Despre credinţă şi religie

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Păreri despre Pavel Coruţ”]

Virgil, faci aceiasi greseala pe care o fac toti oamenii de rand; confunda religia cu credinta. Religia reprezinta o metoda de manipulare si control (nu neaparat si permanent tendentioasa) a maselor de oameni - in cazul religiei crestine prin intermediul instutiei bisericesti, iar credinta este ceva intim si intrisec fiecarei persoane, aflandu-se dincolo de institutii si corp fizic.

Bordan a scris:Mie îmi ajunge credința ca să-i țin în șah pe științifici, fiindcă întreagă știință e credință. Nu există pe lumea asta nici un științific care să poată demonstra unui credincios că nu crede științific. Sunt foarte viteji ascunși după paravanul științei, dar fiecare în parte îs gata ca bateria, nu mai știu nimic, aceeași placă zgârâiată a tătucului.

Întreaga știință a zilelor noastre este gaura neagră a credinței, bezna minții habotnicilor întunericului acestui sfârșit de ciclu.

Ce e spațiul, timpul, materia, antimateria, materia neagră, energia alba-neagră, gravitația și vibrația ... ori fibrilația orgasmelor minților bolnave, găuri de tot felul ... etc. etc ... decât o religie turnată în formă științifică pe cd-ul idioților?

Vorbim în topicul despre credință și religie, fiindcă totul e credință și religie, știință fiind doar bezna minții credulilor, gaura neagră a timpului din găuacea spațiului. Să nu merg mai încolo, la poezii, că-i fac mat în două mutări ...

Heei, Bordan, nu fi asa pornit. Ca sa fiu rautacios, se cunoaste ca ai dat cep la butoiul cu vin. Dupa credinta ta nu ai fi avut niciodata calculator si internet. Lasa stiinta sa lucreze si pentru tine, si nu o mai blama, pentru ca este folositoare oamenilor. Sa nu-mi amintesti de razboaie, rachete si scuturi antiracheta, ca astea au aparut tot din dorinta nesabuita a oamenilor de a-si impune religia, limba sau obiceiurile. Stiinta este calea dreapta spre cunoastere, pe cand religia este calea inspirata dar neverificata de nimeni. Omul are nevoie de convingeri, si vrea sa pipaie cu mana lui coasta impunsa a mantuitorului, ca sa creada in el.

Bordan a scris:Mie îmi ajunge credința ca să-i țin în șah pe științifici, fiindcă întreagă știință e credință. Nu există pe lumea asta nici un științific care să poată demonstra unui credincios că nu crede științific. Sunt foarte viteji ascunși după paravanul științei, dar fiecare în parte îs gata ca bateria, nu mai știu nimic, aceeași placă zgârâiată a tătucului.
Întreaga știință a zilelor noastre este gaura neagră a credinței, bezna minții habotnicilor întunericului acestui sfârșit de ciclu.
Ce e spațiul, timpul, materia, antimateria, materia neagră, energia alba-neagră, gravitația și vibrația ... ori fibrilația orgasmelor minților bolnave, găuri de tot felul ... etc. etc ... decât o religie turnată în formă științifică pe cd-ul idioților? . . . . .

Si tu crezi ca daca toata stiinta ar fi gresita, acest fapt ar face vreo credinta mai
adevarata? Antitezele sunt stiinta - pseudostiinta, credinta - ateism. Daca le
amesteci, faci un talmes - balmes din care nu mai iesi si la sfarsitul unei dispute
fiecare crede ca a avut dreptate. Ce am observat in ultima vreme este ca propagandistii
religiei au devenit mai agresivi decat erau propagandistii comunisti.

După voi, n-am voie nici să cred ce cred, mai ales că mă încadrez în topic?

Eu așa cred, asta e credința mea, că întreaga societate merge într-o direcție greșită. Aceste materializări ale ideilor cu orice preț, a dus la o lume idioată, iar soluțiile sunt exact pe dos, nu să materializăm idei în continuare, ci să idealizăm materii, să însuflețim Natura, să cerem iertare firului ierbii și bradului din munte. Cu cât am progresat material cu atât am regresat spiritual, credința fiind chiar aceste valori spirituale, cinstea, omenia, demnitatea, onestitatea și bunul simț, individ, familie, neam, etc.

Nu să demonstrezi nimănui nimic, cât e de bun unul sau altul, sau cât ești de bun tu față de altul, ci să-ți demonstrezi ție însuți, singura știință după cernerea vremii rămânând ceea ce cunoști tu de tine, cine ești, ce cauți, de unde vii și unde mergi. Celelalte dispar așa cum au apărut. Aici nu e vorba de nici o competiție cu nimeni, ci numai cu tine însuți.

Cam greu și de conștientizat asta, că nu suntem stăpâni pe absolut nimic, dar putem avea totul neavând nimic.

Tot suparat ai ramas.

Cu cât am progresat material cu atât am regresat spiritual, credința fiind chiar aceste valori spirituale, cinstea, omenia, demnitatea, onestitatea și bunul simț, individ, familie, neam, etc.

Nu stiinta este vinovata de aceste regrese spirituale, pentru ca nu in toata lumea s-au pierdut aceste valori. La noi in tara sunt pierdute dupa cinzeci de ani de comunism fortat, de industrializare fortata, de agricultura fortata, de cincinale in patru ani si jumatate, de munci patriotice organizate in timpul sarbatorilor religioase, de transferul fortei de munca de la sat la oras, de trenuri de navetisti ce duhneau a bautura de dimineata, de tigani cersetori, si de tot felul de clanuri de mafioti ajunsi in fruntea tarii, in parlament, in justitie, si peste tot unde mergi. De ce toate aceste rele nu le regasesti in tarile nordice?. Noi ne-am nascut la rascruce de vanturi, intre Turcia si Rusia, care ne-au lasat cele mai proaste obiceiuri de-alungul istoriei noastre framantate cand de razboaie, cand de jaful national. Dorinta de bunastare se naste dintr-o saracie indelungata, cand oamenii nu mai au speranta il abandoneaza si pe D-zeu si se apuca de furat, de jefuit, si de tot ce este mai rau.

Bordan a scris:După voi, n-am voie nici să cred ce cred, mai ales că mă încadrez în topic?
Cu cât am progresat material cu atât am regresat spiritual, credința fiind chiar aceste valori spirituale, cinstea, omenia, demnitatea, onestitatea și bunul simț, individ, familie, neam, etc.

Am toata aprecierea pentru cei ce cred, adica sunt crestini cu
adevarat si aplica in viata lor valorile citate de tine. Dar acestea
nu sunt monopolul lor, nu sunt apanajul religiei. Numai ca in ziua
de astazi, marea majoritate a credinciosilor sunt "de imagine" iar
atei care sa tina la valorile spirituale invocate in citat, sunt cam
in aceeasi proportie cu crestinii adevarati. Iar contributia clerului
si a bisericii la degradarea morala a societatii romanesti este
importanta. Imi pare rau ca am ajuns sa scriu asta, dar asa este.

Eu am mai spus că a crede sau a nu crede e același lucru. Cei ce cred, ce cred? Sau cei ce nu cred, ce nu cred?

Îi mai auzi pe unii întrebând ʺcum poți să fii așa de prost ca să crezi?ʺ ʺDar tu cum poți să fii atât de prost ca să întrebi?ʺ

Ăștia sunt cei cu probleme nerezolvate, care așteaptă tot timpul să le rezolve alții problemele, ei să schelăie doar.

Tradiții și obiceiuri de Sântandrei, de noaptea lupilor

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României. Legenda spune că Andrei a fost cel care a predicat în primele decenii după naşterea lui Iisus pe pământurile Daciei. Tradiţiile și obiceiurile din noaptea de Sântandrei păstreaza numeroase urme precreştine, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sântandrei împarte pradă pentru iarnă pentru fiecărui lup.

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că "îşi vede lupul coadă". Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sântandrei, nimeni nu poate trece.

În noaptea de Sântandrei vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sântandrei se deschid cerurile.

Noaptea strigoilor

În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de "dincolo" după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă "acolo" după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice.
Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe meliță, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.

Prin unele părţi, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară, prin curţile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă.

Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură. Adeseori ei trag şi clopotele de la biserică. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul. Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâi prin funingine. Unii astupă şi hornul sobei. Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: "Ai mâncat usturoi?". Dacă omul răspunde, îl muțeşte; iar dacă tace, se duce în treaba sa şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor

Noaptea de Sântandrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viziteze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducând apă cu gura. Pentru acest colac aduc apa neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină şi sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele îşi mănâncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea.

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice:

"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!"

Atunci, apă din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă.
În seară Sfântului Andrei, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.

Usturoi miraculos

Tot în seară de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi râd în toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul.
Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

În alte zone din ţară noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeşnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară şi până în ziua. Lângă masă, una în dreapta şi una în stânga, stau de straja două babe, care bagă bine de seama că să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineaţă. La această petrecere, vin şi băieţi cu lăutari. Se cânta şi se petrece până în zori.

Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Când vitele-s bolnave, li se da mujdei în borş ori vin şi le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvară. Dacă pleci la drum lung, să iei puţin usturoi cu tine.

Aflarea ursitului în noaptea Sfântului Andrei

Ajunul de Sfântul Andrei aduce multă forfota pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii că să-şi poată află ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urmă. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătate pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apă de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sântandrei .

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea că obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a două zi înainte de miezul nopţii. Dinții pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul sutelor de ani.

Sursa: pg fb Maramureș

Frumoase obiceiuri care iti umplu viata, ca sa uniti de vremelnicia ei. Tocmai respectarea traditiilor dau personalitate unei comunitati de oameni. Traditia reprezinta de fapt prelungirea vietii dincolo de moarte, pentru ca in aceste ritualuri se regaseste orice membru al comunitatii.

Să încerc o altă interpretare a credinței, mai științifică, să vedem ce iese, dacă tot n-am ce face. Omul e om cât mai are opinii, aceasta-i opinia mea ...

Omul are nevoie în lumea asta de un punct de sprijin, de un model, de ceva cu care să poată compara altceva sau pe el. Îi are pe părinți, profesori, șefi, sau alte modele din societate, pe care tinde să le copieze, să le imite și urmeze. Are în față sistemul, fixează coordonatele, și începe socoteala. Copiază îmbrăcămintea, vorbele și faptele, copiază obiceiurile și moda. De obicei modelele de urmat sunt exclusiv materiale, așa cum e știința. Totul se măsoară în bani, mașini, vile, diplome și succese, vremelnice și degradabile, precum materia. De obicei viteza de evoluție a succeselor materiale e direct proporțională cu căderea sau prăbușirea în hăul uitării.

Vreau să fac o paranteză, cu modelele de acum 100 de ani să zic, dintr-o comunitate rurală, de la mine din sat.

Purtau cu toții aceleași veșminte, diferind doar culorile și cusăturile în funcție de vârstă și neam. Pe atunci nu trebuia să spui de-al cui ești și câți ani ai, că se citea pe cămașă. (Nu știu de unde vine expresia că haina îl face pe om, dar pe atunci mândria de a purta haine făcute de tine, te făcea om). Casele erau construite și mobilate după modele bine definite, iar regulile de conviețuire erau fixate și urmate cu strictețe. Să nu mai zic că mai înainte nici nu exista conceptul de proprietate materială, pământul, uneltele și animalele fiind bun comun. Pur și simplu nu aveau ce copia, parte materială vorbesc.

E clar că modelul și referențialul material e relativ, degradabil în timp, se destramă odată cu întreaga materie, trăgând după el toate socotelile. Materia trage spre materie și mizerie, lutul spre pământ, spre haos, ură și scandal.

E, totuși, ceva în lumea asta de care să te agăți? Eu zic că material nu e nimic. Nici un om, fie el ce-o fi, popă, politician, cercetător sau muzician. Ești singur, sau rămâi singur, pe drumul tău, până la urmă, cum ai venit așa te duci, după ce sameni scârbă, cu materia rămasă, între moștenitori. Credința în lucrurile materiale, sau necredința în cele spirituale, e de fapt haosul și manelismul în care se scaldă societatea actuală.

Un poet sau un artist, chiar dacă e ateu, să zic, crede în muza lui, în ceva imaterial, imaginar, de care se agață cu toată convingerea lui. Are un ideal, o idee și un gând într-o lume cu feți frumoși și zâne, o credință în ceva mai presus de gravitațiile terestre, spre vibrațiile celeste. Chiar dacă și poezia lui e prinsă în jocul material, e cu o treaptă mai sus decât materialiștii convinși 100%. Nu cântă și nu scriu poezii nici ei din suflet, cum se laudă, sau n-au bai dacă taie un hectar de pădure pentru prostiile scrise în cărțile lor, că nu le vibrează sufletul la așa ceva.

Pe așa zișii credincioși care se bat în piept cu credința lor, sau se bat de pământ să pupe moaștele nu știu cui, nu-i pun în discuție, fiindcă n-au credință nici cât un bob de muștar, vorba lui Iisus. Credința e ceva intim, în tăcerea ta, fără hau-hau. Nici retragerea de tot din societate, în schiturile munților, nu poate fi o soluție pentru toți, deși eu cred că adevăratul spirit al acestui neam, de care am mai scris, adevăratele valori spirituale, sunt păstrate chiar de acești schimnici.

Zicea părintele Cleopa, că pentru mântuire nu e nevoie să te retragi din societate, ci poți obține gradul de OM între oameni. Mântuirea e chiar acest control al materiei efenere și trecătoare pentru un spirit curat. Că nu crezi în lumină, în Iisus, sau lumina lumii, cum își zicea, în acele valori spirituale propovăduite de el, ca simplitatea, demnitatea, cinstea, omenia și bunul simț, crezi în întuneric, în haos, mizerie și scandal.

După mine asta cred că e adevărata credință, să crezi în calea ta, să-ți urmezi cărarea ta, fără nici un model pământean, ci doar avându-l mentor pe Iisus, lumina lumii și iubirea. Mai zic, chiar dacă plictisesc pe unii, că mintea pe care o avem trebuie să o folosim în găsirea inimii, împăcarea sufletului, liniștea noastră. Asta ar fi, după mine, adevărata credință ... și știință.

Voi ce ziceți de treaba asta, e ceva de capu ei, o nu?

Eu nu zic nimic, decat ca toti apostolii lui Iisus au sfarsit tragic inainte de vreme, mai zic despre cei patruzeci de mucenici ca au sfarsit inecati in lacul inghetat pentru credinta nestramutata. prilej cu care noi mancam mucenici in fiecare an. Mai amintesc ca si in zilele noastre sunt omorati crestinii de catre statul islamic sau sau alti nelegiuiti. Credinta e buna ca sa umple golul din sufletul nostru sau a celor care au un suflet mai mare, dar in rest credinta aduce numai ponoase, este exploatata de  farisei in detrimentul oamenilor naivi si simpli, care asteapta o mangaiere, dar si acea mangaiere trebuie platita celor imbracati in sutane negre. Asa dar mare atentie cui ne daruim inima si sufletul.

Este religia "opiumul popoarelor" sau sevrajul lor?

virgil a scris:Credinta e buna ca sa umple golul din sufletul nostru sau a celor care au un suflet mai mare, dar in rest credinta aduce numai ponoase ...

Până la urmă, Virgile, credința e un lucru intim, pe care ar trebui să-l ții pentru tine, nu să-l împărtășești sau să-l dai exemplu tuturor. Iisus cu apostolii s-au dat exemplu pe ei, să arate lumii că nimic nu contează în fața credinței, nici măcar sacrificiul suprem. Ca să nu mai vorbim de celelalte sacrificii, să fii cel mai sărac dintre bogați, sărac cu duhul, că de acolo vine treaba asta, să ai frigiderul plin de bunătăți iar tu să te culci flămând.

Pacalici a scris:Este religia "opiumul popoarelor"  sau sevrajul lor?

Religia este opium, credința poate duce la sevraj.

M-am minunat și eu până unde se poate ajunge cu intoxicarea, când l-am auzit pe trefaletul șef Daniel, acum câteva zile, condamnând inclusiv psihologia, care recomandă introspecția personală. Nu e voie să gândești cu mintea ta absolut deloc, că au ei grijă să gândească pentru tine.

Dacă te uiți puțin, de curiozitate dacă nu te-ai uitat până acuma, învățăturile lui Iisus sunt întoarse exact pe dos. El îți spune să ai încredere în tine și în capacitățile tale, asta însemnând de fapt credința, nu un moș călare pe nor.

Dacă am separa de religie partea materială, am vedea că credință nu tare mai rămâne.

D-zeu se afla in sufletul fiecaruia, dar in aceiasi masura se afla si opusul sau. Asa ca faptele noastre ne arata de ce parte suntem. Nimeni nu stie mai bine decat noi insine, cui ii inchinam existenta. Desigur un duhovnic poate sa-ti dea sfaturile potrivite atunci cand nu te mai poti aduna, dar nu poate face nimic din ce trebuie sa faci tu insuti. Si anume, sa te inchini la D-zeu, care este in propria ta fiinta, numai el poate scoate din tine ce este mai bun, in cele mai diferite situatii. Cu alte cuvinte; "da Doamne mintea cea de pe urma". D-zeu este busola care iti arata directia de urmat, dar de multe ori in cale se ridica un munte pe care trebuie sa-l ocolesti, desi busola arata alta directie, pentru ca nimic nu este mai important decat viata. Daca ai pierdut viata, ai pierdut si busola vietii, si in curand esti praful imprastiat de puterea vantului. Desigur raman faptele tale bune sau rele, marcate in viata celor din jurul tau. De multe ori auzi vorba; de ce mai muncesti atat, ca nu iei nimic cu tine, dar nu conteaza ce iei, ci conteaza ce ramane in urma ta, un pod, o partie, o fantana, o casa, de care se vor bucura cei care vin dupa tine.

Din acest punct de vedere, bordane , iti apreciez modul de gandire.

De admirat,curajul acestor preoti!...  
Se pare ca suntem... in grafic, cu lucrarea diavolului!  
Monahul Teodot: Răspuns la Comunicatul Patriahului Daniel  

18 September 2015     Prea Fericite Patriarh Daniel, Mai întâi de toate ținem să vă reamintim că Biserica Ortodoxă Română, al cărei cap viu este Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu este un cult religios oarecare din România, ci este Biserica Neamului Românesc, numită mamă de marele poet Mihai Eminescu. A mărturisi Adevărul nu înseamnă a defăima sau a învrăjbi. Știm cu toții că Hristos Iisus este Adevărul absolut întrupat. Islamul este o erezie, un sincretism între creștinism și iudaism, și care orice altă erezie duce în iad. Terenul cu pricina acordat ilegal comunității musulmane fără consultarea poporului român este un teren ce a aparținut familiei martirilor brâncoveni! Anul trecut, 2014, l-ați închinat Sfinților Martiri Brâncoveni, iar anul acesta, 2015, susțineți construirea unei mega-moschei pe pământul sfinților mari mucenici. Oare ce răspuns veți da la Judecată în fața marilor martiri brâncoveni? A se construi în orașul Brâncovenilor, decapitați de musulmani, o mega-moschee, considerăm a fi una dintre cele mai mari blasfemii la care vă faceți părtaș dimpreună cu colaboratorii dvs. din clasa politică! Vă atragem atenția că de multă vreme v-ați abătut de la învățătura Sfinților Părinți și de la faptele Sfinților Voievozi Români! Faptele și atitudinile apostate și anti-românești ale dvs. și ale colaboratorilor nu pot avea alt efect decât atragerea blestemului și a mâniei lui Dumnezeu! Când ați fost ales patriarh ați afirmat (există înregistrare video) că nu veți putea să conduceși Biserica decât cu sprijinul și sfatul tuturor membrilor Bisericii. Pe cine ați consultat din Biserică în această gravă problemă? Știm cu toții că de mai multă vreme sunteți principalul propovăduitor și susținător al ecumenismului în România, numit de sfântul Iustin Popovici și de către părintele teolog Dumitru Stăniloae erezia ereziilor sau panerezia secolului. Problema mega-moscheei se încadrează la ecumenismul inter-religios. Cunoaștem faptele dvs. imorale, cunoaștem apartenența dvs. la această organizație criminală numită masonerie, unde ați ajuns până la gradul 33! Cunoaștem teroarea în care țineți preoțimea ortodoxă românească prin taxe, șantaje, amenințări, caterisiri ș.a.m.d.! Noi ne desolidarizăm de toate ereziile și de toate faptele dvs. apostate și anti-românești! Ne este rușine cu dvs. și nu ne reprezentați demn Biserica! Pentru toate acestea și altele asemănătoare acestora vă cerem insistent prezentarea de urgență a demisiei din toate funcțiile deținute până acum; retragerea într-o mănăstire în vederea plângerii păcatelor, deși un ierarh contemporan, vrednic de cinstire (n.n. IPS Serafim de Pireu) a afirmat în legătură cu faptele apostate ale ecumeniștilor că nici măcar o mucenicie nu mai poate spăla asemenea păcat. Totuși mila lui Dumnezeu este nesfârșită. Au existat în istoria Bisericii episcopi care de frică au trecut la islam, dar la un moment dat pentru rugăciunile mucenicilor s-au întors și au primit și ei cununa mucenicilor. Încă, în istoria Bisericii Ortodoxe Române a existat un ierarh, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, care înainte de preoție a fost mason, dar la sfârșit sa lepădat de masonerie, a scris împotriva ei și s-a mântuit. În fața istoriei Europei or să ne judece ungurii, care sunt eretici, dar care nu primesc refugiați musulmani. A început procesul de islamizare a Europei! Să stăm femi împotrivă și să nu ne facem părtași distrugerii noastre ca neam românesc! Către toți românii din țară și străinătate spunem: Hristos nu va fi învins niciodată, așa că nu te teme turmă mică! Monah Teodot, schimonah Ieremia și un grup de preoți și credincioși 17 septembrie 2015

Chiar daca nu esti credincios, tot esti de acord acesti oameni.

Puterea preoteasca trebuie ingradita de legi bine chibzuite astfel incat poporul sa se simta eliberat de dogmele bisericesti impovaratoare din punct de vedere material si spiritual. Legile tarii sunt cele care trebuie sa inlocuiasca cele zece porunci, deoarece viata este mult mai complexa si nu poate fi pusa doar in zece tipare.

InaltPreaFericitul Daniel (de la "danii=daruri") a declarat ca va renunta la leafa statului daca biserica va primi inapoi imensele averi ce i-au fost secularizate de la Alexandru Ioan Cuza incoace. Cam jumatate din teritoriul tarii, ogoare si paduri si cladiri.
Toata tara ar deveni o imensa manastire, condusa de preoti si calugari.
Plina numai de locasuri si lacasuri de cult, de biserici si manastiri. Unde va trebui sa locuim cu totii.
Multi zic ca popa asta ar fi unealta diavolului, condus fiind de la Moscova, care astfel prin ortodoxie vrea sa controleze zona estica.
Rolul bisericii la alegerea si realegerea lui Ion Iliescu KGB si PSD-Ponta este cunoscut.
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Secularizarea_averilor_m%C4%83n%C4%83stire%C5%9Fti
https://ro.wikipedia.org/wiki/Secularizarea_averilor_m%C4%83n%C4%83stire%C8%99ti
http://www.crestinortodox.ro/religie/secularizarea-averilor-manastiresti-1863-135660.html

Trebuiesc pusi la punct acesti lideri spirituali care au averi nemasurate si neimpozitate.

SÎNVĂSÎI ..

Sînvăsîi este denumirea populară a Sfîntului Vasile, divinitate folclorică extrem de complexă, celebrată în calendarul poporului la 1 ianuarie. Credințele și obiceiurile din această zi au foarte puține tangențe cu Sf. Vasile cel Mare din Capodochia, unul din cei mai importanți părinți ai Bisericii Creștine. Sînvăsîi e un sinonim popular al Anului Nou, iar datinile din această zi sînt legate îndeosebi de renovarea anului, predominînd riturile de purificare, de exorcizare și practicile divinatorii.

Are unele asemănări cu Saturnariile romane, prin excesul de băutură și veselie, de aceea Sfîntul Vasile este considerat patronul viticulturii și al vinului, fiind el însuși bețiv și afemeiat: ʺE bețiv, dar foarte bun, iubește, joacă și cîntă, dar strică și fete. De aceea de ziua lui se fac petreceri și chefuriʺ.

Este, într-un fel, patronul animalelor, mai ales al porcilor, deoarece se crede că în ziua lui se deschid cerurile și animalele vorbesc. Tot în această zi țiganii umblau cu Vasilca, o căpățînă de porc împodobită cu panglici și mărgele. Se mai umblă cu Plugușorul, cu Sorcova și cu Semănatul. Se spune că în noaptea Sfîntului Vasile nimeni nu trebuie să doarmă, căci cine va dormi de ziua lui acela tot anul va dormita.

Principalele datini din seara de Sînvăsîi atestă cu destulă claritate că această sărbătoare s-a constituit mai ales prin transferarea obiceiurilor agrare de primăvară, existente atunci cînd Anul Nou se serba la 1 Martie. Anul Nou (Sînvăsîi) este cea mai încărcată sărbătoare de peste an cu practici magice de toate tipurile. Unele dintre ele, precum Vergelul, au un caracter colectiv. Fetele se adună într-o casă, unde gazdele pun sub o strachină diferite obiecte simbolice; sînt scoase pe rînd, pentru fiecare participantă la joc, și după ele se determină caracterul, profesia și starea socială a viitorului soț.

Extrem de răspîndit este și ghicitul cum va fi anul viitor, sub aspectul vremii și al recoltelor, cu ajutorul Calendarului de ceapă. Deși stihia apei este implicată mai ales în obiceiurile de Bobotează, ea nu lipsește nici de la riturile de purificare practicate de Sînvăsîi. În unele sate, de Anul Nou, fetele, pentru a fi ferite de vrăji, se duceau la un rîu sau pîrîu din apropiere și, dacă era înghețat, făceau o copcă, ca să ia din ea apă să se spele, zicînd: ʺRîuleț, / Sprinten, creț, / Să ne scapi de țipături, / În anul următoriu  / Să fim ca niște flori, / Neninse, / Neatinse, / Nici de brumă, / Nici de ciumă.ʺ

În cadrul practicilor de ghicit premarital se apelează la simboluri-obiecte ale strămoșilor mitici: parii (stîlpii) de la gard, tăietorul de lemne (burucul). Textele incantațiilor magice, rostite la tăietorul de lemne, indică cu destulă claritate asocierea lui Sînvăsîi cu butucul și, ca atare, apartenența acestuia la strămoșii mitici. Fetele se duc la butuc în pielea goală, seamănă cînepă și greblează în jur cu straiele lor. În Transilvania rostesc următorul cîntec: ʺSînvăsîi! M-aș ruga / Pe mine-a mă asculta, / Mie poate / Ca să-mi facă / Ce să-mi placă, / Să-mi trimiți un pețitor ... / Aicea la tăietor! / Să-l apuci să-l aduci .. / Fie mut, fie ciuntat, / Numai să-mi fie bărbat!ʺ

Dacă fata vrea să vadă totuși cum va arăta viitorul soț, atunci merge cu lumînarea de la Paști la fîntînă, își acoperă capul și se uită în fundul fîntînii ca să-și vadă ursitul; poate apela în asemenea cazuri și la vraja cu oglinda. Dar mai simplu este să-și pună înainte de culcare, sub pernă, un obiect, înzestrat cu puteri divinatorii (busuioc, mătrăgună, bucată de pîine de la masa rituală, etc.), ca să-și viseze ursitul.

De un mare ajutor pentru stimularea acestor vise profetice și augurale sînt și incantațiile adresate stelelor și lunii în seara de Sînvăsîi: ʺSfîntă stea! / Te mulțămește / Cu sfintele mătănii / Să-mi trimiți ursitul, / Ursitoriul meu, / În vis să-l văz, / Aievea să-l visez!ʺ

Nu sînt ocolite nici animalele cu valențe profetice: cîinele, boul, porcul. Lătratul cîinelui indică direcția de unde vin pețitorii, numărul guițăturilor sau grohăiturilor porcului indică anii pînă la măritiș, sau se numără loviturile cu piciorul date boului sau vacii pînă se scoală, cînd stau culcați în staul.

Sursa: Pg fb Origini

gafiteanu a scris:Sfant o fi Vasile asta, dar cu ce si-a dobanditu sfintenia ?

Io tare-s curios, gafiteanu, ce înțelegi tu prin sfânt? C-amu capeți numa sfinți ... de Sînvăsîi ...

Cineva fara un sfanț este un sfânt. (cu caractere ne-romanesti asa se scrie: Cineva fara un sfant este un sfant.. Caracterele conteaza. Ce inseamna sa n-ai caractere la tastatura.)

Și boschetarul e fără un șfanț, e sfânt și ala?

Da, e un sfant, ca-i sarac si cu duhul.

Sărac cu duhul înseamnă să fii cel mai sărac între bogați, să postești și să ajuni cu frigiderul lângă tine ....

ʺDegrabă ucenicii lui Libaniu fiind adunaţi, a început Vasile a-i învăţa: "Să aveţi curăţie sufletească, nepătimire trupească, purtare blânda, grai cumpănit, cuvânt cu bună rânduială, hrană şi băutură măsurată, înaintea celor mai mari tăcere, înaintea celor mai înţelepţi luare-aminte, la cei mai bătrâni supunere, să aveţi spre cei asemenea cu voi şi spre cei mai mici dragoste nefăţarnică, de cei răi, pătimaşi şi iubitori de trup să vă depărtaţi şi puţin să grăiţi, dar mai mult să înţelegeţi, să nu fiţi fără de socoteală în cuvânt, să nu prisosiţi cu vorba, să nu fiţi îndrăzneţi la râs, cu sfială să vă împodobiţi şi cu femeile cele necurate să nu vorbiţi, să aveţi în jos căutarea, iar sufletul sus, să fugiţi de cuvintele cele împotrivă; dregătorie dăscălească să nu doriţi, cinstea acestei lumi întru nimic s-o socotiţi.

Iar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plată s-o aştepte şi veşnica răsplătire de la Iisus Hristos, Domnul nostru". Acestea zicându-le Vasile către ucenicii lui Libaniu şi ei ascultând nu fără de mirare, iarăşi a plecat cu Eubul în cale.ʺ

Sfântul Vasile a fost sărac cu duhul, că și-a donat toată averea săracilor cu diugu ... Nu te regăsești printre învățătura Sfântului Vasile?

Banul, aurul si femeia sunt cauzele tuturor relelor.
Mai intai Dumnezeu a facut femeia. Si cum nu-i era indeajuns acest rau lui Adam, a dat aurul, ca s-o tina intro colivie. Si cum s-o inmultit populatia si nu mai era indeajuns aur, au aparut ca inlocuitor banii, un fals al aurului.
Daca ar disparea femeia, ar dispare si tot raul din lume, ca nu vom mai avea ce face cu aurul si banii.
De aceea sfintii se aleg numai dintre cei fara de femeie, dintre impotenti.

Pentru unii, nu pentru toți. Sunt mulți care nu dau doi bani pe ele, și pe nimic din lumea asta exterioară, ci doar pe aia interioară, pe legile cerului, nu ale pământului. Ăia nici n-au nevoie de nimic de la nimeni, nu le auzi gura veci.

Am vrut numai să-ți spun că cine râde de ceva ce nu înțelege s-ar putea să rămână idiot. Dar nu-i cazul tău ...

N-am avut vreme să termin ce-am avut de spus mai sus, că am avut un urător și-o fo musai să stau cu el la un pahar de horincă, așa că mai continuăm ...  

Gafitene, sper că ești deacord cu mine că fiecare individ e individual, are propriile observații sau informații, propriile înțelegeri ale lor, propriile cunoștințe. Ighen? No, dacă tu ești unicat în acest spațiu timp, cum îți permiți să mă judeci pe mine? De ce ar trebui să fiu ca și tine? Avem alte sisteme, alte repere și referențiale, alte condiții de mediu, alt spațiu și timp, alți moși și strămoși, alte ... ce te îndreptățește pe tine ca să mă judeci pe mine? Ce reper ai tu în lumea asta mai solid și mai bun ca al meu? Sau ai reușit să-ți schimbi sexul cu unul mai vârtos și ți-a dăruit înțelepciunea și veșnicia?

Da de cand te consideri Bordane un sfant ? Eu sunt liber cercetator si cercetez vietile sfintilor. De unde sa stiu ca ceva din rezultatele cercetarilor mele ti se potrivesc, si te-ai simtit vizat, Doamne iarta-ma.
Si hai sa te si judec oleaca, ca singur ai declarat c-ai dat ceva horinca pe gat. Frumos iti sade sfantule sa te infrupti din cele lumesti.
"Sfantul Petru si Dumitru beau vinul cu hectolitru,
Dumnezeu ca Tata Mare cinstea whisky cu caldarea."

Tu n-ai auzit pînă amu de sfîntul Bordan, ce lodește barosan din dureri de moroșan? Ai grijă cum cercetezi, să nu dai de sfinții părinți ai întunericului, c-apoi ai pus-o de tot ... caput ... )

Gafitene, te-am mai văzut emițînd judecăți generale la adresa poporului român, atît trecut cît și prezent, cum că ar fi vai de capul lui, un deț de vodcă și-un bagău. Probabil pe unde trăiești tu sînt numai aurolaci prin cutii de carton cu punga la nas, din care mai văd și eu destui, nu-i vorbă. În general în orașe, în cetățile luminate, pe la sate mai puțini. Vorbesc prin satele maramureșene, nu generalizez și io.

Dar sînt sate în Maramureș unde timpul a rămas încremenit cu o sută de ani în urmă, o lume rostuită după niște legi care pe noi ne depășesc, o lume a bunului simț, care își scot pălăria în fața ta, chiar dacă de văd cu punga la nas.

Eu de aici plec și am plecat spre trecut, din prezentul satului maramureșan unde nu a ajuns plugul civilizator, o civilizație a lemnului și simplității, a demnității și moralității, cu semne, simboluri și îndemnuri dintr-o altă lume. Dacă nu crezi te invit să vezi, dar pînă atunci să nu-ți mai aud gura cum că neamul meu ar fi cîștigat la loz în plic ... poate al tău ... Cercetează ce vrei și cît vrei, dar judecățile care mă vizează și pe mine ține-le pentru tine ... pînă țî bine!