ELECTRONUL

Desi cunoscut tuturor, electronul e subiectul disputelor fizicienilor. Practic, nu se stie mare lucru despre constitutia sa.
In conceptia d-lui gheorghe adrian electronul este o constructie eterica. Datele concrete despre electron, rezultate ale masuratorilor "clasice", sunt cunoscute si universal acceptate. Prezentam aceste date/constante, specifice electronului, exprimate in viziunea bidimensionala a lui gheorghe adrian:

http://img831.imageshack.us/img831/9433/gaconste.pdf

MM!
Acum am gasit ca ai creat topicul nou cu -electronul- in care ai postat fisierul cu constantele fizice pe care eu le-am numit -constante ale electronului-. Inseamna ca poti sa postezi tot aici si fisierele cu; -principalii parametrii fizici ai electronului-; si cel cu -structura de masa a electronului-. Poate esti amabil si deschizi alte doua topice. Unul cu -formula lui Fresnel- si altul cu -trecerea luminii prin mediul dens si transparent-

Da, in principiu asta era ideea, de a concentra problemele ref. la electron aici. Asteptam ceva comentarii mai intai.

Nu e nici o problema sa deschidem si alte topice "specializate", cum ar fi formula lui Fresnel. De fapt le poti deschide si singur, mai ales daca ai materiale de publicat la aceste subiecte. Iti recomand sa deschizi topicurile la sectiunea "Eter", caci se incadreaza f. bine, si unde pot sa le moderez.
La trecerea luminii prin mediu dens si transparent am o lucrare romanesca experimentala f. interesanta.

Electronul este o structura dinamica ai carei parametri fizici sunt dati in urmatoarele 6 pagini elaborate de adrian:

http://img827.imageshack.us/img827/631/gaparame.pdf

MM!
Iti multumesc foarte mult pentru postarea acestui fisier. Desi este forum de cercetare, vad ca numai eu postez lucrari de cercetare. Am tinut sa postez aceste fisiere pentru ca cei pasionati de fizica, sa capete increderea ca se poate patrunde cu mintea in adancul substantei. Sunt destui dintre aceea care vor dovezi experimentale, ca sa aiba incredere in formulele teoriei. Dar prin ce experienta s-ar putea demonstra structura dinamica a electronului?. O experienta de tip Fizeau, cu interferometrul modificat (propusa la –adaus la formula lui Fresnel-), ar putea valida structura dinamica a fotonului in vid. Si poate prin analogie sa sustina cumva structura dinamica a electronului. O astfel de experienta doar cercetatori occidentali ar putea sa intreprinda.(La noi nu se pune problema nici macar de a gandi la asa ceva si cu atat mai putin la a investi intr-o astfel de experienta). Asa ca ma indoiesc ca cineva ar incerca sa verifice rationamentele urmate si formulele insirate de mine.

Asa ca ma indoiesc ca cineva ar incerca sa verifice rationamentele urmate si formulele insirate de mine.

Si bine faci ca te indoiesti.
Totusi nu reaua vointa a virtualilor tai cititori ii impiedica pe ei sa-ti verifice rationamentele si ploaia de formule ci diversele motive prozaice. Precum ar fi:
- Caracterul cu totul special al conceptiilor tale ii "scoate cu totul" pe profesionistii cu studii superioare, pe profesorii lor (universitari), sau cercetatorii cu "state de servicii", in afara domeniului lor stiintific (care e si unul "batatorit", studiat la cele facultati, dupa ras-recunoscutele manuale). Prin urmare ei vor evita scurt orice conceptie stiintifica ce nu se potriveste -sau vine in contradictie- cu ce au studiat ei.

- In cazul in care unii mai putin cunoscatori (printre care ma numar), din amabilitate, necunoastere a variantei "oficiale", curiozitate sau orice alt motiv, se apuca sa verifice ce-ai scris, in mod inevitabil isi vor pune o serie de intrebari si vor dori un dialog cu tine. La acest dialog te vei afla in situatia "pus la zid" si, poate, nu vei avea placerea de a raspunde, ori nu vei avea timp, etc. De aici vei deduce -gresit- ca altii nu vor sa verifice formulele si rationamentele tale.
In acest sens, marturisesc ca eu am incercat sa te urmaresc dar -din motive prozaice ca cele de mai sus ori din lipsa de timp, etc.- nu am reusit. Personal, mi-as dori sa urmaresc niste aspecte cat mai "mici" din teoria ta, de ex. cum ajungi la formula gravitatiei ca produs intre o presiune si suprafata. In schimb, ar trebui sa-mi raspunzi la f. multe intrebari, si foarte exact, foarte precis, deoarece sunt extrem de pretentios cand verific ceva. Din incercarile anterioare am dedus ca "fugi" de o asemenea responsabilitate, ce-i drept nu prea placuta.

Consider, de asemenea, ca nu trebuie dovedite experimental toate formulele si conceptiile (la care esti si foarte productiv), eu m-as multumi ca o singura formula din cele prezentate de tine sa se "potriveasca" cu ceva date experimentale, stiute deja, de preferat mai multe si redundante.

Desi este forum de cercetare, vad ca numai eu postez lucrari de cercetare.

Constat ca ai dreptate!

Te contrazic la parerea ca "la noi nu se poate experimenta ci numai la occidentali". Experimentarile depind, crede-ma, de: daca cineva vrea sa le faca. E eterna si mica diferenta intre a vrea si a putea. Am facut experimente, intr-un institut romanesc de mana a treia, ce erau -poate chiar depaseau- la nivelul celor ce se derulau in occident, in domeniul de care ma ocupam. (Nu simt nevoia sa ma laud ci, -cu riscul de a fi interpretat astfel- simt nevoia sa punctez o realitate aflata in contrapunct cu aceea a neincrederii fara motiv in fortele proprii.)

Legat de celelalte doua lucrari anterioare ale lui adrian, postate aici la topicul "ELECTRONUL", este si urmatoarea "structura de masa a electronului":

http://img829.imageshack.us/img829/6163/gastructe.pdf

mm,
Cand am spus ca doar occidentalii ar putea face experiente, am avut in vedere experimentele de mare anvergura (epocale) care cer investitii, tennologie si libertate de actiune, cum ar fi experienta propusa de mine. Este foarte adevarat ca teoria la care am ajuns bulverseaza cumva mintea obijnuita cu dogmele, prejudecatile si modelele statornicite de multa vreme, deoarece duce la alta imagine asupra universului fizic. Si va intampina multa rezistenta pana la a fi acceptata. Impresia mea este ca duce la o imagine rationala asupra universului fizic si ca pana acum nu s-au constatat incoerente logice si pare sa lamureasca toate enigmele fizicii.

Apoi, eu am definit forta la modul general ca fiind data de produsul presiunii cu suprafata pe care se exercita acea presiune. Intr-un model foarte simplu am asimilat particulele cu niste pistoane. Forta care actioneaza asupra pistonului este data de produsul presiunii cu suprafata pistonului. Este ceva gresit aici?. Eu am aratat ca presiunea rezulta din interferenta campurilor la suprafata particulelor. Toata lumea constientizeaza ca particulele genereaza campuri fizice care se extind exponential in spatiu si deci exista posibilitatea interferarii acelor campuri. Vreau sa spun ca forta este un concept fizic chiar foarte misterios, pentru care stiinta oficiala nu are o definitie (o explicatie, o semantica) clara si ma gandesc ca acest subiect se incadreaza foarte bine la "misterele fizicii" . Am un fisier in care tratez aceasta tema. Tema explicarii fortei a ridicat-o domnul Iacob pe astronomy si acolo am postat fisierul. Dupa cum s-a vazut nu a contrazis nimeni teoria expusa de mine asupra fortei. Oare sa-l postez si aici?.

Intr-o pagina introductiva a lucrarii am figurat intr-o diagrama (intr-un desen) principalele concepte (marimi fizice) cu care lucreaza (opereaza) fizica si care nu sunt clar definite. Eu le-am numit "enigmele fizicii". In acea diagrama am marcat cu sageti curbate posibilele legaturi intre acele marimi. Poate candva sa postam aceasta pagina.

Mai vreau sa stii ca m-ar interesa acea lucrare experimentala referitoare la trecerea luminii prin mediul dens si transparent. Vreau sa mai spun ca fisierele postate aici constituesc un raspuns cam intins la topicul creat de domnul Cavasi, privitor la sarcina electrica, dar care s-ar putea chiar sa nu-l intereseze, fiindca dumnealui nu admite identitatea dimensionala masa-sarcina. Nu admite valabilitatea acelor demonstratii. Dar si el ca si domnul Rautu nu vine cu contra demonstratii care sa le desfiinteze pe ale mele.

Vreau sa mai spun ca fisierele postate aici constituesc un raspuns cam intins la topicul creat de domnul Cavasi, privitor la sarcina electrica, dar s-ar putea chiar sa nu-l intereseze, fiindca dumnealui nu admite identitatea dimensionala masa-sarcina. Nu admite valabilitatea acelor demonstratii. Dar si el ca si domnul Rautu nu vine cu contra demonstratii care sa le desfiinteze pe ale mele.

Imi ingadui sa-mi exprim parerea ca nu are nici o importanta daca Abel, Rautu, eu sau altcineva este de acord, sau nu, cu identitatea masa-sarcina. Esential -si suficient- este sa dovedesti aceasta identitate in mod logic, riguros (fara sarituri de pe o extrema pe alta ca la hokey), folosind sau interpretand rezultatele experimentale existente deja.

Ref. la definirea fortei, cred ca te apropii foarte mult de mecanica fluidelor, unde notiunea de presiune este fundamentala iar celelalte sunt derivate. La fluide presiunea ori suprafata este, intr-adevar, forta. Cred ca ar trebui sa tratezi problemele chiar in cadrul Mecanicii Fluidelor, cu ecuatiile ei bine stabilite.

mm,
Din cate imi mai aduc eu aminte, in manualul de hidrodinamica pe care l-am rasfoit candva, formulele ce descriu efectele hidrodinamice sunt identice ca forma cu cele din electrostatica sau gravistatica. Intemeiat pe aceasta asemanare (formala) am facut o interpretare hidrodinamica pentru forta electromagnetica, pe care am postat-o tot pe astronomy. In acel articol am ajuns la o corespondenta intre termeni din mecanica si termeni din electromagnetism. Dar acea teorie, nu este cu nimic legata de demonstratiile privind identitatea dimensionala masa-sarcina si totusi nu produce nici o contradictie. Vreau sa mai spun ca sunt unii care neaga existenta presiunii de tip hidrodinamic, p=ρ_o*v²/2 (care apare in formula energiei cinetice Wc daca se defineste –se inlocuieste- masa m cu produsul volum x densitate, m=V*ρ_o) presiune care striveste corpurile in momentul (pe durata) ciocnirii, numai ca sa nu recunoasca existenta eterului care materializeaza spatiul fizic. Or presiunea hidrodinamica p=ρ_o*v²/2 , apare la interactia substantei cu spatiul fizic, pe durata accelerarii. Este o realitate fizica ce nu poate fi eludata (desfiintata) si este dovada imediata a existentei eterului.

Domnule Cavasi!
Incerc sa-ti dau raspunsuri la cateva dintre intrebarile pe care le-ai pus intr-o lista cu mistere din fizica, pe care ai postat-o in octombrie 2008. Fiindca unele intrebari se refera la electron. Am gasit aceasta lista rasfoind pe astronomy. Si am vazut ca nu prea ai primit raspunsuri la obiect. Presupun ca acele intrebari le-ai pus intr-un moment cand erai cuprins de febra cunoasterii. Intr-o vreme am trecut si eu printr-o astfel de stare. Si daca am vazut ca in manuale nu se gaseste nici-un raspuns, m-am apucat sa caut singur raspunsuri la intrebari. Din toate aceste cautari am alcatuit aceasta lucrare care incearca sa lamureasca cam tot ce este nelamurit in fizica. Iata raspunsurile mele:

1) Toate corpurile se atrag intr-o oarecare masura, din cauza depresiunii pe care o creaza in jurul lor structura dinamica a masei lor, aceea care pompeaza in permanenta eterul cosmic, eter care materializeaza spatiul fizic in care sunt posibile toate translatiile fizice.

2) Stelele nu cad una peste alta din cauza campului de inertie care le mentine pe traiectoriile lor cosmice. Campul de inertie poate fi interpretat ca si camp anti gravitational, cu deosebirea ca acest camp (care nu prea este pomenit in manuale), se manifesta doar pe o singura directie, pe directia de translatie a corpului si actioneaza doar asupra masei corpului care translateaza.
…………………………………………………………………………………………..

4) Electronul nu explodeaza deoarece forta magnetostatica, de atractie dintre cei doi curenti diametral opusi, compenseaza atat forta electrostatica de respingere dintre semisarcinile de acelasi semn, componente ale electronului, cat si forta centrifuga a semimaselor (masele ce revin semiundelor din unda stationara a electronului) componente ale structurii dinamice de unda stationara a electronului.

5) Electronul nu este un punct cu dimensiunea zero. Este o structura dinamica complexa, cu extindere in spatiu. Are un volum si o densitate. Volumul electronului este egal cu volumul de eter pompat pe perioada unei rotatii a electronului.

6) Sarcina electronului este cuantificata datorita cuantificatorilor universali gasiti la descifrarea constantei de actiune: potentialul unei unde a fotonului in vid Ufv, masa unei unde a fotonului in vid Mufv, energia unei unde a fotonului in vid Wufv, impulsul unei unde a fotonului in vid Gfv, durata trenului de unde al fotonului in vid DTfv, perioada fotonului electronic Tfae si numarul de unde al fotnului gama electronic egal cu constanta electrica k = 9 miliarde de unde. Toti acesti factori asociati asigura stabilitatea structurii dinamice a electronilor pana la energii 0,5117 MeV
………………………………………………………………………………………

14) Fortele nucleare apar datorita interactiunii complexe dintre nucleoni. Nucleonii
sunt si ei sisteme de unde electromagnetice stationare de amplitudine si frecventa
gigantica, formate cam din 1836 – 1840 de unde, pe o circumferinta cu raza cat
jumatate din raza electronului (Rn=Re/2). Fortele dintre nucleoni sunt
electrostatice si magnetostatice. Nucleonii sunt intr-o permanenta rotatie. Forta
care roteste nucleonii este forta electromagnetica. Viteza tangentiala a
nucleonilor este C/ 274 , adica aproape 110 km/s. In structura dinamica a
nucleonilor, fortele electrostatice de atractie dintre semiundele de polaritate
opusa sunt compensate de fortele electrodinamice de respingere dintre curentii
antiparaleli, componenti ai structurii de unda stationara a nucleonului.

Toate aceste raspunsuri sunt consecinte ale identitatii dimensionale masa=sarcina si bineanteles ca nu o sa le accepti si o sa le gasesti absurde si irationale, fiindca nu admiti aceasta identitate dimensionala. Eu insa le gasesc cat se poate de corecte si le-am insotit de o argumentatie matematica de nivel elementar.