De la string, la particula.

Scris de **virgil** Sam 16 Mar 2013, 22:09

Rezumarea primului mesaj :

Incerc aici sa adun cateva idei care sa marcheze drumul de la string la particula.

De la string, la particula. - Pagina 4 Image-531C_5145134B

Scris de negativ Vin 26 Apr 2013, 19:19

Razvan a scris: aici nu mi-e clar! De ce este $De la string, la particula. - Pagina 4 S}$ şi nu $De la string, la particula. - Pagina 4 V}$ ?

Am redactat gresit. Si în mod sigur si graficul a fost reprezentat gresit (fac uneori greseli de-astea elementare si de-aia nu pot sã mã lãmuresc singur). Dar important e cã mi se pare absurd sã ai douã drepte reprezentînd spatiul si timpul pe un grafic care are abscisa si ordonata reprezentînd acelas lucru.

De la string, la particula. - Pagina 4 Miscarecircular

Mã streseazã ideea asta, dar e important cã astfel putem face din fizicã orice dorim. Si nu mi se pare "cuser".
La modul acesta (matematic vorbind), pot pune într-o formulã orice minunãtie mi se pare cã observ.

Scris de **Razvan** Vin 26 Apr 2013, 19:26

negativ a scris:Dar important e cã mi se pare absurd sã ai douã drepte reprezentînd spatiul si timpul pe un grafic care are abscisa si ordonata reprezentînd acelas lucru.

De ce? Nu ai două ecuaţii, $De la string, la particula. - Pagina 4 Mimetex$ şi $De la string, la particula. - Pagina 4 V}$ , pe acelaşi grafic? Nu-i normal să ai două drepte?

Scris de negativ Vin 26 Apr 2013, 19:46

Razvan a scris:
negativ a scris:Dar important e cã mi se pare absurd sã ai douã drepte reprezentînd spatiul si timpul pe un grafic care are abscisa si ordonata reprezentînd acelas lucru.
De ce? Nu ai două ecuaţii, $De la string, la particula. - Pagina 4 Mimetex$ şi $De la string, la particula. - Pagina 4 V}$ , pe acelaşi grafic? Nu-i normal să ai două drepte?

Ba da, numai cã dacã am pe abscisã spatiul, mi se pare normal sã nu mai am o dreaptã care sã reprezinte tot spatiu (si la fel pentru timp)

Scris de negativ Vin 26 Apr 2013, 19:53

Trebuie sã revãd teoria cu parametrizarea, cã altfel tind sã mã conving despre teoria numerelor curbe a "curiosului"

Scris de **virgil** Dum 28 Apr 2013, 22:13

Doresc sa revin la tema topicului, copiind aceste raspunsuri din topicul privind ruperea de simetrie;

virgil a scris:
Razvan a scris:
Electronul este considerat particulă punctiformă. Însă, potenţialul său electrostatic ar trebui să devină infinit pentru . Pentru a se evita acest lucru s-a recurs la exprimarea unei raze minime în funcţie de energia lui de repaus , care trebuie să fie echivalentă cu propria energie potenţială electrostatică . Adică:
.
Rezultă în consecinţă, că raza minimă pentru care energia de repaus a electronului este echivalentă sarcinii sale electrostatice este:
.
Aşadar nu este vorba de o rază măsurată efectiv.[/justify]
Din pagina urmatoare rezulta care este corespondenta dintre raza electronului privit ca unda stationara, si constanta lui Planck;

Electronul este o unda stationara, care oscileaza intr-un spatiu restans cat o lungime de unda; Lamda=2pi*r; in care r ar fi raza electronului.
Viteza Vo din relatiile de mai sus reprezinta viteza de grup a electronului, iar rotatia electronului inseamna chiar oscilatia undei generatoare, pe o curba inchisa ca un vartej, cu raza r, si viteza Vo.
Se vede ca lungimea de unda Compton este de 137 de ori mai mare decat lungimea de unda inglobata in electron, care este egala chiar cu 2pi*r. Cum este posibil acest lucru? numai daca unda electromagnetica, oscileaza intr-un spatiu ai caror parametri (coeficient de refractie)sunt de 137 de ori mai intensi. Se vede ca ceia ce se numeste constanta structurii fine, este chiar raportul intre viteza luminii si viteza electronului de pe prima orbita a hidrogenului.

Scris de **virgil** Dum 28 Apr 2013, 22:15

virgil a scris:De altfel se vede ca frecventa fundamentala de oscilatie a electronului in jurul nucleului, este cu atat mai mare, cu cat numarul Z de protoni este mai mare. Daca electronul atomului de hidrogen are frecventa de 10^16 1/s, electronul de pe prima orbita a atomului cu Z=100, are o frecventa de 10^18 1/s; adica frecventa oscilatiei este direct proportionala cu numarul de sarcina Z a atomului respectiv, ceia ce ne face sa tragem concluzia ca frecventa unei oscilatii electromagnetice depinde de intensitatea campului in care are loc oscilatia. Aceasta motiveaza si explicatia de mai sus prin care se justifica electronul ca fiind o unda electromagnetica stationara care se roteste intr-un volum restrans intr-un camp de mare densitate , ori acest lucru ar putea exista numai daca cuanta initiala de lungime de unda Compton, ar patrunde intr-un spatiu puternic deformat de catre o alta particula, care ar putea sa fie un quarc. Nu degeaba aparitia perechii electron- pozitron are loc daca ciocnirea celor doua cuante are loc numai in prezenta unui nucleu greu, care sa preia diferenta de spin dintre fotonii incipienti si electronii rezultanti, poate chiar si in prezenta unui quarc din nucleul atomului.

Scris de **virgil** Lun 29 Apr 2013, 07:29

Lungimea de unda Compton a electronului este L=2,426 *10^-12m; iar lungimea cercului pe care oscileaza aceasta unda cand devine stationara (ce caracterizeaza electronul) este de,
2pi*r=2*3,14*2,817*10^-15= 1,770*10^-14m;
raportul celor doua lungimi este; L/2pi*r=137 adica constanta structurii fine.
Procesul este asemanator cred, cu vibratia unei unde sonore care mai intai se propaga prin apa, si apoi ar continua sa se propage prin aer. Tinand cont de viteza diferita de propagare prin cele doua medii, lungimea de unda prin aer este mai scurta decat lungimea de unda prin apa, pastrand aceiasi frecventa.

Scris de **virgil** Lun 29 Apr 2013, 20:47

Lungimea de unda Compton a electronului este L=2,426 *10^-12m; iar lungimea cercului pe care oscileaza aceasta unda cand devine stationara (ce caracterizeaza electronul) este de,
2pi*r=2*3,14*2,817*10^-15= 1,770*10^-14m;
raportul celor doua lungimi este; L/2pi*r=137 adica constanta structurii fine.

Ceia ce nu inteleg, cine creaza diferenta de indice de refractie intre mediul electromagnetic in care se propaga unda initiala, si mediul electromagnetic care scurteaza lungimea de unda si o curbeaza intr-un spatiu inchis, devenind unda stationara, adica electron.

Scris de negativ Mar 30 Apr 2013, 07:51

virgil a scris:
Ceia ce nu inteleg, cine creaza diferenta de indice de refractie intre mediul electromagnetic in care se propaga unda initiala, si mediul electromagnetic care scurteaza lungimea de unda si o curbeaza intr-un spatiu inchis, devenind unda stationara, adica electron.

Ai încercat tipul miscãrii ? De fapt asta e o consecintã. Dar am ceva interesant, legat de ce ai spus acum citeva zile :"Fiecare treapta de evolutie este caracterizata de o anumita gama de frecvente, suprapuse in multe feluri, generand pe rand toate formele de manifestare ale asa zise-i materii, care de fapt este spatiul personalizat cu diferite vibratii, ce ni se prezinta sub diferite forme si proprietati, de la fotoni, la campuri si atomi." Poate ar trebui sã schimbãm perspectiva.

Cred cã cele 10¹⁰ lungimi de undã despre care vorbeai se manifestã ca în filmuletul de mai sus. Depinde cum vezi problema. ("Studiind timpii de dezintegrare a diferitelor particule am vazut ca sunt cuprinsi intre 10^-6 si 10^-10 secunde, si aproximand ca durata emisiunii unei cuante de catre un atom excitat este de 10^-10 secunde, inseamna ca pe lungimea unui foton se afla un tren de 10^10 lungimi de unda. Insa in cazul unei emisiuni a atomului de hidrogen, lungimea trenului de unde ar trebui sa fie doar de 10^5 lungimi de unda, deoarece frecventa este mult mai mica.
In ambele situatii energia este data de produsul dintre constanta lui Planck si frecventa, asa ca cine poate spune ce reprezinta de fapt constanta lui Planck in cazul unui foton?")

Scris de **virgil** Mar 30 Apr 2013, 11:44

Foarte frumos filmuletul. La inceput tot pachetul este in faza, apoi apare o unda de gradul doi sa-i zicem asa, care are un sens de propagare, dupa care urmeaza o interferenta, apoi se revine la o unda de gradul doi care se propaga in sens invers, apoi din nou tot pachetul este in faza. Sugestiv acest exemplu.

Scris de negativ Vin 03 Mai 2013, 19:36

Am observat un lucru interesant la rationamentul pentru aceastã discutie. Este organizatã invers. Ar fi trebuit sã se numeascã "De la particulã la string". Nu stiu, dar sã pornesti de la necunoscut la cunoscut, e ca si cum ai pune carul înaintea boilor. De fapt, de la necunoscut, la incert, pentru cã de-asta am pus filmuletul, pentru a atrage atentia cã lucrurile apar diferit fatã de diversele perspective. Asa cã trebuie stabilit exact ce stim si putem demonstra, apoi pe baza unor reguli teoretice generale sã putem deduce orice fenomen observãm, dar si perspectiva din care îl observãm.
Astfel, zici cã stringurile determinã spatiul. Mi se par cam complicate pentru niste lucruri elementare, ce ar trebui sã fie simple.

Scris de **virgil** Vin 03 Mai 2013, 21:07

Ar fi trebuit să se numească "De la particulă la string". Nu stiu, dar să pornesti de la necunoscut la cunoscut, e ca si cum ai pune carul înaintea boilor. De fapt, de la necunoscut, la incert, pentru că de-asta am pus filmuletul, pentru a atrage atentia că lucrurile apar diferit fată de diversele perspective.

Fizica studiaza natura in sensul firesc al lucrurilor, asa cum spui si tu. Eu am abordat celalalt sens al traseului deoarece am considerat o discutie libera, uneori pseudostiintifica, deoarece am vrut sa incep cu inceputul existentei, adica de la nimic, explicand ca nimicul, este rodul suprapunerii celor doua principii complementare fundamentale ale naturii, atunci cand energia este redusa la zero. Sigur ca traseul este greu de explicat si de inteles, pentru ca inca nu cunoastem prea multe lucruri despre quarci, si nici despre fotoni, dar cu intrebari potrivite si cu contributia colegilor sper sa patrund mai mult in tainele cunoasterii.

Scris de negativ Sam 04 Mai 2013, 10:33

virgil a scris: Sigur ca traseul este greu de explicat si de inteles, pentru ca inca nu cunoastem prea multe lucruri despre quarci, si nici despre fotoni, dar cu intrebari potrivite si cu contributia colegilor sper sa patrund mai mult in tainele cunoasterii.

Nu asta mã intrigã, ci faptul cã trebuie sã fim si putin pragmatici. Altfel eram scriitor de SF pînã acum. Si eu m-am lovit de aceleasi probleme pe care le întîmpini tu acum, si am tras concluzia cã existã o infinitate de posibilitãti de abordare în aceastã manierã. Acesta e si motivul pentru care am scris articolele nebunesti de la mine de pe site, în cãutarea unui sistem, pentru cã e clar cã suntem pe o pistã gresitã privind analiza fenomenelor.
Iatã mai jos un exemplu de fenomen ce desi se petrece identic (cu exceptia sensului de rotatie al unui element), rezultatele sunt sensibil deosebite :

De la string, la particula. - Pagina 4 Bolas5pour1spin

De la string, la particula. - Pagina 4 Bolas5pour1antispin

Cam asta cred cã facem noi : Vedem un fenomen, stim cam cum se petrece, dar nu stim exact. Felul în care se petrec fenomenele, se vede cã e foarte important în manifestarea rezultatului, mai ales cînd se petrec lanturi de evenimente bazate pe acelas principiu fundamental; în cazul de mai sus, rotirea unui segment în jurul unui punct aflat pe una din extremitãtile sale. Cam cît de complicatã ar trebui sã fie miscarea unui astfel de sistem în 3D ? Ar putea semãna cu miscarea unui "electron" pe orbitã ? Dacã îl interpretãm ca pe un pachet de unde, constatãm cã punctul care se roteste ar putea fi un loc unde sferele fronturilor de undã produse de oscilatia punctului se intersecteazã. Nu cred cã am fost destul de explicit, dar spun cã ar fi o abordare mai practicã. Am notat pe undeva o idee de genul acesta, dar va trebui sã o transcriu.
Paste fericit !

Scris de **virgil** Sam 04 Mai 2013, 18:26

E normal sa fie diferit pentru ca in primul caz se aduna vitezele unghiulare, iar in al doilea caz se scad vitezele unghiulare. Oricum este interesanta demonstratia ta, si cred ca ai dreptate, insa realitatea este mult mai complexa.
Paste fericit!

Scris de **virgil** Dum 19 Mai 2013, 21:53

Scris de CAdi Astazi la 18:12

.Totdeauna am pornit de la principiu Yin-Yang :

http://0.tqn.com/d/taoism/1/G/0/-/-/-/yinYang.gif

Am preluat acest mesaj de pe topicul cu ciocnirile galactice. Mi-a placut ideia, si vreau sa o comentez putin. Aceste doua principii nu pot fi separate, insa daca asiguram o rotire cu viteze unghiulare putin diferite, vom observa ca din cand in cand cele doua principii iseparabile, se pot neutraliza reciproc. Acest moment corespunde cu nasterea universului, si corespunde cu ideia mea de a construi imaginar un univers al celor doua principii. Asa s-au nascut stringurile, campurile si particulele.

Scris de **CAdi** Dum 19 Mai 2013, 23:10

Stiu de ce ti-a placut Smile

.Acest principiu aduce putin problema pe
teritoriu tau (momentul cinetic redus): in sensul ca stringurile se pot comporta ca niste particule, iar electronii ca si in experienta lui Young, au caracteristici de unda sau corpusculi (ondusculi).
Insa asa cum am mai discutat, o molecula de apa nu inseamna nimic, pe cand mai multe molecule determina marea (campul), care are proprietatile pe care le stii...

Scris de **virgil** Lun 20 Mai 2013, 07:16

CAdi a scris:Stiu de ce ti-a placut .Acest principiu aduce putin problema pe
teritoriu tau (momentul cinetic redus): in sensul ca stringurile se pot comporta ca niste particule, iar electronii ca si in experienta lui Young, au caracteristici de unda sau corpusculi (ondusculi).
Insa asa cum am mai discutat, o molecula de apa nu inseamna nimic, pe cand mai multe molecule determina marea (campul), care are proprietatile pe care le stii...

De la string, la particula. - Pagina 4 Image-37E5_5199DF85

Daca privim simbolul acesta, observam ca totdeauna o picatura a unui principiu se scalda in fluidul celuilalt principiu, ceia ce face diferenta dintre singularitate si spatiu. Chiar forma circulara in care evolueaza cele doua principii sugereaza existenta unei miscari periodice, de al carei sens este legat timpul evolutiv. Desi cele doua principii sunt de neseparat, anumite combinatii ale acestora sunt complementare si se pot anihila reciproc. Ceia ce rezulta din aceasta anihilare este vibratia mediului format tot din entitati similare. Aceasta vibratie nu se pierde niciodata, ci devine scanteia generatoare de noi entitati, sau de combinatii ale acestora, aceasta vibratie reprezinta de fapt energia in forma ei nuda. Iata ca am ajuns sa definim niste notiuni generale ca; picatura sau mai bine zis particula, campul sau spatiul, miscarea periodica, vibratia mediului sau, si energia. Intotdeauna o notiune le implica pe celelalte, si nu putem explica una fara alta.

Scris de negativ Lun 20 Mai 2013, 16:44

Seamãnã mai degrabã cu ce se aflã de-o parte si de alta a unei gãuri negre, si parcã sugereazã continua transformare

Scris de **CAdi** Joi 23 Mai 2013, 17:39

Virgil,
Este curios faptul ca electronii si in general cuantele apar sub forma de string si arata asa.... ca un ,,viermisor'' incolacit!
Daca mai tii minte ,intr-un film prezentat de Sadang parca pe un anumit topic (nu stiu daca in ,,electronul ca un roi de albine'' ) cativa cercetatori reusisera sa filmeze electronul , care aparea cumva ca un
spot albastru luminos si nicidecum ca ,,viermisorii'' actuali !

Scris de **virgil** Joi 23 Mai 2013, 21:18

CAdi a scris:Virgil,
Este curios faptul ca electronii si in general cuantele apar sub forma de string si arata asa.... ca un ,,viermisor'' incolacit!
Daca mai tii minte ,intr-un film prezentat de Sadang parca pe un anumit topic (nu stiu daca in ,,electronul ca un roi de albine'' ) cativa cercetatori reusisera sa filmeze electronul , care aparea cumva ca un
spot albastru luminos si nicidecum ca ,,viermisorii'' actuali !

iti dai seama ca electronii sau cuantele de energie inseamna mult mai mult decat un string, asa ca posibilitatea de vizualizare a acestor stringuri este imposibila. Ceia ce s-a fotografiat este doar o suprapunere de imagini a unor franjuri de interferenta dintre pachetul de unde a electronului si o radiatie laser intermitenta de o anumita frecventa. Chestia cu vermisorul incolacit, tine de simbolistica si nu de realitatea fizica.

Scris de negativ Joi 23 Mai 2013, 22:32

virgil a scris: Chestia cu vermisorul incolacit, tine de simbolistica si nu de realitatea fizica.

Cînd simbolistica asta ia forma zonelor interzise din Abacul lui Smith, fig.28-31, te întrebi ce stiau cei din vechime despre circuitele în L. Sau comunicau des cu cineva si aveau nevoie de antenunte, sau e vorba de un principiu general de rezonantã ?

Scris de **CAdi** Joi 23 Mai 2013, 23:00

negativ a scris:
virgil a scris: Chestia cu vermisorul incolacit, tine de simbolistica si nu de realitatea fizica.
Cînd simbolistica asta ia forma zonelor interzise din Abacul lui Smith, fig.28-31, te întrebi ce stiau cei din vechime despre circuitele în L. Sau comunicau des cu cineva si aveau nevoie de antenunte, sau e vorba de un principiu general de rezonantã ?

Si ce iti spune acest abac a lui Smith (fenomenal inventatorul)
De la string, la particula. - Pagina 4 Smith_28

Nu ti se pare ca seamana cu simbolul Ying- Yang ?
Avem o regiune interzisa si una acceptata !

Scris de negativ Vin 24 Mai 2013, 08:06

CAdi a scris:Si ce iti spune acest abac a lui Smith (fenomenal inventatorul)

Nu ti se pare ca seamana cu simbolul Ying- Yang ?
Avem o regiune interzisa si una acceptata !

De-asta l-am si pus. Pentru cã toate aceste simboluri antice, dupã pãrerea mea reprezintã de fapt reprezentãri schematiceale unor cunostinte foarte aprofundate, care s-au pierdut cu timpul datoritã preotilor-sefi preocupati prea mult de propria bunãstare si nu de întelegerea a ceea ce pãstreazã si transmit.
Revenind la abacul cu pricina, constatãm cã este o reprezentare analogicã pentru solutii la probleme diferentiale. Se pare cã universul fiind o masinãrie de rezolvat probleme de acest gen în mod analogic, trebuie sã ne schimbãm putin modul de a vedea fizica pe care o interpretãm pe baza unor relatii sintetice. Diferentele de abordare, cred cã duc la confuzii, de-asta mã strãdui sã pun problemele altfel, si nu cum le-am învãtat prin scoli.

Scris de **virgil** Vin 24 Mai 2013, 09:00

Foarte interesant acest abac, insa acelasi lucru poti exprima si printr-un grafic cartezian, stiind ca perioada oricarui circuit oscilant este data de radacina patrata din produsul LC, formula lui Thomson. Sigur diversitatea circuitelor oscilante este foarte mare, si de aici toate complicatiile. T=2pi(LC)^1/2;

Scris de negativ Vin 24 Mai 2013, 11:41

virgil a scris:Foarte interesant acest abac, insa acelasi lucru poti exprima si printr-un grafic cartezian, stiind ca perioada oricarui circuit oscilant este data de radacina patrata din produsul LC, formula lui Thomson. Sigur diversitatea circuitelor oscilante este foarte mare, si de aici toate complicatiile. T=2pi(LC)^1/2;

Desigur, orice sistem de coordonate poate fi transformat într-un altul, iar sistemul cartezian ne este cel mai la îndemînã, pentru cã e simplu, este elementar, dar el reprezintã doar proiectii din sistemul sferic, ce pare fundamental în fizicã. N-am auzit de particule cubice. Dar aranjamentele lor, da, cum ar fi cristalele de carbon.
Revenind la subiect (legãtura string-particulã), stringul pare o proiectie în coordonate spatiale (sferice) a unei singure relatii dintre volum, potential si perioada, asociate punctului material, întelegînd prin punct material volumul sferic determinat de toate valorile pe care le poate lua un fenomen, raza de actiune a acestuia.

Scris de **virgil** Joi 30 Mai 2013, 07:53

Deci la baza existentei materiei stau cele doua principii; yin-yang, si fiecare principiu este definit de o proprietate; yin este static iar yang este dinamic, si impreuna formeaza o entitate armonica. Insa natura este structurata pe trepte de organizare, si totdeauna o entitate aflata pe o anumita treapta se afla scaldata in oceanul format de treptele inferioare de organizare. Astfel daca studiem cel mai simplu atom, adica hidrogenul, putem spune ca nucleul (protonul) reprezinta principiul static, electronul reprezinta principiul dinamic, iar spatiul, sau campul dintre cele doua reprezinta oceanul format din entitatile treptelor inferioare. Rolul spatiului sau oceanului treptelor inferioare este esential pentru ca in el se petrec toate actiunile ansamblului proton-electron. Atomul luat in ansamblu trebuie privit ca un diapazon, acordat pe o anumita frecventa de oscilatie. In jurul diapazonului este aerul, care pune in evidenta vibratia, si care reprezinta un mediu disipativ de energie, deoarece atat diapazonul cat si aerul este format din atomi aflati in stari de agregare diferite. In cazul atomului spatiul in care se scalda este format din treptele inferioare de existenta ale principiilor yin-yang, fapt ce permite vibratia atomului fara pierdere de energie. S-a constatat ca atomul poate oscila numai pe anumite frecvente, si ca orice imixtiune din afara presupune o reactie din partea atomului care consta intr-o absorbtie si apoi o emisie de energie, el revenind de fiecare data la starea de echilibru initiala. Deci o entitate formata din cele doua principii, asa cum este atomul de hidrogen, in care principiul static, nucleul este compus dintr-o structura de entitati, in timp ce principiul dinamic este reprezentat de electron, o unda-particula fundamentala care sta in echilibru oscilant atat timp cat nu este deranjata de stimuli exteriori. Stimulii exteriori constau in vibratii, pe care noi le numim fotoni. La randul lor fotonii sunt entitati caracterizate de principiul dinamic, rezultati din dezechilibrele altor atomi, sau a altor entitati aflate pe aceiasi treapta de organizare. Deci putem spune ca energia emisa sau absorbita de o entitate yin-yang este in forma discreta, si are totdeauna o viteza constanta "C". Mai mult decat atat, toate fenomenele care se petrec pe o anumita treapta de organizare a materiei sunt guvernate de o constanta "h", numita constanta lui Planck. Faptul ca energia emisa sau absorbita este discreta, inseamna ca intreg atomul nu este inconjurat de un mediu dispersiv, ci de un spatiu propriu ce imbraca atomul ca o anvelopa. Natura acestui spatiu o numim camp, si prin intermediul lui, fiecare atom poate interactiona cu cei din jurul lui, cu mentiunea ca si acest camp este structurat, compus din entitatile treptelor inferioare de organizare, dar influientat de particulele treptei superioare. Mai concret, campul pozitrono-electronic, reprezinta distorsiunea provocata de prezenta particuleor complementare in mediul nedispersiv format din oceanul entitatilor aflate pe treptele inferioare de organizare. Aceasta distorsiune a mediului numita camp, la randul ei este stratificata ca foile de ceapa in jurul particulei, generand un invelis succesiv de anvelope caracterizate de vibratii diferite, deci cu energii diferite. Astfel atunci cand o particula emite energie, se dezbraca de o astfel de anvelopa de camp, caracterizata de o anumita frecventa, anvelopa a carei energie este data de produsul h*niu. Deasemeni cand o particula primeste o cuanta de energie, se imbraca cu o astfel de anvelopa de camp vibratoriu, h*niu, deci insasi campul este structurat, asemanator cu atmosfera din jurul Pamantului, care este stratificata in invelisuri cu densitati diferite, deci si cu stari vibratorii diferite, care se traduc prin presiuni din ce in ce mai scazute pe masura indepartarii de nivelul marii. (a nu se confunda campul electric cu campul baric).

Scris de negativ Joi 30 Mai 2013, 09:00

Foarte coerent, desi îmi sunã mai bine "entitate" decît "principiu". Ca echivalentã în schimb, e perfectã, fãcînd tranzitia de la abstractul gîndirii la realitatea fizicã.
Structurarea pe "trepte de organizare" ar presupune o abordare de tip fractal a fenomenelor.
Concluzia pe care o trag din expunere este cã îmi confirmã presupunerile, iar atomul în sine, ca si toate "particulele" si "subparticulele", sunt practic fenomene, iar expresia de "materie" desemneazã o stare de condensare sau de aparentã a fenomenului fatã de alt nivel de organizare, observatie sustinutã de echivalenta e=mc².
Asta confirmã si ideea ta de granularitate a spatiului care se încadreazã perfect în teoria cîmpului Higgs. Fatã de aceste observatii îmi pot permite sã spun cã nu vom gãsi niciodatã "bosonul Higgs", el fiind de fapt ceapa cu multe foi de care ai amintit, ce înconjoarã fiecare fenomen în parte, de la "quarci", pînã la galaxii si ce o fi mai departe în ambele directii.
Deci dezvoltarea ideii de "punct material" pe baza teoriei cîmpului Higgs mi se pare justificatã, la fel ca si înzestrarea spatiului fizic cu proprietãti ca volumul, potentialul si durata , lucru ce ar înlãtura necesitatea existentei unui spatiu Minkowsky, si ar trece aceste proprietãti si relatiile dintre ele în spatiul complex. Mai trebuie gîndit modul în care se leagã toate astea, cãci desi pare simplu, faptul cã un punct material contine puncte materiale cu proprietãti diferite, ce îi conferã lui îsusi proprietãti unice, spaecifice, trebuie sã existe undeva, o relatie de corespondentã ce poate fi exprimatã matematic.

Scris de **virgil** Joi 30 Mai 2013, 09:21

Mai trebuie gîndit modul în care se leagă toate astea, căci desi pare simplu, faptul că un punct material contine puncte materiale cu proprietăti diferite, ce îi conferă lui îsusi proprietăti unice, spaecifice, trebuie să existe undeva, o relatie de corespondentă ce poate fi exprimată matematic..

Bineinteles, matematica are ultimul cuvant de spus, si geometria fractala este implicata serios. De ce intre nivelul atomic si nivelul macrocosmic nu mai sunt si alte trepte? de ce diferente atat de mari?

Scris de negativ Joi 30 Mai 2013, 09:53

virgil a scris:Bineinteles, matematica are ultimul cuvant de spus, si geometria fractala este implicata serios. De ce intre nivelul atomic si nivelul macrocosmic nu mai sunt si alte trepte? de ce diferente atat de mari?

Ba eu cred cã sunt, în ideea cã treptele intermediare au alt aspect si nu ne dãm seama. Chiar natura care ne înconjoarã e un exemplu.
Problema este cã totul vine din nivelul de complexitate. La un moment dat, am afirmat cã mai repede modul în care actioneazã spatiul fizic, este asemãnãtor masinilor celulare automate. Reguli de transformare, si vecini. Nu cred cã natura face calcule în coordonate carteziene.
In figura 1 se prezinta primii pasi ai unui automat celular cu 9x9 celule, ce porneste de la conditia initiala S(5,5) =1 . Celulele de pe margine sunt fortate initial in 0 si nu isi modifica valoarea: "teritoriu finit". Se remarca aparitia unei succesiuni de "imagini" ce atesta aparitia unei stari stationare (desi automatul functioneaza, imaginea generata ramane stabila).

De la string, la particula. - Pagina 4 Acelfim1

O startare a sistemului de 9x9 celule din pozitia 2,3 (S(2,3) =1) va conduce la acelasi rezultat doar ca regimul "tranzitoriu" este mai lung.

De la string, la particula. - Pagina 4 Acelfi2

Atunci cand se foloseste un teritoriu dreptunghiular sau de forma oarecare, dinamica AC poate fi deosebita, utila modelarii unui numar mare de fenomene. O varianta de studiu a comportarii la scara globala a unui AC o constituie determinarea sumei starilor tuturor celulelor in fiecare pas: P(k) =sum(S(i,j)) . Variatia in decursul evolutiei unui AC acest parametru variaza aleator sau periodic.

Mai e si problema atractorilor din teoria haosului si se pare cã avem tabloul complet, mai ales cã e demonstratã si la nivel expreimental .

Scris de **virgil** Joi 30 Mai 2013, 23:11

Tot ce ai prezentat aici este foarte interesant, dar singurul limbaj stiintific este cel matematic. Chiar si ce ai exemplificat aici se poate traduce in limbaj matematic.

Scris de negativ Vin 31 Mai 2013, 07:52

virgil a scris:Tot ce ai prezentat aici este foarte interesant, dar singurul limbaj stiintific este cel matematic. Chiar si ce ai exemplificat aici se poate traduce in limbaj matematic.

Am încercat sã fiu cît mai scurt si cuprinzãtor, sã prind esenta a ceea ce vreau sã spun. Am cãutat sã rãspund la întrebarea : "de ce diferente atît de mari", si cred cã am fost destul de explicit.
Din pãcate nu sunt asa bun la matematicã pe cît mi-as dori, încît sã gãsesc foarte usor corespondente între modele fizice si exprimarea lor matematicã. Eu vãd de exemplu adunarea ca pe o operatie descompusã de om din operatia de exponentiere specificã naturii. De exemplu, ce fenomen specific natural corespunde operatiei de adunare ? Nu cred cã natura adunã, cred cã foloseste ce are si aplicã aceleasi reguli pentru oricîte elemente. Noi le adunãm ca sã stim cîte sunt. Natura e indiferentã la acest lucru. Opereazã la fel cu 2,5,1000, 1 mil. de elemente si nu conteazã ce rezultã, operatia asupra elementelor e identicã în toatã masa multimii de referintã, atîta timp cît cantitatea luatã în calcul nu modificã însesi conditiile initiale, modificînd operatia.Acest lucru se poate întîmpla si local, constituind atractorii numiti mai sus. Se pare cã teoria haosului este una din bazele functionãrii universului.
Cred cã trebuie pornit de la celulare automate în drumul de la string la particulã. Modul de comportare al acestora cu un numãr redus de elemente primare, organizate dupã reguli simple de corespondentã ale proprietãtilor, explicã uniformitatea particulelor elementare.
Cît despre exprimarea matematicã a acestor comportamente, tine mai degrabã de logica matematicã.

Scris de **virgil** Vin 31 Mai 2013, 08:43

Am încercat să fiu cît mai scurt si cuprinzător, să prind esenta a ceea ce vreau să spun. Am căutat să răspund la întrebarea : "de ce diferente atît de mari", si cred că am fost destul de explicit.

Da si nu prea. Cand am spus de ce diferente atat de mari, m-am referit la faptul ca materia este organizata in sisteme armonice atat in micro cat si in macrocosmos. Diferentele mari constau tocmai in aceste marimi, adica daca comparam atomul cu sistemul Pamant-Luna, de exemplu, intre aceste doua tipuri de sisteme nu se cunoaste nici o treapta intermediara. Daca perioada de oscilatie a electronului in atomul de hidrogen este de 10^-16 s, in timp ce la sist. Pamant_Luna perioada este de 2,6*10^6 s., raportul fiind de 10^22, adica un salt enorm. Trecerea de la un nivel cosmic la altul este exponentiala, corespunzand unui arc de spirala foarte deschisa.

Scris de Continut sponsorizat

De la string, la particula.

De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.

Re: De la string, la particula.