Din nou despre eter

Pe topicul „Nu sunt de acord cu explicaţia actuală a magnetismului planetar”

sadang a scris:Eterul este doar unul singur ca si proprietati intriseci

. Ok, e bine de ştiut.

se face referire la eterul care poate fi antrenat de miscarea de rotatie a discului, defapt de miscarea sarcinilor electrice ale acestuia.

N-am înţeles aici. Dacă eterul este unul singur, de ce mai trebuie să se specifice la care eter se face referire?

- In cazul sistemului disc-eter pentru cazul b campul magnetic nu exista deoarece nu exista miscare relativa intre disc si eter

Cum să nu existe? Este eterul în repaus faţă de disc încât să nu existe mişcare relativă între disc şi eter?

iar in cazul expus de tine nu conteaza miscarea sarcinii discului fata de soare (30Km/s)

Cum adică „nu contează”? Contează numai ce ne convine nouă?

deoarece antrenarea eterului se face pe plan local de catre obiectul aflat in miscare

Asta n-am înţeles. Discul se mişcă împreună cu Pământul în jurul Soarelui. Duce Pământul eterul cu el sau nu? Dacă eterul poate fi antrenat, cât timp durează antrenarea? Ajunge eterul după un timp în repaus faţă de corpul care îl antrenează?

N-am înţeles aici. Dacă eterul este unul singur, de ce mai trebuie să se specifice la care eter se face referire?

Sincer nu mai stiu nici eu ce am vrut sa zic... M-am gandit vre-o 3 ceasuri si din perspectiva relativitatii generalizata si din cea a eterului universal static (insa care poate fi antrenat local), si a iesit o mare branza!

Cum să nu existe? Este eterul în repaus faţă de disc încât să nu existe mişcare relativă între disc şi eter?

Aici am facut referire la eterul local prin prisma eterului universal static, nu prin prisma relativitatii generalizate. (tre sa scriu repede cum i-mi vin ideile ca daca le analizez prea mult deja pierd rationamentul si chiar sensul cuvintelor!).

Cum adică „nu contează”? Contează numai ce ne convine nouă?

Bineinteles ca nu, cred ca am vrut sa zic sa analizam doar sistemul respectiv prin prisma celor doua teorii, a premizelor experimentale si a rezultatelor obtinute.

Uite, eu propun sa ne rezumam prima data la acest expriment, doar la sistemul senzor-disc, sa analizam rezultatele ontinute prin prisma celor doua teorii (relativitate si eterul static), si sa stabilim cu ce mergem mai departe.

Sa readucem pentru moment pe Marinov si Miller in atentie.
Marinov calculeaza o inductie terestra, in ipoteza lui, e drept departe de cea reala, luand ca reper soarele(daily rotation), cu viteza unghiulara calculata la perioada de 24 ore.
Sa introducem ipoteze ne-Marinoviene:
-miscare ipotetica relativa de translatie pamant-eter
-miscare ipotetica de rotatie ax pamant- ax vortex eteric
-turatie maxima in "ochiul" (axul)-vortexului eteric (suprapus cu axul terestru)
(A se revedea postarea lui Sandockan din 23.08.2011 cu traiectoria eterica a pamantului in spatiu).
In intelegerea mea, Miller , in contextul celor de mai sus a masurat translatie relativa pamant -eter, nu turatie relativa pamant-eter.

Daca am cunoaste parametrii dielectric/conductivi ai geostructurii pamantului, sarcina electrica globulara la suprafata pamantului si am merge invers pe firul metodei lui Marinov, am afla valoarea vitezei relative unghiulare intre axul pamantului si axul eteric.
Cu a treia ipoteza de mai sus se poate anticipa o turatie relativa mare pamant -eter( pamant lenes-vortex vioi in ax).O asemenea viteza relativa mare ar fi premize pentru o inductie de valoare mai mare in modelul Marinov, care confirma el insusi o valoare insuficienta calculata si nevoia unei alte perspective de calcul.

sadang a scris:Uite, eu propun sa ne rezumam prima data la acest expriment, doar la sistemul senzor-disc, sa analizam rezultatele ontinute prin prisma celor doua teorii (relativitate si eterul static), si sa stabilim cu ce mergem mai departe.

Am pus o mulţime de întrebări şi am impresia că nu mi-ai răspuns la nici una. Aşa că sunt nevoit să le repet oarecum, mai clare.
-1). Eterul „universal, static” faţă de cine este în repaus? Faţă de ce?
-2). Cum se produce antrenarea eterului? Ce parametrii intervin? Cum depinde această antrenare de densitatea corpului sau de temperatura lui sau de mai ştiu eu ce alţi parametri? Cât durează antrenarea? Capătă eterul viteza corpului care îl antrenează sau rămâne mereu „în urma” acestuia?
-3). Sarcinile electrice de pe disc pot produce câmp magnetic doar atunci când discul se roteşte (faţă de eter) sau şi atunci când se translatează? Depinde câmpul magnetic produs de orientarea discului prin eter?

Fără răspunsuri la asemenea întrebări nu putem merge mai departe.

Eugen, după ce îmi adun energiile ca să nu vă omit pe vreunul dintre voi, ţie voi încerca să-ţi răspund pe celălalt topic, că bănuiesc că e mai la subiect.

Ei Abel, asa ma intrebi de parca as fi profesor in teorii alternative! Tu vrei niste solutii iar eu i-mi exprim doar niste puncte de vedere. Insa revenind la experiment eu consider rezultatele obtinute si concluziile trase ca fiind corecte. Nu uita te rog, ca experimentul respectiv a fost realizat de Marinov nu de mine, eu nu l-am reprodus practic, asa ca pot face doar afirmatii sustinute teoretic, atat cat pot intelege. Am sa mai revin dupa ce-l termin de studiat si pe Marinov.

sadang a scris:eu i-mi exprim doar niste puncte de vedere.

Înnţeleg că aceste puncte de vedere sunt perfectibile şi că întrebările mele (chiar dacă încă nu ai răspuns la ele) îţi dau de gândit cu privire la existenţa eterului.

Insa revenind la experiment eu consider rezultatele obtinute si concluziile trase ca fiind corecte.

Dacă le consideri corecte, ar trebui să ai şi un motiv pentru asta. Iar eu încerc să aflu aici acel motiv.

Nu uita te rog, ca experimentul respectiv a fost realizat de Marinov nu de mine, eu nu l-am reprodus practic, asa ca pot face doar afirmatii sustinute teoretic, atat cat pot intelege.

Înţeleg asta şi voi fi mai răbdător. Aştept să-ţi clarifici gândurile ca să poţi răspunde la întrebările pe care le-am adresat celor care mai cred în eter.

Am sa mai revin dupa ce-l termin de studiat si pe Marinov.

Eu zic că este suficient să studiezi cum poţi răspunde la întrebările mele. Dacă vrei, începem cu una singură şi le neglijăm pentru moment pe celelalte. Începem cu întrebarea privind reperul faţă de care eterul este în repaus.

Înnţeleg că aceste puncte de vedere sunt perfectibile şi că întrebările mele (chiar dacă încă nu ai răspuns la ele) îţi dau de gândit cu privire la existenţa eterului.

Nu-mi dai de gandit cu privire la existenta eterului, ci la proprietatile intriseci ale acestuia, pe care oricum nu le pot afla mergand pe modul de gamdire actual, tributar teoriei relativitatii si a spatiului gol plin cu tot felul de campuri, precum si a dualismului unda-corpuscul.

...Începem cu întrebarea privind reperul faţă de care eterul este în repaus.

Asta este o mare greseala. Aici vorbim de doua concepte fundamentale de gandire. Tu faci referire la un concept prin prisma altui concept. E ca si cum eu te-as intreba, care este reperul fata de care lumina este in repaus!

Consider ca trebuie sa dai un reset la ce si cum crezi ca stii despre eter, si sa incerci sa intelegi ca eterul nu este ceva extern la care sa te poti raporta, sau pe care sa-l raportezi la altceva. El este cel din care sunt facute toate particulele cunoscute si tot prin medierea lui se manifesta toate fortele fizice. Cum anume? Asta urmeaza sa aflam prin studiu personal, si eventual expuneri de pareri.

Cat despre relativitate, ia uite ce i-a scris Einstein celui mai bun prieten al sau, Michele Besso, in 1954, cu un an inainte de a muri:
- "I consider it quite possible that physics cannot be based on the field concept, that is, on continuous structures. Then nothing remains of my entire castle in the air, including the theory of gravitation, but also nothing of the rest of modern physics."

sadang a scris:Nu-mi dai de gandit cu privire la existenta eterului, ci la proprietatile intriseci ale acestuia

Ok. Să vedem ce proprietăţi ale eterului vom descoperi aici. Şi să vedem dacă nu cumva ele sunt contradictorii.

Asta este o mare greseala. Aici vorbim de doua concepte fundamentale de gandire. Tu faci referire la un concept prin prisma altui concept. E ca si cum eu te-as intreba, care este reperul fata de care lumina este in repaus!

Eu mă bazez pe teorii care pornesc frumos de la nişte postulate neschimbătoare, mereu aceleaşi. Nu putem jongla aiurea cu noţiunile, spunând că ele au când una, când alta dintre proprietăţi, după bunul nostru plac. Iar problema pusă aici de tine mă duce cu gândul la formularea unui postulat pe care încă voi (cei care credeţi în existenţa eterului) nu l-aţi formulat. Se pare că voi postulaţi că eterul este un mediu material aflat în repaus faţă de orice corp. Aşa o fi?

Consider ca trebuie sa dai un reset la ce si cum crezi ca stii despre eter

Resetul se dă atunci când vii cu o propunere mai bună, mai rezonabilă.

sa incerci sa intelegi ca eterul nu este ceva extern la care sa te poti raporta, sau pe care sa-l raportezi la altceva.

Dacă eterul este un corp, un mediu, atunci el trebuie să aibă o viteză anume faţă de un alt corp, căci orice corp are o viteză. Nu există corp fără viteză, chiar dacă viteza este nulă. Deci trebuie să te poţi raporta la un mediu, dacă el există. Lumina există şi ştim ce viteză are, ştim în ce direcţie se deplasează.

El este cel din care sunt facute toate particulele cunoscute

Dacă vrei ca această afirmaţie să aibă sens, atunci trebuie să admiţi, de exemplu, că electronul este făcut din eter şi că electronul duce cu el mereu aceleaşi particule de eter. Dar atunci din ce sunt făcute particulele de eter, din moment ce ele au o identitate proprie, identitate ce poate fi stabilită măcar prin localizarea lor într-o altă particulă?

uite ce i-a scris Einstein celui mai bun prieten al sau, Michele Besso, in 1954, cu un an inainte de a muri:

Dacă ştii că cuvintele tale sunt răstălmăcite de milioanele de oameni care vin după tine, atunci spre sfârşitul vieţii eşti tentat să lansezi asemenea vorbe fără acoperire, uitând că adevărata Ştiinţă trebuie să aibă nişte baze solide, materializate prin postulate dense care înglobează întreaga noastră cunoaştere despre domeniul respectiv.

- "I consider it quite possible that physics cannot be based on the field concept, that is, on continuous structures."

În ultimă instanţă, existenţa unor discontinuităţi duce la necesitatea explicării deosebirilor dintre goluri şi plinuri. O asemenea explicaţie nu va fi mulţumitoare niciodată, decât atunci când golurile vor fi identice cu plinurile. Dar identitatea dintre goluri şi plinuri este posibilă numai pentru cazul în care plinurile sunt ele însele goluri, deci numai în cazul unui mediu continuu (echivalent cu unul discontinuu) alcătuit din nimicuri. Aceasta este viziunea pe care cred eu că o va avea o Fizică finală, peste milioane de ani de evoluţie.

Duelul asta de citate il putem continua la nesfarsit, ca argumente sunt cu carul, si de o parte si de alta.

Referitor la postulatele neschimbatoare, si atomul indivizibil era un postulat fundamental inca pe la inceputul anilor 1800. Nu exista postulate neschimbatoare decat intr-un cadru teoretic sau/si experimental specificat (stabilit de comun acord). Si doar pentru test! Doar ca o joaca!

Afirm ca nu sunt de acord cu interpretarea data de tine spuselor lui Einstein. Eu zic ca el s-a indoit serios de valabilitatea teoriei relativitatii. Insa era prea tarziu deja. Lumea avea jucaria si se juca intens! Si te-as intreba eu pe tine, si te rog sa te gandesti profund: "Ai macar o singura certitudine!". Nu trebuie musai sa-mi raspunzi scris.

Insa i-mi place ultimul paragraf. Pai ce afirmi tu aici este exact esenta cartii lui Besant, "Occult Chemistry". Iar asta e departe de postulatele stiintifice actuale.

În ultimă instanţă, existenţa unor discontinuităţi duce la necesitatea explicării deosebirilor dintre goluri şi plinuri. O asemenea explicaţie nu va fi mulţumitoare niciodată, decât atunci când golurile vor fi identice cu plinurile. Dar identitatea dintre goluri şi plinuri este posibilă numai pentru cazul în care plinurile sunt ele însele goluri, deci numai în cazul unui mediu continuu (echivalent cu unul discontinuu) alcătuit din nimicuri. Aceasta este viziunea pe care cred eu că o va avea o Fizică finală, peste milioane de ani de evoluţie.

Desi substanta poate fi aceiasi, diferenta intre goluri si plinuri poate consta in orientare. exemplu; pe un stadion, la un meci important spectatorii fac valuri. La inceput au facut valuri care se miscau in sensul acelor de ceas, iar dupa o pauza au facut valuri care se miscau in sens contrar acelor de ceas. daca primele le numesti plinuri, pe urmatoarele le poti numi goluri. Substanta este aceiasi, oamenii nu-si parasesc locurile.

sadang a scris:Referitor la postulatele neschimbatoare, si atomul indivizibil era un postulat fundamental inca pe la inceputul anilor 1800. Nu exista postulate neschimbatoare decat intr-un cadru teoretic sau/si experimental specificat (stabilit de comun acord). Si doar pentru test! Doar ca o joaca!

Păi, postulatele sunt neschimbătoare până când nu le găsim o „fisură”. Eu vorbeam de postulate cărora nu le poate găsi nimeni încă nicio fisură. Ştiinţa „se joacă” cu astfel de postulate, că nu are încotro. Nu avem certitudini absolute (altele decât cele matematice, abstracte). Dacă am fi aşteptat doar certitudini absolute, am fi fost şi astăzi la sapă de lemn. Dar eu cred că tu ştiai asta...

Afirm ca nu sunt de acord cu interpretarea data de tine spuselor lui Einstein. Eu zic ca el s-a indoit serios de valabilitatea teoriei relativitatii.

Nu ne putem îndoi de ceva dacă nu-i cunoaştem „fisurile”. Sau este absurd să ne îndoim de ceva căruia nu i-am găsit încă niciun cusur. Există lucruri pe care trebuie să le acceptăm din moment ce nu am găsit nimic împotriva lor. Crezi că avea Einstein ceva serios împotriva teoriei relativităţii?

Insa era prea tarziu deja. Lumea avea jucaria si se juca intens!

Mă îndoiesc că ăsta ar fi un motiv întemeiat pentru un om de Ştiinţă de a evita publicarea nedumeririlor sale. Adevărul dăruit umanităţii este mai de preţ decât adevărul ţinut pentru tine însuţi. Şi aminteşte-ţi că şi înainte de Einstein lumea „se juca intens” cu mecanica newtoniană şi a venit Einstein ca să spulbere acest joc.

"Ai macar o singura certitudine!". Nu trebuie musai sa-mi raspunzi scris.

Ţi-am răspuns mai sus. Este evident că nu am altfel de certitudini decât matematice (de exemplu, teorema de recurenţă). Totodată, după cum spuneam, este absurd să aştept să-mi pice din cer acele certitudini la care te gândeşti tu. Este chiar dăunător, chiar antiştiinţific. Ştiinţa progresează din aproape în aproape (prin contiguitate), nu brusc.

Insa i-mi place ultimul paragraf. Pai ce afirmi tu aici este exact esenta cartii lui Besant, "Occult Chemistry". Iar asta e departe de postulatele stiintifice actuale.

Bun, mă bucur că nu sunt singur în faţa unor asemenea afirmaţii. Înseamnă că mai am şansa să fiu înţeles (poate chiar în timpul vieţii mele).

Să revenim la eter, atunci. Este altceva eterul decât „nimic”? Dacă da, atunci ce este? Conţine eterul plinuri diferite de goluri?

virgil a scris:Desi substanta poate fi aceiasi, diferenta intre goluri si plinuri poate consta in orientare. exemplu; pe un stadion, la un meci important spectatorii fac valuri. La inceput au facut valuri care se miscau in sensul acelor de ceas, iar dupa o pauza au facut valuri care se miscau in sens contrar acelor de ceas. daca primele le numesti plinuri, pe urmatoarele le poti numi goluri. Substanta este aceiasi, oamenii nu-si parasesc locurile.

Interesantă observaţie! Dar oamenii de pe stadion (şi plinurile, evident) ca să se poată mişca au nevoie de spaţiu, deci au nevoie de goluri. Aşadar, plinurile, ca să se poată orienta, au nevoie de goluri. Plinurile, ca să fie diferite de goluri, trebuie să se mişte. Deci nu este suficientă doar orientarea ca fiind o diferenţă între plinuri şi goluri.

Sau, dacă ai gândit şi mai profund, atunci putem spune că plinurile sunt ele însele nişte nimicuri (goluri) văzute de către observator ca fiind în mişcare. Iar mişcarea ar putea fi interpretată ca fiind un schimb continuu între plinuri şi goluri.

Să vedem atunci cum ne apropie asemenea consideraţii de proprietăţile eterului. Mai precis, aştept să văd dacă putem să cădem de comun acord asupra proprietăţilor pe care le poate avea eterul în aşa fel încât să ne înţelegem cu toţii.

Modelul standard prevede ca materia contine 6 leptoni si 6 quarci, impreuna cu antiparticulele lor. La stadiul actual de cunoastere sunt inclinat sa cred ca aceste particule elementare sunt intr-o stare de energie pasiva, in care materia nu este manifestata. Acesta este eterul. O cuanta de energie proprie unui electron de exemplu, scoate din starea de latenta electronul lasand in urma lui golul sau echivalentul antielectronului. La fel se intampla cu orice particula, manifestata care reprezinta doar 5% din materia universului. Restul fiind materia intunecata, as zice eu materia nemanifestata, sau eterul, si energia.
Materia nemanifestata, este pentru noi ca un univers paralel pentru ca nu poate fi pus in evidenta in lipsa energiei. Noi suntem produsul materiei manifestate, adica materia pusa in evidenta de energie. Energia este produsul trecerii materiei din starea manifestata in starea nemanifestata iar materia fiind granulara si energia este cuantificata.

Din moment ce particulele eterului sunt lipsite de energie, si de dimensiune, normal ca eterul este static in raport cu el insusi, nu prezinta nici o axa de simetrie si nu i se poate asocia nici un vector de miscare, astfel ca nu poate fi pus in evidenta. Nu interactioneaza cu materia in mod direct, si nici cu fotonii. Dar, in cazul unor reactii de dezintegrare de particule, emite sau absoarbe, unele particule si pune in libertate altele facand posibila respectarea legilor de conservare, astfel ca local in orice punct al spatiului bilantul energetic ramane neschimbat.

- În definitiv, cum definiţi eterul şi care sunt proprietăţile lui? - Cine cunoaste aceste proprietati, macar partial, este un fel de zeu!

- E static (în raport cu ce), se mişcă (în raport cu ce)? - Intrebare fundamentata relativist, fara sens cand vorbim despre eter.

- Prezintă permitivităţi pentru anumite câmpuri? - Campurile sunt tot manifestarea eterului.

- Interacţionează cu ele sau cu materia? - Conventional putem spune si asa, insa mai concret este ca le manifesta pe acestea din urma.

- Şi dacă da, ce ecuaţii descriu aceste interacţii? - Ehe, asta poate vei descoperi tu! Eu unul nu stiu sa fie cineva care sa fi scris macar una singura.

In concluzie tu vrei solutii, raspunsuri pe care nu ti le va da nimeni, deoarece cei care inca cauta nu stiu, iar cei ce stiu nu pot spune.

Ediatare:
- am scos citatele, ca-ci am zis ca nu le mai folosesc!

Da Razvane, si-ti va deveni din ce in ce mai clar pe masura ce vei studia! Asta doar daca nu esti si tu plin de "certitudinile" stiintifice actuale. Oricum este vorba despre o optiune personala, consider eu direct proportionala cu dorinta de a intelege!

Sunt de acord cu Răzvan aici, chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu Fizica actuală.

sadang a scris:- E static (în raport cu ce), se mişcă (în raport cu ce)? - Intrebare fundamentata relativist, fara sens cand vorbim despre eter.

Aş vrea nişte amănunte (demonstraţii) pentru ceea ce spui aici. Vreau să-mi explici (demonstrezi) că întrebarea este „fundamentată relativist”, după care vreau să-mi demonstrezi că întrebarea este „fără sens”.

@ Razvan
Da ai dreptate, trebuie definite notiunile ca sa avem un cadru comun de discutie. Insa arata-mi tu mie de unde pot fi luate aceste proprietati ale eterului! Le stii tu cumva, ca eu nu le cunosc! De asta am zis ca trebuie studiu personal. Pentru ca nu sunt definite nicaieri in mod clar, decat incercari sporadice ici colo, in literatura stiintifica dinainte de 1800, insa acolo in alt cadru conceptual si cu alte valente lingvistice si matematice. Daca i-ti pun la dispozitie literatura despre eter, scrisa de diferiti oameni de stiinta de-a lungul vremurilor, esti dispus sa-ti petreci cativa ani din viata studiind? Trebuie multa vointa, motivatie si rabdare. Esti pregatit pentru asa ceva, sau astepti sa rezolve altii aceasta prolema, sa defineasca altii proprietatile eterului, iar tu doar sa te folosesti de acestea in masura in care vei intelege?

@ Abel
Am considerat intrebarea ca fiind fundamentata relativist deoarece nu se poate raporta eterul la nimic, deoarece el este pretutindeni, in esenta lucrurilor, nu inafara lor. Modul de a raporta ceva la altceva este un mod de gandire relativist, in care spatiul este gol iar corpurile materiale sunt distincte intre ele si independente fata de acest spatiu gol, acestea putand fi raportate unele la altele. (Nu-mi povesti de campuri, unde, particule subcuantice ... ca stiu destul de bine fizica secolului)

Abel, intelege ca nu vreau sa te jignesc sub nici o forma, afirmatia ca este fara sens intrebarea nu are aspect peiorativ, ci am considerat ca nu are rost o asemenea intrebare si am explicat mai sus de ce. Nu stiu daca m-am facut inteles. Ma retrag la lucru ca am multe pe cap. Voi reveni in topicurile care ma intereseaza cu diferite materiale pe care le consider imteresante pentru topicul respectiv.

sadang a scris:Da ai dreptate, trebuie definite notiunile ca sa avem un cadru comun de discutie. Insa arata-mi tu mie de unde pot fi luate aceste proprietati ale eterului! Le stii tu cumva, ca eu nu le cunosc! De asta am zis ca trebuie studiu personal. Pentru ca nu sunt definite nicaieri in mod clar, decat incercari sporadice ici colo, in literatura stiintifica dinainte de 1800, insa acolo in alt cadru conceptual si cu alte valente lingvistice si matematice.

Vezi sadang, dacă nici susţinătorii teoriei eterului nu au definit bine proprietăţile lui, cu atât mai puţin eu, unul care nu sunt adeptul acestei teorii, aş putea să o fac.

sadang a scris:@ Abel
Am considerat intrebarea ca fiind fundamentata relativist deoarece nu se poate raporta eterul la nimic, deoarece el este pretutindeni, in esenta lucrurilor, nu inafara lor.

Eterul este pretutindeni? Şi atunci prin ce diferă el de spaţiu? Încercaţi să prezentaţi diferenţele dintre proprietăţile eterului şi proprietăţile altor medii pe care le cunoaştem deja. Nu are rost să mai introducem în Fizică un nume nou (eter) pentru un mediu deja numit (spaţiu). Deci, prin ce diferă eterul de spaţiu?

Mai jos văd că ai pus o poză cu viteza noastră faţă de eter. De aici rezultă că te contrazici, din moment ce se poate stabili viteza faţă de eter. Te contrazici (sau te contrazic acele experimente) când spui că nu ne putem raporta la eter ca la un sistem de referinţă privilegiat. Până la urmă cum e? Avem o oarecare viteză faţă de eter sau nu?

afirmatia ca este fara sens intrebarea nu are aspect peiorativ, ci am considerat ca nu are rost o asemenea intrebare si am explicat mai sus de ce.

Nici eu n-am spus-o ca unul care s-a simţit jignit, ci chiar am dorit să găsesc răspunsul. Şi iată că întrebarea are rost dacă vii cu poze care arată viteza faţă de eter. Deci, s-ar părea că eterul este totuşi un mediu faţă de care putem măsura viteze? Şi avem vreo 200-300 km/s faţă de eter?

Prea multe contradicţii, sadang! Dar le rezolvăm noi pe toate până la urmă, dacă vom dori.

Daca eterul nu exista de ce sunt necesare epsilon si niu, permitivitatile vidului, pentru a stabili viteza constanta a luminii?
De ce viteza luminii scade cand trece prin anumite medii, daca vidul sau eterul din interiorul acestor medii nu si-ar modifica parametrii epsilon si niu.? Modificarea acestor parametri presupune existenta unui mediu.
In cazul unor reactii de dezintegrare de particule, de unde apar particule noi, din moment ce acestea nu erau continute in particulele initiale?
Faptul ca nu poti pune in evidenta eterul, dar poti pune in evidenta efectele lui asupra luminii, cand aceasta trece prin anumite medii, si faptul ca apar particule acolo unde nu erau inainte de reactie, inseamna ca exista un mediu, indiferent cum il numim, care in prezent nu este cunoscut.

Pe topicul "Eterul, eterul", la postarea din 17.01.2010, MM a tradus cateva caracteristici ale eterului in viziunea lui TESLA, conform lucrarii " Summation of Tesla`s Dynamic Teory of Gravity", reactualizata de SADANG pe topicul "...magnetismul terestru", postarea originala a lucrarii fiind meritul lui SANDOCKAN.
Redau mai pe larg concluziile acestei lucrari, in versiunea sintetizata de William R. Lyne :

"1 -eterul este un mediu universal care umple tot spatiul; apare in dinamica relativa fata de pamant care calatoreste prin spatiu.
2-eterul este ultrafin, neutru electric si penetreaza materia.
3-exista o frecventa ultrainalta la echilibru-ZPR (zero poynt radiation) care interpenetreaza eterul si este forma de radiatie electromagnetica cea mai fina si densa, care in conjunctie cu eterul conserva miscarea perpetua universala.
4-eterul in conjunctie cu ZPR este sursa intregii materii si forte.
5-energia nu exista in forma fizica, dar este abilitatea de a crea miscare, ceea ce este echivalent cu forta in timp.
6-cuvantul energie este fictiune, ca si timpul, care este rata miscarii materiei prin spatiul umplut cu eter.
7-toate evenimentele se intampla in prezent, trecutul si viitorul sunt metafore.
8-perturbatiile electromagnetice extrag energie din ZPR , ceea ce este explicabil numai prin teoria eterului.
9-aceasta " free energy" este virtual nelimitata, este universal la lucru,...suma totala a proceselor este zero.
10-deoarece materia este tot timpul in miscare prin spatiu, ea este tot timpul subiectul vantului eteric si ZPR.
11-toate masele in spatiu au proprietati dielectrice.
12-diferente in proprietatile dielectrice cauzeaza schimbari in miscarea electromagnetica in corpuri si in vantul eteric.
13-campul electric terestru creaza efectul schimbarilor dielectrice in eter si masa...
14-diferenta intre schimbarea dielectrica in masa si schimbarea dielectrica afara masei in campul eteric, creaza o forta ...in directia polaritatii negative, precum vantul eteric sufla spre masa; aceasta se numeste gravitatie.
15-toate masele sunt in miscare, au impuls, chiar si cand sunt in repaos fata de pamant.
16-impulsul este rezistenta corpului la schimbarea starii miscarii; in timp ce inertia este rezistenta corpului la schimbarea impulsului, inertia si impulsul se datoreaza aceluiasi lucru, rezistentei tuburilor elicoidale electromagnetice la schimbarea vitezei,directiei, miscarii laterale sau orientarii.
17-in timp ce spatiul si masa au continut electric, moment/inertia sunt electromagnetice in natura, si pot fi sintetizate electromagnetic.
18-toate masele contin sarcina electrostatica, care atunci cand este carata in spatiul umplut cu eter/ZPR de miscarile celeste sau locale, creaza curenti.
19-acesti curenti curg intre mase si eter si sunt mecanismul prin care impulsul este transmis masei in miscare.
20-curentul creaza camp magnetic cand egaleaza si se opune omologilor (?) si da o miscare de rotatie care sa combine campul bidirectional electric-magnetic si curentul in jurul miezurilor eterice irotationale.
21-aceasta miscare de rotatie electromagnetica creaza impuls, asa incat forta de tip surub asupra masei , creaza miscarea lui fata de miezul eteric, de unde forta mecanica este transferata masei atomice asociate .
22-intrucat fenomenele sunt de natura electromagnetica, ele sunt recreate prin sintetizarea conditiilor electromagnetice pe care un corp le manifesta datorita unei anumite stari cinetice.
23-exact cum undele electromagnetice joase trec printr-un corp, unde de o mai mare frecventa ( intre UV si IR) pot cauza eterul sa evidentieze rezistenta lui inertiala."

eugen a scris:
"1 -eterul este un mediu universal care umple tot spatiul; apare in dinamica relativa fata de pamant care calatoreste prin spatiu.

Atunci am avea de a face, pentru prima data, cu fenomenul de frictiune...care ar fi pus capat, mai devreme sau mai tarziu, oricaror orbite ale vreunei planete, in sistemul heliocentric.

Ether-ul este o teoria de presiune gravitationala, posibila doar pe un pamant de forma plata. Ether = pamant plat. Atractie gravitationala = pamant sferic.

Asta nu inteleg cercetatorii care vor sa combine ether-ul cu teoria pamantului sferic, si cu teoria sistemului planetar heliocentric.

Iar personajul istoric Newton stia bine de tot aceste chestiuni; el vorbeste despre felul cum ether-ul pune in miscare insasi planetele, si explica cum gravitatia terestra e complet diferita de gravitatia planetara/stelara.

Atunci am avea de a face, pentru prima data, cu fenomenul de frictiune...care ar fi pus capat, mai devreme sau mai tarziu, oricaror orbite ale vreunei planete, in sistemul heliocentric.

Frictiunea, se manifesta intre corpuri si medii care sunt constituite din atomi sau derivatele lor (ioni, plasma), adica intre intre medii intre care interactioneaza aceleasi campuri de ""contact"".
De exemplu neutrinii traverseaza Pamantul aproape fara sa aiba nici o ciocnire. Totul depinde de sectiunea eficace a particulelor din care este format mediul pe care il traverseaza corpul considerat.
In cazul eterului este vorba de un mediu format din particule de dimensiunea Planck, in care ""plutesc",
particule subatomice de energie negativa, sau cel mult energie zero, iar aceste particule nu se pot manifesta in spatiul real.

Ether-ul este o teoria de presiune gravitationala, posibila doar pe un pamant de forma plata. Ether = pamant plat. Atractie gravitationala = pamant sferic.

De unde ai scos de la naftalina aceasta idee? Ce valoare stiintifica are teoria pamantului plat, in secolul in care se fac calatorii spre planeta Marte, cand sondele spatiale au scanat intregul sistem Solar, cand este cartografiata fiecare metru patrat din Luna, cand au fost scanate inelele lui Saturn si Jupiter, inclusiv satelitii acestora.

[quote="virgil"]

... cand este cartografiata fiecare metru patrat din Luna...

* As vrea sa-mi prezinti niste linkuri, sau alceva daca ai la dispozitie fotografiile (si videul original) urmelor a cosmonautilor americani ce au fost in '69 pe Luna, insa daca e posibil inegral (adica intraga fata a Lunii), apoi in dimensiuni mai mari, mai mari, etc...
**Am auzit, ca cind au fost americanii pe Luna, au gasit obiecte cu unghiuri drepte, corect?! Daca da, atunci cum au aparut aceste obecte?!

ca cind au fost americanii pe Luna

Crezi ca americanii cheltuie miliarde de dolari numai ca sa te prosteasca pe tine sau pe mine? altaceva mai bun nu au de facut? dar Rusii, dar Chinezii, Japonezii, Indienii,
toti au realizat misiuni spatiale, chiar toti sunt la fel?