CE ESTE SPINUL?

Rezumarea primului mesaj :

De la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: În fizică și chimie, spinul este un moment cinetic propriu al unei particule elementare. În mecanica clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici neclasice iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o rotație ci se referă doar la prezența impulsului unghiular. Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii.

[modificare] Descoperirea experimentala a spinului[modificare] Experimentul Stern-GerlachStern și Gerlach (1922) au urmărit sa măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi intr-un câmp magnetic neomogen și încercand sa verifice formula teoretica : μz=-mμb (unde μz este proiectia momentului magnetic orbital, iar μb este magnetonul Bohr-Procopiu). In experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obtinuti cu ajutorul unui cuptor se deplaseaza dupa directia axei x, întâlnind în drum un câmp magnetic orientat dupa axa z, adica perpendicular pe directia de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic poseda o mare neomogenitate în spatiu, și ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forte de marimi diferite, a caror rezultanta imprima dipolului o acceleratie fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în functie de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Daca dipolul atomic s-ar afla intr-un câmp magnetic omogen, forta rezultanta care ar actiona asupra sa ar fi nula, deoarece forta magnetica acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate ca și asupra polului sau sud. S-a dovedit ca atomii în starea s poseda toti același moment magnetic, iar proiectia acestuia pe axa aleasa poate lua doar doua valori: μz=ąμb.

[modificare] Experimentul Einstein-De HaasO bara feromagnetica, atarnata de un fir de cuart, este magnetizata cu ajutorul unui curent ce trece prin bobina, bara efectuand apoi oscilatii de torsiune. Masurarea experimentala a factorului giromagnetic a condus la urmatoarele rezultate:

Raportul γ=-ge/2m0 are o valoare negativa, ceea ce indica ca magnetizarea barei feromagnetice este determinata de mișcarea electronilor;
valoarea factorului Lande, g, nu este egala cu 1 potrivit teoriei lui Schrodinger, ci egala cu doi.
[modificare] Ipoteza Uhlenbeck-GoudsmidtPentru a explica rezultatele celor doua experimente, Uhlenbeck și Goudsmidt (1925) au emis ipoteza, conform careia electronul poseda, pe langa momente orbitale, și momente cinetic și magnetic proprii. Aceste momente au primit denumirea de spin electronic, în legatura cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotatie a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: |s|=sħ=˝ħ, astfel incat proiectia este: sz=msħ=ą˝ħ. Dupa introducerea spinului electronului au primit o interpretare corecta atat proprietățile magnetice ale substantelor, cat și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi.

[modificare] Generalități Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul că particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, și diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat că spinul acestor particule nu poate fi explicat prin postularea ideii că ele sunt compuse din particule și mai mici care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din câte se știe, aceste particule elementare sunt cu adevărat punctiforme. Spinul lor este o proprietate fizică intrinsecă a acestor particule, din aceeași categorie cu masa sau sarcina electrică.

Conform mecanicii cuantice, impulsul unghiular al oricărui sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular , poate lua valori doar conform acestei relații:

unde  este constanta lui Planck redusă, iar s este un număr nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2, 2, etc.), denumit numarul cuantic de spin. De exemplu, electronii (care sunt particule elementare) sunt denumite particule cu "spin-1/2" deoarece spinul lor este s = 1/2.

Spinul fiecărei particule elementare are o valoare S fixă care depinde doar de tipul particulei, și nu poate fi modificat prin niciun mijloc cunoscut (deși este posibil să fie modificată direcția vectorului impuls unghiular). Fiecare electron are s = 1/2. Alte particule elementare cu spin-1/2 sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetică) are spinul 2. Altă particulă ipotetică, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero.

Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, și atomii, este alcătuit din spinurile particulelor constituente, iar impulsul lor unghiular este suma dintre spinul particulelor și impulsul unghiular orbital al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică atât particulelor elementare cât și celor compuse. Se spune despre unele particule compuse că au un spin definit, ca și cele elementare; de exemplu, protonul are spinul 1/2. Prin aceasta se înțelege spinul stării interne de energie minimă a particulei compuse.

[modificare] Spinul particulelor Aproape toate particulele, atat reale, cat si presupuse, au spini cuprinsi intre 0 si 2:

Spin 0: bosonul lui Higgs;
Spin 1/2: electronul, pozitronul, protonul, neutronul, quarcii, etc;
Spin 1: fotonul, bozonii Wą et Z0;
Spin 2: gravitonul.

Ioi, ce prostie am zis și n-a sărit nimeni pe mine. Și e vorba și de activitatea mea principală pe forum. Păi într-o problemă de două corpuri, tocmai tu ai demonstrat băi găgăuță (adică eu), că orbita are puncte de întoarcere față de care e simetrică, și că mai e și închisă în orice condiții pentru câmpul gravitațional. Dacă ar precesa, această simetrie nu ar avea cum să existe.

Și totuși precesia este observată, deci care este explicația? Cred că are o cauză perturbativă, este generată de influența gravitațională a celorlalte planete. Am găsit o problemă în care se propune introducerea unei perturbații armonice pe lângă forța gravitațională, având originea într-o distribuție uniformă de praf în sistemul solar (care i-ar fi originea?). Înțeleg că asta ar trebui să conducă la apariția precesiei orbitei, chiar dacă nu este singura cauză a fenomenului. Dacă reușesc să-i dau de cap, la momentul potrivit o voi expune aici cu toate amănuntele.

Nu cumva precesia observată se datorează efectului geodetic, mai exact de Sitter precession?

Înțeleg că asta ar trebui să conducă la apariția precesiei orbitei, chiar dacă nu este singura cauză a fenomenului. Dacă reușesc să-i dau de cap, la momentul potrivit o voi expune aici cu toate amănuntele.

Precesia periheliulu iPrima lege a lui Kepler afirmă că traiectoria planetelor este o elipsă având Soarele într-unul dintre focare. Punctul cel mai apropiat de Soare al acestei traiectorii se numește periheliu. După cercetări teoretice laborioase s-a constatat că periheliul unei planete nu este fix, ci execută și el o rotație în planul traiectoriei, așa încât traiectoria unei planete nu este în mod riguros o elipsă, ci un fel de rozetă. Această mișcare a periheliului se numește precesia periheliului. Pentru planeta Mercur, precesia periheliului a fost explicată mai cu acuratețe de teoria relativității generalizate

Razvan a scris:Nu cumva precesia observată se datorează efectului geodetic, mai exact de Sitter precession?

E posibil. Ca să mă conving ce se întâmplă în regim nerelativist trebuie să termin programul (o să lucrez la el în paralel cu expunerile), că ultimele ecuații importante nu mai pot fi rezolvate de mână. Le băgăm acolo însă și vedem ce iese. Cred totuși că lucrând nerelativist, cauza este de origine perturbativă, după cum am scris deja. Vedem atunci.

Daca printr-un exercitiu de imaginatie degeneram elipsa intr-o dreapta, planeta aflata in campul central, va pendula intr-un singur plan atat timp cat nu intervine o forta din exterior, care sa modifice planul de oscilatie.

Oare cât de orbi trebuie să fim ca să nu vedem elicea în manifestările naturii?

Este ca si cum ai vedea miscarea elicoidala in aburul cafelei. Desigur sunt momente cand si aburul capata pentru un scurt timp o miscare elicoidala, dar acest lucru nu este determinant, pentru ca nu este o proprietate intrinseca a degajarii aburului. Asa este si cu emisiunile din exploziile solare, intamplator pot aparea nori de miscare elicoidala.

Da, întâmplător, natura ne arată la început elicea în toată splendoarea ei, după care efectul de elice scade atât de mult încât nu se mai vede (dar totuşi există!). Acuma depinde de noi dacă vrem să vedem adevărata esenţă a naturii sau vrem să studiem acea parte în care efectul de elice este foarte mic.

Aici Abel pune pe tapet faptul ca ...este mai avansat decat restul turmei de...MAIMUTE...!
Are dreptate...cu regret pentru...CEILALTI...!...de asta are 300 de ani...avans...! ..el se apropie din ce in ce mai mult...in detrimentul celorlalti...lasati in spate....!

Abel Cavaşi a scris:Da, întâmplător, natura ne arată la început elicea în toată splendoarea ei, după care efectul de elice scade atât de mult încât nu se mai vede (dar totuşi există!). Acuma depinde de noi dacă vrem să vedem adevărata esenţă a naturii sau vrem să studiem acea parte în care efectul de elice este foarte mic.

In filmul acesta traiectoriile elicoidale se datoreaza prezentei mai multor campuri de forte. Pe langa campul gravitational, se manifesta un puternic camp electromagnetic la suprafata Soarelui, care influienteaza foarte mult traiectoria materiei ionizate, a plasmei care se desprinde. Ori dupa cum se stie, campul magnetic curbeaza traiectoria sarcinilor electrice, iar campul electric respinge in cosmos plasma incarcata cu aceiasi sarcina. Acest complex de forte da nastere acelor vartejuri elicoidale. Dar acest lucru nu inseamna sa generalizam miscarea elicoidala ca fiind omniprezenta in orice conditii. Din moment ce plasma s-a indepartat de influienta campurilor electromagnetice, aceasta se deplaseaza prin spatiu intr-o traiectorie liniara pana atinge magnetosfera Pamantului, cand din nou capata miscari elicoidale finalizandu-se in aurorele boreale.

virgil a scris:In filmul acesta traiectoriile elicoidale se datoreaza prezentei mai multor campuri de forte.

O teorie care admite că şi torsiunea este o componentă indispensabilă a unei traiectorii poate unifica acele câmpuri într-unul singur, unul care este capabil să producă tot, adică şi curbură şi torsiune. Ce rost are să separăm aiurea câmpul universal (care poate produce şi curbură şi torsiune) în câmpuri care produc separat curbură şi separat torsiune? Absurd şi ineficient şi inestetic!

Din moment ce plasma s-a indepartat de influienta campurilor electromagnetice, aceasta se deplaseaza prin spatiu intr-o traiectorie liniara

Fals! Absolut fals! Dacă o traiectorie a fost odată plină de torsiune, atunci nicio cauză din Univers nu mai poate anula acea torsiune! Doar orbii se vor grăbi să neglijeze repede-repede torsiunea într-o traiectorie că, vezi-doamne, aşa zic teoriile actuale limitate la „proiecţiile” realităţii.

Fals! Absolut fals! Dacă o traiectorie a fost odată plină de torsiune, atunci nicio cauză din Univers nu mai poate anula acea torsiune! Doar orbii se vor grăbi să neglijeze repede-repede torsiunea într-o traiectorie că, vezi-doamne, aşa zic teoriile actuale limitate la „proiecţiile” realităţii.

....
.....ABSOLUT CORECT....daca mai pui ca stiinta deja stie ca intreg universul este ori in chiralitate de dreapta...ori de stanga!....LA ANALIZA SISTEMELOR TOATA ACEASTA CHIRALITATE....DISPARE CA PRINTR_O MINUNE! DE CE?
.....trebuie sa construiasca sisteme neliniare de ecuatii....si este URGIE, FUG CA POTARNICHIELE....DE ASA CEVA!
....In teorie unificata am botezat aceasta ORBIRE....ORBUL GAINILOR...si este una REALA!

Fals! Absolut fals! Dacă o traiectorie a fost odată plină de torsiune, atunci nicio cauză din Univers nu mai poate anula acea torsiune! Doar orbii se vor grăbi să neglijeze repede-repede torsiunea într-o traiectorie că, vezi-doamne, aşa zic teoriile actuale limitate la „proiecţiile” realităţii..

Ai idee ce traiectorie ar capata Pamantul prin galaxie, daca la un moment dat ar disparea Soarele? eu zic ca ar apuca pe o traiectorie tangenta la elicea sau cicloida pe care merge acum, combinand viteza de 30km/s a Pamantului, cu viteza de 120km/s a Soarelui, adica s-ar deplasa pe o orbita galactica cu viteza de 123 km/s. Mai apare undeva miscarea elicoidala in acest caz?

virgil a scris:Mai apare undeva miscarea elicoidala in acest caz?

Dacă dispare Soarele, atunci rămâne traiectoria elicoidală faţă de Galaxie.

Dacă dispare Soarele, atunci rămâne traiectoria elicoidală faţă de Galaxie.

Cred ca va trebui sa intemeiezi aceasta afirmatie, aratand ce forte determina miscarea elicoidala in acest caz.

N-ai înțeles. N-au nevoie de forțe care să le determine o mișcare elicoidală. Toate corpurile se mișcă elicoidal oricum le-ai privi, pentru că nu le poți privi decât din perspectiva în care ele se mișcă elicoidal, chiar dacă nu-ți dai acum seama. Asta este firea lucrurilor, chestia e că nu și-a mai dat nimeni altcineva seama de acest adevăr profund și universal.

Asta înseamnă să pășești în viitor, gândind liber și fără prejudecăți.

virgil a scris:

Dacă dispare Soarele, atunci rămâne traiectoria elicoidală faţă de Galaxie.

Cred ca va trebui sa intemeiezi aceasta afirmatie, aratand ce forte determina miscarea elicoidala in acest caz.

Şi pentru Soare nu trebuia întemeiată în acelaşi fel?

omuldinluna a scris:N-ai înțeles. N-au nevoie de forțe care să le determine o mișcare elicoidală. Toate corpurile se mișcă elicoidal oricum le-ai privi, pentru că nu le poți privi decât din perspectiva în care ele se mișcă elicoidal, chiar dacă nu-ți dai acum seama. Asta este firea lucrurilor, chestia e că nu și-a mai dat nimeni altcineva seama de acest adevăr profund și universal.

Asta înseamnă să pășești în viitor, gândind liber și fără prejudecăți.

Probabil, cu ironiile astea vrei să mă reduci la tăcere. Te deranjează ce spun?

Şi pentru Soare nu trebuia întemeiată în acelaşi fel?

Nu, pentru ca Soarele nu are o miscare elicoidala in galaxie. Soarele aflandu-se in unul din bratele spirale, se misca odata cu bratul in jurul nucleului.

Abel Cavaşi a scris:
Probabil, cu ironiile astea vrei să mă reduci la tăcere. Te deranjează ce spun?

Îți dai seama că ne simțim periclitați. Atât eu, care am dus mai departe misiunea de a ascunde torsiunea pe hârtie de ochii de lumii, cât și astronomii care au făcut același lucru cu măsurătorile lor. Ar fi o calamitate, o realizare pentru care omenirea nu este încă pregătită, să afle de de această consecință tulburătoare a formulelor de recurență.

Serios acum, ocazional simt nevoia să vă arăt (ție și lui Woody) cum sunt percepute mesajele voastre.

virgil a scris:

Şi pentru Soare nu trebuia întemeiată în acelaşi fel?

Nu, pentru ca Soarele nu are o miscare elicoidala in galaxie. Soarele aflandu-se in unul din bratele spirale, se misca odata cu bratul in jurul nucleului.

Şi de unde eşti tu aşa de sigur că Soarele nu are o mişcare elicodială împreună cu braţele? De la Kepler?

omuldinluna a scris:Serios acum, ocazional simt nevoia să vă arăt (ție și lui Woody) cum sunt percepute mesajele voastre.

Poate aşa vrei tu să fie percepute. Dar există o altă explicaţie, mai puerilă. Problema este că, deşi sunteţi puşi în faţa unor descoperiri sau măcar a unor simple idei demne de luat în seamă, voi (cei care aţi aflat deja de ele) continuaţi să preamăriţi vechile prostii. Asta-i problema! Acuma pricepi?

Mai apare undeva miscarea elicoidala in acest caz?

....pai in cazul acesta nu stiti notiuni elementare...bratele galactice...sunt ELICOIDALE...TOATE...!

Serios acum, ocazional simt nevoia să vă arăt (ție și lui Woody) cum sunt percepute mesajele voastre.

....noi stim deja asta...este riscul celui ce a constatat ca pamantul nu este plat...ci rotund....ESTE UN RISC ASUMAT SI CONSTIENT....!
Insa, peste toate, argumentele tale,....atunci cand vrei sa arati ceva in acest sens...SUNT NULE...!
...
A mai raspuns cineva,....la.... cum arata acest spin?...

WoodyCAD a scris:
Insa, peste toate, argumentele tale,....atunci cand vrei sa arati ceva in acest sens...SUNT NULE...!

Mai ții minte vorba aia cu câinii și limba engleză ?

@Abel

Mai degrabă preamărire e ce faci tu cu teoremuța și postulatele tale, așteptând (n-am înțeles de ce), ca toată lumea să sară în cor la preaslăvirea operei de o importanță monumentală. Eu nu fac decât să prezint, argumentat chiar, o teorie, care spre deosebire de a ta, în momentul de față are și cap și coadă și validări experimentale. Și nu e singura, asta pe care o prezint eu e ce mai simplă. Sunt și alte teorii mai complicate care pornesc de la alte idei și care ajung la aceleași rezultate, care, spre frustrarea unora se pare, sunt cele observate în natură. Dar na, prostii .

Dă-i înainte și pune ceva pe masă, vorba maestrului. Dacă aștepți să se apuce alții de recurențele tale, o să rămâi cu așteptatul.

...în momentul de față are și cap și coadă și validări experimentale.

....
....
....NU AI INTELES UN LUCRU ESENTIAL.....Abel si Woody vorbesc, arata.... lucruri FUNDAMENTALE....ce la tine, in "teoria ta"...nu se regasesc!
....
"In teoria ta"...toti fotonii sunt identici....in "teoria & practica mea"...atat fotonii cat si planetele...sunt DIFERITE...si, au masa geometrodinamica...!
SOLENOIDUL PREDA, "in teoria ta"...nu exista....EL EXISTA DOAR IN TEORIA MEA...si pe masa....!
In teoria ta....miscare nu poate fi si...indusa....IN TEORIA MEA ....INDUCTIA MISCARII ESTE GENERALIZATA!...

Mai ții minte vorba aia cu câinii și limba engleză...

...sigur, imi apartine...insa te asigur ca nu eu trebuie sa inteleg solenoidul Preda....ci maimutele...!

Mesajul tău mă face nevoit să recurg la un emoticon care nu are echivalent pe acest forum:

=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Arată-mi unde anume am pomenit eu de fotoni, sau de solenoid în ”teoria mea” (apropo vezi că ăsta există, înseamnă că nu l-ai văzut tu).

Arată-mi unde anume am pomenit eu de fotoni, sau de solenoid în ”teoria mea” (apropo vezi că ăsta există, înseamnă că nu l-ai văzut tu).

...in traducere libera...te bazezi pe ...lucruri "stiute", insa niciodata....fundamentate!(vad ca trebuie sa-ti traduc)
....Da-ne un link catre ... teoria din spatele "solenoidului Preda"...
ARATA-MI O SFERA...SI EXPLICA SPINUL....fa-mi un desen...
...doar asa ai sa vezi cat de departe de realitate...ESTI!
.....

Mă bazez pe două lucruri acolo, pe legile lui Newton și faptul că forța gravitațională a unui punct material variază ca inversul pătratului distanței față de sursă. De ce sunt acestea așa cum sunt, eu nu știu răspunsul, deocamdată mă interesează însă ce implicații au. Asta și tratez în topic (în care apropo, ” a mea” este cel mult prezentarea, dezvoltată pe baza câtorva surse, și partea de programare începută recent, întreaga teorie a fost dezvoltată cu mult înainte).

Dacă ții neapărat pot să prezint riguros și problema spinului, ai însă răbdare să ajung la punct al expunerii unde consider că pot face o pauză mai lungă, fără să întrerup subiectul (adică să ajung la coadă). Nu mai e așa mult.

Mă bazez pe două lucruri acolo, pe legile lui Newton și faptul că forța gravitațională a unui punct material variază ca inversul pătratului distanței față de sursă. De ce sunt acestea așa cum sunt, eu nu știu răspunsul,

...iti sugerez sa citesti ..TEORIA UNIFICATA!
....FORTA GRAVITATIONALA este direct proportionala cu numarul legaturilor gravitationale, cu natura lor si cu mediul de propagare...
NUMARUL = depinde de distanta dintre ele dar si cu capacitatea de a pune "legaturi in comun"
NATURA legaturii, constanta gravitationala(adica sunt gravitoni nu altceva)
MEDIUL...considera-l vid
Capacitatea maxima de legaturi, intre o multime de "M" atomi si o alta multime de "N" atomi....inseamna N x M legaturi...!...adica numarul TOTAL de legaturi posibile = masa1 x masa2
Insa, NU TOATE ACESTE LEGATURI...SE CONCATENEAZA....depinde de distanta...de "SUPRAFATA DE CONTACT"...intre cele 2 "volume", practic numarul legaturilor depinde, indirect de...distanta dintre corpuri.....printr-o suprafata de contact...
EXPLICATIA ESTE HALUCINANT DE SIMPLA SI ESTE PUSA INTR_UN CAPITOL...NEPUBLICAT INCA!(TEORIE UNIFICATA)

omuldinluna a scris:Eu nu fac decât să prezint, argumentat chiar, o teorie, care spre deosebire de a ta, în momentul de față are și cap și coadă și validări experimentale.

Ok. Atunci n-o să mai sper de la tine altceva şi voi înţelege că nu vrei mai mult decât ceea ce se ştie astăzi.

Uită-te aici.

Acelea sunt o parte din problemele deschise în momentul de față în astronomie. Ca să te apuci serios de ele, ai nevoie de o bază. Eu prezint o foarte mică parte a acestei baze, pentru că am observat că erau o grămadă de nelămuriri pe forum cu privire la ea. E foarte puțin probabil (dar niciodată imposibil!) ca cineva dintre noi să rezolve vreuna dintre acele probleme, dar în orice caz, mi s-a părut o idee bună, tocmai pentru că e o treabă veche de sute de ani și ține de cultură generală până la urmă (nu să știi să faci nu știu ce integrale, dar măcar legile lui Kepler să-ți fi trecut pe la urechi).

Am o curiozitate, dar fiind o întrebare mai personală poți să nu-mi răspunzi deloc sau să-mi lași un mesaj privat (ai cuvântul meu că rămâne între noi răspunsul, nu sunt genul de om care să facă publice comunicări private). Presupun că ai copii sau nepoți, poate mai mari poate mai mici, dacă ar veni la tine și te-ar întreba cam care-i treaba cu stelele și planetele astea, că au auzit că s-ar mișca unele în jurul altora, ce le-ai răspunde? Ai începe să le spui ideile tale, ce țin de teoria elicoidală sau le-ai spune rezultatele ”oficiale”?

Edit: și uite aici ce înseamnă astromecanica aplicată. Vezi bine că e o treabă destul de sofisticată, unde se dau la o parte unele dintre idealizările teoriei, pentru a face loc realității, dar baza este tot ceea ce vă prezint eu.

omuldinluna a scris:Uită-te aici.

Uită-te şi tu că tocmai acolo am contribuit şi eu în decembrie 2011, deci ştiu cu ce se mănâncă problemele voastre. Dar ştiu şi ce de le aveţi.

Eu prezint o foarte mică parte a acestei baze, pentru că am observat că erau o grămadă de nelămuriri pe forum cu privire la ea.

Nu sunt neapărat nelămuriri, ci mai degrabă dezacorduri. Fizica actuală duce la o mulţime de dezacorduri.

măcar legile lui Kepler să-ți fi trecut pe la urechi).

Hmmm... deci crezi că nu am auzit de legile lui Kepler?

Am o curiozitate, dar fiind o întrebare mai personală poți să nu-mi răspunzi deloc sau să-mi lași un mesaj privat (ai cuvântul meu că rămâne între noi răspunsul, nu sunt genul de om care să facă publice comunicări private). Presupun că ai copii sau nepoți, poate mai mari poate mai mici, dacă ar veni la tine și te-ar întreba cam care-i treaba cu stelele și planetele astea, că au auzit că s-ar mișca unele în jurul altora, ce le-ai răspunde? Ai începe să le spui ideile tale, ce țin de teoria elicoidală sau le-ai spune rezultatele ”oficiale”?

E simplu, le-aş pune la dispoziţie ambele variante, cum am făcut de fiecare dată.

Edit: și uite aici ce înseamnă astromecanica aplicată. Vezi bine că e o treabă destul de sofisticată, unde se dau la o parte unele dintre idealizările teoriei, pentru a face loc realității, dar baza este tot ceea ce vă prezint eu.

E sofisticată pentru concepţia actuală, aşa cum a fost şi astronomia lui Ptolemeu până la Copernic.