CE ESTE SPINUL?

Rezumarea primului mesaj :

De la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: În fizică și chimie, spinul este un moment cinetic propriu al unei particule elementare. În mecanica clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici neclasice iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o rotație ci se referă doar la prezența impulsului unghiular. Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii.

[modificare] Descoperirea experimentala a spinului[modificare] Experimentul Stern-GerlachStern și Gerlach (1922) au urmărit sa măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi intr-un câmp magnetic neomogen și încercand sa verifice formula teoretica : μz=-mμb (unde μz este proiectia momentului magnetic orbital, iar μb este magnetonul Bohr-Procopiu). In experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obtinuti cu ajutorul unui cuptor se deplaseaza dupa directia axei x, întâlnind în drum un câmp magnetic orientat dupa axa z, adica perpendicular pe directia de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic poseda o mare neomogenitate în spatiu, și ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forte de marimi diferite, a caror rezultanta imprima dipolului o acceleratie fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în functie de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Daca dipolul atomic s-ar afla intr-un câmp magnetic omogen, forta rezultanta care ar actiona asupra sa ar fi nula, deoarece forta magnetica acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate ca și asupra polului sau sud. S-a dovedit ca atomii în starea s poseda toti același moment magnetic, iar proiectia acestuia pe axa aleasa poate lua doar doua valori: μz=ąμb.

[modificare] Experimentul Einstein-De HaasO bara feromagnetica, atarnata de un fir de cuart, este magnetizata cu ajutorul unui curent ce trece prin bobina, bara efectuand apoi oscilatii de torsiune. Masurarea experimentala a factorului giromagnetic a condus la urmatoarele rezultate:

Raportul γ=-ge/2m0 are o valoare negativa, ceea ce indica ca magnetizarea barei feromagnetice este determinata de mișcarea electronilor;
valoarea factorului Lande, g, nu este egala cu 1 potrivit teoriei lui Schrodinger, ci egala cu doi.
[modificare] Ipoteza Uhlenbeck-GoudsmidtPentru a explica rezultatele celor doua experimente, Uhlenbeck și Goudsmidt (1925) au emis ipoteza, conform careia electronul poseda, pe langa momente orbitale, și momente cinetic și magnetic proprii. Aceste momente au primit denumirea de spin electronic, în legatura cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotatie a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: |s|=sħ=˝ħ, astfel incat proiectia este: sz=msħ=ą˝ħ. Dupa introducerea spinului electronului au primit o interpretare corecta atat proprietățile magnetice ale substantelor, cat și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi.

[modificare] Generalități Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul că particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, și diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat că spinul acestor particule nu poate fi explicat prin postularea ideii că ele sunt compuse din particule și mai mici care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din câte se știe, aceste particule elementare sunt cu adevărat punctiforme. Spinul lor este o proprietate fizică intrinsecă a acestor particule, din aceeași categorie cu masa sau sarcina electrică.

Conform mecanicii cuantice, impulsul unghiular al oricărui sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular , poate lua valori doar conform acestei relații:

unde  este constanta lui Planck redusă, iar s este un număr nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2, 2, etc.), denumit numarul cuantic de spin. De exemplu, electronii (care sunt particule elementare) sunt denumite particule cu "spin-1/2" deoarece spinul lor este s = 1/2.

Spinul fiecărei particule elementare are o valoare S fixă care depinde doar de tipul particulei, și nu poate fi modificat prin niciun mijloc cunoscut (deși este posibil să fie modificată direcția vectorului impuls unghiular). Fiecare electron are s = 1/2. Alte particule elementare cu spin-1/2 sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetică) are spinul 2. Altă particulă ipotetică, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero.

Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, și atomii, este alcătuit din spinurile particulelor constituente, iar impulsul lor unghiular este suma dintre spinul particulelor și impulsul unghiular orbital al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică atât particulelor elementare cât și celor compuse. Se spune despre unele particule compuse că au un spin definit, ca și cele elementare; de exemplu, protonul are spinul 1/2. Prin aceasta se înțelege spinul stării interne de energie minimă a particulei compuse.

[modificare] Spinul particulelor Aproape toate particulele, atat reale, cat si presupuse, au spini cuprinsi intre 0 si 2:

Spin 0: bosonul lui Higgs;
Spin 1/2: electronul, pozitronul, protonul, neutronul, quarcii, etc;
Spin 1: fotonul, bozonii Wą et Z0;
Spin 2: gravitonul.

omuldinluna a scris:Uită-te aici.

Uită-te şi tu că tocmai acolo am contribuit şi eu în decembrie 2011, deci ştiu cu ce se mănâncă problemele voastre. Dar ştiu şi ce de le aveţi.

Eu prezint o foarte mică parte a acestei baze, pentru că am observat că erau o grămadă de nelămuriri pe forum cu privire la ea.

Nu sunt neapărat nelămuriri, ci mai degrabă dezacorduri. Fizica actuală duce la o mulţime de dezacorduri.

măcar legile lui Kepler să-ți fi trecut pe la urechi).

Hmmm... deci crezi că nu am auzit de legile lui Kepler?

Am o curiozitate, dar fiind o întrebare mai personală poți să nu-mi răspunzi deloc sau să-mi lași un mesaj privat (ai cuvântul meu că rămâne între noi răspunsul, nu sunt genul de om care să facă publice comunicări private). Presupun că ai copii sau nepoți, poate mai mari poate mai mici, dacă ar veni la tine și te-ar întreba cam care-i treaba cu stelele și planetele astea, că au auzit că s-ar mișca unele în jurul altora, ce le-ai răspunde? Ai începe să le spui ideile tale, ce țin de teoria elicoidală sau le-ai spune rezultatele ”oficiale”?

E simplu, le-aş pune la dispoziţie ambele variante, cum am făcut de fiecare dată.

Edit: și uite aici ce înseamnă astromecanica aplicată. Vezi bine că e o treabă destul de sofisticată, unde se dau la o parte unele dintre idealizările teoriei, pentru a face loc realității, dar baza este tot ceea ce vă prezint eu.

E sofisticată pentru concepţia actuală, aşa cum a fost şi astronomia lui Ptolemeu până la Copernic.

Abel Cavaşi a scris: Uită-te şi tu că tocmai acolo am contribuit şi eu în decembrie 2011, deci ştiu cu ce se mănâncă problemele voastre. Dar ştiu şi ce de le aveţi.

Atunci mai ai foarte puțin până să le rezolvi.

Nu sunt neapărat nelămuriri, ci mai degrabă dezacorduri. Fizica actuală duce la o mulţime de dezacorduri.

Care sunt acelea??? Există probleme deschise fără discuție, dar nu poți să te faci că nu vezi toate problemele pe care le rezolvă. În particular, teoria pe care o prezint eu, ce dezacorduri prezintă? A trecut deja mai multe teste de consistență internă, cum a fost cel privitor la condițiile pentru circularitate. Exemple precum structura galaxiei sunt inadcvate pentru că acea problemă este mult peste ceea ce-și propune teoria pe care o prezint eu să rezolve. Deci care sunt incosistențele care apar în cele spuse de mine, fie ele de natură matematică, fie de natură experimentală?

Hmmm... deci crezi că nu am auzit de legile lui Kepler?

Nu, n-am vrut să spun asta, deși e posibil să mai treacă și astfel de oameni pe aici, și tocmai de aceea e bne ca astfel de lucruri să fie prezentate. Despre tinerii de azi am dubii destul de serioase însă, la halul în care a ajuns școala. Devin adulți ignoranți după care ne mirăm cât de ușor sunt controlați de grupuri cu diverse interese.

E simplu, le-aş pune la dispoziţie ambele variante, cum am făcut de fiecare dată.

E foarte bine dacă faci așa.

E sofisticată pentru concepţia actuală, aşa cum a fost şi astronomia lui Ptolemeu până la Copernic.

Ceea ce vreau să spun e că rezolvarea unei probleme reale de fizică e mult mai dificilă decât pare dintr-o teorie pusă pe hârtie. E frumos să faci calcule și teorii, dar constați că atunci când trebuie să calculezi ”pe bune” ceva, teoria ta frumoasă poate să nu te ajute cu absolut nimic. Cum am mai scris, dacă s-ar lansa sateliții pe orbită strict cu ceea ce prezint eu aici, ne cădeau toți în cap. Dar asta este baza de la care se pornește, rezultatele sunt corecte, dar în lumea reală trebuie să-ți amintești că nu toate corpurile sunt puncte materiale, că există distribuții de masă neomogene, că mai sunt și alte surse de câmp gravitațional în apropiere, și tot așa.

omuldinluna a scris:

Abel Cavaşi a scris: Uită-te şi tu că tocmai acolo am contribuit şi eu în decembrie 2011, deci ştiu cu ce se mănâncă problemele voastre. Dar ştiu şi ce de le aveţi.

Atunci mai ai foarte puțin până să le rezolvi.

N-am spus asta şi nici nu cred asta. Sunt doar convins că am înţeles o esenţă care ar permite rezolvarea lor, rezolvare pe care eu nu pot s-o fac pentru că nu mi-ar ajunge nici cinci vieţi.

Nu sunt neapărat nelămuriri, ci mai degrabă dezacorduri. Fizica actuală duce la o mulţime de dezacorduri.

Care sunt acelea???

Normal că nu ţi le pot înşira eu aici. Dar, mă refer la dezacordurile pe care le-au semnalat fizicieni uriaşi şi deschişi la minte, de talia lui Einstein şi a lui Feynman. Dacă te vei preface în continuare că nu există, punând asemenea întrebări, voi fi nevoit să te includ în categoria celor mulţi şi trecători.

Există probleme deschise fără discuție, dar nu poți să te faci că nu vezi toate problemele pe care le rezolvă.

Sunt de acord că rezolvă multe (şi epiciclurile lui Ptolemeu explicau multe). Dar pentru mine asta nu este nici pe departe suficient pentru a lua de bun ceea ce se debitează astăzi.

În particular, teoria pe care o prezint eu, ce dezacorduri prezintă?

Dacă ai fi citit lucrarea lui Popescu, ai fi găsit răspunsul acolo. Eu nu am energia necesară pentru a ţi le reproduce aici. Cel puţin pentru moment.

A trecut deja mai multe teste de consistență internă, cum a fost cel privitor la condițiile pentru circularitate.

Eşti prea credul şi se vede că nu ai citit mai nimic despre problemele cu care se confruntă teoria actuală a gravitaţiei. Aaaa, da, consistenţă internă are, dar nu se mulează pe realitate decât foarte aproximativ (precum epiciclurile lui Ptolemeu).

Exemple precum structura galaxiei sunt inadcvate pentru că acea problemă este mult peste ceea ce-și propune teoria pe care o prezint eu să rezolve.

N-ar avea de ce să fie astfel. Dimpotrivă, galaxiile sunt structuri mult mai vechi şi mai stabile decât un amărât de sistem solar, deci la galaxii ar trebui să fie cel mai bine evidenţiată teoria gravitaţiei.

Deci care sunt incosistențele care apar în cele spuse de mine, fie ele de natură matematică, fie de natură experimentală?

Cum ţi-am spus, fă-ţi timp şi citeşte cu mintea deschisă lucrarea lui Popescu şi vei avea toate răspunsurile necesare.

asta este baza de la care se pornește

Susţin în continuare că însăşi baza este greşită, dar sunt de acord că trebuie pornit de la ceva. Problema este să nu văd insistenţe într-o teorie greşită atunci când se propun alternative mai bune.

Identitatea unei particule este data de anumite atribute ca; masa, sarcina, spin, izospin, sarcina leptonica, sarcina barionica, si altele.
Desi aceste atribute pot fi identificate prin experimente, nimeni nu stie exact ce sunt. De exemplu masa; se stie ca masa este variabila cu viteza, se poate masura acest lucru, dar nu se stie in ce consta masa, care este natura ei. Sarcina; este o proprietate a unei particule prin care ea poate interactiona cu altele, dar nimeni nu stie de ce neutrinul nu are sarcina, doar si neutrinul se poate dezintegra la un moment dat intr-o cuanta gama. Sarcina leptonica; face sa se deosebeasca o familie de particule de alta care are sarcina barionica, dar care este diferenta calitativa intre cele doua tipuri de sarcina?
de unde provin aceste sarcini? Spinul; o marime ce poate lua valori cuprinse intre 0 si 2, din momentul cinetic, dar nu reprezinta miscare de rotatie, ci doar o insinuare a acesteia. Sarcina de culoare, proprie quarcilor, o caracteristica ce face posibila interactiunea intre quarci, si transformarile lor, dar prin ce se deosebeste de sarcina electrica, sau sarcina leptonica? in ce consta aceasta din moment ce si quarcii se pot dezintegra in cuante de energie? Astfel, ajungi la concluzia ca toate aceste atribute isi au obarsia in cuanta de energie, dar nu pot fi depistate decat in stadiul de particula, sau ca in momentul transformarii cuantei in particula in mediul inconjurator se regasesc aceste atribute neidentificate inca.
Trebuie sa acceptam ca fizica nu detine adevaruri absolute, dar ceia ce afirma este in concordanta cu observatiile experimentale.

De exemplu masa; se stie ca masa este variabila cu viteza, se poate masura acest lucru, dar nu se stie in ce consta masa, care este natura ei.

.....pai daca nu se stie cum arata ..."maimutocopterul"....de ce va intrebati ...cum zboara el?
Cum intrebi...ce este spinul?.....fara a raspunde la intrebarea.....SPINUL carei mase, spinul a...CE?
....de aceea TEORIA UNIFICATA introduce notiunea de..>MASA GEOMETRODINAMICA...care inseamna CONCRET.."CEVA" ce nu are legatura cu ....stiinta actuala! DE ACEEA ,ca sa intelegeti ce-in spinul ...au fost introduse CONCEPTE FUNDAMENTALE...ce nu au legatura cu ...fizica actuala!
Condensed-matter physics: The emergent and hidden unveiled.
The appearance of an unexplained electronic state in the uranium metal URu2Si2 at low temperatures has long puzzled condensed-matter physicists. The latest experiment on the material sheds light on the process.

....
CE ESTE INEXPLICABILIN FIZICA....ESTE EXPLICABIL IN GEOMETRODINAMICA ELICOIDALA....Acolo realitatea de mai sus arata altfel....nu este o proiectie....nu este PI, asa cum credea Einstein....!

Hai, fii si tu odata serios.

Concluzia pe care o trag este ca spinul reprezinta o entitate intima a fotonului, o forma de energie insuficient cunoscuta, un moment cinetic care consta intr-o unda circulara ( ca valurile facute de suporteri pe stadion), care poate ceda sau absoarbe energie in prezenta campului nuclear destul de intens, energie care la randul ei este cuantificata, luand valorile; 0, 1/2, 1, 3/2, 2,...Mai cred ca spinul se afla in domeniul fortelor tari, pentru ca nici quarcii nu sunt lipsiti de spin, si ca un fel de gluon este lipit de orice entitate fizica, de aceia nu poate fi pus in evidenta individual.
Mai mult decat atat, momentul cinetic al unei particule, in clipa dezintegrarii se poate scinda in doua, in functie de momentul cinetic necesar pentru formarea particulelor rezultante. Deci este o forma de energie capabila sa se transfere partial de la o particula la alta, si arata aproximativ precum campul invartitor din statorul unui motor electric asincron.

Mai, cu spinul treaba sta cam asa, din punct de vedere fizic.

In mecanica clasica, o rotatie a unui sistem fizic este generata de cantitatea fizica numita moment cinetic. Afirmatia asta are un sens matematic precis ce este echivalent cu semnificatia ei imediata si intuitiva pentru toata lumea. Corpurile care poseda moment cinetic se rotesc.

In mecanica cuantica, rolul transformarilor de rotatie este jucat de aceeasi cantitate, anume momentul cinetic, dar rotatia in sine capata o semnificatie mai vasta. Ideea e ca in mecanica cuantica sunt posibile rotatii ale sistemelor fizice in spatii care sunt la randul lor fizice, dar independente de "spatiul obisnuit" ca sa spun asa. Un electron rotit in spatiul spinului nu isi schimba localizarea spatiala, dar isi schimba comportamentul in prezenta unui camp magnetic. La fel, un nucleon rotit in spatiul isospinului ramane pe loc in "spatiul obisnuit" dar pierde sau castiga sarcina electrica.

Astfel, spinul si isospinul sunt proprietati intrinseci ale particulelor, ce joaca un rol similar in fizica lor cu momentul cinetic obisnuit (doar ca le rotesc in alt spatiu, si nu in cel al pozitiilor). Din acest punct de vedere, momentul cinetic orbital si spinul trebuie sa se bucure de aceleasi proprietati, iar rezultatele valabile pentru unul dintre ele este in general valabil si pentru celalalt (dar nu intotdeauna, sunt si diferente). Acum, in mecanica cuantica se arata, si nu e foarte dificil de demonstrat, ca daca o marime fizica se bucura de proprietatile momentului cinetic, in sensul discutat anterior, aceasta marime este cuantificata, si nu poate lua decat valori intregi sau semiintregi pozitive. Totodata, caracterul de moment cinetic impune existenta unor relatii de incertitudine intre componentele marimii fizice discutate. Pentru un moment cinetic cuantic, nu exista stari in care sa fie cunoscute simultan proiectiile acestuia pe 3 axe de coordonate. Exista numai stari de moment cinetic total si proiectie pe o axa, iar pe aceasta axa momentul cinetic nu poate avea orice proiectie, ci numai valori intre modulul sau J si -J, variatia fiind facuta din unitate in unitate.

Acum, intr-o reactie elementara momentul cinetic trebuie sa se conserve, dar conservarea se face independent pe componenta de moment cinetic orbital (daca e cazul) si pe cea de spin. Din acest punct de vedere, cele doua proprietati nu se amesteca, dar e interesant ca se amesteca, spre exemplu, in structura energetica a unui atom sau nucleu. Acolo momentul cinetic orbital si cel de spin cupleaza la un moment cinetic total, si uneori acest efect este foarte puternic.

Cand un foton dezintegreaza intr-o pereche electron pozitron, spinul total se conserva. Gandindu-ma mai bine, nu cred ca este posibila dezintegrarea unui foton intr-un singur electron, in prezenta unui nucleu. Nucleonul care ar primi un plus de 1/2 la spin ar deveni un boson, ori din cate stiu eu, toate starile excitate ale nucleonilor sunt tot particule fermionice. Cred ca fotonul dezintegreaza intotdeauna intr-o pereche electron pozitron (ar merge si in 4, doi electroni si doi pozitroni, cuplati la spin total 1, dar cred ca se intampla extrem de rar asa ceva).

Aproape fiecare propozitie trebuie comentata. daca as stapani mecanica cuantica as fi ceva mai eficient, dar asa sper sa ma fac inteles;

Ideea e ca in mecanica cuantica sunt posibile rotatii ale sistemelor fizice in spatii care sunt la randul lor fizice, dar independente de "spatiul obisnuit" ca sa spun asa. Un electron rotit in spatiul spinului nu isi schimba localizarea spatiala, dar isi schimba comportamentul in prezenta unui camp magnetic.

Mecanica cuantica este o teorie dezvoltata in spatiul fazelor, ceia ce pentru mine inseamna un spatiu virtual, sau imaginar, care nu are nimic cu spatiul real. Din acest motiv multe fenomene perfect explicate in mecanica cuantica, aproape nu au corespondent in spatiul fizic. Aceasta inadvertenta este de fapt formala pentru ca nu exista fenomen in natura care sa nu poata fi explicat in lumea fizica in care traim, cu conditia sa putem aprofunda suficient de mult fenomenele respective.
Astfel afirmi ca;
"Un electron rotit in spatiul spinului nu isi schimba localizarea spatiala, dar isi schimba comportamentul in prezenta unui camp magnetic".
Dar atat electronul cat si campul magnetic se afla in spatiul real, in timp ce momentul cinetic se regaseste intr-un spatiu virtual pe care l-ai numit spatiul spinului. Tocmai aceasta afirmatie mi se pare incorecta, deoarece ascunde un fenomen fizic ce nu poate fi pus in evidenta in mod direct, ci numai prin efectele sale. In explicatia mea, incerc ca in spatiul real sa imaginez fizic cum este posibila aceasta forma de energie fara miscare. In lumea particulelor toate formele de manifestare a energiei se reduc la oscilatii ale unuia din cele patru subspatii ale spatiului fizic (campul electromagnetic, campul fortelor tari, campul fortelor slabe si campul gravitational. Spinul nu poate fi decat tot o oscilatie, dar care nu poate fi pusa in evidenta ca atare, tocmai pentru ca dupa parerea mea, este o unda care se propaga intr-un spatiul curb din jurul particulelor, avand legatura chiar cu momentul magnetic al particulei. Fac aceasta afirmatie, deoarece spinul oricarei particule se poate orienta intr-un camp magnetic exterior. Pe de alta parte, spinul electronului se poate cupla cu spinul orbital, ceia ce ne dovedeste ca au aceiasi natura, si care poate sa fie acest cuplaj decat de natura spinului decat magnetica.
Cauzele pentru care proiectia momentului cinetic pe directia campului magnetic exterior este cuantificata, ne demonstreaza ca momentul cinetic variaza in salturi discrete, si nu liniar cu campul magnetic, existand anumite stari de echilibru legate de directia si sensul miscarii particulei fata de axa de evolutie circulara a momentului magnetic. Faptul ca leg momentul magnetic al electronului, de directia de deplasare a particulei, rezulta chiar din experimentele lui Wu legate de elicitatea neutrinului, din care se vede clar ca electronul se deplaseaza in sens invers spinului, iar pozitronul in sensul direct al spinului. Insa daca consideram un flux de electroni dirijat pe o anumita directie observam ca apare un camp magnetic in jurul fluxului de electroni, care coincide chiar cu planul in care se manifesta momenul magnetic al particulelor, spinul fiind orientat invers sensului de deplasare al acestora.

Electronul este un pachet de unde, din care o unda stationara de lungimea de unda Compton, peste care se suprapune o alta unda cu lungimea de unda putin diferita iar prin suprapunerea celor doua rezulta odata la 4pi o configuratie ca o bataie de interferenta mereu repetabila odata la 4pi, asemanatoare curbelor Lissajous;





Tranzitia din +1/2 in -1/2, poate fi imaginata printr-o rotire de 180 grade. Daca in roiul de albine la un pol este matca si la celalalt pol amplasam trantorul, roiul poate merge cu matca inainte si spinul este
+1/2, sau daca schimba rolurile si merge cu trantorul inainte este -1/2. Sigur aceasta este un mod plastic de exprimare, in realitate ramanem la curbele Lissajous, in care are loc o schimbare de faza de 180 grade, si spinul s-a transformat din + in -.

Virgil, degeaba insişti cu curbele Lissajous. Ele sunt curbe plane. Deci nu sunt relevante pentru mişcarea în spaţiu.

Abel Cavaşi a scris:Virgil, degeaba insişti cu curbele Lissajous. Ele sunt curbe plane. Deci nu sunt relevante pentru mişcarea în spaţiu.

Sunt reprezentate in plan, dar pot fi reprezentate si in 3d.
Uite la randul al doilea din tabel si ai sa vezi ca daca rotesti imaginea cu unghiul de mai sus ai sa-ti dai seama ca este o imagine in 3d . Daca nu crezi, indoaie o sarma dupa forma aceia si roteste-o in jurul unei axe vericale si obtii chiar figurile din tabel. Din moment ce electronul este un pachet de unde, nu are cum sa fie vorba de o unda care evolueaza intr-un plan.

Păi, să te văd cum le reprezinţi în 3d. Şi să te văd dacă nu ajungi acolo unde spun eu.

Abel Cavaşi a scris:Păi, să te văd cum le reprezinţi în 3d. Şi să te văd dacă nu ajungi acolo unde spun eu.

Daca iei un cerc ca pe primul rand din tabel si il rotesti in jurul unui diametru (axa) privind din lateral, sau proiectand o umbra pe hartie, obtii mai intai o elipsa, din ce in ce mai ingusta pana se reduce la o dreapta, dupa care rotind in continuare te intorci din nou la un cerc. Asa este si cu imaginea de mai jos, doar ca este mai complexa putin.

Păi, alea nu mai sunt curbe Lissajous.

Abel Cavaşi a scris:Păi, alea nu mai sunt curbe Lissajous.

Bine sunt curbele lui Virgil. 

Da, proiecţiile acestor curbe faine pot fi curbe Lissajous. Deci, hai să nu ne limităm doar la proiecţii. Tocmai de aceea vă propun să vorbim în 3D. Vă propun să vorbim despre elice. Şi, mai ales, vă propun să înţelegem spinul aşa cum se cade.

iata aici si o curba mai complicata in 3d, si asa Le pot face pe toate.

Toate acestea sunt moduri de vibratii pe care le putem asocia spinului. Problema interesanta ramane in faptul ca acest mod de vibratie 1/2 nu se emite odata cu fotonul in forma aceasta, ci se mai combina cu vibratia altui electron 1/2 pana face spinul 1.

" />

Acum tinand cont de cele scrise de mine despre electronul ca o banda Mobius si deplasarea
lui in 3D si tinad cont ca pe o fata avem camp electric si pe alta camp magnetic (Yang-Yin)
daca ne imaginam un  grafic acesta va fi asemanator cu cel de mai sus (acela este pentru
spin 1-foton).
Nu am programul lui Virgil dar vom avea cercuri alternante rosu, albastru ,rosu decalate ...=720*

Unda electromagnetica este o unda transversala, si daca facem un stop cadru sau daca ne-am deplasa paralel cu fotonul cu aceiasi viteza, vom "vedea" un disc format dintr-o ceata (substanta campului electromagnetic), care in semiperioada cand campul electric este in ascensiune, prezinta un gradient care se manifesta dinspre centru discului spre periferie, atingand un maxim, aceasta situatie este reprezentata de vectorul camp electric cu sageata in sus. In momentul urmator, ceata campului va forma ca o unda dinspre periferie spre centru, ca un gradient invers din ce in ce mai concentrat la centru, si aceasta situatie corespunde starii cand vectorul camp electric se afla cu sageata in jos. Intre cele doua stari se afla starea neutra d.p.v. electric cand ceata este uniforma lipsita de gradient. In acelasi ritm, se manifesta si campul magnetic care se manifesta tot in aceiasi ceata a campului electromagnetic, dar ca un val circular in discul electric. astfel cand unda circulara are sensul (arbitrar) acelor de ceasornic sa spunem ca avem vectorul campului magnetic indreptat spre dreapta, iar cand unda circulara se roteste in sens invers acelor de ceasornic sa spunem ca avem vectorul camp magnetic orientat spre stanga. Intre cele doua stari exista o stare neutra cand unda circulara nu se manifesta. Tot acest ansamblu de miscari care au loc in discul izolat imaginar, prezinta si o miscare de spin circulara spre stanga sau dreapta dupa cum fotonul are spinul +/-1, pentru ca rotatia de 360 de grade se produce la fiecare 2 pi al evolutiei undei EM.
Curbele desenate de mine, reprezinta doar rezultanta miscarilor pe care le are un punct din ceata electromagnetica a fotonului.

Spinul este partea cea mai ascutita a cuantei, prin care isi injecteaza veninul in atacator.
Electronii cu spinul inteapa. Fotonii cu spinul te ard si te inrosesc.  Daca l-i se rupe spinul, cuantele mor si lesurile lor fie se descompun, fie devin altceva.  Nu exista cuanta fara spin, ca e vital si obligatoriu spinul, cum e pt om capul.  Ca unii nu au cap, l-au pierdut si totusi traiesc, e o minune. Dar sigur cuanta fara spin nu exista.

virgil a scris: Spinul nu poate fi decat tot o oscilatie, dar care nu poate fi pusa in evidenta ca atare, tocmai pentru ca dupa parerea mea, este o unda care se propaga intr-un spatiul curb din jurul particulelor, avand legatura chiar cu momentul magnetic al particulei. Fac aceasta afirmatie, deoarece spinul oricarei particule se poate orienta intr-un camp magnetic exterior.

Spinul  reprezinta o  rotatie  a  corpului  respectiv   si  asa  cum  ai  scris mai sus ,  genereaza  o oscilatie ,  dar  de  natura  electromagnetica  ,( cate  doua  linii  electrice si  doua magnetice  cuplate intre  ele  ), care fac  legatura   intre  corpul  respectiv  si   un  alt  corp.  Acesta  oscilatie  este  determinata  de  unul  din  corpuri si determina   corpului  pereche sa  se  manifeste  in  consecinta.  Apare  astfel  si  o  miscarea  de precesie pe  linga  aceia  de  spin in  cazul  electronului. Unda  de  care  vorbesti de forma  curbata  si  care  se  manifesta  in  jurul corpului  respectiv este de  natura  magnetica  in  cazul  electronului  si  se  manifesta  in  plan  vertical  si   in  exteriorul corpului . Normal  ca  acest  camp  magnetic   sa  se  manifeste  fata  de  un  camp  magnetic  exterior ,  asa  cum  ai  scris.   Dar  mai  exista  o  unda  circulara ,de  natura  electrica  , in plan orizontal , care  se  manifesta  numai  in  interiorul  corpului  ,  adica  intr-un  sant  format  prin  eroziunea  materialului  care  alcatuieste  corpul  fizic  al  electronului .  Tu  nu  gresesti  in  ceea  ce  afirmi  dar  nu  stii exact   cum  se  petrec  fenomenele  fizice  ,(  nu  le  stie  fizica  oficiala ) si  mai  ales  nu  se  cunoate  cauza  care  le  genereaza.  Demonstrezi   perfect  ruptura  care  exista  intre  cauza  si  efect  in  momentul  de  fata  in fizica.

Ia uitati ce frumusete de spini avem noi in formule si-n poze:
https://en.wikipedia.org/wiki/Spin_%28physics%29

https://www.google.ro/search?q=spin+up+down&client=firefox-a&hs=ggv&rls=org.mozilla:ro:official&channel=np&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJ7g4PvDr8cCFcfxFAod6j0MSw&biw=1920&bih=951

Cu toate ca spinul a fost atribuit particulelor si implicit electronului inca din sec XIX, http://www.nature.com/milestones/milespin/index.html
cativa smecheri din lumea "stiintifica academica" au decis in 1925 ca "descoperitorul" trebuie sa poarte neaparat un nume evreesc:
http://www.lorentz.leidenuniv.nl/history/spin/goudsmit.html
De aceea un savant fizician german Lenard le califica drept "smecherii evreesti" intro "fizica evreeasca"..
Si dai si descopera !  Si aloca miliarde de dolari sa-l redescoperi iar si iar. Sa se vada cat de bine e ascutit, cat e de gros si de lung, cum e indreptat si la ce foloseste.

scanteitudorel a scris:Dar  mai  exista  o  unda  circulara ,de  natura  electrica  , in  plan   orizontal  , care  se  manifesta  numai  in  interiorul  corpului  ,  adica  intr-un  sant  format  prin  eroziunea  materialului  care  alcatuieste  corpul  fizic  al  electronului .

E o explicatie umoristica si sper sa nu fie luata in serios de cineva.Materia e formata din oscilatii complexe fara altfel de suport.La anihilarea materie-antimaterie in afara de radiatiile EM nu ramane nici un deseu e o chestie dovedita practic.

cris a scris:E o explicatie umoristica si sper sa nu fie luata in serios de cineva.Materia e formata din oscilatii complexe fara altfel de suport.La anihilarea materie-antimaterie in afara de radiatiile EM nu ramane nici un deseu e o chestie dovedita practic.

Asta sa o crezi numai tu, impreuna cu cei care ti-au introdus aceasta prostie in cap.

gafiteanu a scris:Si dai si descopera ! Si aloca miliarde de dolari sa-l redescoperi iar si iar. Sa se vada cat de bine e ascutit, cat e de gros si de lung, cum e indreptat si la ce foloseste.

Pai ,daca au bani de aruncat .

gafiteanu a scris:Ia uitati ce frumusete de spini avem noi in formule si-n poze:
https://en.wikipedia.org/wiki/Spin_%28physics%29

https://www.google.ro/search?q=spin+up+down&client=firefox-a&hs=ggv&rls=org.mozilla:ro:official&channel=np&tbm=isch&tbo=u&sour

Vreu sa le vad , dar nu pot . Se blocheaza comp. E vechi saracul de el.

Din cauza matematicii, nu se mai vede fizica.
Matematicienii au parazitat fizica si ei de fapt culeg roadele publicitatii in mod nemeritat. Trebuie sa manance si ei o paine, dar uite ca nu le mai ajunge intreg silozul.  Au devenit acesti paraziti tare obraznici si se baga peste tot si improasca cu semne matematice savante, nici de ei intelese si crezute.
Cu matematica inainte, ca tot nu o contesta nimeni.