De la string, la particula.

Scris de **virgil** Sam 16 Mar 2013, 22:09

Incerc aici sa adun cateva idei care sa marcheze drumul de la string la particula.

De la string, la particula. Image-531C_5145134B

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 09:17

Urmeaza o expunere imaginara fara posibilitati de demonstrare;
De ce stringul, si nu altceva?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa pornim de la zero, adica de la nimic, dar cum am mai discutat alta data, insasi nimicul este un amestec de doua principii. Pentru a intelege acest lucru voi veni cu un exemplu imaginativ. Daca atribuim starii de anihilare totala o culoare, spre exemplu verde, vom observa ca daca suprapunem culoarea albastra peste culoarea galbena, se obtine culoarea verde. Daca atribuim culorii albastre cifra 1, si culorii galbene cifra -1, vom observa ca asocierea lor dau nastere la zero (+1-1=0). Deci putem obtine o stare neutra amestecand doua principii complementare. Fara sa vreau am ajuns la principiile Yn si Yang. Acum sa luam doua coli de celofan una albastra si alta galbena, prin suprapunerea lor obtinem culoarea verde neutra. Dar daca in loc de doua coli de celofan, vom lua doua rondele mici, prin suprapunerea lor se obtine aceiasi stare neutra dar cu intindere foarte mica. Daca insa presupunem ca in loc de doua rondele avem o infinitate de astfel de formatiuni, desi plane, ele pot umple un volum dand nastere la spatiul tridimensional.
Ce este esential la cele doua principii? acestea nu pot exista unul fara altul, acolo unde este principiul A se afla alaturat si principiul B. Insa nimic nu este fix, totul este in miscare, in vibratie in jurul unei pozitii asa zis de echilibru, asa ca fiecare rondela de care am vorbit desi este formata prin suprapunerea celor doua culori, acea rondela poate vibra, intre starea plana si starea cava, aratand exteriorului cand culoarea galbena, cand culoarea albastra. Amplitudinea acestei oscilatii, perpendiculara pe planul rondelei, poate capata o valoare foarte mare comparativ cu dimensiunile cercului de baza, astfel se va comporta ca un deget de manusa, ce se va intoarce cand pe o parte cand pe alta, expunand exteriorului cand principiul A cand principiul B.
Si in aceasta stare se manifesta afinitatea dintre principiul A si principiul B, dand nastere la formatiuni de lungimi diferite ca atunci cand bagi niste tuburi conice unul in altul. Unele din aceste formatiuni se inchid intr-un cerc, dand nastere la acele stringuri, unele de tip A altele de tip B, dupa culoarea expusa la exterior. Insa aceste formatiuni sunt rare in comparatie cu marea majoritate a rondelelor libere ce formeaza spatiul efectiv in care se afla si stringurile.

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 10:02

Ne aflam pe un domeniu total necunoscut si imposibil de verificat, singurele instrumente de care dispunem sunt cunostiintele acumulate, logica si imaginatia. Asa ca putem sa dam frau liber imaginatiei, in consonanta cu acumularile stiintifice la care avem acces.

Scris de **WoodyCAD** Dum 17 Mar 2013, 13:41

...STRINGUL.....ce-i aia?......daca definesti corect....poti intelege anumite lucruri, insa nu-ti garantez asta!
Daca nu o poti face....vei intra in ...balarii!...iar dupa cum ai plecat...deja esti acolo...si presupun ca nu poti sa iesi de aici.
Ramane sa demonstrezi ca...POTI !...(eu sunt sceptic)
(o scrie unul ce studiaza ...stringurile...de 4 ani....peste 3000 de ore)
Teoria superstringurilor ( M theory), strand theory....si apoi FUNDAMENTUL UNIVERSULUI...sunt etapele ...de intelegere.
VA POT GARANTA CA ACESTEA SUNT ETAPELE....INSA ORICE MAIMUTA.... NU LE VA PUTEA PARCURGE!
-stringurile - iti pun imaginatia la incercare 30%
-strand-urile -iti pun imaginatia la incercare 100%
- FUNDAMENTUL UNIVERSULUI - depaseste orice imaginatie...
(ex poti obtine atat camp electromagnetic cat si magnetogravitational....singur, acasa)

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 14:48

(ex poti obtine atat camp electromagnetic cat si magnetogravitational....singur, acasa)

Da, am vazut la OZN-ul tau, cu omuletul de otel. Joaca de copil.

Scris de **WoodyCAD** Dum 17 Mar 2013, 14:54

Da, am vazut la OZN-ul tau, cu omuletul de otel. Joaca de copil.

....ai dreptate...!....TOTI STIU CUM SE FACE....DAR NU O POT FACE...!.....pentru toti este simplu.....dar cand este SA FACA...raman cu banii ...in buzunar, fiind dispus sa platesc ...INTELIGENTA!
....joaca de copil...DAR NU COPIL DE.....MAIMUTICA!

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 16:26

Urmeaza o expunere imaginara fara posibilitati de demonstrare;
De ce stringul, si nu altceva?

De la string, la particula. Image-A89F_51461477

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 22:04

Ne aflam pe un domeniu total necunoscut si imposibil de verificat, singurele instrumente de care dispunem sunt cunostiintele acumulate, logica si imaginatia.

Fara sa-mi dau seama am sarit peste doua etape in explicarea universului creat din nimic. (-1+1=0)
La inceput nu a fost nimic, adica zero spatiu, zero volum, doar un punct adimensional din care s-au separat cele doua principii complementare, A si B, adica privind mai atent au luat nastere doua puncte adimensionale, care au inceput sa se roteasca in jurul unei axe ce facea un unghi oarecare variabil fata de axa comuna. Astfel cele doua puncte in miscarea lor descriu fiecare cate o spirala, variabila in timp, acoperind doua suprafete complementare de tip A si B, indisolubil legate.
Insa cele doua puncte pe langa miscarea de rotatie, mai au un grad de libertate, acela de a oscila dealungul axei comune de legatura. Din oscilatia aceasta combinata au rezultat cele doua suprafete cave caracterizate de o culoare sau alta. Asa s-a obtinut spatiul tridimensional al celor doua principii.

Scris de **virgil** Dum 17 Mar 2013, 22:59

Scris de **virgil** Lun 18 Mar 2013, 17:17

In momentul separarii celor doua principii complementare A si B, a aparut un al treilea element de legatura, pe care il voi numi elementul de camp. Elementul de camp reprezinta de fapt pauza necesara pentru definirea distincta a principiului A de B. Din moment ce la acest nivel avem miscare periodica, inseamna ca germenii timpului isi au obarsia tot aici.

Scris de **virgil** Mar 19 Mar 2013, 08:31

Dupa cum se vede, au aparut conditiile unui sistem binar capabil sa inscrie orice informatie, prin gruparea convenabila a acestora.
Trebuie remarcat ca la acest nivel, aceste sisteme binare pot sa difere intre ele; prin amplitudinea miscarii, care este data de unghiul fi, cat si de sensul de rotatie care descrie cele doua conuri lipite la varf. Elementele A si B, sunt lipsite de masa de repaus, ele fiind definite pentru singura viteza posibila, viteza luminii.
Deci spatiul in sine este creat de aceasta populatie de sisteme binare, pentru care vrem sa stabilim daca se poate cati-va parametri. Cum nu am nimic la indemana, ma voi folosi doar de teoria similitudinii sistemelor, pe care o voi extinde inspre infinitul mic.
Dupa cum se vede din acest grafic;

De la string, la particula. Image-1573_51484773

punctului corespunzator vitezei luminii, ii corespunde log Z=0, adica exista un singur tip de sistem binar cu Z=1, caracterizat de aceasta viteza. Acesta este sistemul care a generat spatiul, pe care il denumim haos.

Scris de **virgil** Mar 19 Mar 2013, 14:49

Scris de negativ Mar 19 Mar 2013, 21:05

În ritmul acesta ajungem la ideea de univers în univers, etc.
Cred mai degrabã cã de la nivel de particulã în jos, nu mai putem discuta de mase, ci doar de energii, conform formulã. Mai repede subparticulele "detectate" sunt un fel de vortexuri în miscare relativa. Am sã mai investighez.

Scris de **virgil** Mier 20 Mar 2013, 10:59

În ritmul acesta ajungem la ideea de univers în univers, etc.

Nu este vorba de univers in univers, ci doar de un singur univers, structurat pe mai multe nivele de organizare.

Cred mai degrabă că de la nivel de particulă în jos, nu mai putem discuta de mase, ci doar de energii, conform formulă. Mai repede subparticulele "detectate" sunt un fel de vortexuri în miscare relativa.

Nu este vorba de mase in sensul cu care suntem obisnuiti (adica mase de repaus), ci doar de o proprietate a acelor principii A sau B, proprietate care aflata in miscare da efectul de masa. Cu alte cuvinte daca energia inseamna miscare, masa reprezinta acel principu care se misca. Suma celor doua principii statice inseamna ""nimic"".

Scris de negativ Mier 20 Mar 2013, 13:01

virgil a scris:
Nu este vorba de univers in univers, ci doar de un singur univers, structurat pe mai multe nivele de organizare.

Pînã aici e corect, si vãd cã pãrerile noastre pînã la urmã converg.

virgil a scris:
Nu este vorba de mase in sensul cu care suntem obisnuiti (adica mase de repaus), ci doar de o proprietate a acelor principii A sau B, proprietate care aflata in miscare da efectul de masa. Cu alte cuvinte daca energia inseamna miscare, masa reprezinta acel principu care se misca. Suma celor doua principii statice inseamna ""nimic"".

Aici e ceva problemã si asta vreau eu sã lãmuresc. Pentru a respecta uzantele de pînã acum si a face o delimitare, cred cã masa ar trebui sã rãmînã o proprietate a "eterului", "substantei", sau cum ne-om decide sã-i zicem, aflatã în miscare. Asa cum vãd eu lucrurile, energia nu înseamnã miscare, ci potential, mãsurã intrinsecã universalã a oricãrui obiect fizic, ce are drept consecinta modificarea coordonatelor spatio-temporale, odatã cu modificarea cantitãtii propriei mãsuri.
Poate ar trebui sã clarificãm odatã cã principiile nu sunt niste obiecte fizice, deci nu se pot misca.
Cît despre o sumã care înseamnã "nimic", cel putin în contextul realitãtii fizice, mi se pare o exprimare bizarã. În lumea fizicã nu existã conceptul de "nimic". Orice spatiu care acum ni se pare gol, este de fapt plin cu ceva ce momentan scapã mijloacelor noastre de detectie. Mai cred cã Universul, în ansamblu, este foarte dens, chiar si acolo unde spunem cã ar exista "vid". Si uite-asa revenim la ideea intervalelor deschise pentru mãsurarea unitãtilor fizice, infinit divizibile din punct de vedere matematic.

Scris de **virgil** Mier 20 Mar 2013, 16:50

Pentru a respecta uzantele de pînă acum si a face o delimitare, cred că masa ar trebui să rămînă o proprietate a "eterului", "substantei", sau cum ne-om decide să-i zicem, aflată în miscare.

Fiind vorba de eter, acesta nu poate avea masa pentru ca reprezinta chiar spatiul fizic, dar singularitati din eter, se bucura de aceasta proprietate a unei mase de miscare, si a unei energii pe masura.
Daca doua puncte ce apartin principiilor A si B, vibreaza unul in jurul altuia, legate fiind de elementul de camp, cred ca este intr-adevar vorba de o energie potentiala continuta in acest ansamblu, A,B, C(camp). Mai greu sa aratam in ce consta campul care se naste la separarea celor doua principii, aici este nodul gordian. Variatia spatiala in jurul pozitiei de echilibru, inseamna energie potentiala, si orice abatere de la aceasta presupune absorbtie sau emisie de energie.

Poate ar trebui să clarificăm odată că principiile nu sunt niste obiecte fizice, deci nu se pot misca.

Evident ca principiile nu sunt obiecte fizice, am specificat ca sunt puncte adimensionale in continua vibratie cu viteza luminii, pentru ca insasi aceste formatiuni fac posibila transmiterea luminii.

Cît despre o sumă care înseamnă "nimic", cel putin în contextul realitătii fizice, mi se pare o exprimare bizară

Pare bizara, pentru ca nu suntem obisnuiti ca in matematica notiunea de zero nu inseamna un numar, ci doar un simbol al unei diferente dintre doua marimi egale. Nimicul nu este o notiune absoluta, ci o notiune relativa, pentru ca se refera totdeauna la ceva anume. Iar spatiul este rezultatul separarii principiului A de principiul B, care atunci cand sunt luate la un loc au ca rezultat zero, adica simbolul care arata echilibrul intre cele doua principii complementare.

Orice spatiu care acum ni se pare gol, este de fapt plin cu ceva ce momentan scapă mijloacelor noastre de detectie. Mai cred că Universul, în ansamblu, este foarte dens, chiar si acolo unde spunem că ar exista "vid". Si uite-asa revenim la ideea intervalelor deschise pentru măsurarea unitătilor fizice, infinit divizibile din punct de vedere matematic.

Nu exista spatiu gol, exista doar spatiu, si acest spatiu este o expresie a materiei asa cum este si campul. Doar energia concentrata in anumite domenii spatiale duce la aparitia particulelor. Mai exact si particulele sunt tot portiuni din spatiu, caracterizate de energii diferite.

Scris de negativ Mier 20 Mar 2013, 23:02

virgil a scris:
Nu exista spatiu gol, exista doar spatiu, si acest spatiu este o expresie a materiei asa cum este si campul. Doar energia concentrata in anumite domenii spatiale duce la aparitia particulelor. Mai exact si particulele sunt tot portiuni din spatiu, caracterizate de energii diferite.

Asta seamãnã foarte tare cu ideea de deformare a spatiului în preajma maselor impotante. Poate ar fi mai bine sã zicem cã particulele sunt fenomene fizice ce ocupã portiuni din spatiu ? Nu sunt de acord cu faptul cã "spatiul este o expresie a materiei asa cum este si campul". Voi reveni cu ceva argumente, desi pare cã am mai zis.

Scris de **Razvan** Mier 20 Mar 2013, 23:15

Eu sunt de acord cu exprimarea lui Virgil: "energia concentrata in anumite domenii spatiale duce la aparitia particulelor". Cum energia se poate prezenta în diferite forme, am putea adăuga că în funcţie de modul de manifestare a energiei (gravitaţională, electromagnetică, etc) sunt determinate şi proprietăţi ale particulelor (masă, sarcină electrică, etc).

Scris de **virgil** Joi 21 Mar 2013, 08:43

La nivelul substringurilor, adica al principiilor A si B, separatia dintre cele doua principii duce la aparitia fortelor tari. Atat timp cat un punct din spatiu este ""vizibil"" adica activ, in acel punct avem de a face cu o vibratie de separatie a principiilor A si B, cu manifestarea fortelor tari. Dupa incetarea acestei vibratii, punctul din spatiu se ""stinge"" si devine ""invizibil"", asemeni spatiului care il inconjoara. Tot aici isi are explicatia si aparitia campului gravitational, diferenta este ca acesta se manifesta la nivel cosmic.

Scris de negativ Joi 21 Mar 2013, 08:52

Razvan a scris:
Eu sunt de acord cu exprimarea lui Virgil: "energia concentrata in anumite domenii spatiale duce la aparitia particulelor". Cum energia se poate prezenta în diferite forme, am putea adăuga că în funcţie de modul de manifestare a energiei (gravitaţională, electromagnetică, etc) sunt determinate şi proprietăţi ale particulelor (masă, sarcină electrică, etc).

Este ceva mai bine, numai cã apare problema cã energia nu este un fenomen fizic, deci nu se poate concentra undeva. Energia se apropie de conceptul de temperaturã, este raportatã la ceva, adicã la o stare anterioarã, sau la lipsa ei. Încã nu stiu cum sã definesc energia : ca pe o dimensiune adicã structurã, sau sã o las baltã si sã accept ideea de cantitate de miscare. Pînã îmi vine vreo idee "genialã", fac tot felul de încercãri. Pînã acum am gãsit cele douã structuri evidente deja, spatiul si timpul, pe care mi le pot reprezenta relativ usor, dar rãmîne problema celei de-a treia structuri, adicã a celei de-a treia dimensiuni. Energia ar pãrea un produs vectorial ar spatiului si timpului, cît timp considerãm spatiul ca dimensiune de sine stãtãtoare. în acest caz, energia si-ar mai pãstra caracterul de structurã ?

Scris de **virgil** Joi 21 Mar 2013, 10:39

De la string, la particula. Image-8069_514B04FC

Cat privesc comentariile despre energie;

Energia se apropie de conceptul de temperatură, este raportată la ceva, adică la o stare anterioară, sau la lipsa ei. Încă nu stiu cum să definesc energia : ca pe o dimensiune adică structură, sau să o las baltă si să accept ideea de cantitate de miscare

Energia este modul de exprimare a materiei. In lipsa energiei materia nu poate exista, asa ca nu poti separa energia de materie decat ca expresie matematica. Cat priveste energia in sensul tehnic, sigur ca aceasta inseamna miscare, cat si celelalte forme de energie chimica, electrica, etc. In cazul de fata energia trebuie privita ca miscarea periodica intrinseca a unui sistem natural, energia este zbuciumul sau stresul materiei scoasa din starea de echilibru.

Scris de **virgil** Joi 21 Mar 2013, 18:47

Scris de negativ Vin 22 Mar 2013, 07:38

"In lipsa energiei materia nu poate exista,"
Afirmatie corectã, confirmã formula lui Einstein.

"Energia este modul de exprimare a materiei."
Aici intervine problema, pentru cã energia existã chiar fãrã suport material(ex : cîmpul). În cazul acesta, conform afirmatiei de mai sus, cîmpul ar fi material, lucru care nu se observã cu ochiul liber, asa cum ar trebui. Mai repede materia ar fi unul din modurile de manifestare ale energiei.
Cît despre graficul de variatie al constantei de interactiune, conform principiului universal al simetriei, mã întreb de ce nu trece prin puctul zero. Doar datoritã scãrii logaritmice ? O sã mai studiez...

Scris de **virgil** Vin 22 Mar 2013, 08:45

Aici intervine problema, pentru că energia există chiar fără suport material(ex : cîmpul). În cazul acesta, conform afirmatiei de mai sus, cîmpul ar fi material, lucru care nu se observă cu ochiul liber, asa cum ar trebui. Mai repede materia ar fi unul din modurile de manifestare ale energiei.

Dupa cum se vede am pornit de la ideia existentei a doua principii A si B, pe care le-am separat printr-o miscare de oscilatie in jurul pozitiei de echilibru. Insa pentru a exista aceasta miscare de oscilatie, este necesar sa introducem acea forta elastica care se datoreaza elementului de camp. Deci campul nu se confunda cu vreunul din cele doua principii, dar este o consecinta a separarii acestora. Principiile A,B si campul (C) dintre ele, impreuna le numim materie. Nici una din cele trei notiuni nu pot fi explicate separat, pentru ca probabil una este o consecinta a celorlalte doua; As fi inclinat sa scriu o relatie de dependenta astfel; A+B=C, de unde; A=C-B; sau B=C-A; dar nu stiu daca este bine pentru ca nu apare miscarea, sau energia.

Scris de negativ Vin 22 Mar 2013, 11:18

virgil a scris: As fi inclinat sa scriu o relatie de dependenta astfel; A+B=C, de unde; A=C-B; sau B=C-A; dar nu stiu daca este bine pentru ca nu apare miscarea, sau energia.

Dacã o luãm sistematic, observãm cã energia existã pur si simplu(sub formã potentialã), iar miscarea presupune manifestarea acestei energii (prin modificarea valorii ei), în sensul modificãrii coordonatelor sale spatiale si temporale. Orice modificare a valorii energiei intr-un sistem fizic, presupune obligatoriu modificarea cel putin a coordonatelor de timp. Miscarea presupune si modificarea coordonartelor spatiale. Deci mai degrabã ar fi ∆E=∆t*∆s (E=energie; t=timp; s=spatiu).
Dupã cum apare teoria cu stringurile astea , tare seamãnã cu o generalizare a generalizãrii oscilatorului ideal al lui Maxwell. Par mai degrabã reprezentãri matematice ale unor concepte, decît fenomene fizice reale.
Cam asa aratã spatiul in coordonate de viteza si timp. Mie mi-a iesit un pic strîmb.
De la string, la particula. Graficspatiu

De la string, la particula. Graficspatiu

Seamãnã foarte bine cu o sectiune prin reprezentarea pe care mi-ai fãcut-o cînd mi-ai demonstrat cum e cu comprimarea timpului. Din perspectivã matematicã, reprezentarea spatiului printr-o dreaptã dependentã de coordonate si timp, este echivalentã cu cea arãtatã mai sus. Presupunînd cã nu stii nimic despre toate astea, vei începe sã-ti construiesti rigle curbe pentru a mãsura spatiul ? Trebuie observat cã spatiul, ca si timpul, sunt niste structuri. Crezi cã ai putea pune pe hîrtie o demonstratie scurtã sã arãti cã si energia este o structurã ? Eu asta as dori sã fac. Nu cred cã e mare lucru, dar nu mi-a venit o idee suficient de simplã ca sã fie si bunã. Oricum, modelul tãu de rationament pentru similitudinea sistemelor macro si microcosmice mi se pare un început bun.

Scris de **virgil** Vin 22 Mar 2013, 12:13

Interesant graficul acesta, mai ales ca prezinta aceasta simetrie fata de punctul o, totusi nu cred ca ai tinut cont ca viteza trebuie sa fie asimtotica la o dreapta care reprezinta viteza luminii ""c"".
M-am mai gandit la calitatile celor doua principii, si am ajuns la concluzia ca aceste principii complementare prin definitie sunt in opozitie de miscare, astfel ca luate impreuna fac un ansamblu in repaus. Miscarea apare in momentul separarii lor. Vorbesti despre energie, sigur energia este un cumul de notiuni, si in loc sa vorbesti de viteza, spatiu si timp, ca notiuni distincte, abordezi una singura numita energie. Sigur ca si energia este o structura din moment ce este cuantificata, dar purtand discutia la acest nivel, nu cred ca mai putem vorbi de complementaritatea principiilor, pentru ca nu putem distinge o energie pozitiva si una negativa, desi ecuatia lui Dirac demonstra acest lucru. E=+/-(m^2*c^4+p^2*c^2)^1/2;

Scris de negativ Vin 22 Mar 2013, 18:32

virgil a scris:Interesant graficul acesta, mai ales ca prezinta aceasta simetrie fata de punctul o, totusi nu cred ca ai tinut cont ca viteza trebuie sa fie asimtotica la o dreapta care reprezinta viteza luminii ""c"".

Nu, am gîndit-o pur matematic, cãutînd sã stabilesc valoarea 1 pentru spatiu, chiar dacã aceasta nu existã în realitate, conform ideii cã toate unitãtile în naturã sunt intervale deschise de forma (0,1). Acolo unde gãsim pe axa timpului valaoarea timpului Planck ar trebui sã descoperim si valoarea pe graficul spatiului a spatiului parcurs de luminã în acel timp.

virgil a scris:M-am mai gandit la calitatile celor doua principii, si am ajuns la concluzia ca aceste principii complementare prin definitie sunt in opozitie de miscare, astfel ca luate impreuna fac un ansamblu in repaus. Miscarea apare in momentul separarii lor. Vorbesti despre energie, sigur energia este un cumul de notiuni, si in loc sa vorbesti de viteza, spatiu si timp, ca notiuni distincte, abordezi una singura numita energie. Sigur ca si energia este o structura din moment ce este cuantificata, dar purtand discutia la acest nivel, nu cred ca mai putem vorbi de complementaritatea principiilor, pentru ca nu putem distinge o energie pozitiva si una negativa, desi ecuatia lui Dirac demonstra acest lucru. E=+/-(m^2*c^4+p^2*c^2)^1/2;

Dirac avea dreptate, de fapt de aici mi-a venit ideea "spatiului negativ". Din punct de vedere matematic putem cuantifica absolut orice. Cînd întrebam dacã energia poate fi o structurã, chiar mã gîndeam la asta, (am mai zis), ce poate fi asimilatã cu a timpului sau spatiului. Faptul cã are forma produsului vectorial a douã structuri, nu înseamnã neapãrat cã e o structurã. Mai trebuie ceva si îmi scapã pe moment.

Scris de **virgil** Vin 22 Mar 2013, 20:21

Cît despre graficul de variatie al constantei de interactiune, conform principiului universal al simetriei, mă întreb de ce nu trece prin puctul zero. Doar datorită scării logaritmice ? O să mai studiez...

Si eu m-am gandit la acest lucru, si m-am elucidat cand am gasit o expresie dedusa mai demult a constantei momentului cinetic astfel;

De la string, la particula. Image-6E69_514CE30B

Scris de negativ Sam 23 Mar 2013, 18:50

virgil a scris:Si eu m-am gandit la acest lucru, si m-am elucidat cand am gasit o expresie dedusa mai demult a constantei momentului cinetic

Eu am o problemã cu constanta asta a lui Planck. Mi se pare prea mare. Fãcusem pe undeva oarece socoteli si am tras concluzia cã desi calculul e corect, existã ceva mai mic decît ea, si anume constanta redusã. Necazul e, ca de obicei, la interpretare. Sper sã mã pot ocupa mai mult de problemã în viitorul apropiat. Adicã va trebui sã stabilesc o valoare "1" pentru orice dimensiune a sistemului fizic. Va trebui, evident si sã corespundã calculelor deja existente. Altfel ne îvîrtim în jurul cozii, si nu e mare lucru dacã vom descoperi cã adevãratele dimensiuni sunt altele decît cele pe care le stim, cum încearcã sã ne convingã nea Einstein.

Scris de **virgil** Sam 23 Mar 2013, 21:10

Adică va trebui să stabilesc o valoare "1" pentru orice dimensiune a sistemului fizic. Va trebui, evident si să corespundă calculelor deja existente.

Depinde pana la ce nivel te poti raporta cu calculele.

Scris de Continut sponsorizat

De la string, la particula.

De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.