CE ESTE SPINUL?

Rezumarea primului mesaj :

De la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: În fizică și chimie, spinul este un moment cinetic propriu al unei particule elementare. În mecanica clasică, impulsul unghiular al unui corp este asociat cu rotația corpului în jurul propriului său centru de masă. În mecanica cuantică, spinul este deosebit de important pentru sistemele de dimensiuni atomice, cum ar fi atomii, protonii, sau electronii. Astfel de particule au anumite caracteristici neclasice iar pentru ele, impulsul unghiular intrinsec nu poate fi asociat cu o rotație ci se referă doar la prezența impulsului unghiular. Conceptul de spin pentru particule elementare a fost propus inițial de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii.

[modificare] Descoperirea experimentala a spinului[modificare] Experimentul Stern-GerlachStern și Gerlach (1922) au urmărit sa măsoare momentele magnetice ale atomilor individuali studiind comportarea unui fascicol de atomi intr-un câmp magnetic neomogen și încercand sa verifice formula teoretica : μz=-mμb (unde μz este proiectia momentului magnetic orbital, iar μb este magnetonul Bohr-Procopiu). In experimentul lor, un fascicol de atomi de Argint obtinuti cu ajutorul unui cuptor se deplaseaza dupa directia axei x, întâlnind în drum un câmp magnetic orientat dupa axa z, adica perpendicular pe directia de mișcare a atomilor. Acest câmp magnetic poseda o mare neomogenitate în spatiu, și ca urmare, asupra polilor dipolului magnetic atomic acționează forte de marimi diferite, a caror rezultanta imprima dipolului o acceleratie fie în sensul câmpului, fie în sens opus, în functie de orientarea dipolului în raport cu câmpul. Daca dipolul atomic s-ar afla intr-un câmp magnetic omogen, forta rezultanta care ar actiona asupra sa ar fi nula, deoarece forta magnetica acționează asupra polului sau nord cu aceeași intensitate ca și asupra polului sau sud. S-a dovedit ca atomii în starea s poseda toti același moment magnetic, iar proiectia acestuia pe axa aleasa poate lua doar doua valori: μz=ąμb.

[modificare] Experimentul Einstein-De HaasO bara feromagnetica, atarnata de un fir de cuart, este magnetizata cu ajutorul unui curent ce trece prin bobina, bara efectuand apoi oscilatii de torsiune. Masurarea experimentala a factorului giromagnetic a condus la urmatoarele rezultate:

Raportul γ=-ge/2m0 are o valoare negativa, ceea ce indica ca magnetizarea barei feromagnetice este determinata de mișcarea electronilor;
valoarea factorului Lande, g, nu este egala cu 1 potrivit teoriei lui Schrodinger, ci egala cu doi.
[modificare] Ipoteza Uhlenbeck-GoudsmidtPentru a explica rezultatele celor doua experimente, Uhlenbeck și Goudsmidt (1925) au emis ipoteza, conform careia electronul poseda, pe langa momente orbitale, și momente cinetic și magnetic proprii. Aceste momente au primit denumirea de spin electronic, în legatura cu încercarea de a le lega de mișcarea de rotatie a electronului în jurul axei sale proprii. Momentul cinetic propriu al electronului este: |s|=sħ=˝ħ, astfel incat proiectia este: sz=msħ=ą˝ħ. Dupa introducerea spinului electronului au primit o interpretare corecta atat proprietățile magnetice ale substantelor, cat și structura de multiplet a liniilor spectrale emise de atomi.

[modificare] Generalități Una dintre cele mai remarcabile descoperiri asociate cu fizica cuantică este faptul că particulele elementare pot avea impuls unghiular nenul. Particulele elementare sunt particule ce nu pot fi divizate în unități mai mici, cum ar fi fotonul, electronul, și diferitele quarkuri. Studii teoretice și experimentale au arătat că spinul acestor particule nu poate fi explicat prin postularea ideii că ele sunt compuse din particule și mai mici care se rotesc în jurul unui centru comun de masă; din câte se știe, aceste particule elementare sunt cu adevărat punctiforme. Spinul lor este o proprietate fizică intrinsecă a acestor particule, din aceeași categorie cu masa sau sarcina electrică.

Conform mecanicii cuantice, impulsul unghiular al oricărui sistem este cuantificat. Modulul impulsului unghiular , poate lua valori doar conform acestei relații:

unde  este constanta lui Planck redusă, iar s este un număr nenegativ întreg sau semiîntreg (0, 1/2, 1, 3/2, 2, etc.), denumit numarul cuantic de spin. De exemplu, electronii (care sunt particule elementare) sunt denumite particule cu "spin-1/2" deoarece spinul lor este s = 1/2.

Spinul fiecărei particule elementare are o valoare S fixă care depinde doar de tipul particulei, și nu poate fi modificat prin niciun mijloc cunoscut (deși este posibil să fie modificată direcția vectorului impuls unghiular). Fiecare electron are s = 1/2. Alte particule elementare cu spin-1/2 sunt neutrinii și quarkurile. Pe de altă parte, fotonii sunt particule cu spin 1, iar gravitonul (particulă ipotetică) are spinul 2. Altă particulă ipotetică, bozonul Higgs este unică între particulele elementare, având spinul zero.

Spinul particulelor compuse, cum ar fi protonii, neutronii, nucleii atomici, și atomii, este alcătuit din spinurile particulelor constituente, iar impulsul lor unghiular este suma dintre spinul particulelor și impulsul unghiular orbital al mișcărilor acestor particule componente unele în jurul celorlalte. Condiția de cuantificare a impulsului unghiular se aplică atât particulelor elementare cât și celor compuse. Se spune despre unele particule compuse că au un spin definit, ca și cele elementare; de exemplu, protonul are spinul 1/2. Prin aceasta se înțelege spinul stării interne de energie minimă a particulei compuse.

[modificare] Spinul particulelor Aproape toate particulele, atat reale, cat si presupuse, au spini cuprinsi intre 0 si 2:

Spin 0: bosonul lui Higgs;
Spin 1/2: electronul, pozitronul, protonul, neutronul, quarcii, etc;
Spin 1: fotonul, bozonii Wą et Z0;
Spin 2: gravitonul.

Răspund întrebărilor lui Abel, pe care le numerotez în ordinea în care m-a citat:

1. Dacă te referi la certitudinea comportamentului unui moment magnetic clasic în interacție cu un câmp magnetic, evident că am o demonstrație. Dacă vei calcula forța exercitată asupra unui ansamblu neutru de sarcini de un câmp electromagnetic oarecare, vei vedea că interacția cu componenta magnetică se face prin doi termeni, anume gradientul energiei potențiale de interacție dintre momentul magnetic al sistemului și câmpul magnetic și o derivată în raport cu timpul a cuplajului vectorial dintre momentul electric dipolar ai sistemului și câmpul magnetic, semnificația fizică a acestui termen fiind că un moment electric dipolar aflat în mișcare se comportă ca un dipol magnetic. Evident treaba asta stă în picioare pentru un câmp ce variază foarte puțin pe cuprinsul ansamblului de sarcini, cum este cazul în experimentul S-G. Poți trata și problema unui câmp care variază intens chiar și pe dimensiunile reduse ale unui atom, dar e altă discuție. Mai departe, să vezi că momentul magnetic total al atomilor din cuptorul tău este nul este iarăși ușor. Dacă situația nu ar fi așa, norul de atomi ar fi magnetizat și ar reacționa ca un ansamblu coerent la aplicarea unui câmp magnetic extern, dar el rămâne inert. Agitația termică este cea care distruge orice tendință de ordonare spațială a dipolilor magnetici. Oricum, am ajuns deja la colimator. În absența unui câmp magnetic, cu o colimare bună o să ai o dispersie foarte mică a jetului pe un ecran, deci ceea ce vei vedea va fi un punctuleț. Odată pornit câmpul magnetic însă, în regiunea în care atomii interacționează cu acesta va apărea forța ce acționează asupra momentului magnetic al fiecăruia, ce va duce la o deviere și lărgire a fasciolului și în consecință a lărgirii dimensiunilor petei de pe ecran. Tocmai aceasta este predicția făcută de fizica clasică, și acest lucru nu se întâmplă.

2. Explicația este simplă dacă ai pregătirea și deschiderea necesară. De asta am vorbit de idei puține și fixe, și minți închise. Dacă te încăpățânezi să rămâi captiv într-o gândire bazată numai pe intuiția experienței imediate nu cred că o să reușești să răzbești vreodată. Evident fiecare este liber să facă ceea ce consideră. Am spus-o de mai multe ori că suntem departe de o teorie finală a legilor naturii, dar puterea mecanicii cuantice mă face să cred că drumul bun pornește de la această teorie, chiar dacă nu știu acum să-ți spun cum va fi continuat (dacă e vorba de teoria stringurilor sau altceva). Problema mai este și una de limbaj însă. Eu încerc să vă zugrăvesc lucrurile în cuvinte cât mai simple, care să nu fie totuși mult prea departe sau distorsionate de esență. Ar trebui să pictez mai multe formule, dar dacă ele rămân doar pictate acolo și nu sunt descifrate de către cititori, sunt degeaba. Prefer varianta asta deocamdată, dacă o să am mai mult timp în viitor o să fac mai multe expuneri detaliate. Se pune însă și problema nivelului de matematică necesar. Am lucrat la câmpul central în așa fel încât orice persoană care are cunoștințe de matematică de liceu să poată urmări firul expunerii, dar nu cred că este posibil pentru orice problemă de fizică asta.

3. E simplu, ia cartea ta preferată și pune-o pe masă, în poziție normală (prima copertă în sus, astfel încât să o poți citi). Imaginează-ți un triedru x,y,z înfipt în masă, cu axa z perpendiculară pe masă și axele x,y așezate după regula burghiului drept. Rotește în sens trigonometric cartea, mai întâi în jurul axei z cu 90 de grade, apoi în jurul axei y. Ține minte ce ai obținut (dacă ne-am nimerit convențiile, ar trebui să poți citi dacă înclini capul spre umărul stâng). Adu cartea acum în poziția inițială și fă rotațiile în ordine inversă, mai întâi y și apoi z. Ar trebui să vezi cotorul cărții. Rezultatele sunt diferite, deci rotațiile în jurul a axe diferite nu comută, contează ordinea în care le efectuezi. Asta duce la cuantificarea momentului cinetic, dacă-ți vine să crezi.

4. Tocmai aici este frumusețea, mecanica cuantică nu are un domeniu restrâns de aplicabilitate. Dimpotrivă, este uriaș. Aceleași idei sunt folosite în fizica stării condensate, în fizica nucleară, în înțelegerea semiconductorilor sau a reacțiilor nucleare din stele, a fenomenelor colective din materiale exotice sau în reacțiile dintre particulele elementare. Mai greu, din punctul meu de vedere, să dai cu piciorul la așa ceva, chiar dacă din punct de vedere filosofic ridică probleme. Teoria momentului cinetic de care am amintit este folosită pentru înțelegerea spectrelor de emisie, fie că este vorba de nuclee, atomi sau molecule, pe baza ei poți descifra compoziția chimică a unei proteine sau a unei stele. Pe mine mă lovește așa un sentiment de exuberanță numai când mă gândesc.

5. Cred că asta am spus-o în contextul teoriei golurilor, care s-a și dovedit a fi greșită. Înțelege că în acele vremuri a fost o problemă fenomenală, și cu siguranță spre nemulțumirea lui Dirac, apărea într-o ecuație care altfel arăta bine. Astăzi știm că genul de abordare pe care a avut-o el are un defect. Orice astfel de ecuație relativistă produce energii negative. Dacă sunt cuantificate câmpurile însă, pornind de la o simetrie a spațiu-timpului pe care deocamdată o verificăm a fi corectă (simetria Lorentz), particulele și antiparticulele apar ca moduri ale câmpului cuantic și problema dispare. M-aș avânta prea departe însă dacă aș intra în lucrurile astea acum, mai bine să mai vorbim o vreme despre mecanica cuantică.

6. Da. Din cauza punctului 3, momentul cinetic al unui sistem cuantic nu poate lua decât valori întregi sau semiîntregi, toate pozitive. Mai mult, nu poți construi o stare a sistemului descrisă de valorile momentului cinetic proiectate de-a lungul a trei axe de coordonate, dar poți construi stări descrise de momentul cinetic total și proiecția acestuia pe o axă. În cazul electronului, unde spinul total este 1/2, proiecția acestuia pe o axă aleasă poate fi 1/2 sau -1/2. Mezei Geza citește aceste lucruri acum, dacă îi plac și are timp, poate pregătește o expunere a acestei demonstrații, ca să o discutăm pe forum.

Cred că mai aveai niște întrebări în prima parte a mesajului, dar nu mai am timp acum. Voi reveni, însă.

omuldinluna a scris:1. ... Mai departe, să vezi că momentul magnetic total al atomilor din cuptorul tău este nul este iarăși ușor. Dacă situația nu ar fi așa, norul de atomi ar fi magnetizat și ar reacționa ca un ansamblu coerent la aplicarea unui câmp magnetic extern, dar el rămâne inert.

Şi mai există totuşi o variantă. Aceea în care atomii aflaţi în jetul în mişcare se cuplează între ei în aşa fel încât să minimizeze momentul magnetic total. Atunci câmpul magnetic neuniform implicat în experimentul Stern-Gerlach nu ar face altceva decât ar rupe aceste cuplaje şi ar face să se manifeste din nou câmpul magnetic al atomilor pe o porţiune ulterioară. Asta ca să vezi că mai există totuşi variante de explicaţie care nu au fost luate în calcul înainte de a se renunţa la determinismul lumii.

Odată pornit câmpul magnetic însă, în regiunea în care atomii interacționează cu acesta va apărea forța ce acționează asupra momentului magnetic al fiecăruia, ce va duce la o deviere și lărgire a fasciolului și în consecință a lărgirii dimensiunilor petei de pe ecran. Tocmai aceasta este predicția făcută de fizica clasică, și acest lucru nu se întâmplă.

După cum vezi, nu Fizica clasică prezice acest lucru, ci fizicienii care nu au analizat toate variantele posibile. Varianta propusă de mine (doar ca exerciţiu, pentru a arăta că mai sunt şi alte posibilităţi pe lume) prezice că trebuie să apară o „constantă de rupere” a atomilor cuplaţi, ceea ce înseamnă apariţia unor pete distincte produse prin efectul ruperii.

2. Explicația este simplă dacă ai pregătirea și deschiderea necesară.

Nu. Explicaţia trebuie să fie simplă necondiţionat! Natura nu depinde de pregătirea noastră sau de deschiderea noastră. Natura se manifestă într-un singur fel, în cel mai simplu fel posibil.

puterea mecanicii cuantice mă face să cred că drumul bun pornește de la această teorie

Este o iluzie. Mecanica cuantică pare puternică pentru că este peticită la fiecare ruptură. Este un sac peticit cu materiale foarte rezistente, dar este un sac cu foarte multe petice. N-am nimic împotriva peticelor, dar am ceva cu numărul lor. Sunt prea multe. Sunt prea multe „ocolişuri” pe care se bazează această mecanică doar ca să-şi salveze „nedeterminismul”, doar ca să nu renunţe la principiul lui Heisenberg sau mai ştiu eu la ce alte bazaconii. Este nevoie de postulate (petice) într-o teorie, dar trebuie să fim rezonabili cu numărul lor. A fi rezonabili înseamnă să nu ne hazardăm să peticim tot ce visăm noaptea, doar pentru că ne este lene să analizăm toate consecinţele postulatelor existente deja.

3. ...rotațiile în jurul a axe diferite nu comută, contează ordinea în care le efectuezi.

De acord că rotaţiile (mari) nu sunt comutative (spre deosebire de cele infinitezimale). Şi pot accepta „definiţia” ta pentru această proprietate, dacă la asta te-ai referit. (Ştiam asta încă de când am citit o cărţulie minunată de-a lui Epstein.)

Asta duce la cuantificarea momentului cinetic, dacă-ți vine să crezi.

Dar, se pare că, de fapt, asta mă interesa cu adevărat, cum deduci tu cuantificarea din necomutativitatea rotaţiilor mari. Hai că-s curios...

4. Tocmai aici este frumusețea, mecanica cuantică nu are un domeniu restrâns de aplicabilitate. Dimpotrivă, este uriaș.

Prostii. Este uriaş cu peticele de rigoare de care vorbeam mai sus. De altfel, cu un milion de petice poţi face un sac oricât de mare vrei tu să faci. Dar tot un sac peticit va rămâne. Ori, un sac peticit nu explică lumea. Lumea este un sac neted, armonios, cu un singur petic sau cel mult două, unul într-un capăt, altul în celălalt capăt.

Pe mine mă lovește așa un sentiment de exuberanță numai când mă gândesc.

M-ar lovi şi pe mine dacă n-aş fi pretenţios, dacă n-aş vrea să înţeleg întregul sac al lumii, nu doar o porţiune mică şi fără petice. Dar când auzi că Fizica actuală are pretenţia să ne ceară să acceptăm că lumea, chipurile, nu poate fi înţeleasă precis, îţi vine să-ţi pui mâinile în cap şi să dai de pământ cu toate cărţile de Fizică.

5. Cred că asta am spus-o în contextul teoriei golurilor, care s-a și dovedit a fi greșită. Înțelege că în acele vremuri a fost o problemă fenomenală, și cu siguranță spre nemulțumirea lui Dirac, apărea într-o ecuație care altfel arăta bine. Astăzi știm că genul de abordare pe care a avut-o el are un defect.

E bine că „astăzi ştim că...”. Dar eu am dreptul să cred că „mâine vom şti şi că...”.

6. Da. Din cauza punctului 3, momentul cinetic al unui sistem cuantic nu poate lua decât valori întregi sau semiîntregi, toate pozitive.

Din cauza punctului 3? Aşa, gratuit? Sper că îţi dai seama că n-ai spus nimic, de fapt.

Mai mult, nu poți construi o stare a sistemului descrisă de valorile momentului cinetic proiectate de-a lungul a trei axe de coordonate, dar poți construi stări descrise momentul cinetic total și proiecția acestuia pe o axă.

„Nu poţi”? Asta numeşti tu „explicaţie”? Aşa vrei tu să-mi explici mie ce este spinul?

Te-am întrebat dacă nu pot găsi o axă faţă de care spinul să se anuleze. Crezi că mi-ai răspuns?

De fapt, în general, crezi că mi-ai explicat ce este spinul şi al cui este?

Am raspuns deocamdată la mesajele pe care mi le-ai lăsat lângă citate, Abel.

Acum, legat de mecanica cuantică în general, pregătește o listă când ai timp cu ”peticirile” la care faci referire, să văd dacă pot înțelege despre ce e vorba. Când am studiat-o eu, mi s-a părut o teorie foarte coerentă și bine structurată, fără elemente introduse ad-hoc. Cred că ai rămas blocat în timp, în perioada de tranziție din istoria fizicii, când într-adevăr multe lucruri au fost făcute pompieristic, însă nu au rămas așa. Un exemplu de teorie ad-hoc, peticită, este spre exemplu teoria lui Bohr a atomului de hidrogen. Astăzi însă, un atom de hidrogen sau de oricare alt tip vrei tu poate fi descris de aceeași ecuație care-ți modelează transportul electronic într-un material sau împrăștierea a două particule. Peticeală ar fi fost dacă fiecare fenomen era descris de ”altceva”, și toate ”altcevaurile” astea erau adunate la un loc fără vreun motiv anume. Că în loc să folosești ecuația Schrodinger, calculezi să zicem cu Hartree-Fock, nu înseamnă că faci peticeală. Există o punte de raționamente logice care conduce de la una alta, tehnicile nu sunt puse cu mâna ci derivă din postulatele teoriei, care sunt vreo 4-5 la număr, dacă-mi aduc aminte cum trebuie. Să pornești de la 4-5 postulate și să rezolvi cu aceeași schemă conceptuală și superconductivitatea și mecanismul Higgs pentru generarea masei, e totuși o realizare.

Revenind la spin, o să încerc să reexplic lucrurile introducând și câteva noțiuni matematice (fără formule însă, din același motiv, timpul) pe care am vrut să le evit.

Rotațiile în jurul unor axe diferite nu comută decât în situația în care sunt infinitezimale. Acest lucru se traduce la nivel clasic prin paranteza Poisson nenulă dintre componentele vectorului moment cinetic, iar în mecanica cuantică prin faptul că un obiect numit comutator al operatorilor de moment cinetic este nenul. Acest comutator definește algebra Lie a grupului rotațiilor, ai cărui generatori sunt operatorii de moment cinetic. Mecanica cuantică este mai generală în ceea ce privește ceea ce ”este” un moment cinetic de fapt, anume spune că dacă ai un set de operatori care verifică comutatorul algebrei Lie a grupului rotațiilor, atunci acei operatori au semnificația fizică de momente cinetice. Ca un prim exemplu, ai momentul cinetic orbital, care este analog momentului cinetic clasic, dar din această perspectivă generală, și spinul particulelor elementare este un moment cinetic, și la fel și isospinul nucleonilor este un moment cinetic, din motivul menționat, anume operatorii asociați acestor mărimi fizice au aceeași algebră Lie.

Mai departe, imposibilitatea de a construi stări având toate cele trei componente ale momentului cinetic determinate provine chiar din existența acestui comutator nenul. Lucrul acesta se traduce prin faptul că nu poți găsi o bază de stări în spațiul Hilbert al sistemului care să-ți diagonalizeze simultan toți cei trei operatori (asociați componentelor momentului cinetic pe fiecare axă). De aceea, când vrei să rezolvi o problemă de mecanică cuantică, în primul rând trebuie să-ți alegi o bază de operatori compatibili, care să comute între ei, pe care să îi poți diagonaliza simultan. Aici e șmecheria și cu relația lui Heisenberg, care este de exact aceeași natură. Operatorul de poziție și cel de impuls în lungul unei direcții fixe în spațiu nu comută, deci operatorii nu pot fi diagonalizați simultan, astfel încât să poți descrie stări fizice specificând simultan poziția și impulsul pe o direcție dată. Poți face smecherii uneori, să construiești stări în care cunoști poziția pe o axă și impulsul pe alta, dar niciodată nu le poți cunoaște complet pe amândouă, simultan.

Din fericire, există în general, în orice algebră Lie, un operator numit operator Casimir, care comută cu toți generatorii grupului. În cazul nostru este vorba chiar de momentul cinetic total, astfel că diagonalizarea se face pentru acești doi operatori, momentul cinetic total și proiecția sa pe una dintre axe.

Diagonalizarea presupune rezolvarea unei probleme de vectori și valori proprii pentru operatori, și rezultatul remarcabil al mecanicii cuantice este acesta, că valorile proprii ale momentului cinetic total și ale proiecției sale pe o axă dată sunt discrete, și deși este ceva de socotit, practic deducerea se bazează numai pe comutatorul ce descrie faptul că rotațiile finite nu comută .

Rezultatul general este deci că momentul cinetic al unui sistem cuantic poate fi un număr întreg sau semiîntreg pozitiv. Acum să particularizăm. În cazul în care discutăm despre momentul cinetic orbital, rotațiile generate de acesta au loc în spațiul real, deci o rotație de 360 de grade trebuie să corespundă unei transformări identice, lăsând sistemul neschimbat. Acest lucru conduce direct la faptul că momentul cinetic orbital poate lua numai valori întregi. Rezultatul se poate exprima și în alte feluri independente, dar așa mi se pare cel mai simplu. Spinul nu are însă parte de această restricție. Este fascinant faptul că spinul poate genera și rotații în spațiul real, dar și rotații interne ale sistemului, care sunt diferite de rotațiile spațiale și totuși detectabile, cum este fenomenul de precesie a spinului în câmp magnetic. O astfel de rotație internă are nevoie de un ciclu de 720 de grade pentru a reveni la poziția inițială. Dacă te rezumi la 360 de grade se schimbă semnul vectorului de stare al sistemului tău, și deși pare o ciudățenie matematică, această transformare poate fi pusă în evidență prin experimente de interferometrie neutronică. Este una dintre predicțiile exotice făcute de mecanica cuantică, ce a fost confirmată de experiment.

Tot ce am povestit eu aici se înțelege bine cu creionul și hârtia în față. Cum am mai spus, Mezei Geza își încearcă mâna cu problema, sper să-i placă și să-și găsească cândva timp să o prezinte aici, dacă nu oricum o s-o fac eu într-un viitor ceva mai îndepărtat. Lasă-mi o adresă de mail și-ți trimit cărțile din care am studiat-o dacă vrei să încerci singur, și evident îți stau la dispoziție cu explicații și ajutor la socoteli dacă te blochezi pe undeva.

Edit: virgil a tranșat bine problema cu acea fotografie. Ce trebuie reținut că spinul are semnificația fizică de moment cinetic, dar rotațiile generate de acesta nu sunt rotațiile unui corp mic în jurul unei axe intrinseci.

...bai nene...dar IDEI PROPRII...voi aveti ...vreuna?...
In frustrarea asta generala, o casta a...pseudointeligentei, prin preluarea si perpetuarea informatiei...VOI PUTETI SA VENITI CU...CEVA NOU?....ca-i forum de...CERCETARE....nu sa aratati ca aveti 5 carti...de fizica, acasa!
...unde este plus-valoarea...voastra...?

Problema pe care o dezbatem aici este veche de aproape un secol, și la nivelul la care o tratăm noi, închisă. Există fenomene noi în cercetare precum unde de spin sau efect Hall de spin, dar nu mă pricep la ele. Că tot ai întrebat, da, am idei proprii, socoteli și rezultate personale dar din mai multe motive nu le pot prezenta pe forum, și chiar dacă le-aș expune n-ar ajuta pe nimeni cu nimic pentru că sunt mai avansate de chestiunea pe care încercăm să o înțelegem acum. Cercetare înseamnă și când încerci să înțelegi ce au făcut alții, chestiunea asta cu spinul face deja parte din temelie în ziua azi, dacă tu crezi că poți face ceva serios aruncând la gunoi aceste rezultate, te amăgești singur. Nu începe să postezi prostii, că știi ce o să se întâmple.

Că tot ai întrebat, da, am idei proprii, socoteli și rezultate personale dar din mai multe motive nu le pot prezenta pe forum, și chiar dacă le-aș expune n-ar ajuta pe nimeni cu nimic pentru că sunt mai avansate de chestiunea pe care încercăm să o înțelegem acum.

....eu unul sunt interesat de astfel de ...tampenii...

WoodyCAD a scris:

Că tot ai întrebat, da, am idei proprii, socoteli și rezultate personale dar din mai multe motive nu le pot prezenta pe forum, și chiar dacă le-aș expune n-ar ajuta pe nimeni cu nimic pentru că sunt mai avansate de chestiunea pe care încercăm să o înțelegem acum.

....eu unul sunt interesat de astfel de ...tampenii...

Despre tine unul si unicul, vedeta numarul 1, si parerea ta nemaipomenita despe ce dorinte/nedorinte ai, stii cit e de interesata lumea.. ?!

Majoritatea avem dorinte.. , insa nu le mai spunem pe toate. Apropo.., una din ele e sa termini prosteala asta stupida de comunicare [a prost. Incerci sa o faci pe hitrul cu punctele alea de suspensie la fiecare litera, " las' baestii sa stie ca nenea nu le spune toate solutiile la toate intrebarile, nenea le mai stie pe toate", in realitate aceasta dovedind ca esti bum-bum ], sau sa zbori de aici pentru totdeauna.

Asta este algebra Lie a grupului rotațiilor. Este una dintre cele mai frumoase și mai profunde ecuații din fizica cuantică. Orice set de 3 operatori care o satisfac constituie un set de generatori pentru transformări de rotație, fie că este vorba de rotații în care schimbă poziția unei particule în spațiu, fie că este vorba de rotații în spațiul spinului, care schimbă comportamentul unei particule în câmp magnetic, fie că este vorba despre rotații în spațiul isospinului, ce pot schimba cu totul caracterul fizic al unei particule (protonul și neutronul spre exemplu, pot fi văzute ca fiind una și aceeași particulă, nucleonul, ale cărui caracteristici fizice se schimbă în funcție de proiecția isospinului pe axa z).

Relația de mai sus este expresia matematică a necomutativității rotațiilor finite, și o consecință directă a ei este cuantificarea momentului cinetic. i și hbar sunt binecunoscute, litera epsilon cu 3 indici este așa numitul tensor Levi-Civita total antisimetric, are valoarea 1 la o permutare pară a celor 3 indici (care pot lua valorile 1,2,3), -1 la o permutare impară și 0 dacă oricare doi indici se repetă.

fie că este vorba de rotații în care schimbă poziția unei particule în spațiu, fie că este vorba de rotații în spațiul spinului, care schimbă comportamentul unei particule în câmp magnetic, fie că este vorba despre rotații în spațiul isospinului, ce pot schimba cu totul caracterul fizic al unei particule (protonul și neutronul spre exemplu, pot fi văzute ca fiind una și aceeași particulă, nucleonul, ale cărui caracteristici fizice se schimbă în funcție de proiecția isospinului pe axa z).

Desi nu inteleg mare lucru din expresia de mai sus, mi se pare incorect spus ca proiectia izospinului poate schimba caracteristicile unei particule. Cred ca mai degraba proiectia izospinului este o consecinta a schimbarii quarcilor ce intra in constitutia nucleonilor.
Extras din Wikipedia;Deoarece interacțiunea slabă este în același timp slabă și are și o rază de acțiune foarte scurtă, efectul ei cel mai vizibil se datorează proprietății sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up și doi quarc down). Cu toate că neutronul este mai greu decat protonul (doi quarc up și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interacțiunea slabă. În acest proces un quarc down se transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un antineutrino. Deoarece electronii de energie inaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului de fuziune nucleară în stele, în care din atomii de hidrogen se creează deuteriu.

Datorita magnitudinii interacțiunii slabe, dezintegrările acesteia sunt mult mai lente decât a forței tari sau electromagnetice. De exemplu, un pion electromagnetic neutru are o viață de aproximativ 10−16 secunde; un pion al forței slabe are un timp de viață de aproximativ 10−8 secunde, de o sută de milioane de ori mai lung. Un neutron liber are o viață de aproximativ 15 minute, ceea ce îl face particula subatomică instabilă cu cea mai lungă viață.

Izospinul slab este pentru interacțiunea slabă ceea ce sarcina de culoare este pentru interacțiunea puternică, și ceea ce masa este pentru gravitație. Izospinul slab este un număr cuantic; particulele care nu sunt implicate în interacțiunile slabe au o valoare a izospinului egală cu 0. Alte particule elementare au valori ale izospinului slab egale cu fie -1/2, fie 1/2. Ca și în cazul sarcinii electrice, aceste două valori sunt egale cu excepția semnului. Izospinul slab se conservă: suma valorilor izospinului slab ale particulelor la sfârșitul unei reacții este egală cu suma valorilor izospinului la începutul reacției.

omuldinluna a scris:Astăzi însă, un atom de hidrogen sau de oricare alt tip vrei tu poate fi descris de aceeași ecuație care-ți modelează transportul electronic într-un material sau împrăștierea a două particule.

Reiterez rugămintea mea de a nu mai aduce asemenea „argumente” nedovedite încă pe acest forum. Până la proba contrarie, acest lucru este neadevărat. Până la proba contrarie, eu mă refer la peticele care s-au făcut de-a lungul istoriei mecanicii cuantice şi mă refer la peticele care se mai pun în continuare în Fizică doar ca să reziste teoriile bine plătite (vezi „materia neagră” în cosmologie). Mecanica cuantică rămâne o teorie neînţeleasă fizic. Poate are coerenţă matematică destul de bună, dar eu ridic aici probleme de Fizică, nu de matematică. De aceea, aş prefera să ne rezumăm la sensul ei fizic şi să nu aduci în discuţie noţiuni pompoase de matematică ce ar putea îndepărta subiectul de simplitatea care poate demonstra absurditatea Fizicii cuantice actuale.

Există o punte de raționamente logice care conduce de la una alta, tehnicile nu sunt puse cu mâna ci derivă din postulatele teoriei, care sunt vreo 4-5 la număr, dacă-mi aduc aminte cum trebuie. Să pornești de la 4-5 postulate și să rezolvi cu aceeași schemă conceptuală și superconductivitatea și mecanismul Higgs pentru generarea masei, e totuși o realizare.

Ar fi frumos să fie aşa cum spui, dar îţi voi demonstra că sunt vorbe goale. Pentru aceasta, va trebui să nu ne adâncim în amănunte până când nu clarificăm baza discuţiei. Deci, te rog mult, nu te mai îndepărta de baza discuţiei.

Revenind la spin, o să încerc să reexplic lucrurile

Încă suntem departe de a „reexplica” pentru că încă nici măcar nu ai explicat. Nu mi-ai răspuns direct la întrebările pe care ţi le-am pus, deci este o discuţie ((ce ar trebui să fie) numai) despre spin ce nu poate continua aşa.

Mecanica cuantică este mai generală în ceea ce privește ceea ce ”este” un moment cinetic de fapt, anume spune că dacă ai un set de operatori care verifică comutatorul algebrei Lie a grupului rotațiilor, atunci acei operatori au semnificația fizică de momente cinetice.

Este o observaţie frumoasă, desigur, dar până la demonstrarea ei este o cale lungă şi rămâne, iarăşi, o afirmaţie gratuită. Ce ştie mecanica cuantică de ce înseamnă „semnificaţie fizică”? Habar n-are. Ea operează de mult cu concepte abstracte fără semnificaţie fizică.

Ca un prim exemplu, ai momentul cinetic orbital, care este analog momentului cinetic clasic, dar din această perspectivă generală, și spinul particulelor elementare este un moment cinetic, și la fel și isospinul nucleonilor este un moment cinetic, din motivul menționat, anume operatorii asociați acestor mărimi fizice au aceeași algebră Lie.

Păi, vezi, ca să te poţi juca cu asemenea noţiuni trebuie să dai definiţia lor riguroasă. Şi de multe ori, definirea riguroasă a unor noţiuni duce la excluderea altora sau duce la necesitatea introducerii unor noi postulate în Fizică. Impresia mea este că mecanica cuantică nu defineşte riguros noţiunile, cel puţin nu atât de riguros încât noile definiţii să fie suficient de generale încât să le excludă pe cele care au devenit inutile. În alte cuvinte, de ce are nevoie mecanica cuantică de atâtea noţiuni (moment cinetic („clasic”), moment cinetic orbital, spin, izospin)? De ce nu poate să le înglobeze pe toate într-o singură definiţie generală pe care s-o utilizeze fără excepţie în toate contextele? Îţi spun eu de ce: pentru că nu sunt noţiuni suficient de corecte în fiecare context posibil, suficient de bine definite, ci trebuie folosită o anumită noţiune într-un anumit context.

Mai departe, imposibilitatea de a construi stări având toate cele trei componente ale momentului cinetic determinate provine chiar din existența acestui comutator nenul. Lucrul acesta se traduce prin faptul că nu poți găsi o bază de stări în spațiul Hilbert al sistemului care să-ți diagonalizeze simultan toți cei trei operatori (asociați componentelor momentului cinetic pe fiecare axă). De aceea, când vrei să rezolvi o problemă de mecanică cuantică, în primul rând trebuie să-ți alegi o bază de operatori compatibili, care să comute între ei, pe care să îi poți diagonaliza simultan. Aici e șmecheria și cu relația lui Heisenberg, care este de exact aceeași natură. Operatorul de poziție și cel de impuls în lungul unei direcții fixe în spațiu nu comută, deci operatorii nu pot fi diagonalizați simultan, astfel încât să poți descrie stări fizice specificând simultan poziția și impulsul pe o direcție dată. Poți face smecherii uneori, să construiești stări în care cunoști poziția pe o axă și impulsul pe alta, dar niciodată nu le poți cunoaște complet pe amândouă, simultan.

Păi, vezi cum eşti? Eu te-am întrebat de axe în spaţiul fizic, nu în spaţiul Hilbert. De ce le întorci ca la Ploieşti? Aşa o să lungim discuţia la nesfârşit, în loc s-o scurtăm. În plus, urmăreşte-ţi cuvintele şi ai să vezi că ele nu conţin demonstraţia lor, ci doar o simplă descriere în spiritul Fizicii cuantice. Am sperat că tu vei veni cu demonstraţii, nu cu simple „descrieri” aberante pe care le găsesc în orice curs de mecanică cuantică. Crede-mă, de descrieri nu duc lipsă. Sunt sătul.

Din fericire, există...

Vorbe goale, fără demonstraţii. Aş fi vrut nişte demonstraţii care să pornească de la ceea ce constatăm experimental, ca să-ţi arăt cât de nenaturală (deci, nefizică) este mecanica cuantică.

Diagonalizarea presupune rezolvarea unei probleme de vectori și valori proprii pentru operatori, și rezultatul remarcabil al mecanicii cuantice este acesta, că valorile proprii ale momentului cinetic total și ale proiecției sale pe o axă dată sunt discrete, și deși este ceva de socotit, practic deducerea se bazează numai pe comutatorul ce descrie faptul că rotațiile finite nu comută .

Îţi faci iluzii deşarte. Când nu te vei mai feri de amănunte îţi voi arăta ce vorbărie goală este toată această înşirare de cuvinte „ce din coadă au să sune”.

Acum să particularizăm. În cazul în care discutăm despre momentul cinetic orbital, rotațiile generate de acesta au loc în spațiul real, deci o rotație de 360 de grade trebuie să corespundă unei transformări identice, lăsând sistemul neschimbat. Acest lucru conduce direct la faptul că momentul cinetic orbital poate lua numai valori întregi.

Asta numeşti tu particularizare? Cum ai trecut de la spaţiul Hilbert la spaţiul real? Aşa, gratuit? Cum ai trecut de la operatori la momentul cinetic orbital? Aşa, gratuit? Nu se poate aşa. Asta nu-i coerenţă logică. Nu pot urma asemenea raţionamente haotice. „Acest lucru conduce direct la...”. Păi, astea sunt raţionamentele logice cu care vrei să mă convingi? Mă obligi pur şi simplu să ies din această discuţie şi să-mi văd în continuare de cercetările mele clare şi de viitor.

Rezultatul se poate exprima și în alte feluri independente, dar așa mi se pare cel mai simplu. Spinul nu are însă parte de această restricție. Este fascinant faptul că spinul poate genera și rotații în spațiul real, dar și rotații interne ale sistemului, care sunt diferite de rotațiile spațiale și totuși detectabile, cum este fenomenul de precesie a spinului în câmp magnetic. O astfel de rotație internă are nevoie de un ciclu de 720 de grade pentru a reveni la poziția inițială. Dacă te rezumi la 360 de grade se schimbă semnul vectorului de stare al sistemului tău, și deși pare o ciudățenie matematică, această transformare poate fi pusă în evidență prin experimente de interferometrie neutronică. Este una dintre predicțiile exotice făcute de mecanica cuantică, ce a fost confirmată de experiment.

Aceleaşi bla, bla, bla-uri, aceleaşi descrieri haotice fără nicio demonstraţie riguroasă a lor, pe care le găsesc în orice curs de mecanică cuantică. Nu aşa ceva îmi trebuie. Încă n-ai înţeles?

Tot ce am povestit eu aici se înțelege bine cu creionul și hârtia în față.

Tot ce ai povestit rămâne simplă poveste. Forumul este el însuşi o hârtie şi un creion, aşa că nu înţeleg ce te împiedică să le foloseşti. Dacă n-ai timp să răspunzi ca lumea la întrebări, mai bine nu răspunde şi nu-mi face iluzii că merită să te urmăresc.

Lasă-mi o adresă de mail și-ți trimit cărțile din care am studiat-o dacă vrei să încerci singur, și evident îți stau la dispoziție cu explicații și ajutor la socoteli dacă te blochezi pe undeva.

Este un gest frumos din partea ta, dar eu vreau să înţelegem cu toţii porcăria asta de mecanică cuantică (de care ai început să-mi faci şi mai mare scârbă), nu doar eu.

În concluzie, nu mai scrie nimic pentru mine decât ce începe de la experiment şi urmează raţionamente logice cu definiţii clare. Asta dacă vrei să mă mai implic în această discuţie despre care am sperat să fie interesantă şi clarificatoare.

Ceea ce scrii este corect când tratezi problema în modelul quarcilor (virgil). Eu m-am exprimat la un nivel mai simplu unde fac abstracție de structura internă a protonilor și neutronilor, situație utilă spre exemplu în studiul materiei nucleare. Chiar dacă este un sistem fictiv, materia nucleară recreează condițiile ce se regăsesc în interiorul unui nucleu, sau într-o stea neutronică. Isospinul nu este util numai în cazul nucleonilor. Pionii pot fi concepuți ca o singură particulă cu isospinul 1, și cele trei tipuri descoperite în natură să corespundă celor trei proiecții posibile ale acestuia pe o axă, -1, 0, 1, chiar dacă și ei la rândul lor au o structură internă alcătuită tot din quarci. Deși nu sunt foarte în temă cu problema, cred că și stările excitate ale nucleonilor, așa numiții hyperoni, pot fi văzuți ca particule având o valoare diferită a acestui număr cuantic.

Oricum, ce voiam aici să arăt e că în mecanica cuantică ideea de ”moment cinetic” este mai generală decât cea clasică și permite abordarea unor probleme diferite. Esența până la urmă este că dacă transformările matematice care modelează fizica au proprietatea de a conserva lungimi în spațiul în care se desfășoară, atunci ele sunt până la urmă transformări de rotație și sunt generate de un moment cinetic.

Acum vreau să revin la această chestiune interesantă:

Abel Cavași a scris:Şi mai există totuşi o variantă. Aceea în care atomii aflaţi în jetul în mişcare se cuplează între ei în aşa fel încât să minimizeze momentul magnetic total. Atunci câmpul magnetic neuniform implicat în experimentul Stern-Gerlach nu ar face altceva decât ar rupe aceste cuplaje şi ar face să se manifeste din nou câmpul magnetic al atomilor pe o porţiune ulterioară.

Fenomene colective în natură există fără discuție, inclusiv gaze magnetizate, dar nu cred că este vorba aici de așa ceva dintr-un motiv foarte simplu, temperatura cuptorului. Genul acesta de corelații colective au energie caracteristică foarte joasă, de aceea sunt vizibile la temperaturi extrem de coborâte (gândește-te la superfluiditate). Energia termică este cu multe ordine de mărime peste această energie caracteristică de corelație, așa că orice urme are el sunt distruse de agitația termică. Motivul pentru care norul de atomi nu este magnetizat nu ține deci de vreo corelație între atomi, ci de haosul produs de temperatura înaltă. Mai departe, astăzi este posibil ceea ce nu se putea face în 1926, anume să se încerce experimentul atom cu atom, așa cum se poate studia difracția electronilor particulă cu particulă. Rezultatul este același, așa că și presupunând prin absurd că există o corelație de acest tip între atomi, ar mai trebui ca pe deasupra ea să se păstreze puternică și pe o distanță de ordinul metrilor, adică exact 10 ordine de mărime peste dimensiunea tipică a unui atom. Atomii au un moment magnetic ce se poate orienta într-un câmp magnetic extern. Câmpul magnetic terestru este însă prea slab pentru a produce efectul. Dacă faci experimentul S-G cu câmpul magnetic al aparatului închis obții un singur punct, dacă dai drumul la câmpul aparatului obții puncte corespunzând tuturor proiecților posibile ale spinului pentru respectivul atom.

Văd că mi-ai mai lăsat un mesaj între timp, îl citesc acum și revin dacă îmi permite timpul.

Abel, dacă vine cineva și-ți spune că e frumos afară, până nu ieși singur să te convingi înseamnă că nu este ? Nu ți-am făcut nici un comentariu gratuit, am făcut cu mâna socoteli cu ecuații schrodinger pentru spectrele atomilor sau ale elecroni în metale, sau pentru împrăștierea particulelor, altfel nu mi-aș fi permis să vorbesc. Că superconductivitatea și mecanismul Higgs pot îmbrăca aceeași formulare conceptuală este iarăși un lucru de care m-am convins, nu doar citind din cărți ci făcând socotelile cu mâna mea, lucru pe care, fără supărare, am impresia că tu nu l-ai făcut, cu toate acestea îți permiți să insulți un lucru pe care până la urmă nu îl cunoști.

Într-o carte n-o să găsești niciodată toate detaliile, dintr-o serie de motive. În primul rând, cărțile alea deja sunt cât un top de hârtie, n-ar publica nici o editură tomuri de mii de pagini, în al doilea rând, nu este benefic pentru o persoană care vrea să învețe ceva, să-i oferi absolut toate detaliile pe tavă. Trebuie să-i explici lucrurile importante, să-i arăți câteva exemple, iar bucătăria de calcule s-o facă singură, ca să priceapă despre ce e vorba. Apoi doar cu teoria citită n-ai ajuns nicăieri, ca să verifici dacă ai rămas cu ceva trebuie să fii în stare să rezolvi probleme, mai întâi problemuțe din carte ca să te pui pe picioare, apoi probleme din lumea reală, ca să poți câștiga o pâine dacă ești priceput și să lași ceva în urmă pentru omenire. Am rezolvat în viața mea câteva problemuțe d-astea din lumea reală, dar n-a fost nimic din cale afară de spectaculos . Să înțeleg că în perioada în care m-am ocupat de asta, am luat parte la o cospirație de ascundere a adevărului și menținere a unor minciuni pentru avantajele breslei din care făceam parte? Eu știu foarte bine ce-am făcut acolo, am impresia că alții nu știu așa bine, dar insistă să-mi spună că făceam prostii.

În perioada imediat următoare nu prea am timp dar cred că asta va fi prioritatea odată ce câmpul central este gata. Cred că ideile de bază ale mecanicii cuantice, cu experimente, calcule și aplicații pot și este bine să fie expuse pe Internet, chiar dacă deja există foarte multe surse. Tocmai cum la câmpul central am făcut absolut toate calculele, poate ar fi bine să existe și asta pas cu pas, dacă va fi cineva interesat pe viitor, sau pentru discuțiile noastre.

Omul este un produs al naturii glosiere avand simturi dezvoltate pentru cunoasterea naturii inconjuratoare, care inseamna, apa, aer, pamant, pietre, copaci si alte fiinte. Este foarte posibil ca microuniversul sa necesite simturi care nu au corespondent in lumea noastra glosiera si de aceia omul a inventat aparate de masura, experimente de mare finete, si notiuni noi, care au un sens in micro si un alt corespondent in macro, pentru simplul motiv ca in macro materia se comporta altfel. Acest lucru cred ca se petrece si cu momentul cinetic de spin. Notiunea de spin a fost adoptata incorect, pentru ca la inceput fizicienii au crezut ca particulele se rotesc in jurul axei, dupa care si-au dat seama ca este vorba de alt fenomen, dar a ramas denumirea de spin, ceia ce face sa duca lumea in eroare si acum. Corect ar fi sa defineasca de la inceput ca particulele elementare sunt descrise de niste proprietati ciudate (a, b, c, etc.), care in macro conduc la notiunile de masa, impuls, moment cinetic, etc. Dar sigur problema ramane deschisa, fizica este scrisa de zeci si sute de ani, pas cu pas, iar noi suntem cei care trebuie sa ne racordam la ea daca vrem sa o intelegem, si daca suntem in stare putem merge chiar mai departe. Nu putem da cu piciorul in tot ce s-a creat, atata timp cat nu suntem in stare sa punem alta ceva in loc, care sa raspunda la toate problemele ridicate de experimentele fizice.
Sunt curios in continuare daca omul din luna va reusi sa ne faca sa indragim mecanica cuantica.

Iarăși, ceea ce spui este foarte corect. Numele de ”spin” m-a indus și pe mine în eroare când am auzit prima dată de asta (cred că într-o oră de chimie, și m-am gândit imediat la ghimpii de pe tulpinele unor plante, neînțelegând ce legătură puteau să aibă cu acești electroni), așa cum m-a indus multă vreme mai târziu și noțiunea de culoare, că doar quarcii nu sunt colorați.

Sunt pus în fața unei probleme însă. Pe de o parte, sunt întru totul de acord cu Feynman când acesta spune că cine vrea să înțeleagă natura fără să se folosească de matematică nu face decât să-și impună singur un handicap extrem de sever. Este o mare diferență însă între matematizarea excesivă și inutilă și strictul necesar pentru a găsi o înțelegere coerentă și convingătoare a fenomenelor. Pe de altă parte, mie nu prea mi-au plăcut niciodată explicațiile populare, care se bazează numai pe analogii cu experiența imediată, pentru că mi se par mult prea departe de esența lucrurilor.

Oricum, o să-mi facă plăcere să încerc să expun lucrurile, și să arăt că până la urmă nu e nimic ciudat, incoerent, sau forțat, ci dimpotrivă, este un șuvoi lin de idei care au avut un succes mult mai mare în descifrarea misterelor naturii decât l-au avut ideile clasice.

Pentru a intelege momentul cinetic al unei particule, cred ca este necesar mai intai sa vedem in ce consta momentul cinetic al unei cuante de energie. Sustin acest lucru pentru ca de la cuanta pornesc toate celelalte, desi cuanta nu are sarcina electrica sau moment magnetic sau masa, totusi are spin. Deci singurele marimi ce definesc o cuanta sunt frecventa si spinul care totdeauna este 1.

....Felicit rabdarea de a scrie...bla-bla-uri....!(pierdere de timp)
Ar fi fost mult mai interesant sa desenati CE SCRIETI, sa reprezentati GRAFIC. Sunt de acord cu Abel...va exprimati dar nu spuneti nimic!...care sa se lege de o REALITATE...grafica!
....oricat as vrea, descrierile voastre sunt plictisitoare, nu prin prisma citirii din carti...ci prin prisma neintelegerii fenomenologiei, in sine!( argumentul ...nu puteti reprezenta grafic, ca FEYNMAN)
...
Un nou capitol din FU va face furori...introducerea GRAVITATIEI(mult clarificata) in modelul standard prin.... teoria superstringurilor(ca sa puteti intelege)!
SPINUL(dinamica elicoidala) este liantul care va indeparteaza de realitate.
...REPREZENTARILE GRAFICE FOR FI DE EXCEPTIE....si vor reprezenta argumente imbatabile...corelate cu exemple din natura, spatiu etc...
MINIMUL NECESAR ESTE ACELA DE A INTELEGE TEORIA DE STRING....singurul de aici, cu sanse reale....fiind ABEL!
Transformarea gandirii primitive(MAIMUTICA) va incepe odata cu depasirea ...stringurilor, prin reprezentare grafica CORECTA a acestora(intelegerea spinului)!
1) - aveti informatia la dispozitie ( cum?)
2) - este altceva ( are legatura cu ce stim deja ?)
3) - desenati, faceti poze (singura cale spre intelegere?)
4) - rezultatul asteptat vine negresit ( cinava l-a gasit ?)
...de voi depinde parcurgerea pasilor pentru a depasi teoriile de string, pentru a porni de la....0...!
Doar pierdeti timpul....TOTI...!...si va garantez 100%...DACA macar 1 din voi va depasi teoria stringurilor...timpul meu, pe forum, nu a fost pierdut...100%!
...

Te pricepi la diagrame Feynman cum mă pricep eu la drept internațional . Mesajul ăsta măcar e vag amuzant, merită lăsat aici pentru distracție.

Daca tot ati citit ... carti pentru copii...incercati sa integrati spinul in aceste diagrame (dinamica elicoidala generalizata, in fapt)

....
...treceti apoi in zona stringurilor (cuante) mentinand geometria(traiectorii elicoidale, reale)

....
va folositi LOGICA, nu cea de rama...!

..faceti analogii cu lumea reala, observand ca....chiar si maimuta este construita pe aceeasi geometrie(studiati firul de par de ex ...atat la microscop cat si....sparnelul iar daca sunteti curosi chiar orice)

...
...DOAR INCEPAND DE AICI (KM 0)...incepeti sa confectionati imaginea de ansamblu, intelegand CE ESTE SPINUL....
...MAI SIMPLU....CITITI FUNDAMENTUL UNIVERSULUI, ACOLO VETI GASI SI DIAGRAME FEYNMAN...SI GEOMETRII REALE....SI SPIN....CU TOT CU DESESNE...!

Păi hai să înțelegem mai întâi ce-i acolo, dacă tot suntem așa deștepți. Cine-i q, cine-i g, cine-i H, care-i diferența dintre bucle, linii drepte și linii punctate, ce-i cu săgețile alea de pe liniile roșii? Ce-i cu bulina albastră? Care-i diferența dintre diagrama din stânga și cea din dreapta, de pe primul rând? De ce unele diagrame sunt cu linii și altele cu tuburi? Nu trebuie să te apuci să înșiri calcule (că oricum nu-și face nimeni iluzii că știi să le faci sau că ai avea cea mai vagă idee ce sunt), dar măcar scrie în cuvinte ce reprezintă.

Întrebare pentru restul comunității: dacă WoodyCAD face dovada că vorbește ca să se afle-n treabă, îl banăm câteva zile de pe forum? În curând vom introduce opțiunea de vot prin SMS la numărul gratuit 0800-0800-H.A.I.S.Ă.N.E.B.Ă.G.Ă.M.Î.N.S.E.A.M.Ă.!

P.S. Idealul feminin ce legătură are cu orice? Ai complexul lui Oedip?

Ai complexul lui Oedip?

....nici o maimuta nu poate sa inteleaga SPINUL... primind raspunsuri, personale, la astfel de intrebari...! Chiar si restul raspunsurilor sunt la fel de ...inutille...
...
DIAGRAMELE FEYNMAN SUNT INCOMPLETE, CODUL FUNDAMENTAL AL INTERACTIUNILOR ELICOIDALE(TEORIE UNIFICATA) si TRIBIVECTORUL FUNDAMENTAL prelund atat DINAMICA SISTEMELOR (A si B-ADN ELICE)cat si LEGATURA(C-scarita)(atractie-cuplaj/respingere-rupere).
Acest aspect se aplica peste tot, chiar si interactiunilor interatomice, la orice nivel..(elicoidale, cu legaturile sincrone Vi, Vc, Vf)
Toate diagramele ar fi trebuit sa fie BUCLE, nodurile de absorbtie/ emisie, fiind ramificarea atat a radacinii cat si a coaroanei...unui copac sau fiintei umane!
PARTICULELE CE PARTICIPA LA ACEASTA DINAMICA....NU CONTEAZA...IN TEORIE UNIFICATA!

Ți-am pus prea multe întrebări și ai amețit. Și totusi, de ce unele linii sunt figurate cu drepte și altele cu bucle? Am înțeles că ar fi trebuit să fie toate BUCLE, dar na că unele sunt făcute cu drepte? Sunt tâmpiți ăia care le-au trasat, n-au înțeles CODUL FUNDAMENTAL?

Am înțeles că ar fi trebuit să fie toate BUCLE, dar na că unele sunt făcute cu drepte? Sunt tâmpiți ăia care le-au trasat, n-au înțeles CODUL FUNDAMENTAL?

...DA...planeta TERRA este...a MAIMUTELOR...!...iar o maimuta de pe LUNA...vede doar...UN FIR... Linia de camp magnetic...asa se vede...de pe LUNA...insa acasa, pe TERRA maimutele vad ACEEASI REALITATE...altfel...vad elicoidala...!
INTREAGA REALITATE ESTE...ELICOIDALA....!...
...
.....ASA SA ARATA REALITATEA...DE APROAPE!
...
...si asa arata de la distanta...

....
TOATE LEGATURILE (Vi, Vc, Vf) SUNT.... ELICOIDALE....LA NIVEL FUNDAMENTAL....insa mimuta nu le vede...INCA...!...caci a facut TAMPENII SISTEMATICE....!...a inlocuit REALITATEA ELICOIDALA cu...FIRE...si....incearca sa descopere realitatea, neintelegand de ce nu reuseste...!
....si, de fapt TOATE TEORIILE, ADUNATE....inseamna GEOMETRODINAMICA ELICOIDALA...
...si este SUFICIENT SA TRANSFORMI ORICE LINIE, TUB...IN ELICOIDA...SI TOATE CAPATA SENS...!
ABEL ...STIE DEJA ASTA...chiar daca are 199 de ani in spate, fata de voi ceilalti care aveti 501 de ani

omuldinluna a scris:Ți-am pus prea multe întrebări și ai amețit. Și totusi, de ce unele linii sunt figurate cu drepte și altele cu bucle? Am înțeles că ar fi trebuit să fie toate BUCLE, dar na că unele sunt făcute cu drepte? Sunt tâmpiți ăia care le-au trasat, n-au înțeles CODUL FUNDAMENTAL?

Încet,încet îti rezolvă spinul

..si totusi, ca sa intelegeti CE ESTE SPINUL..?....in realitate
....TREBUIE SA DEPASITI ...TEORIA SUPERSTRINGURILOR...si orice alta teorie unificatoare!...peste acest nivel MAIMUTICA se transforma, are acces la realitate, devenind o ...fiinta inteligenta a UNIVERSULUI...!

Gata, am priceput, nu mai am întrebări, m-ai lămurit!

... de la minutul 6 ...vedeti furnica...
http://www.ted.com/talks/brian_greene_on_string_theory.html
....diagramele lui FEYNMAN sunt intuitive...insa nu sunt COMPLETE...au sens(directie)....insa ghiralitatea lipseste cu desavarsire...facand incompatibilitate cu intelegerea campului de rotori!
...
ARGUMENTATI VIZUAL SI...VETI INTELEGE de 1000 ori mai repede....caci o fotografie face cat...1000 de cuvinte!