!!

Bordan a scris:ʺSalutări Curiosului!!ʺ Îți transmit doi ochi albaștri ...

"J'ai compris!"
În ceea ce privește dedicația, acum prefer mai degrabă genul acesta.
Cel puțin în ceea ce privește "interpretarea" cuvintelor.

Cred că m-am exprimat oarecum greșit, iar întrebarea corectă, despre care aș fi vrut să discut mai detaliat, ar fi fost:
Care este importanța concretă a lucrurilor pe care le facem?

Sigur, nu există un cel mai important lucru, sau dacă există este o chestiune de perspectivă, aș zice eu, constrânsă de valorile proprii care ne dirijează ... "existența".
Însă existența, din punct de vedere social, este dirijată într-o oarecare manieră instinctiv-inconștientă de aspecte care par să fie foarte relative dintr-un punct de vedere universal.
Dar și "absolutul" este însăși o problemă de perspectivă.

Nu mai am timp acum să dezvolt problema complet, din perspectiva mea, dar discutăm și mă gândesc că e mai bine "călare decât pe jos":
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/c3-e210.png

La infanterie am făcut armata așa că-s învățat cu mersul pe jos, care printre altele e și mai sănătos ... infanteristul de la d7 face un salt mortal pînă la d5, că mai departe nu poate zbura. Ai grijă, Curiosule, la infanteristul ăsta că-i dac liber ...

curiosul a scris:Care este importanța concretă a lucrurilor pe care le facem?

Nici lucrurile n-au mai mare importanță decît cea pe care le-o acordăm ... un lucru pe care-l facem de voie are o importanță, un lucru făcut de nevoie are altă importanță, un lucru pe care-l facem conștient are o importanță, un lucru inconștient are altă importanță ..

De exemplu respirăm instinctiv dar lucru în sine e de importanță vitală. Dpmdv nu cred că putem concretiza importanța lucrurilor pe care le facem, sau, mai bine zis, și această importanță depinde de receptor, dar mai vorbim.

Mai întâi hai să mutăm:
1. https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/e4-d510.png

Dacă cumva...să presupunem că...ai continuarea:
2. https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/c4-a211.png

Tu menționează doar "coordonatele mutării". Sper să-mi dau eu seama dacă-i continuarea la 1 sau la 2.

Apoi, Bordane, faptul că lucrurile n-au o importanță mai mare decât cea pe care le-o dăm noi este pentru mine un fel de "Tatăl Nostru" în filozofia pe care o "percep" eu.

Da' baiu'-i altu', aș zice eu!

Cum naiba se face că totul are o anumită importanță, deși niciun lucru nu are o importanță obiectiv justificată?
Nu ți se pare că ceva, pe undeva, nu-i la locul lui?

Mulțam fain, Curiosule! Că ți-ai făcut de lucru ... ai presupus bine ce-ai presupus. Presupui și următoarea mutare? Ai grijă de gloaba aia pe care-o numești tu cal că s-ar putea să ajungă salam la italieni după atacul greuceanului ... g7-g5

Tu cînd te gîndești la importanța lucrurilor ʺpe care le facemʺ gîndești și pentru mine sau numai pentru tine? Pentru mine e important de clarificat treaba asta, fiindcă tu joci șah cu mine, dar eu mă joc șah cu tine ... pentru actor lucru pe care-l face are o importanță, pentru spectator același lucru are altă importanță, iar pentru portarul de la teatru același lucru e un deț de vodcă ...

Nici un lucru nu are importanță ʺobiectivăʺ fiindcă cel ce stabilește ʺobiectulʺ e ... subiect ... cel care vorbește de ceva habar nu are de ce vorbește, așa cum vorbim noi, iar cel care începe să aibă cît de cît habar începe să spună ... ʺTatăl Nostruʺ .. dar fără să-l audă nimeni ...  

Pînă una-alta, ceva care nu prea are importanță pentru noi dar pentru ei s-ar putea să fie o ... lume ...

1000 de ani!! În spate, nu în față ...

Mai nou, rasa pură lipițan, campion la "obstacole", este o specie de "gloabă pricăjită"!
Off, Bordane, vezi ce-i perspectiva asta !?!
Al tău e "pur sânge moroșenesc", al meu e gloabă.
O fi important faptul că "tot ce-i al tău" e mai e important decât "ce-i al altuia"?

Dar ce-are al tău și n-are al meu?

De ce "al tău" e mai special ca "al meu"?
Evident, nu vorbim despre faptul că noi ne jucăm șah, ci despre cât de important e "al tău" față de ce-i "al meu".
Nici n-are importanță cât e de important, cât e important de ce e important.

Dar...știi ce mai zic eu, Bordane?
Cum ar fi lumea dacă nimic n-ar fi important?
Dar cum ar fi lumea dacă "nimic" n-ar face "nimic"?
Dar dacă ceva tot face ceva, de ce-l face?
Oare simplul fapt că-l face îi oferă și "atributul" de importanță sau necesitate de a-l face?

Nu mă refer numai la "mârțoagele din noi", ci la tot ceea ce "face natura".

Mă rog, s-a simțit "gloaba"-n primejdie:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/d2-d310.png

Apropo, nu vorbeam de ce-i al tău și ce-i al meu, ci de ce-i "al tău" și ce-i "al meu".
Și nici nu este vreo chestie pe care am privit-o personal.
Era doar așa...o nebuneală.

Am fost crescuți în spiritul competiției, să fii mai bun ca ceilalți, să înveți mai bine ca ei, să fii mai tare, să cîștigi cu orice preț prețuirea și aprecierile celorlalți, să-ți mîngîi orgoliul cu renumele și succesul. Pentru asta tot ce-i al meu trebuie să fie mai bun, mai măreț și mai valoros decît ce-i al tău, altfel nu se poate, ăsta e sensul vieții pe care ți-l dă societatea.

Eu în partida asta de șah, de exemplu, trebuie să te bat cu orice preț, altfel ce sens ar avea confruntarea. Hai că ne putem și înțelege, așa ca între vechi prieteni, să fie nula-nula, dar tot io-s mai bun ... infanteriștii mei îs antrenați să n-aibă frică de nimică, așa cum e greuceanu meu care se dă la armăsaru tău ... g5-g4 ...

Dar apar și destule excepții de la regulă ... nu pot zice că muierea me nu-i bună, că-i bună rău, bat-o norocu s-o bată, dar se întîmplă de multe ori să văd alta care gînești că-i mai bună și cum îs hămnisît de felul meu îi musai s-o cuștulesc. Da baiu îi că nu mă satur s-o cuștulesc numa odată, că tăt minten-minten iar mi hia. No, ce să-i faci, dacă-s atăța ... craci ...

Dacă te iei și de ʺpunctul ăla în mișcareʺ, tot la poeziile mele ajungi ... sau ale ei ... ʺDouă inimi cînd se-mbină, / Cînd cufund pe tu cu eu, / E lumină din lumină, / Dumnezeu din Dumnezeu ..ʺ ... de cînd s-a pus în mișcare punctul ăla, bingul își caută bangul și invers, suntem numai jumătăți în lumea asta în căutarea veșnică a celeilalte jumătăți, dumnezo, o frate-so, ne-o rupt în două și ne-o zvîrit la cîni ...

Dumnezo te-mborde-n rai!

Bordan a scris: infanteriștii mei îs antrenați să n-aibă frică de nimică, așa cum e greuceanu meu care se dă la armăsaru tău ... g5-g4

Păi vezi, Bordane...de departe vezi aproape...
De departe greuceanul tău îl vedea doar o gloabă bătrână, dar de-aproape...nu-i vine să creadă ce frumusețe de armăsar are-n fața ochilor.
Dar nu te alarma, murgu' meu e cuminte și fuge de străini.
Acum e și vina ta, vii așa cu mâna goală la el...
S-a dus lângă "jumătatea" lui:
https://i.servimg.com/u/f96/17/58/99/57/f3-d210.png

Am în cap acuma numai nebunii despre ce nu-i la locul lui cu timpul, "percepții", "perspective", ...dinăștia...
Deocamdată am capul băgat tare de tot...acolo...și nu vreau să-l scot până nu-i gata.
Ori eu, ori capul, ori și eu, și capul.
Dar dacă tot veni vorba, eu cred că tot cu capul e problema, că în rest eu zic că n-am nimic.
1000 %.