Principiul de echivalenţă a câmpurilor gravitaţionale

Rezumarea primului mesaj :

Am publicat azi un articol în care am arătat că un observator închis într-un lift aflat în câmpul gravitaţional al unui astru nu poate stabili prin nicio experienţă locală dacă se află departe de un corp foarte masiv sau aproape de un corp foarte uşor. Acest principiu are consecinţe directe privind existenţa găurilor negre. Vouă cum vi se pare?

Mereu fac eforturi de a intelege ce spun altii. In mare masura reusesc. Totusi constat ca din limitarea mea autoimpusa de a masura/verifica ce spun altii rezulta si o anumita incapacitate din partea mea de a intelege pe toata lumea. Un exemplu la indemana este d-l Iacob (pe care Abel il stie), o persoana pe care nu am reusit sa o inteleg nici macar partial, cu toata stima pe care i-o port altminteri. Ma tem, WoodyCAD, ca nici pe tine nu te pot intelege. Si, ca sa fiu la obiect, suprapunere de efecte inseamna adunare. Adica cea mai simpla matematica. Alteori insemna compunere de vectori. Etc. Nu cred ca am cerut prea mult. Poate te-ai referit la fractali.

Suprapunerea mai multor imagini nedefinite creaza o realitate definita.(vezi ochelarii 3D)
Folosind numai matematica, din zeci, sute de proiectii, NU ai acces la imaginea ce doresc a o arta!
Partea mai proasta este stiinta face exact aceeasi MARE si GRAVA EROARE!Trebuie sa te uiti sincron la formule, la natura, la stele, la religii, la minerale, la fiinta umana, etc!
FU exact asta face....Dan Preda facand.... UAUuuu!..."inccredibil ce se vede prin acesti ochelari nD"!

Trebuie sa te uiti sincron la formule, la natura, la stele, la religii, la minerale, la fiinta umana, etc!

Sincer, daca ma uit atent la un lucru, celelalte imi scapa vederii. Nu cred ca "sa te uiti sincron" e posibil. Dar, poate ai o metoda. Poti sa dai amanunte, in special "cum faci"?

Acest subiect imi aduce aminte de un altul...pentru o gaura neagra suficient de masiva, la orizontul evenimentelor ( raza Schwarzschild ) putem avea si o acc. gravitationala de 10m/s^2.

Eu consider si definesc acceleratia gravitationala ca fiind o masura a conicitatii spatiului. Cu cit spatiul este mai ,, conic ,, cu atit este mai deformat si mai intens. In acest caz, al gravitatiei, conicitatea masoara rata cu care deformarea spatiului creste sau scade / uniatea de lungime fata de sursa. Am formulata o astfel de relatie matematica, din care pot sa deduc pe un rationament strict geometric ( bazat pe formula conicitatii si a teroriei de mai sus ) a formulei care da acc. gravitationala.

Ca sa formulez pe intrebarea data de catre Abel, ca si echivalenta, am putea face la fel cu masurarea intensitatii luminoase fata de un bec sau fata de o stea--undeva, va exista o echivalenta a acestor intensitati.Totusi, exista o deosebire--si anume: fata de un bec, pe distanta de sa zicem 1 metru de la sursa intensitatea luminoasa scade sau creste simtitor, pe cind fata de stea, nu prea. La fel si in cazul gravitational. De ex. intre o gaura neagra cit un bob de mazare si o planeta--undeva va exista o echivalenta a intesitatilor de cimp, insa nu si rata cu care creste / scade pe o unitate de lungime. NU vad de acest principiu ar avea legatura directa cu existenta gaurilor negre.

IVAN a scris:exista o deosebire--si anume: fata de un bec, pe distanta de sa zicem 1 metru de la sursa intensitatea luminoasa scade sau creste simtitor, pe cind fata de stea, nu prea. La fel si in cazul gravitational.

Cred că obiecţia ta pică dacă îţi aminteşti că eu am spus că acest principiu are valabilitate locală, întocmai cum are şi principiul de echivalenţă al lui Einstein dintre un câmp gravitaţional şi un câmp de acceleraţii.

NU vad de acest principiu ar avea legatura directa cu existenta gaurilor negre.

Dacă acest principiu este valabil, atunci teoria relativităţii generalizate trebuie completată în aşa fel încât să nu mai permită apariţia unei suprafeţe geometrice în câmpul gravitaţional care să facă o separare spaţiotemporală între interiorul şi exteriorul ei.

Trebuie specificat totusi ca sarcina gravitationala si masa inerta a unui corp sunt marimi fizice diferite care masoara(descriu) proprietati fizice diferite chiar daca au aceiasi unitate de masura.
Prin urmare este o greseala din punct de vedere fizic sa facem confuzie intre aceste realitati fizice si sa asociem uneia proprietatile celeilalte si reciproc.

Toate campurile gravitationale au aceiasi natura, dar deformarea pe care o produc asupra spatiului este proportionala cu masa corpurilor respective. Doua campuri diferite, pot contine orbite proprii caracterizate de aceiasi acceleratie gravitationala (desigur, orbitele avand raze diferite, proportionale cu masele corpurilor). Deci numai din acest punct de vedere campurile sunt echivalente local, acceleratiile pe care le produc asupra corpurilor de proba de catre campurile respective in locul de echivalenta insa, sunt diferite.
Este, ca si cum ai compara (din punct de vedere a presiunii), atmosfera de pe Jupiter cu atmosfera de pe Pamant. Poate exista o altitudine diferita de la o planeta la alta,la care presiunea atmosferica este aceiasi. Se poate spune ca la acea altitudine ambele campuri barice sunt echivalente fara sa gresim. Dar ca sa spui ca un anumit camp produce o singularitate in spatiu, avand ca argument ca matematica permite acest lucru, este total aberant. Trebuie dovedit acest lucru cu cazuri concrete, cu observatii de corpuri care orbiteaza cu viteze comparabile cu viteza luminii. S-a gasit asa ceva?