De ce au corpurile inerție ?

Scris de **curiosul** Joi 22 Aug 2013, 13:43

Rezumarea primului mesaj :

" Proprietatea corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare."

De ce au corpurile inerție ?
Cum explicăm inerția corpurilor ?
De unde nevoia lor de a-și conserva starea în care se află ?

Scris de **Bordan** Joi 12 Sept 2013, 13:44

[text în afara subiectului].Dacu.

Scris de negativ Vin 13 Sept 2013, 08:01

Razvan a scris:Un corp reprezintă un ansamblu de obiecte cu aceleaşi proprietăţi fizice (?) (masă, sarcină electrică, moment cinetic, etc) căruia i se poate stabili o localizare spaţială la un anumit moment în timp.
Deci, ce este inerţia?

Cînd zici "cu aceleasi proprietăti fizice" te poti referi si la localizarea în spatiu. Ori e foarte greu ca două corpuri diferite să ocupe acelas spatiu Adică să aibă aceleasi coordonate spatiale. Chiar doi electroni nu pot fi considerati identici, sau cum zici "cu aceleaşi proprietăţi fizice", pentru simplul motiv că nu se află concomitent în acelas loc.
Plus că proprietătile fizice sunt si de altă natură decît cele observabile, ce pot depăsi spatiul ocupat de proprietătile observabile.
Deci un corp este un ansamblu de obiecte cu proprietăti diferite, observabile sau nu, care au în comun relatii de interdependentă ce le fac să actioneze ca un tot unitar la influenta factorilor externi.
Simplificarea corpurilor prin reprezentarea sub forma unui punct pentru usurarea calculelor este cea mai probabilă cauză a confuziei.

Scris de **Dacu** Vin 13 Sept 2013, 08:17

Corpurile au inerţie pentru că au masă şi se află în câmpul gravific al multiversului.Este evident că multiversul şi deci şi toate universurile din multivers au mase corespunzătoare.Inainte de big-bang universul avea masă?Putem vorbi despre inerţia unui univers?Multiversul are inerţie?

Scris de **omuldinluna** Vin 13 Sept 2013, 08:42

negativ a scris:
Cînd zici "cu aceleasi proprietăti fizice" te poti referi si la localizarea în spatiu. Ori e foarte greu ca două corpuri diferite să ocupe acelas spatiu Adică să aibă aceleasi coordonate spatiale. Chiar doi electroni nu pot fi considerati identici, sau cum zici "cu aceleaşi proprietăţi fizice", pentru simplul motiv că nu se află concomitent în acelas loc.
Plus că proprietătile fizice sunt si de altă natură decît cele observabile, ce pot depăsi spatiul ocupat de proprietătile observabile.
Deci un corp este un ansamblu de obiecte cu proprietăti diferite, observabile sau nu, care au în comun relatii de interdependentă ce le fac să actioneze ca un tot unitar la influenta factorilor externi.
Simplificarea corpurilor prin reprezentarea sub forma unui punct pentru usurarea calculelor este cea mai probabilă cauză a confuziei.

Toți electronii au aceleași proprietăți fizice intrinseci, adică aceeași sarcină, masă de repaus și valoare a spinului. Totodată, doi electroni pot ocupa aceeași poziție în spațiu (în sensul uzual al termenului) cu condiția să aibă proiecțiile spinului diferite.

Acest exemplu nu este până la urmă potrivit pentru a combate acea definiție, deoarece definiția ”corpului” este una macroscopică, pur clasică. Este aplicabilă când vorbești despre mecanică, electrodinamică macroscopică sau termodinamică. Când vorbești de fenomene cuantice însă, apare conceptul de particulă, care deși poate avea proprietăți comune cu ”corpul” (moment cinetic, sarcină, masă) este un concept foarte diferit.

Scris de **Razvan** Vin 13 Sept 2013, 09:00

negativ a scris:Cînd zici "cu aceleasi proprietăti fizice" te poti referi si la localizarea în spatiu. Ori e foarte greu ca două corpuri diferite să ocupe acelas spatiu Adică să aibă aceleasi coordonate spatiale. Chiar doi electroni nu pot fi considerati identici, sau cum zici "cu aceleaşi proprietăţi fizice", pentru simplul motiv că nu se află concomitent în acelas loc.
Plus că proprietătile fizice sunt si de altă natură decît cele observabile, ce pot depăsi spatiul ocupat de proprietătile observabile.
Deci un corp este un ansamblu de obiecte cu proprietăti diferite, observabile sau nu, care au în comun relatii de interdependentă ce le fac să actioneze ca un tot unitar la influenta factorilor externi.

Localizarea în spaţiu nu constituie o proprietate a corpului, ci este legată de definirea poziţiei lui faţă de un sistem de coordonate. Iar când am spus "localizare spaţială" m-am referit la localizarea "ansamblului" de particule", într-un asemenea ansamblu, fiecare particulă componentă, putând avea coordonate proprii bine definite, dar diferite.

Simplificarea corpurilor prin reprezentarea sub forma unui punct pentru usurarea calculelor este cea mai probabilă cauză a confuziei.

Atunci când reprezentăm corpul printr-un punct, de obicei se foloseşte denumirea de "mobil" sau "punct material", tocmai pentru a face distincţia faţă de "corp".

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 13 Sept 2013, 14:39

Inerţia este modul prin care ne spune corpul (sau, mă rog, particula) că nu-i plac variaţiile. Corpurilor nu le place să le modifici lancretianul sau darbuzianul, ci preferă ca acestea să aibă variaţii cât mai mici.

Scris de **omuldinluna** Vin 13 Sept 2013, 18:58

Chiar mai simplu spus, unui corp nu îi variază impulsul decât sub acţiunea unei forţe.

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 13 Sept 2013, 19:05

Depinde ce numeşti impuls, vectorul parţial, coliniar cu tangenta, ori vectorul total, coliniar cu vectorul lui Darboux (cu axa elicei) (egal cu impulsul mediu). Eu consider că nu poate fi măsurat deocamdată decât impulsul mediu. Deci, da, impulsul mediu este constant pentru corpul liber.

Scris de negativ Dum 15 Sept 2013, 17:20

Razvan a scris:
Atunci când reprezentăm corpul printr-un punct, de obicei se foloseşte denumirea de "mobil" sau "punct material", tocmai pentru a face distincţia faţă de "corp".

Deci cînd facem calculele pentru "mobile" si "puncte materiale" le aplicăm la corpuri, dar facem distinctia.
Cum rămîne atunci cu "fenomenul Robin Hood" ? Mărul ar trebui să preia impulsul săgetii, si sa se deplaseze.
Ideea era că două corpuri nu pot ocupa acelas loc din spatiu. Singura exceptie ar fi electronul(si probabil si alte particule), numai că electronul nu e un corp, ci o aglomerare de unde electromagnetice ce se misca dupa anumite reguli într-un spatiu determinat de caracteristicile nucleului.
Rămîn totusi la ideea că localizarea spatială a corpurilor e o proprietate a acestora cu care îl putem deosebi de un altul ce poate avea proprietăti intrinseci identice (chiar dacă e putin probabil). Asimilarea corpurilor cu punctele în fizică e pur teoretică pentru că în realitate două corpuri în miscare rectilinie uniformă pe o dreaptă dată, cu viteze diferite, nu se pot depăsi unul pe altul.
Legat de inertie, omuldinluna a zis că "unui corp nu îi variază impulsul decât sub acţiunea unei forţe". Aici trebuie să stabilim natura fortei ce poate determina un impuls si raportul ei cu corpul asupra căruia actionează. Aici nu ne interesează relatiile stabilite de mecanica clasică, ci cum se manifestă inertia si mai ales de ce.
Trebuie făcută o distinctie clară între corp si particulă. După mine, limita este atomul. Atomul este el însusi un corp elementar. Cred că particulele sunt elemente ale atomului dar nu pot fi considerate corpuri, chiar dacă unele circulă singure, brambura prin univers. Cred că asa-zisa masă a lor e dată de energia împachetată pe unitatea de spatiu.

Scris de **Razvan** Dum 15 Sept 2013, 18:22

negativ a scris:Rămîn totusi la ideea că localizarea spatială a corpurilor e o proprietate a acestora cu care îl putem deosebi de un altul ce poate avea proprietăti intrinseci identice (chiar dacă e putin probabil).

Şi dacă ai două corpuri cu proprietăţi intrinseci identice, care ocupă aceeaşi poziţie în spaţiu la un interval de timp? Mai poate fi numită, în acest caz, localizarea în spaţiu, ca şi o proprietate a corpului?
De aceea am zis că localizarea în spaţiu nu poate fi o proprietate fizică a corpului, deoarece un corp în mişcare înseamnă că-şi schimbă tot timpul această proprietate. Adică proprietatea va avea altă valoare pentru fiecare punct din spaţiu, ori acest atribut aparţine câmpului şi nu corpului.

Scris de negativ Vin 11 Oct 2013, 08:00

Razvan a scris:
negativ a scris:Rămîn totusi la ideea că localizarea spatială a corpurilor e o proprietate a acestora cu care îl putem deosebi de un altul ce poate avea proprietăti intrinseci identice (chiar dacă e putin probabil).
Şi dacă ai două corpuri cu proprietăţi intrinseci identice, care ocupă aceeaşi poziţie în spaţiu la un interval de timp? Mai poate fi numită, în acest caz, localizarea în spaţiu, ca şi o proprietate a corpului?

Da, pentru că localizarea în spatiu se face pentru un anumit moment în timp. La acelas moment, două corpuri, deci nu unde, nu pot ocupa acelas punct în spatiu. De aici, localizarea în spatiu a electronului se poate face numai cînd undele din pachetul constituent, se suprapun pe acelas punct în spatiu. Ca să lămurim si cu undele, ele sunt deformări sau mai precis variatii ale unor proprietăti ale spatiului (e valabil si pentru unde sonore, etc.) care se propagă de la un punct la altul. Mărimea punctului de spatiu depinde de mărimea perturbatiei ce se propagă printr-un mediu considerat omogen fată de aceasta (mărimea perturbatiei).
Urmează - evident - complicatiile matematice privitoare la mărimea variabilă a punctelor din spatiu si teoria privitoare la corespondenta dintre spatiile matematic si fizic. Implicatia mai distantă ar fi că fortele nu sunt legate de asanumitele "particule purtătoare", ci invers.
Aici am si o problemă legată de definitia fortei care e dată de diferenta de potential dintre două puncte alăturate ale spatiului asa cum a fost definit mai sus. Deci împărtirea în forte tari, slabe, etc., e doar o problemă de proportie stabilită empiric si nu are legătură cu fenomenul fortei în sine.

Scris de **virgil** Vin 11 Oct 2013, 09:08

Deci împărtirea în forte tari, slabe, etc., e doar o problemă de proportie stabilită empiric si nu are legătură cu fenomenul fortei în sine.

Interesant mod de a privi lucrurile; fenomenul fortei in sine, depinde astfel de campul in care se manifesta forta asupra particulei, astfel avem forte tari sau el-mag, sau gravitationale. Acest lucru presupune ca fiecarei particule ii este propriu un anumit camp si o anumita forta, astfel pentru quarci avem fortele tari dar nu avem forte gravitationale, in timp ce pentru electroni avem forte el-mag, iar pentru atomi avem forte gravitationale. De fiecare data cand o forta se manifesta asupra unei particule inseamna ca exista o corespondenta intre camp si continutul particulei, altfel nu s-ar manifesta forta. Deci manifestarea unei forte, aduce ceva modificari in intimitatea particulei ceia ce face ca particula sa reactioneze proportional, la campul respectiv. Astfel o piatra aruncata in sus, sufera anumite transformari intime, care se opun campului gravitational, pana cand viteza pietrei devine zero, dupa care campul actioneaza asupra pietrei provocand caderea accelerata a acesteia. Despre ce transformari poate fi vorba la aruncarea pietrei decat de natura ondulatorie (amplitudine, frecventa, asimetrie). Dintre toate acestea cred ca introducerea unei acceleratii asupra unui corp inseamna introducerea unei asimetrii in oscilatiile particulelor corpului respectiv, iar atractia gravitationala presupune provocarea acestor asimetrii oscilatorii ale particulelor corpului respectiv, in sensul opus aruncarii pietrei. Daca suntem intr-un tren si avem pe masa un pendul in miscare, observam ca la pornirea trenului, pendulul capata oscilatii asimetrice. Acelasi lucru se observa si la oprirea trenului. Daca insa punem pendulul pe un carucior, si ii provocam in mod fortat acele oscilatii asimetrice, vom observa ca pendulul se pune in miscare in sensul cresterii amplitudinii fata de axa de simetrie a pendulului.

Scris de negativ Vin 11 Oct 2013, 10:14

virgil a scris:Interesant mod de a privi lucrurile; fenomenul fortei in sine, depinde astfel de campul in care se manifesta forta asupra particulei, astfel avem forte tari sau el-mag, sau gravitationale. ............ Acelasi lucru se observa si la oprirea trenului. Daca insa punem pendulul pe un carucior, si ii provocam in mod fortat acele oscilatii asimetrice, vom observa ca pendulul se pune in miscare in sensul cresterii amplitudinii fata de axa de simetrie a pendulului.

Explicatia dată constată o stare de fapt dar nu stabileste relatii de cauzalitate. E problema cîmpului pe care eu o văd ca pe o modificare a proprietătilor spatiului în sine, iar particula nu este altceva decît dinamica undelor într-un volum determinat de propria energie. Viteza cu care se pot transmite aceste modificări de la un punct la altul în spatiu, depinde de energia continută în acesta. Pentru o particulă statică, dinamica internă a componentelor spatiului pe care îl ocupă face ca ele să nu influenteze spatiul înconjurător, datorită simetriei despre care vorbeai. Simetria este dată de presiunea uniformă a spatiului din jurul particulei statice. La aplicarea unei forte (mai precis modificarea conditiilor de densitate a cîmpului înconjurător, deci a densitătii acestuia în jurul particulei) se creeaza o bresă în directia căreia particula se deplaseaza, pentru că în mod normal, energia continută în particulă tinde să ocupe tot spatiul disponibil.
Inertia este astfel diferenta de potential necesară pentru a modifica proprietătile următorului punct din spatiu. Următorul punct din spatiu ar trebui să aibă granulatia mediului înconjurător, în ideea că punctele spatiale sunt tridimensionale din punct de vedere matematic. Granulatia asta a spatiului, pe care tu însuti ai sugerat-o, cred că reprezintă chiar cuantele atît de discutate. Nu cred că m-am făcut înteles, dar voi reformula în curînd.
Aici intervine si ideea de "eter", ca o componentă constituentă a spatiului, afirmată mai nou ca "dark matter". Dar asta vine tot de la Maxwell care spunea că propagarea oricărui fenomen are nevoie de un suport, de un mediu, iar un mediu are proprietăti (pentru mine tot Maxwell rămîne geniul suprem, dar e discutabil). În sprijinul acestei afirmatii, aduc ideea de constantă a vitezei luminii prin "vid". Vidul are niste proprietăti, de viteza asta e asa de bătută în cuie si nu e nici mai mare nici mai mică. Poate dacă vidul ar avea densitate mai mica, lumina s-ar deplasa mai greu si invers.

Scris de **Razvan** Vin 11 Oct 2013, 11:27

negativ a scris:Da, pentru că localizarea în spatiu se face pentru un anumit moment în timp. La acelas moment, două corpuri, deci nu unde, nu pot ocupa acelas punct în spatiu. De aici, localizarea în spatiu a electronului se poate face numai cînd undele din pachetul constituent, se suprapun pe acelas punct în spatiu. Ca să lămurim si cu undele, ele sunt deformări sau mai precis variatii ale unor proprietăti ale spatiului (e valabil si pentru unde sonore, etc.) care se propagă de la un punct la altul. Mărimea punctului de spatiu depinde de mărimea perturbatiei ce se propagă printr-un mediu considerat omogen fată de aceasta (mărimea perturbatiei).
Urmează - evident - complicatiile matematice privitoare la mărimea variabilă a punctelor din spatiu si teoria privitoare la corespondenta dintre spatiile matematic si fizic. Implicatia mai distantă ar fi că fortele nu sunt legate de asanumitele "particule purtătoare", ci invers.

Conform acestui raţionament inerţia ar apare ca o proprietate a spaţiului ocupat de corp şi nu a corpului în sine. Cred că ar merita să analizăm puţin problema sub acest aspect.

Scris de **virgil** Vin 11 Oct 2013, 14:16

Conform acestui raţionament inerţia ar apare ca o proprietate a spaţiului ocupat de corp şi nu a corpului în sine. Cred că ar merita să analizăm puţin problema sub acest aspect.

Cred ca inertia este acea reactie a spatiului care se manifesta atunci cand o particula (o unda cvasistationara), isi modifica directia de propagare. Dupa cum se stie, nu exista repaus absolut, asa ca fiecare particula sau corp sunt in permanenta miscare, adica pachetul de unde caracteristice particulei sau corpului, cand isi modifica directia de propagare sau starea energetica, are loc un proces de adaptare a oscilatiilor mediului la noile conditii impuse de corp.
Sa luam un exemplu intuitiv, la deplasarea unui drapel prin aer, sau la deplasarea aerului pe langa un drapel, apare o ondulatie atat a drapelului cat si a aerului inconjurator, adica exista o corelatie intre oscilatiile corpului si ale mediului. Daca presupunem ca spatiul constituie un mediu, fie prin materia intunecata, fie prin campul Higgs, acest mediu este in corelatie cu oscilatia particulelor care sunt in continua miscare, iar orice schimbare a starii energetice a particulelor (viteza, directie, sens), presupune un timp de histerezis a ansamblului mediu-particula, pentru recorelarea cu noua stare oscilatorie a particulelor, (cu atat mai mult, cu cat fiecare particula inseamna o oscilatie proprie).

Scris de **Razvan** Vin 11 Oct 2013, 15:53

Raţionamentul tău conduce la apariţia unei alte proprietăţi a spaţiului, un fel de permeabilitate sau permitivitate la schimbarea de direcţie. Mă gândesc dacă nu cumva această proprietate este chiar asociată câmpului Higgs?
Din păcate, singurul material despre mecanismul Higgs pe care am putut să-l găsesc este bazat pe fizica experimentală a producerii bosonului şi pare suficient de avansat pentru a deveni neinteligibil! scratch

Scris de **CAdi** Vin 11 Oct 2013, 16:49

negativ a scris:
Inertia este astfel diferenta de potential necesară pentru a modifica proprietătile următorului punct din spatiu.
As.[/justify]

Masa corpului este legata intrisec de spatiu pe care il ocupa si din acest punct de vedere
deplasarea corpului intampina o oarecare rezistenta.Acea rezistenta o numim in genere inertie.

Scris de **virgil** Vin 11 Oct 2013, 17:44

deplasarea corpului intampina o oarecare rezistenta.Acea rezistenta o numim in genere inertie.

Inertia nu se manifesta la deplasarea rectilinie si uniforma a corpurilor, ci se manifesta doar in momentele de modificare a starii energetice (modificarea vitezei, prin schimbarea traiectoriei, sau prin aplicarea unei acceleratii.)

Scris de **CAdi** Vin 11 Oct 2013, 18:01

virgil a scris:
deplasarea corpului intampina o oarecare rezistenta.Acea rezistenta o numim in genere inertie.
Inertia nu se manifesta la deplasarea rectilinie si uniforma a corpurilor, ci se manifesta doar in momentele de modificare a starii energetice (modificarea vitezei, prin schimbarea traiectoriei, sau prin aplicarea unei acceleratii.)

Ai inteles gresit . Masa in stare de repaos ocupa un spatiu .
Spatiul este de fapt acea plasa spatiala (miere) Einstein,
care se modifica atunci cand un corp se gaseste in ea
(Apar modificari de spatiu si timp )
Orice corp poseda o inertie. Nu ti se pare normal ca ,,mierea'' sa opuna o
rezistenta asupra corpului aflat in miscare si el sa-si modifice starea energetica ?

Scris de **virgil** Vin 11 Oct 2013, 18:37

Ai inteles gresit . Masa in stare de repaos ocupa un spatiu .
Spatiul este de fapt acea plasa spatiala (miere) Einstein,
care se modifica atunci cand un corp se gaseste in ea
(Apar modificari de spatiu si timp )
Orice corp poseda o inertie. Nu ti se pare normal ca ,,mierea'' sa opuna o
rezistenta asupra corpului aflat in miscare si el sa-si modifice starea energetica ?

In primul rand, nu exista corp in repaus absolut, deci fiecare corp are o anumita stare energetica pe care si-o pastreaza atat timp cat nu intervine o cauza exterioara. Inertia se manifesta doar in cazurile de tranzitie de la o stare la alta. Spatiul nu opune nici un fel de rezistenta la inaintarea corpurilor cand acestea se afla in miscare uniforma si rectilinie, orice abatere de la aceasta miscare se face cu consum de energie. Desigur ca miscarea pe orbita a unui satelit, se face in spatiul curb iar miscarea rectilinie a corpului este influientata de curbura spatiului, generand orbita. Insa si in acest caz, trecerea de pe o orbita pe alta se face cu consum de energie.

Scris de **CAdi** Vin 11 Oct 2013, 21:53

virgil a scris:In primul rand, nu exista corp in repaus absolut, deci fiecare corp are o anumita stare energetica pe care si-o pastreaza atat timp cat nu intervine o cauza exterioara. Inertia se manifesta doar in cazurile de tranzitie de la o stare la alta. Spatiul nu opune nici un fel de rezistenta la inaintarea corpurilor cand acestea se afla in miscare uniforma si rectilinie, orice abatere de la aceasta miscare se face cu consum de energie. Desigur ca miscarea pe orbita a unui satelit, se face in spatiul curb iar miscarea rectilinie a corpului este influientata de curbura spatiului, generand orbita. Insa si in acest caz, trecerea de pe o orbita pe alta se face cu consum de energie.

Nu exista corp in repaus ? Corpul se considera in repaos fata de un anumit sistem luat ca referinta
si si in miscare fata de altele ...
Spatiul nu opune nici o rezistenta ? Parca spuneam ca spatiul nu e gol, e plin cu ....campuri...
de preferinta Higgs Smile

dar pot sa mai fie si altele ...de natura electromagnetica, sau gravitationale.
Nu mai punem si la socoteala ca potrivit TRG spatiul se poate si deforma .
Dupa cum vezi nu este chiar asa de gol. As putea spune ca este chiar prea plin ! Suspect

Scris de **virgil** Sam 12 Oct 2013, 10:33

Spatiul nu opune nici o rezistenta ? Parca spuneam ca spatiul nu e gol, e plin cu ....campuri...
de preferinta Higgs dar pot sa mai fie si altele ...de natura electromagnetica, sau gravitationale.

Dupa cum vezi, nu am sustinut ca spatiul este gol, ci doar ca nu opune rezistenta, atunci cand nu are loc un transfer de energie. Daca iti aduci aminte intr-un topic am pus intrebarea daca intre moleculele de apa exista frecare, iar raspunsul unanim a fost ca nu exista frecare. Ei bine, si aceste molecule se misca tot in spatiul cosmic, numai ca este ocupat de un grup de molecule, intre care nu exista frecare. Deci frecarea nu exista intre spatiul ocupat si moleculele de acelasi fel in miscare. Frecarea intervine intre molecule de naturi diferite (de exemplu intre apa si peretii vasului). Tot astfel frecarea nu exista intre corp si spatiul in care se misca corpul, ci doar intre corpuri diferite care intra in contact si au miscari diferite. Asa dar corpurile se misca liber in spatiul plin de campuri, acestea modificand doar traiectoria corpurilor. Inertia apare doar la schimbarea traiectoriei, sau vitezei corpului in spatiu.

Scris de **CAdi** Sam 12 Oct 2013, 10:46

virgil a scris:
Spatiul nu opune nici o rezistenta ? Parca spuneam ca spatiul nu e gol, e plin cu ....campuri...
de preferinta Higgs dar pot sa mai fie si altele ...de natura electromagnetica, sau gravitationale.
Dupa cum vezi, nu am sustinut ca spatiul este gol, ci doar ca nu opune rezistenta, atunci cand nu are loc un transfer de energie. Daca iti aduci aminte intr-un topic am pus intrebarea daca intre moleculele de apa exista frecare, iar raspunsul unanim a fost ca nu exista frecare. Ei bine, si aceste molecule se misca tot in spatiul cosmic, numai ca este ocupat de un grup de molecule, intre care nu exista frecare. Deci frecarea nu exista intre spatiul ocupat si moleculele de acelasi fel in miscare. Frecarea intervine intre molecule de naturi diferite (de exemplu intre apa si peretii vasului). Tot astfel frecarea nu exista intre corp si spatiul in care se misca corpul, ci doar intre corpuri diferite care intra in contact si au miscari diferite. Asa dar corpurile se misca liber in spatiul plin de campuri, acestea modificand doar traiectoria corpurilor. Inertia apare doar la schimbarea traiectoriei, sau vitezei corpului in spatiu.

Tocmai te-ai contrazis :

Asa dar corpurile se misca liber in spatiul plin de campuri, acestea modificand doar traiectoria corpurilor.
Inertia apare doar la schimbarea traiectoriei, sau vitezei corpului in spatiu.[quote]

Ai dreptate ,partial .Dar tinand cont ca spatiul este plin de campuri variabile ,electromagnetice, gravitationale...
nu crezi ca un corp trebuie sa-si modifice energia interna pentru a mentine o viteza constanta?
Sau poate doar aparent pentru noi, miscarea este uniforma ?
Ma tem ca deplasarea unui corp in spatiu este asa de fina incat noi avem doar impresia unei
miscari uniforme cu viteza constanta...

Scris de negativ Sam 12 Oct 2013, 11:59

Razvan a scris:
negativ a scris:Da, pentru că localizarea în spatiu se face pentru un anumit moment în timp. La acelas moment, două corpuri, deci nu unde, nu pot ocupa acelas punct în spatiu. De aici, localizarea în spatiu a electronului se poate face numai cînd undele din pachetul constituent, se suprapun pe acelas punct în spatiu. Ca să lămurim si cu undele, ele sunt deformări sau mai precis variatii ale unor proprietăti ale spatiului (e valabil si pentru unde sonore, etc.) care se propagă de la un punct la altul. Mărimea punctului de spatiu depinde de mărimea perturbatiei ce se propagă printr-un mediu considerat omogen fată de aceasta (mărimea perturbatiei).
Urmează - evident - complicatiile matematice privitoare la mărimea variabilă a punctelor din spatiu si teoria privitoare la corespondenta dintre spatiile matematic si fizic. Implicatia mai distantă ar fi că fortele nu sunt legate de asanumitele "particule purtătoare", ci invers.
Conform acestui raţionament inerţia ar apare ca o proprietate a spaţiului ocupat de corp şi nu a corpului în sine. Cred că ar merita să analizăm puţin problema sub acest aspect.

În urma unei analize (cred eu rationale), am ajuns la ideea că Universul contine numai spatiu si e singura realitate fixă, din perspectivă euclidiană.
Din punct de vedere fizic, spatiul are proprietăti specifice punctuale, cum ar fi timpul, potentialul, etc, ce pot influenta prin propagare punctele învecinate. Aici lucrurile trebuie văzute la scara la care punctul respectiv, indiferent de mărimea lui e un volum în care nu poti determina valori individuale datorită multitudinii lor, dar în ansamblu au proprietăti colective. Ca la gaze. Presiunea unui gaz nu e dată de presiunea atomilor componenti, căci ei nu au asa ceva, dar e o proprietate a ansamblului. Cu toate acestea, două volume de gaz identice ca spatiu si compozitie, temperatură, presiune, etc, nu vor avea aceeasi distributie a elementelor componente în volumul ocupat.
Cred că asa e si cu particulele elementare (ma refer în special la electron, ca fiind cel mai stabil, dar si dispus să călătorească de colo-colo)
Revenind la ideea că undele ar putea ocupa în acelas timp acelas loc în spatiu, trebuie făcută observatia că în acest caz, cele două unde se transformă într-una cu amplitudine si lungime diferită de cea a undelor ce au compus-o. În acest punct, electronul devine vizibil si capătă caracterul de particulă, lucru care coroborat cu principiul lui Huygens explică si fantele obtinute pentru fascicolul de electroni, si în nici un caz probabilitatea infinit de mică prin care un electron ar avea o traiectorie neasteptată si aleatoare prin spatiu. De aici apare consecinta că si electronul se deplasează exact ca si lumina, prin transmiterea de impulsuri în mediu. Această legătură explică si interactiunea fotonului cu electronul, care dacă ar fi fenomene diferite, nu ar putea interactiona.
În concluzie este imperios necesar să se poată stabili componenta pachetului de unde al particulei (electronului în spetă) pentru a determina apriori si concomitent locul unde se va afla electronul la un moment dat si impulsul acestuia.

Scris de **virgil** Sam 12 Oct 2013, 12:47

Tocmai te-ai contrazis :

Asa dar corpurile se misca liber in spatiul plin de campuri, acestea modificand doar traiectoria corpurilor.
Inertia apare doar la schimbarea traiectoriei, sau vitezei corpului in spatiu.

Nu m-am contrazis; orice modificare de traiectorie, se poate face datorita prezentei unor campuri, precum campul gravitational sau campul magnetic, fara insa a modifica energia corpurilor, sau se poate efectua o modificare de traiectorie voita (cazul unei nave cosmice), ceia ce inseamna si modificare de energie, pentru ca dupa cum am mentionat in alt mesaj, nu exista corp in repaus absolut, deci orice corp este deja in miscare, asa incat modificarea traiectoriei inseamna cel putin schimbarea directiei de mers, care se face prin aplicarea unei forte care implica un consum de energie. O nava cosmica consuma energie pentru a-si schimba traiectoria, desi viteza poate ramane constanta, dar energia interna se modifica. In acceptiunea mea energia interna a unui corp inseamna, un anumit fel de vibratie, ce are ca rezultanta deplasarea, si care coincide cu energia cinetica a corpului respectiv. Ni*h*v=1/2 m*V^2; in care Ni reprezinta numarul de oscilatori a caror vibratie se acordeaza la deplasarea pe o anumita directie si cu o anumita viteza a corpului respectiv.

Scris de **CAdi** Sam 12 Oct 2013, 13:48

virgil a scris:
Tocmai te-ai contrazis :

Asa dar corpurile se misca liber in spatiul plin de campuri, acestea modificand doar traiectoria corpurilor.
Inertia apare doar la schimbarea traiectoriei, sau vitezei corpului in spatiu.
Nu m-am contrazis; orice modificare de traiectorie, se poate face datorita prezentei unor campuri, precum campul gravitational sau campul magnetic, fara insa a modifica energia corpurilor, sau se poate efectua o modificare de traiectorie voita (cazul unei nave cosmice), ceia ce inseamna si modificare de energie, pentru ca dupa cum am mentionat in alt mesaj, nu exista corp in repaus absolut, deci orice corp este deja in miscare, asa incat modificarea traiectoriei inseamna cel putin schimbarea directiei de mers, care se face prin aplicarea unei forte care implica un consum de energie. O nava cosmica consuma energie pentru a-si schimba traiectoria, desi viteza poate ramane constanta, dar energia interna se modifica. In acceptiunea mea energia interna a unui corp inseamna, un anumit fel de vibratie, ce are ca rezultanta deplasarea, si care coincide cu energia cinetica a corpului respectiv. Ni*h*v=1/2 m*V^2; in care Ni reprezinta numarul de oscilatori a caror vibratie se acordeaza la deplasarea pe o anumita directie si cu o anumita viteza a corpului respectiv.

Iar te contrazici !

Definitia inertiei este :

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus
sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Dupa parerea mea orice modificare de traiectorie ,chiar si la o particula libera se face
cu modificare de energie, altfel particula ar fi supusa unei unde tractoare la fel ca si la
Entreprise ...
(Din aceasta cauza spuneam ca acel camp Higgs ar putea fi un vortex )

Scris de **virgil** Sam 12 Oct 2013, 14:54

(Din aceasta cauza spuneam ca acel camp Higgs ar putea fi un vortex

Daca ar fi un vortex, inseamna ca ar avea un sens de rotatie, iar acest lucru presupune ca intr-un sens inertia ar fi favorizata si in celalalt sens s-ar manifesta opus.

Dupa parerea mea orice modificare de traiectorie ,chiar si la o particula libera se face
cu modificare de energie, altfel particula ar fi supusa unei unde tractoare

Depinde; un electron patruns intr-un camp magnetic isi va curba traiectoria, dar isi va pastra energia cinetica, adica viteza. Insa in cazul unui asteroid patruns in campul gravitational, isi curbeaza traiectoria dar isi accelereaza si viteza. Aceste efecte depind de uniformitatea campurilor respective.

Este urmat de topicul „Cum arată câmpul Higgs?”.

Scris de Continut sponsorizat

De ce au corpurile inerție ?

De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?

Re: De ce au corpurile inerție ?