Ce este hipocosmosul ?

Pana in prezent in fizica se vorbeste despre macrocosmos si microcosmos, sub toate formele de existenta, campuri, particule, corpuri, cat si interactiunile dintre acestea.
Insa aplicand teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice, observam ca cel putin aparent nu exista limite inspre minus sau plus infinit. Singura limita in organizarea naturii, ar fi viteza luminii. Vedem ca orice sistem natural micro sau macrocosmic, este definit intre doua limite de viteza, una maxima C numita viteza luminii si una minima V0, numita viteza initiala. Respectand acest principiu observam ca pe masura ce coboram spre niveluri inferioare de organizare a materiei, structurile sau sistemele naturale devin mai simple, continand mai putine entitati. Astfel daca o galaxie poate contine miliarde de stele, un sistem atomic contine maxim cateva sute de particule. deci cu cat de indreptam atentia spre minus infinit, formele de organizare devin mai simple. Dar cat de simple pot fi? Cel mai simplu sistem natural este de tip hidrogenoid compus din doua particule si campurile de legatura. Acest nivel cosmic, notat cu nivelul zero de organizare a materiei, l-am denumit hipocosmos. Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Dupa calculele mele principalele elemente ale hipocosmosului se regasesc aici;


La acest nivel cosmic corpusculii se caracterizeaza de o singura viteza posibila, viteza luminii, deci la acest nivel vor exista doar doua tipuri de radiatie, cuante sau fotoni, dupa cum vrem sa le spunem. Adica acest nivel este caracterizat doar de doua frecvente, una spacifica unui corpuscul greu similara protonului, si alta specifica unui corpuscul de 1836 de ori mai usor similara electronului. De aici decurge faptul ca vom avea si doua tipuri de impulsuri, unul "cald" specific corpusculului greu, si altul rece specific corpusculului usor. Bazat pe aceste doua tipuri de impusuri, putem reveni in lumea microcosmica sa ne explicam interactiunile electrice dintre particulele atomice, si campurile acestora.

virgil a scris:. . . . . Cel mai simplu sistem natural este de tip hidrogenoid compus din doua particule si campurile de legatura. Acest nivel cosmic, notat cu nivelul zero de organizare a materiei, l-am denumit hipocosmos. Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Dupa calculele mele principalele elemente ale hipocosmosului se regasesc aici;

Dece crezi ca cele doua particule sunt indivizibile. Toate entitatile
cunoscute din Univers sunt compuse din altele mai mici.
Trebuie sa te hotarasti:
 - Înaintând in microcosmos gasesti particula primordiala care nu
este divizibila?             Sau:
 - De la un anumit grad de divizare, materia nu mai pastreaza
proprietatile pe care le cunoastem noi, si de aceea nu o mai
recunoastem si nu o putem detecta?
Ti se pare ca ar mai exista si alta posibilitate?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . . Cel mai simplu sistem natural este de tip hidrogenoid compus din doua particule si campurile de legatura. Acest nivel cosmic, notat cu nivelul zero de organizare a materiei, l-am denumit hipocosmos. Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Dupa calculele mele principalele elemente ale hipocosmosului se regasesc aici;

Dece crezi ca cele doua particule sunt indivizibile. Toate entitatile
cunoscute din Univers sunt compuse din altele mai mici.
Trebuie sa te hotarasti:
 - Înaintând in microcosmos gasesti particula primordiala care nu
este divizibila?             Sau:
 - De la un anumit grad de divizare, materia nu mai pastreaza
proprietatile pe care le cunoastem noi, si de aceea nu o mai
recunoastem si nu o putem detecta?
Ti se pare ca ar mai exista si alta posibilitate?

Am scris; Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Nu toate particulele sunt compuse din altele mai mici, de exemplu electronul si ceilalti leptoni nu se dezintegreaza in particule mai mici, ci doar in cuante de energie.

virgil_48 a scris:. . . . .
Trebuie sa te hotarasti:
 - Înaintând in microcosmos gasesti particula primordiala care nu
este divizibila?             Sau:
 - De la un anumit grad de divizare, materia nu mai pastreaza
proprietatile pe care le cunoastem noi, si de aceea nu o mai
recunoastem si nu o putem detecta?
Ti se pare ca ar mai exista si alta posibilitate?

Am scris; Sub acest nivel de organizare, materia nu mai functioneaza dupa aceste reguli.
Nu toate particulele sunt compuse din altele mai mici, de exemplu electronul si ceilalti leptoni nu se dezintegreaza in particule mai mici, ci doar in cuante de energie.

In principiu esti adeptul celei de-a doua variante. Atunci ia in
calcul faptul ca energia este chiar materia care nu mai
functioneaza dupa aceste reguli si tabloul se contureaza
mai realist. Si nu mai ai nevoie de exceptari la modelul
hipocosmosului.

Eu nu fac afirmatii numai de dragul acestora. Trebuie sa am o cale de plecare, iar singura cale pe care o am, este teoria similitudinii.

Camp electric 

CE ESTE IMPULSUL POZITIV SI IMPULSUL NEGATIV?
Matematic vorbind, impulsul este pozitiv, deoarece masa este totdeauna pozitiva, si viteza la fel; p=m.v ;
Totusi, atunci cand un corp primeste un impuls din afara lui, numim acest impuls pozitiv. dar poate exista si impulsul negativ? si cum;
presupunem ca avem un recipient vidat, atarnat de un fir, caruia ii deschidem un orificiu cu ajutorul unei telecomenzi astfel ca interventia directa este eliminata. In acel moment o masa de aer patrunde energic in recipient, producand o deplasare a recipientului in directia pe unde patrunde aerul. Acest tip de impuls, l-am denumit impuls negativ. In practica se observa in mod curent doua tipuri de ciocniri intre corpuri; o ciocnire de tip elastic, in care corpul primeste un impuls pozitiv deplasandu-se in directia opusa impulsului primit, si o ciocnire plastica in care corpul se deformeaza, energia impulsului se absoarbe in corp si corpul aparent sta pe loc. Acesta este un impuls negativ.
In cazul interactiunii particulelor cu un camp, vom intalni aceste doua tipuri de impulsuri, a caror rezultanta da nastere unei forte care deplaseaza particula spre unul din polii campului, in functie de sarcina particulei studiate. Cum insasi particula are un camp propriu, interactiunea impulsurilor are loc intre campul exterior si campul particulei, aplicand principiul celor doua tipuri de impulsuri.

Impuls pozitiv
Virgil,
In exemplul tau trebuie tinut cont si de presiunea din spatele recipientului.
Dupa mine este un impuls pozitiv, efectul total este datorat diferentei de presiune spate-fata.
Sensul de exercitare a presiunii rezultante ( cauza) si viteza imprimata ( efectul) au acelasi sens, rezulta per total impuls pozitiv.
In zona fantei care se deschide , ( fata) , presiunea scade fata de presiunea statica din spate.
Nu are legatura si cu aerodina lenticulara Coanda?
Vacuumul nu creaza singur impuls negativ.
Plinul, presiunea dicteaza sensul impulsului, luat logic de la densitate mare spre densitate mica.

Am notat:
- Pa= presiunea atmosferica;
-P= presiunea in fata fantei deschise;
-p = presiunea rezultanta.

Sa ne inchinam cu totii, cu smerenie , in fata Impulsului Pozitiv:


Doamne ajuta cercetatorii nostri care sun pe calea cea buna!

virgil a scris:CE ESTE IMPULSUL POZITIV SI IMPULSUL NEGATIV?
Matematic vorbind, impulsul este pozitiv, deoarece masa este totdeauna pozitiva, si viteza la fel; p=m.v ;
Totusi, atunci cand un corp primeste un impuls din afara lui, numim acest impuls pozitiv. dar poate exista si impulsul negativ? si cum;

Fiindca am observat referiri la niste "impulsuri" termice, ar trebui
sa precizezi mai inainte daca te referi la impulsul mecanic.
Daca pui problema cum ai facut in continuare, poate exista un
impuls "pozitiv" care mareste viteza unui corp intr-o anumita
directie si impuls "negativ" in sens contrar, care o reduce. Dar
referirea aceasta la sensul miscarii poate produce aceeasi
confuzie cu urmari, ca si in cazul lucrului mecanic. Desi acesta
este o marime scalara, totusi in anumite cazuri se scade, desi
se consuma energie in ambele sensuri. Se consuma multa
energie ca sa plimbi corpul inainte si inapoi, dar energia lui
cinetica nu creste. Si pretind ca nu s-a produs lucru mecanic,
desi accelerarea si frânarea repetata produc lucru mecanic.
Asa se va intampla si cu impulsul "negativ".
Parerea mea este ca ceace numim impuls este numai pozitiv.
Posibilitaea de a aduna sau de a scadea doua impulsuri, vine
din directia impulsului, nu din natura lui.

eugen a scris:Impuls pozitiv
Virgil,
In exemplul tau trebuie tinut cont si de presiunea din spatele recipientului.
Dupa mine este un impuls pozitiv, efectul total este datorat diferentei de presiune spate-fata.
Sensul de exercitare a presiunii rezultante ( cauza) si viteza imprimata ( efectul) au acelasi sens, rezulta per total impuls pozitiv.
In zona fantei care se deschide , ( fata) , presiunea scade fata de presiunea statica din spate.
Nu are legatura si cu aerodina lenticulara Coanda?
Vacuumul nu creaza singur impuls negativ.
Plinul, presiunea dicteaza sensul impulsului, luat logic de la densitate mare spre densitate mica.

Am notat:
- Pa= presiunea atmosferica;
-P= presiunea in fata fantei deschise;
-p = presiunea rezultanta.

Daca la morisca lui Torricelli ii schimbi sensul de miscare a aburului (dinspre exterior spre interior), nu se schimba si sensul de rotatie al moristii? cam asta ar fi impulsul negativ.

Sensul impulsului, dat de gradientul presiunilor, la sectiuni identice

Eu consider un impuls pozitiv imprimat unui corp cazul in care sensul vitezei imprimate este sensul de imprimare a unei forte din zona de presiune mai  mare spre zona de presiune mai mica , presiuni exercitate pe aceeasi dimensiune de sectiune.
Ca in cazul particular al unui turbojet.

eugen a scris:Sensul impulsului, dat de gradientul presiunilor, la sectiuni identice

Eu consider un impuls pozitiv imprimat unui corp cazul in care sensul vitezei imprimate este sensul de imprimare a unei forte din zona de presiune mai  mare spre zona de presiune mai mica , presiuni exercitate pe aceeasi dimensiune de sectiune.
Ca in cazul particular al unui turbojet.

 Pentru ca asta sa functioneze, trebuie sa consumi energie. Este cu totul alceva. In cazul interactiunii camp particula (sarcina), este vorba de redistribuirea energiei in sensul echilibrarii ei. Particulele negative se deplaseaza spre polul pozitiv tocmai pentru revenirea la starea energetica cat mai aproape de starea medie a energiei locale a spatiului incojurator. Campul reprezinta un dezechilibru local, iar particulele migreaza in acest camp pentru nivelarea energetica a ansamblului camp- particula.

"Presiunea energetica"

Daca o particula se afla sub " presiune energetica" intr-un camp , nu se va deplasa dupa aceeasi regula a presiunii, in directia minimizarii presiunii/ energiei ?
Sensul de deplasare nu va fi de la densitate energetica mai mare la densitate mai mica?
Nu aceasta regula da si sensul impulsului imprimat ?


De acord ca pentru a exista o interactiune trebuie sa existe o compatibilitate particula / camp de genul sarcina electrica / camp electric , sarcina magnetica/ camp magnetic, masa/ gravitatie, etc.
Aceasta compatibilitate , dupa cum am inteles a fost denumita de dn Crivoi " grade de libertate".
Mergand mai departe, n-ar trebui sa exista o compatibilitate " corp" /camp de genul ca un camp ar trebui sa fie alcatuit din subparticule compatibile cu " corpul" de impact ?
Cu alte cuvinte campul ar trebui sa fie discret, dar pulverizat in microparticule dinamice compatibile interactional cu " corpul".
Si n-ar fi miscarea in camp miscarea sub actiunea unui flux?
Starea energetica a campului ar fi de fapt starea energetica a microparticulelor de camp.
Exista o " particula" a campului electric, magnetic, etc ?
Ce legatura ar fi cu " luxonii", " etheronii", " fotonii", etc?

virgil a scris:. . . . .

Daca la morisca lui Torricelli ii schimbi sensul de miscare a aburului (dinspre exterior spre interior), nu se schimba si sensul de rotatie al moristii? cam asta ar fi impulsul negativ.

Tu esti sigur? Nu vrei sa te mai gandesti? Parca tot in sensul
acelor de ceasornic s-ar invarti.

Grad de libertate inseamna altceva. Un corp liber are 6 grade de libertate, trei translatii pe cele trei axe carteziene si trei rotatii in jurul unor axe paralele cu axele triedrului considerat.



Campul se aseamana mai mult cu un camp baric cuprins intre maxima si minima presiune. Insa corpusculii campului sunt polarizati, deoarece sunt legati de particulele carora apartin. Acolo unde nu sunt particule, nu sunt nici campuri. Miscarea unei particule aflata in camp, nu se datoreaza unui flux de corpusculi care ar impinge particula, ci se datoreaza schimbului de impulsuri dintre campul propriu al particulei si campul extern in care se afla particula. Toti acesti corpusculi de camp, sunt legati de particule ca un nor, dar fac schimb de impulsuri ca doi boxieri.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Daca la morisca lui Torricelli ii schimbi sensul de miscare a aburului (dinspre exterior spre interior), nu se schimba si sensul de rotatie al moristii? cam asta ar fi impulsul negativ.

Tu esti sigur? Nu vrei sa te mai gandesti? Parca tot in sensul
acelor de ceasornic s-ar invarti.

Problema este simpla; un impuls poate fi dat, sau primit. Daca eu ma aflu in particula, orice impuls primesc ii acord semnul pozitiv, si orice impuls dau ii acord semnul negativ. In mod convetional mi-am ales aceste semne. Am dat exemplu cu barca in care se arunca cu pietre pe de o parte si din barca se arunca cu pietre pe de alta parte. In functie de directia din care vin pietrele si directia in care arunc pietrele pot face ca barca sa se miste intr-o directie sau alta, depinzand desigur si de frecventa aruncarilor.

negativ a scris:

virgil a scris:Campul se aseamana mai mult cu un camp baric cuprins intre maxima si minima presiune. Insa corpusculii campului sunt polarizati, deoarece sunt legati de particulele carora apartin. Acolo unde nu sunt particule, nu sunt nici campuri. Miscarea unei particule aflata in camp, nu se datoreaza unui flux de corpusculi care ar impinge particula, ci se datoreaza schimbului de impulsuri dintre campul propriu al particulei si campul extern in care se afla particula. Toti acesti corpusculi de camp, sunt legati de particule ca un nor, dar fac schimb de impulsuri ca doi boxieri.

Atunci sarcina electrica e particula sau nu ? Stii, mie mi se pare ciudat ca dupa ce spui un lucru destept, când vrei sa îl explici, nu-ti mai iese. Acum cred ca trebuie sa reiei problema similitudinii si sa reformulezi unele probleme. Daca ai gresit, nu un necaz. Vreau sa spun ca si eu am revenit asupra unor probleme teoretice de baza de la o singura inadvertenta pe care am gasit-o abia acum, desi credeam ca e corect.

Sarcina electrica este particula, dar particula nu este asa cum crezi. De foarte multe ori am spus, si nu numai eu, ca particula este o semiunda stationara, adica este ca un nor vibrant definit de o forma geometrica, caracterizata de masa si sarcina , spin si moment cinetic, dar nu seamana cu o bila ca sa spui de aici pana aici este particula si de aici incolo incepe campul. Totul este un intreg, care vibreaza ca o picatura de apa incojurata de vapori de apa a caror molecule schimba impulsuri cu un campul sau mediul  inconjurator.

Da, desigur, sarcina e cam ca o bila lunguiatza cu cap si coada, inconjurata de infinite alte bile vaporoase, ce formeaza campul ca un nor vibrant, adica mirosul (sharmul) particulei.
Campul electric emanat in exterior e urat mirositor pt particulele de acelasi semn. Este ca transpiratia si ca urmare sarcinile de acelasi semn fug unele de altele. Fizica oficiala spune ca sarcinile de acelasi fel se resping doar daca stau ( sunt stationare si formeaza unde si campuri stationare). In miscare se atrag.
Acum daca tot am definit si descoperit ce e cu enigmaticul camp electric extern, trebe sa descoperim si un camp intern al particulei sarcina, si mai enigmatic. Acesta este invers campului extern. El e in interiorul particulei sarcina si are un sharm opus frumos mirositor, adica acceptat de particulele de acelasi semn. Este mirosul aparatului digestiv, al intestinelor sarcinii, care atrage alte sarcini de acelasi semn. Atunci cand sarcinile sunt in miscare, ele se aliniaza si formeaza un firicel-string strans unit. Fiecare se orienteaza dupa emanatia placuta a particulei anterioare. Adica pe intelesul savantilor simpli de la tzara si de pe forumuri, fiecare sarcina avanseaza cu nasul in fundul sarcinii anterioare, s.a.m.d., incat formeaza un curent string, o scantele. Cine n-a vazut scantei ? Dar nimeni nu si-a pus intrebarea cum sunt posibile. Acum stiti.
Trebe sa stiti ca campul extern de transpiratie are o raza mare de actiune, dar cel intern provenit din digestie are o raza f.mica de actiune. Predomina cel extern in final..
Informatii asemanatoare gasiti intro cartulie verde numita "Electronul" a unuia Voicu de la Timisoara. Colegul Abel zicea odata ca l-a abordat, contactat, citit, etc. pe autor.
Sarcinile evident ca sunt atrase si de transpiratiile sarcinilor opuse. Se atrag, dar nu formeaza stringuri. Poate fac altfel de perechi, de exemplu unde EM.

http://catalog.bnrm.md/opac/bibliographic_view/354137;jsessionid=469DBF1799FA94CC61B80A46CCE772BE
Corectie la postarea anterioara: titlul este "Electronul inel", autor Sorin Vlaicu. aparitia 1997.

gafiteanu a scris:. . . . .
Informatii asemanatoare gasiti intro cartulie verde numita "Electronul" a unuia Voicu de la Timisoara.  Colegul Abel zicea odata ca l-a abordat, contactat, citit, etc. pe autor.
Sarcinile evident ca sunt atrase si de transpiratiile sarcinilor opuse. Se atrag, dar nu formeaza stringuri.  Poate fac altfel de perechi, de exemplu unde EM.

Ce ne facem cu bunicu Gafiteanu? Se tine numai de povesti
cimilituri si poante. Oare fizica a uitat-o toata? Sau l-au angajat
si pe el îmbârligător?

virgil_48 a scris:

gafiteanu a scris:. . . . .
Informatii asemanatoare gasiti intro cartulie verde numita "Electronul" a unuia Voicu de la Timisoara.  Colegul Abel zicea odata ca l-a abordat, contactat, citit, etc. pe autor.
Sarcinile evident ca sunt atrase si de transpiratiile sarcinilor opuse. Se atrag, dar nu formeaza stringuri.  Poate fac altfel de perechi, de exemplu unde EM.

Ce ne facem cu bunicu Gafiteanu? Se tine numai de povesti
cimilituri si poante. Oare fizica a uitat-o toata? Sau l-au angajat
si pe el îmbârligător?

Probabil este la varsta la care nu se mai schimba. A zis ca este fizician, dar il preocupa fasolea, motiv pentru care cred ca a avansat la titlul de fasolar.

virgil a scris:. . . . .
Problema este simpla; un impuls poate fi dat, sau primit. Daca eu ma aflu in particula, orice impuls primesc ii acord semnul pozitiv, si orice impuls dau ii acord semnul negativ. In mod convetional mi-am ales aceste semne. . . . .

Am inteles ce ai afirmat. Eu, in principiu , nu sunt de acord ca
ar exista impuls negativ, fiindca asta conduce la niste falsificari.
Pot fi doua impulsuri pozitive de directie opusa si atunci se
anuleaza. Dar daca admiti ideea de impuls negativ, asta te
indreapta usurel catre impulsul de atractie si atractia fara
suport material. Iar eu asta nu suport.
Concluzia este ca de fapt abordam diferit acelasi fenomen
si nu avem pentru ce ne contrazice.
Zi-ne mai departe despre hipo(micro)cosmos.

Pe orice nivel cosmic avem doua viteze limita. Una este viteza luminii C, iar cealalta este viteza minima, sau viteza initiala V0. Pentru atomul de hidrogen, cel mai simplu sistem binar V0=2,188.10^6m/s. Raportul celor doua viteze ne da numarul de oscilatori binari ce pot forma un sistem complex. Pentru atomi acest numar este Z=137. In realitate nu exista atom cu numarul de sarcina Z=137, deci asta este o limita teoretica, si corespunde cu inversul constantei de structura fina din fizica.
Revenind la hipocosmos, viteza initiala V0 este egala cu viteza luminii C, fapt ce ne arata ca Z=C/V0=1; deci nu pot exista sisteme complexe de oscilatori hipocosmici. Acestia semanand cu un nor de hidrogen, in care electronii ar oscila cu viteza luminii, iar in stare de plasma (stare ionizata) ar genera campul electric. Din aceasta perspectiva electronii ar fi un ghem de franjuri facute din inlantuirea acestor corpusculi, a caror densitate liniara este egala cu epsilon ce caracterizeaza vidul.

Ce ai scris mai sus, reprezinta cunostinte despre un nivel cunoscut al
hiopcosmosului. Hidrogen, electroni, protoni, chiar si particulele mai
mici, sunt cunoscute, exista date despre ele. Crezi ca nivelul cunoscut
astazi este fundul sacului? Dece ar fi asa? Se stie deja ca unele dintre
acestea au alte componente mai adânc in infinitul mic.
Ar trebui sa precizezi daca cercetarea ta vizeaza un hipocosmos care
reprezinta un nivel maxim posibil in infinitul mic, sau admite prezumtia
ca acest nivel poate avansa si constantele acelea vor continua sa fie
valabile.

virgil_48 a scris:Ce ai scris mai sus, reprezinta cunostinte despre un nivel cunoscut al
hiopcosmosului. Hidrogen, electroni, protoni, chiar si particulele mai
mici, sunt cunoscute, exista date despre ele. Crezi ca nivelul cunoscut
astazi este fundul sacului? Dece ar fi asa? Se stie deja ca unele dintre
acestea au alte componente mai adânc in infinitul mic.
Ar trebui sa precizezi daca cercetarea ta vizeaza un hipocosmos care
reprezinta un nivel maxim posibil in infinitul mic, sau admite prezumtia
ca acest nivel poate avansa si constantele acelea vor continua sa fie
valabile.

Ca sa fac afirmatii despre un posibil nivel si mai scazut, ar fi necesar sa am un punct de plecare de unde sa fac o extrapolare. teoria mea nu-mi permite sa patrund mai adanc in tainele materiei. Pentru mine hipocosmosul este nivelul zero de existenta a materiei  care respecta aceleasi reguli in care Z=c/V0, numai ca V0=c; din acest motiv Z=c/c=1; Sub acest nivel probabil materia daca exista, se organizeaza dupa alte reguli.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Ce ai scris mai sus, reprezinta cunostinte despre un nivel cunoscut al
hiopcosmosului. Hidrogen, electroni, protoni, chiar si particulele mai
mici, sunt cunoscute, exista date despre ele. Crezi ca nivelul cunoscut
astazi este fundul sacului? Dece ar fi asa? Se stie deja ca unele dintre
acestea au alte componente mai adânc in infinitul mic.
Ar trebui sa precizezi daca cercetarea ta vizeaza un hipocosmos care
reprezinta un nivel maxim posibil in infinitul mic, sau admite prezumtia
ca acest nivel poate avansa si constantele acelea vor continua sa fie
valabile.

Ca sa fac afirmatii despre un posibil nivel si mai scazut, ar fi necesar sa am un punct de plecare de unde sa fac o extrapolare. teoria mea nu-mi permite sa patrund mai adanc in tainele materiei. Pentru mine hipocosmosul este nivelul zero de existenta a materiei  care respecta aceleasi reguli in care Z=c/V0, numai ca V0=c; din acest motiv Z=c/c=1; Sub acest nivel probabil materia daca exista, se organizeaza dupa alte reguli.

De fapt Z=1 inseamna ca nu poate exista decat un singur oscilator elementar dupa modelul hidrogenului. Deci hipocosmosul este primul nivel de organizare a materiei in oscilatori armonici, si arata ca un nor cosmic de hidrogen. Este posibil ca sub acest nivel sa existe chaosul, o stare ionizata in care particulele au o distributie statistica uniforma din punct de vedere energetic, dar sunt lipsite de orice forma de organizare in sisteme armonice.
Studiind sirul numerelor ce formeaza constantele de similitudine pentru nivelurile cosmice, rezulta intr-adevar si aceasta posibilitate.

Privind acest sir de particule, prima notata ci m0, ar fi responsabila de crearea spatiului, in care se regasesc toate celelalte in diferite forme de organizare.

virgil a scris:. . . . .

Privind acest sir de particule, prima notata ci m0, ar fi responsabila de crearea spatiului, in care se regasesc toate celelalte in diferite forme de organizare.

Poate ca cercetarea ta are o semnificatie si o importanta pe care
nu o apreciem noi aici cum se cuvine. Dar spatiu creat de particula,
sau spatiul particula, desi am mai vazut si in alta parte aceasta
sofisticarie, mi se pare exagerat. Incepe sa devina un melanj din
care ulterior pot iesi tot felul de fantome.
Din ce vad, cercetarea ta ar permite o departajare neta si clara a
componentelor Universului. Dece trebuie sa o complici? Dai apa la
moara fanteziilor la moda?