Nu sunt de acord cu explicaţia actuală a magnetismului planetar

Iată o altă secţiune în care puteţi spune liber tot ce aveţi pe suflet. Aveţi multe de spus aici, nu-i aşa? Şi eu am!

Fizica actuală spune că în miezul Pământului ar exista curenţi electrici care produc câmpul magnetic terestru. Ei bine, aşa cum am arătat şi pe topicul recent despre momentul magnetic, eu nu sunt de acord cu asta. Consider că temperaturile din miez sunt mai mari decât temperaturile Curie, deci acolo nu pot exista magneţi permanenţi. De asemenea, dacă nu există magneţi, atunci trebuie să existe curenţi (foarte intenşi). Dar nici curenţi nu pot exista, căci efectul Joule i-ar estompa foarte rapid. Unde mai punem că există o teoremă care face imposibilă apariţia sau menţinerea unei direcţii constante a unui eventual câmp magnetic produs prin eventualii curenţi electrici misterioşi care ar trebui inventaţi în miez.

Ce mai, am toate motivele să nu fiu de acord cu teoria dinamului. Voi cum staţi la capitolul ăsta?

Nici eu nu sunt de acord cu teoria magnetismului planetar, insa nici nu am alte certitudini ci doar presupuneri. Cateva articole interesante:

- Popular Science 1944 - Felix Ehrenhart - Magic with magnetism
- Radio Craft Magazine 1944 - Felix Ehrenhaft - Magnetic Current Discovery Of The Age
- ELECTRICITY AND MAGNETISM occur everywhere in nature
- The Etheric Origins of Gravity, Electricity, and Magnetism
- 1914 - Francis E. Nipher - Experimental studies in electricity and magnetism
- Ed Leedskalnin - Magnetic Current

sadang a scris:Nici eu nu sunt de acord cu teoria magnetismului planetar, insa nici nu am alte certitudini ci doar presupuneri.

Păi, să vedem atunci presupunerile! Cu siguranţă trebuie să fie interesante. Un om atât de citit care nu este de acord cu teoria actuală trebuie să spună ceva interesant şi util.

Eu zic că experimentul acela nu poate spune absolut nimic despre câmpul magnetic produs de Pământ, ci este un alt absorbant de fonduri ca atâtea altele. Sferele acelea se află deja în câmp gravitaţional intens (de 1g), precum şi în câmp magnetic intens (cel terestru), temperatura de 105 grade este absolut ridicolă pentru asemenea pretenţii (mult sub temperaturile Curie care au un cuvânt greu de spus în acest domeniu), iar separarea lichidului de interior aruncă în derizoriu tot experimentul în raport cu ceea ce vrea să demonstreze.

Asta e. Asta e Fizica noastră şi fizicienii noştri şi nu putem avea pretenţii mai mari de la ei.

Abel, decat sa merg pe mana teoriei oficiale, eu personal il prefer pe WoodyCad si teoria lui. Sau pe toti ceilalti multi, care au facut cate ceva ce nu poate fi explicat de catre stiinta dogmatico-materialist-stiintifica actuala.

Stim ce este magnetismul? Nu! Stiinta nu explica ce este magnetismul ci modul de manifestare al acestuia prin prisma efectelor constatate. Ca de altfel cu mai toate manifestarile. Asta nu este stiinta ci prosteala pe fata. Superficialitate!

Pana sa ajungem sa intelegem ce este magnetismul terestru ar trebui sa intelegem ce este magnetismul. Iar opinia mea este ca magnetismul, gravitatia, electricitatea sunt manifestari diferite ale unei cauze comune. Acel ether, pe care caut sa-l inteleg de cativa ani buni. Si din ce am inteles pana acum acel ether este unul dinamic, nu static. Iar dinamica nu este una liniara ci vortexiala. In toate aspectele si la toate nivelele. Uite doua viziuni, in ordinea importantei lor, care mie mi se par foarte adevarate:

- John Keely: Music
- Summation of Tesla's Dynamic Theory of Gravity

sadang a scris:Abel, decat sa merg pe mana teoriei oficiale, eu personal il prefer pe WoodyCad si teoria lui. Sau pe toti ceilalti multi, care au facut cate ceva ce nu poate fi explicat de catre stiinta dogmatico-materialist-stiintifica actuala.

Evident, nu putem cădea în extrema de a prefera pseudoştiinţa (sau Ştiinţa de faţadă). De bine, de rău, Fizica actuală încearcă să explice cât mai multe lucruri. De exemplu, WoodyCAD nu ne arată nici a milioana parte din ceea ce ne arată (corect) Fizica actuală.

Stim ce este magnetismul? Nu! Stiinta nu explica ce este magnetismul ci modul de manifestare al acestuia prin prisma efectelor constatate. Ca de altfel cu mai toate manifestarile.

Într-adevăr, Fizica actuală nu ştie ce este magnetismul. Mai rău este că nu toţi profesorii sau fizicienii ştiu asta şi, prin ignoranţa lor, prin suficienţa lor, înăbuşă inventivitatea studenţilor care ar putea să aprofundeze chestiunea cu mintea lor proaspătă şi neîntinată de prejudecăţi.

Asta nu este stiinta ci prosteala pe fata. Superficialitate!

E o oarecare superficialitate. Însă ea provine din ignoranţă, nu din intenţie. Cel puţin aşa sper să fie...

Pana sa ajungem sa intelegem ce este magnetismul terestru ar trebui sa intelegem ce este magnetismul. Iar opinia mea este ca magnetismul, gravitatia, electricitatea sunt manifestari diferite ale unei cauze comune.

Sunt de acord că au o cauză comună. Această cauză este: mişcarea mecanică şi variaţiile ei.

Uite doua viziuni

Consider că a cam venit vremea să trecem la viziuni matematice, nu filozofice. Nu este suficientă vorbăria în acest domeniu. Problemele acestea trebuie abordate cantitativ. Iar teorema de recurenţă are un cuvânt greu de spus în Fizica viitorului şi aştept cu nerăbdare să vă văd că o aprofundaţi.

Admir predispozitia ta pentru matematica, insa eu sunt mai degaraba interesat de aplicabilitatea ei in practica experimentala a ceea ce ma intereseaza, si nu sunt interesat de cercetare in domeniul matematicii.

Desigur, faptul că doresc să transpun rezultatele matematicii în Fizică denotă că mă interesează şi pe mine ce posibilităţi practice are ea în Fizica actuală, în Fizică. Însă, mă refer mai degrabă la faptul că nu este suficient (ca eu) să spun că „mişcarea unui corp neutru produce câmp magnetic” (care este simplă filozofie), ci trebuie spus şi cât câmp magnetic produce un corp de o anumită masă şi cu o mişcare de un anumit fel. Iar pentru acest „cât” teorema de recurenţă ne spune ceva nou, ceva demn de luat în seamă mult mai serios ca şi până acum.

O primă ipoteză cantitativă pe care am emis-o privind magnetismul produs de mişcare a fost aceea că intensitatea câmpului este proporţională cu produsul dintre masă şi viteza unghiulară.

Totuşi, această proporţionalitate nu mă mulţumeşte pe deplin, pentru că produsul dintre masă şi viteza de rotaţie este un invariant relativist, pe când intensitatea câmpului magnetic nu este un asemenea invariant. Aşa că rămâne de explorat dacă nu cumva este vorba de proporţionalitatea cu pătratul masei, nu doar cu masa.

...„mişcarea unui corp neutru produce câmp magnetic” (care este simplă filozofie), ci trebuie spus şi cât câmp magnetic...

Miscarea unui corp neutru in raport cu ce? Nu este filozofie deloc, este divergenta intre miscarea intr-un spatiu gol in care este nevoie de campuri pentru a putea explica actiunea la distanta, si miscarea intr-un spatiu plin de ether care schimba fundamental premizele teoretice si experimentale.

Daca campul magnetic este generat de catre magnet insusi, atunci trebuie sa putem influenta alt magnet prin intermediul campului. Si asa se si intampla. Si explicatia data este valabila tot pentru spatiul gol. Adica interactiunea campurilor, aceste campuri magnetice fiind o proprietate a magnetului. A structurii acestuia... domeniile magnetice. Daca ar fi asa atunci cum poti tu explica urmatorul experiment, pe care le-am facut si eu personal si rezultatul este exact ca cel din filmulete! Te rog sa te uiti la ele!

- Faraday's Paradox
- Magnetic Field Axial Rotation

Si suplimentar pentru al doilea film, observa te rog cele doua culori care apar pe ecranul tubului catodic, si dipunerea spatiala a acestora. Aceasta dispunere intertesuta de 3 verzi si trei albastre (si eventual un punct central rosu) apare indiferent de forma fizica a magnetului. Si asta este doar o proiectie 2D a unui camp (forme eterice) magnetic 3D. Cu putina imaginatie poti descoperi singur ce forma 3D are!

Din aceste experimente reiese clar ca, campul magnetic nu este o proprietate a magnetului ci a mediului (eterului pe care acesta in antreneaza) imediat inconjurator acestuia. Cel putin asa vad si inteleg eu! Insa astept si parerea ta!

sadang a scris:Miscarea unui corp neutru in raport cu ce?

În raport cu observatorul care măsoară efectele.

Daca ar fi asa atunci cum poti tu explica urmatorul experiment, pe care le-am facut si eu personal si rezultatul este exact ca cel din filmulete! Te rog sa te uiti la ele!

- Faraday's Paradox
- Magnetic Field Axial Rotation

Si suplimentar pentru al doilea film, observa te rog cele doua culori care apar pe ecranul tubului catodic, si dipunerea spatiala a acestora. Aceasta dispunere intertesuta de 3 verzi si trei albastre (si eventual un punct central rosu) apare indiferent de forma fizica a magnetului. Si asta este doar o proiectie 2D a unui camp (forme eterice) magnetic 3D. Cu putina imaginatie poti descoperi singur ce forma 3D are!

Am urmărit cu interes ambele filmuleţe. După ce l-am văzut pe primul, deja mă gândeam să-ţi spun că este prea rudimentar pentru a releva ceva interesant (forţe de frecare mari în rulment, durata mică a experimentului, etcetera), însă văzându-l pe al doilea, care este mult mai sensibil şi mai profund, am rămas fascinat şi m-am abonat la canalul respectiv. Asemenea preocupări valoroase ale amatorilor sau profesioniştilor denotă că încă mai sunt multe lucruri neînţelese privind magnetismul, deşi Fizica pare atât de înaintată în acest domeniu.

Vreau să subliniez totuşi că experimentele prezentate nu sunt concludente în ceea ce vor ele să scoată în evidenţă, cel puţin din perspectiva viziunii mele despre câmpul magnetic. Aşa cum comenta şi @forevereternal22 la cel de-al doilea filmuleţ, vitezele de rotaţie cu care s-a experimentat sunt neglijabile pentru a putea observa vreun efect suplimentar. Dacă, aşa cum presupun eu, câmpul magnetic este datorat momentului cinetic imanent, atunci în interiorul magnetului trebuie să fie particule în rotaţii atât de rapide încât micile clătinări din exterior să fie absolut incomparabile cu ele.

Din aceste experimente reiese clar ca, campul magnetic nu este o proprietate a magnetului ci a mediului (eterului pe care acesta in antreneaza) imediat inconjurator acestuia.

Păi, nu spui nimic nou cu asta. Şi Fizica actuală spune că, în cele mai intime amănunte, nu există contact fizic, ci doar câmpuri. Asta mai înseamnă, completez eu, că chiar şi magnetul însuşi este, în ultimă instanţă, doar un conglomerat de câmpuri, fără nimic contondent în componenţa sa.

Şi încă o mică observaţie, de data aceasta, despre eter. Eterul este într-adevăr un mediu, dar un mediu infinit de rarefiat. A spune că există eter este echivalent cu a spune că el nu există, aşa cum a spune că 2+2 nu va fi niciodată egal cu 5 este echivalent cu a spune că 2+2 va fi 5 peste o infinitate de ani. În realitate (care este singurul sistem logic necontradictoriu şi complet) „tertium non datur” (a treia posibilitate nu există). Aşa că am impresia că aceia care vorbesc încă despre existenţa eterului nu i-au înţeles proprietăţile.

...(forţe de frecare mari în rulment, durata mică a experimentului, etcetera)...

Abel, uitate mai atent la primul film. E vorba de un magnet circular pe un rulment. Acesta se invarte liber, cu un alt magnet se poate induce foarte usor o miscare de translatie sau de rotatie. Sau chiar cu o bara metalica. De ce nu merge inducerea miscarii de rotatie de catre magnetul din bormasina? LA asta r trebui sa gasesti raspuns! Eu am incercat de m-am plictisit si degeaba. Nici macar nu se misca, daca planele celor doi magneti sunt paralele. Orice mica inclinare a unuia din ele induce o anumita miscare, insa daca sunt mentinute paralel nu se va intampla nimic. Si atunci ce este magnetismul? A cui proprietate este: a magnetului sau a mediului incomjurator acestuia?

Eterul poate fi extrem de rarefiat sau extrem de dur. Depinde de fenomenele manifestate.

Proprietatile eterului au fost foarte bine cunoscute in antichitate, insa au avut grija marile imperii, inchizitia si alte interese sa rezolve toate marile biblioteci antice.

Ia uite ce spunea Tesla in 20 iulie 1930 in publicatia New York American:


Uite un articol interesant despre magnetismul terestru:
- 1993 - Stefan Marinov - A New Hypotesis for the Origin of Earth's Magnetism

sadang a scris:Abel, uitate mai atent la primul film. E vorba de un magnet circular pe un rulment. Acesta se invarte liber, cu un alt magnet se poate induce foarte usor o miscare de translatie sau de rotatie. Sau chiar cu o bara metalica. De ce nu merge inducerea miscarii de rotatie de catre magnetul din bormasina? LA asta r trebui sa gasesti raspuns! Eu am incercat de m-am plictisit si degeaba. Nici macar nu se misca, daca planele celor doi magneti sunt paralele.

Se pare că nu m-am exprimat eu bine. Cuplul care apare la rotaţia (paralelă a) magnetului este atât de mic încât nu poate urni celalălt magnet datorită forţei de frecare mare din rulment. Deci, vreau să spun că, în conformitate cu teorema de recurenţă, acel cuplu datorat mişcării de rotaţie a magnetului nu se anulează complet, ci devine doar extrem de mic (şi, practic, poate fi neglijat).

Si atunci ce este magnetismul? A cui proprietate este: a magnetului sau a mediului incomjurator acestuia?

Am crezut că am răspuns deja la această întrebare. Am fost şi eu de acord cu faptul că magnetul este „un conglomerat de câmpuri”, ceea ce poate fi interpretat chiar până la a spune că magnetul nici măcar nu există. Da, magnetismul este proprietatea câmpurilor şi cred că asta am clarificat pentru totdeauna.

Eterul poate fi extrem de rarefiat sau extrem de dur.

Este puţin spus „extrem de”. Doar am spus deja că este „infinit de”. Iar infinit de rarefiat este echivalent cu infinit de dur (pentru că ceva infinit de rarefiat nu poate fi mişcat, deformat).

Ia uite ce spunea Tesla in 20 iulie 1930 in publicatia New York American:

Tesla a fost un foarte bun experimentator, cu o intuiţie fenomenală, dar asta nu înseamnă că a înţeles proprietăţile eterului şi teoria relativităţii.

Uite un articol interesant despre magnetismul terestru:
- 1993 - Stefan Marinov - A New Hypotesis for the Origin of Earth's Magnetism

Da, frumos articolul, îmbucurător. Pe mine mă bucură apariţia unor asemenea răbufniri, împotriviri la Fizica atuală. Din câte am înţeles eu în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie pentru a mă concentra, autorul încearcă să explice magnetismul terestru formulând ipoteza că Pământul este încărcat electric. Consider că o asemenea ipoteză nu poate scoate Fizica din „impasul său electromagnetic”, căci rămâne la aceeaşi incapacitate comună de a explica esenţa electromagnetismului. Numai o teorie care leagă direct materia neutră de electromagnetism va putea explica exhaustiv fenomenele în general şi magnetismul terestru în particular.

Pe topicul „Un magnet este un corp cu moment cinetic propriu nenul”

Razvan a scris:

Aşa este, Abel. Câmpul magnetic planetar este generat de un dinam.

Răzvan (şi ceilalţi care aţi mai sperat în capacitatea Fizicii actuale de a explica magnetismul planetar), aş dori să ştiu dacă, în urma mesajului scris de sadang în care un fizician contemporan scrie (în 1993, deci foarte recent) „At the present time we do not know which is the origin of Earth's magnetism.”, mai eşti atât de convins că magnetismul terestru se datorează unui dinam interior. Doar aşa, pentru limpezirea gândurilor şi pentru îndepărtarea prejudecăţilor privind această chestiune...

Fără să intru în amănunte legate de corectitudinea raţionamentului tău anterior (pe baza căruia, din câte am înţeles eu, ideile unui savant cu probleme psihice trebuie neglijate), ţi-am găsit un alt exemplu. Ce părere ai atunci de afirmaţia „The actual cause of the Earth’s magnetic field is unknown.” provenită, de data aceasta, de la o sursă diferită?

Din aceaşi sursă: "However, the dynamo theory is widely accepted as the source of Earth's self-sustaining magnetic field."

Într-adevăr, dar, totuşi, ce părere ai de afirmaţia respectivă, cum că încă nu se cunoaşte cauza câmpului magnetic? Eşti de acord cu asta?

Excelent răspunsul, Răzvan! Într-adevăr, este o contradicţie între a spune că nu se cunoaşte explicaţia unui fenomen şi a spune că se cunoaşte o teorie care explică fenomenul. Dar oare dacă erau puse în ordine inversă cele două afirmaţii (deci prima să spună că avem o teorie şi a doua să spună că totuşi nu cunoaştem fenomenul), atunci o acceptai pe a doua? Contează ordinea în care sunt puse?

Şi ca să te ajut puţin în alegerea propoziţiei adevărate dintre cele două contradictorii, permite-mi să-ţi amintesc că nu se cunoaşte nici originea câmpului magnetic intens al magnetarilor. Cel puţin din punctul meu de vedere, nu este greu să observi că originea celor două câmpuri magnetice nu poate fi atât de diferită încât una să fie cunoscută iar cealaltă nu.

Bineînţeles, problemele ridicate sunt adresate şi celorlalţi care cred în teoria dinamului. Nu-l lăsaţi singur pe Răzvan.

Doamne, voi vreti sa intelegeti universul, cand lucruri simple si elementare sunt doar aparent explicate... superficial, partinitor si dogmatic...

...îi aparţine lui Marinov - un fizician bulgar, cu preocupări în domeniul free energy, perpetuum-mobile şi cu idei împotriva teoriei relativităţii; se pare că ar fi avut şi ceva probleme psihice (din sursa Wikipedia)...

Ce simplu e sa vorbesti fara sa cunosti Razvane. Ce simplu e sa fii partinitor si sa-ti aperi opinia fara a cerceta in profunzime. Ce stii tu despre Marinov? Ce scrie pe Wikipedia doar! Si ei de bun si te rezumi la ce scrie acolo! Scepticismul doar de dragul scepticismului tot dogma se cheama!

Un link despre moartea lui Stefan Marinov, cu o mica cercetare si cateva mentiuni facute de prietenul lui de 20 de ani, doctorul in Fizica si Matematica, profesorul Panos T. Pappas, precum si altii:
- Albert Einstein, Free Energy and The Strange Deaths of Morris K. Jessup and Stefan Marinov

Daca chiar vrei sa intelegi mai multe, ar fi bine sa fii mai atent la detalii. Astea conteaza intotdeauna! Si sincer, ai avea mult mai multe de invatat daca i-ai studia opera si munca de cercetare decat sa citesti despre el din WikiPedia!

- Stefan Marinov Writings

Revenind la magnetismul terestru, un experiment despre magnetism realizat tot de Marinov - un disc incarcat electrostatic care se roteste si un senzor Hall:



a) detectorul este stationar si discul se roteste
b) detectorul se roteste iar discul este stationar
c) detectorul si discul se rotesc cu aceiasi viteza

Interpretarea rezultatelor conform teoriei electromagnetice:
a) Exista miscare relativa intre detector si sarcini -> trebuie sa existe camp magnetic
- corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate
b) Exista miscare relativa intre detector si sarcina -> trebuie sa existe camp magnetic
- nu corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate
c) detectorul este complet stationar relativ la sarcini -> nu trebuie sa existe camp magnetic
- nu corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate

Interpretarea rezultatelor conform teoriei eterice:
a) Exista miscare relativa intre eter si sarcini -> trebuie sa existe camp magnetic
- corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate
b) Sarcinile nu se misca relativ la eter -> nu trebuie sa existe camp magnetic
- corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate
c) Sarcinile se misca relativ la eter -> trebuie sa existe camp magnetic
- corespunde cu observatiile si masuratorile practice efectuate

Cu putin efort de intelegere, studiu personal si atentie la detalii se poate merge si mai departe cu rationamentul si extrapolarile. Chiar si pana la nivelul magnetismului terestru... ca doar "ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos, iar ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus", spunea Toth Atlantul (Hermes Trismegistul) in scrierile lui din tablitele de smarald!

sadang a scris:Cu putin efort de intelegere, studiu personal si atentie la detalii se poate merge si mai departe cu rationamentul si extrapolarile.

Frumoase experimente! M-au uns la inimă!

Am o mică observaţie, totuşi, la punctul b) măcar. De unde ştim că sarcinile de pe disc sunt în repaus? În repaus faţă de cine, faţă de ce, faţă de care eter? Poate că discul o fi în repaus faţă de scoarţa terestră. Dar atunci se mişcă faţă de Soare sau faţă de Galaxie sau faţă de ce vreţi voi. Nu-i aşa? Că doară n-avem noi norocul (sau ghinionul) acela orb ca eterul să fie în repaus tocmai faţă de zgrunţuroasa noastră scoarţă terestră... Sau avem? Şi dacă sarcinile se mişcă cel puţin faţă de Soare (şi încă cu vreo 30 km/s!), unde este atunci câmpul magnetic ce ar trebui să apară?

Razvan a scris:

Şi aici aceaşi contradicţie în exprimare

De acord. Se pare că această contradicţie este omniprezentă şi o întâlnim în mai multe lucrări (lucrări mai oneste, zic eu). Şi atunci ce-i de făcut? O tolerăm la nesfârşit? De ce se mai spune atunci că mecanismul nu se cunoaşte? Ce înseamnă a cunoaşte un mecanism? Nu cumva înseamnă a cunoaşte un mecanism fără probleme, care explică fenomenul în aşa fel încât nimeni nu a descoperit o fisură a mecanismului? Cum e posibil să acceptăm ca fiind valabil un mecanism plin de fisuri?

Hai să rezolvăm întâi, dacă putem, aceste probleme metateoretice.

De unde ştim că sarcinile de pe disc sunt în repaus? În repaus faţă de cine, faţă de ce, faţă de care eter?

Legitime intrebarile! Eterul este doar unul singur ca si proprietati intriseci, insa in cazul de fata ne rezumam doar la sistemul analizat, deoarece ne intereseaza campul magnetic generat de discul incarcat, si se face referire la eterul care poate fi antrenat de miscarea de rotatie a discului, defapt de miscarea sarcinilor electrice ale acestuia. Eterul nu este ceva exterior sistemului analizat ci face parte intriseca din acesta, penetreaza atat discul cat si senzorul Hall.

1995 - Harold Aspden - Discovery of Virtual Inertia

Şi dacă sarcinile se mişcă cel puţin faţă de Soare (şi încă cu vreo 30 km/s!), unde este atunci câmpul magnetic ce ar trebui să apară?

Exact acolo unde este si acum:
- In cazul sistemului disc-eter pentru cazul b campul magnetic nu exista deoarece nu exista miscare relativa intre disc si eter, iar in cazul expus de tine nu conteaza miscarea sarcinii discului fata de soare (30Km/s), deoarece antrenarea eterului se face pe plan local de catre obiectul aflat in miscare, si completez eu, conform cu legea patratica inversa (probabil pe aici pe unde este si legatura intre Fg si Fq). Din punct de vedere relativist acest articol care vorbeste exact despre acest caz si transformarea energiei magnetice in energie cinetica si viceversa, functie de referential, cred ca face putina lumina: The Equivalence of Magnetic and Kinetic Energy
- In cazul Soare-Pamant este evident si clar, unde este si ce este campul magnetic care trebuie sa apara - campul magnetic terestru!

Cat despre dinamica elicoidala sugerata de tine prin miscarile compuse ale dinamicilor sarcinii electrice a discului, a Pamantului, a Soarelui... in 3D, o inteleg insa este prea complicat de analizat acest intreg deodata!

Razvan, eu nu incerc sa te conving de nimic, eu doar expun. Expun paradoxurile stiintei actuale, tocmai pentru a indemna la cercetarea si intelegerea personala a acesteia, pentru ca asta conteaza. Nu doresc sa creez confuzie ci sa starnesc curiozitatea, sa zgandaresc orgolii, arogante, certitudini. Nimic nu este litera de lege, nimic nu trebuie luat ad litteram!

Teoria dinamului este foarte buna intr-un spatiu gol, relativist, plin de campuri de tot soiul! Si este destul de veche: 1958.05 - Scientific American - Earth as a Dynamo!

sadang a scris:Teoria dinamului este foarte buna intr-un spatiu gol

Nu sunt de acord cu asta. Iar la restul chestiunilor despre eter ţi-am răspuns în topicul „Din nou despre eter”.

Producerea campului magnetic in interiorul Pamantului este un proces in miniatura a campurilor magnetice produse pe suprafata Soarelui. Curentii de convectie din magma fierbinte au un circuit inchis, si se desfasoara ca un evantai dinspre centru spre periferie. Datorita miscarii de rotatie a Pamantului in jurul axei, curentii de convectie sunt deviati spre planul ecuatorial. Acesti curenti contin o fractiune formata din atomi ionizati care in circuitul lor inchis se comporta ca un solenoid. Rezultatul consta in campul magnetic exterior miezului fierbinte.

Înainte de a intra în alte amănunte aş vrea să ştiu dacă voi credeţi că magnetismul planetar se produce prin acelaşi mecanism ca şi magnetismul magnetarilor.

Dacă răspunsul este afirmativ, atunci m-aţi scăpat de o întreagă serie de întrebări legate de posibilitatea de formare a unor „curenţi de convecţie” care transportă „atomi ionizaţi”, cum spune virgil. Asta pentru că în magnetari aşa ceva nu mai poate apărea, fiind stele neutronice.

În schimb, dacă răspunsul este negativ, atunci acest topic îşi pierde importanţa scontată şi face loc unui topic mai important despre magnetismul magnetarilor.

Vă mulţumesc pentru răspunsurile voastre minunate de până acum!