CE ESTE SPINUL?

Rezumarea primului mesaj :

De la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: În fizică și chimie, spinul este un moment cinetic propriu al unei particule elementare. În mecanica clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici neclasice iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o rotație ci se referă doar la prezența impulsului unghiular. Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii.

[modificare] Descoperirea experimentala a spinului[modificare] Experimentul Stern-GerlachStern și Gerlach (1922) au urmărit sa măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi intr-un câmp magnetic neomogen și încercand sa verifice formula teoretica : μz=-mμb (unde μz este proiectia momentului magnetic orbital, iar μb este magnetonul Bohr-Procopiu). In experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obtinuti cu ajutorul unui cuptor se deplaseaza dupa directia axei x, întâlnind în drum un câmp magnetic orientat dupa axa z, adica perpendicular pe directia de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic poseda o mare neomogenitate în spatiu, și ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forte de marimi diferite, a caror rezultanta imprima dipolului o acceleratie fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în functie de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Daca dipolul atomic s-ar afla intr-un câmp magnetic omogen, forta rezultanta care ar actiona asupra sa ar fi nula, deoarece forta magnetica acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate ca și asupra polului sau sud. S-a dovedit ca atomii în starea s poseda toti același moment magnetic, iar proiectia acestuia pe axa aleasa poate lua doar doua valori: μz=ąμb.

[modificare] Experimentul Einstein-De HaasO bara feromagnetica, atarnata de un fir de cuart, este magnetizata cu ajutorul unui curent ce trece prin bobina, bara efectuand apoi oscilatii de torsiune. Masurarea experimentala a factorului giromagnetic a condus la urmatoarele rezultate:

Raportul γ=-ge/2m0 are o valoare negativa, ceea ce indica ca magnetizarea barei feromagnetice este determinata de mișcarea electronilor;
valoarea factorului Lande, g, nu este egala cu 1 potrivit teoriei lui Schrodinger, ci egala cu doi.
[modificare] Ipoteza Uhlenbeck-GoudsmidtPentru a explica rezultatele celor doua experimente, Uhlenbeck și Goudsmidt (1925) au emis ipoteza, conform careia electronul poseda, pe langa momente orbitale, și momente cinetic și magnetic proprii. Aceste momente au primit denumirea de spin electronic, în legatura cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotatie a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: |s|=sħ=˝ħ, astfel incat proiectia este: sz=msħ=ą˝ħ. Dupa introducerea spinului electronului au primit o interpretare corecta atat proprietățile magnetice ale substantelor, cat și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi.

[modificare] Generalități Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul că particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, și diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat că spinul acestor particule nu poate fi explicat prin postularea ideii că ele sunt compuse din particule și mai mici care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din câte se știe, aceste particule elementare sunt cu adevărat punctiforme. Spinul lor este o proprietate fizică intrinsecă a acestor particule, din aceeași categorie cu masa sau sarcina electrică.

Conform mecanicii cuantice, impulsul unghiular al oricărui sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular , poate lua valori doar conform acestei relații:

unde  este constanta lui Planck redusă, iar s este un număr nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2, 2, etc.), denumit numarul cuantic de spin. De exemplu, electronii (care sunt particule elementare) sunt denumite particule cu "spin-1/2" deoarece spinul lor este s = 1/2.

Spinul fiecărei particule elementare are o valoare S fixă care depinde doar de tipul particulei, și nu poate fi modificat prin niciun mijloc cunoscut (deși este posibil să fie modificată direcția vectorului impuls unghiular). Fiecare electron are s = 1/2. Alte particule elementare cu spin-1/2 sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetică) are spinul 2. Altă particulă ipotetică, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero.

Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, și atomii, este alcătuit din spinurile particulelor constituente, iar impulsul lor unghiular este suma dintre spinul particulelor și impulsul unghiular orbital al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică atât particulelor elementare cât și celor compuse. Se spune despre unele particule compuse că au un spin definit, ca și cele elementare; de exemplu, protonul are spinul 1/2. Prin aceasta se înțelege spinul stării interne de energie minimă a particulei compuse.

[modificare] Spinul particulelor Aproape toate particulele, atat reale, cat si presupuse, au spini cuprinsi intre 0 si 2:

Spin 0: bosonul lui Higgs;
Spin 1/2: electronul, pozitronul, protonul, neutronul, quarcii, etc;
Spin 1: fotonul, bozonii Wą et Z0;
Spin 2: gravitonul.

E o nebunie intreaga, iar valoarea gasita de tine pentru raportul maselor de 1836,137 (care contine constantele pentru raportul maselor si Zmax) pe baza frecventelor este cea corecta si confirma inclusiv Ioan1.1: "La inceput a fost cuvantul". Am gasit si cauza frecventei, care induce rotatia.

(1836) este raportul maselor sau a frecventelor cuantelor generatoare la valoarea rotunjita.
(137) reprezinta raportul vitezelor c/v0 la valoarea rotunjita.
Cat priveste afirmatia biblica; "la inceput a fost cuvantul", cred ca pana aici au putut patrunde cu mintea marii initiati. Eu cred ca inainte de a exista cuvantul, sau vibratia, a existat mediul prin care se manifesta cuvantul, adica spatiul.

"vibratia" este o componenta naturala a spatiului.

Vibratia aleatorie este o proprietate a spatiului, astfel incat orice domeniu din spatiu, are drept rezultanta o valoare nula, ceia ce defineste spatiul liber, lipsit de campuri. Orice domeniu spatial a carui vibratie respecta o lege de vibratie anume, se transforma intr-un camp.

virgil a scris:

"vibratia" este o componenta naturala a spatiului.

Vibratia aleatorie este o proprietate a spatiului, astfel incat orice domeniu din spatiu, are drept rezultanta o valoare nula, ceia ce defineste spatiul liber, lipsit de campuri. Orice domeniu spatial a carui vibratie respecta o lege de vibratie anume, se transforma intr-un camp.

M-am exprimat gresit. Este o proprietate. Dar si o componenta functionala. Ideea principala este ca am aflat si de ce se produce. Aparent nu ar avea vreun motiv. Cat timp tot spatiul se afla in echilibru local, ce sens ar mai avea organizarea in sisteme armonice ?

Ideea principala este ca am aflat si de ce se produce.

De ce?, daca tot zici ca nu ar avea nici un motiv.

negativ a scris:

virgil a scris:De ce?, daca tot zici ca nu ar avea nici un motiv.

Am spus deja ca e o problema de matematica si de modul in care interpretam mecanismul timpului. Trebuie sa descriu exact ce se intampla si va trebui sa revin la ideea initiala de punct material pentru care nu puteam produce relatii matematice coerente. Acum am gasit solutia, dar cum as putea explica asa de usor ca avem de fapt doua axe temporale pentru orice fenomen, iar diferenta intre ele se parcurge numai cu c ? Aceasta diferenta produce o miscare permanenta ce determina spinul. Numai pe baza acestei informatii ai putea determina spinul galaxiei noastre ? Au trecut abia doua zile de cand mi-a cazut fisa si sunt inca nauc.      Nu ca as fi fost vreodata altfel, dar in alte situatii motivele sunt diferite.

Nu este suficient. In cazul macrocosmosului, corpurile ceresti chiar se invart si au moment cinetic propriu. Detalii poti gasi la sfarsitul lucrarii mele. Problema nu este simpla de loc.