Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Rezumarea primului mesaj :

Cu acest topic incerc sa trezesc interesul unui licentiat cu pregatire deosebita
in mecanica teoretica ce ar citi aici, pentru o tema care consider ca poate
prezenta interes, daca este luata in serios.
Am sa arat foarte pe scurt despre ce este vorba si daca intereseaza pe
cineva, voi continua. Nu are nici o legatura cu teoriile elicoidale. Capitolul
care consider ca ar lipsi din mecanica teoretica, este apropiat de mecanica
punctului material, dar cu o directie care in prezent nu intereseaza, ba poate
il face chiar utopic. S-ar putea numi Mecanica fluxului omogen izotrop de
particule si actiunea acestuia asupra corpurilor. Nu discutam daca exista
undeva astfel de flux, identificarea sa in Univers sa se intrezareste deja.
Ce ar evidentia descoperirea acestuia, veti putea urmari in continuare.
Nu trebuie sa va mai spun ca am nevoie de ajutor din cauza nivelului meu
precar de cunostinte(mai bine zis amintiri) in domeniul enuntat.
Subiectul constituie continuarea unui topic de pe Scientia.ro, numit "Ar putea
fi gravitatia un fenomen mecanic?" care acolo a fost primit cu ostilitate.
Sper sa gasesc mai multa intelegere si rabdare aici, cat si sansa de a atrage
atentia unui binevoitor cu pregatirea necesara.

Gravitonule, vazand discul acela prezentat de CAdi pe 19.ian. 2014 ;
presupunând ca energia si materia intunecata sunt ale FOIP;
considerând numai aceste date procentuale(energia si masa);
s-ar putea determina estimativ viteza particulelor FOIP?
Ce lipseste ca sa fie posibil?

In intelegerea actuala, materia intunecata si energia intunecata sunt doua lucruri foarte diferite. Nici una nu constituie un domeniu in care sa ma pricep, dar s-a intamplat sa fiu la curent cu ceva rezultate recente din studiul materiei intunecate.

Astfel, cum o imagine face mai mult ca 1000 de cuvinte, te invit sa te uiti aici

ipmu.jp/sites/default/files/images/locuss_kappamap.img_assist_custom-620x384.png

si eu o sa-ti explic continutul pozei (adauga tu un dublu v dublu v dublu v punct, ca eu nu am voie sa postez linkuri, ca vizitator).

Prima coloana de imagini reprezinta distributia materiei intunecate in 50 de clusteri galactici care au fost studiati cu un telescop ultraperformant (rezultatul e de la mijlocul anului trecut). Un cluster galactic reprezinta o structura de sute sau mii de galaxii care sunt tinute impreuna de catre gravitatie. Figurate in acea coloana sunt numai 4 astfel e harti, in care densitatea de materie intunecata creste de la albastru spre rosu. Din cele 50 de harti, astrofizicienii au construit o distributie medie a materiei intunecate intr-un cluster galactic, pe care il vezi in poza centrala. Astfel, materia intunecata are in medie o densitate maxima in centrul clusterului, si scade rapid spre periferie. Coloana din dreapta reprezinta distributii medii calculate teoretic in cadrul modelului ”cold dark matter” (materie intunecata rece). Dupa cum se observa, distributia teoretica medie calculata in acest model este foarte apropiata distributiei mediate din observatii.

Ca sa iti raspund la intrebare, proprietatea ”cold” (rece) a materiei intunecate din acest model spune ca ea are o viteza mica in comparatie cu viteza luminii. Astfel, constituentii sai (despre care nu se stie aproape nimic momentan), au viteze mici, ceea ce este interesant, deoarece particulele cosmice obisinute au viteze comparabile cu viteza luminii.

In concluzie, pe baza observatiilor, un model posibil impune ca aceasta materie sa aiba o viteza de deplasare mica. Cat de mica este ea, nu sunt la curent daca se stie in momentul de fata.

Gravitonul a scris:
In concluzie, pe baza observatiilor, un model posibil impune ca aceasta materie sa aiba o viteza de deplasare mica. Cat de mica este ea, nu sunt la curent daca se stie in momentul de fata.

Daca particulele FOIP au viteza mica, ne batem capul degeaba cu
mecanica lui. Mergi pe ipoteza ca energia intunecata este energia cinetica
a materiei intunecate. Poti determina ce viteza inseamna asta pentru
particulele FOIP ? Ti-am spus ca la un moment dat, am putea fi obligati
sa luam in considerare o neomogenitate a fluxului. Dar nu acum.

Sunt foarte sigur ca acea ipoteza e gresita. Energia intunecata si materia intunecata sunt doua lucruri foarte diferite. Prima este responsabila de expansiunea accelerata a Universului, a doua pare sa joace un rol in felul in care este distribuita materia barionica in Univers (forma clusterilor galactici, mai precis) si pare sa contina masa prezenta in Univers, dar care nu este observata in galaxii. Nu am mentionat in mesajul anterior, dar o materie intunecata "calda" prezice forme diferite ale clusterilor galactici, si acest lucru reprezinta un argument in plus in sprijinul ipotezei ca ea este rece.

Dupa cum am mentionat deja, problema in momentul de fata e ca nu se stie mai nimic despre structura acestei materii (particulele din care e facuta). Sunt o serie de ipoteze, si fiecare au parte de argumente si contraargumente, dar in absenta unor date experimentale concludente, nu se poate face mare lucru. O sa caut insa sa vad daca exista ceva socoteli facute, si o sa revin. Lipsa datelor experimentale inseamna insa aceste socoteli pot sa fie prostii totale.

Din cele 50 de harti, astrofizicienii au construit o distributie medie a materiei intunecate intr-un cluster galactic, pe care il vezi in poza centrala. Astfel, materia intunecata are in medie o densitate maxima in centrul clusterului, si scade rapid spre periferie. Coloana din dreapta reprezinta distributii medii calculate teoretic in cadrul modelului ”cold dark matter” (materie intunecata rece).

Aceste harti au fost realizate cu ajutorul luminii percepute de telescop. Din moment ce materia intunecata nu emite unde electromagnetice, telescopul nu are ce sa vada. Imaginile telescopului contin radiatii de diferite lungimi de unda emise de norii de gaz care inconjoara zona respectiva, ceia ce nu are nimic cu materia intunecata.

Evident, materia intunecata nu poate fi observata direct. Distributia ei este dedusa din efectele gravitationale pe care le are asupra materiei vizibile, efecte care nu pot fi puse pe seama unei alte distributii de materie vizibila (tocmai din motivul ca daca efectele erau provocate de materie obisnuita, ar fi fost vizibila acolo, in locul celei intunecate).

gravitonul a scris:Evident, materia intunecata nu poate fi observata direct. Distributia ei este dedusa din efectele gravitationale pe care le are asupra materiei vizibile, efecte care nu pot fi puse pe seama unei alte distributii de materie vizibila (tocmai din motivul ca daca efectele erau provocate de materie obisnuita, ar fi fost vizibila acolo, in locul celei intunecate).

Din moment ce spatiul este plin de nebuloase si nori de gaze, inseamna ca materia intunecata ar trebui sa concentreze gazele datorita efectului gravitational, ori asa ceva nu se observa, dupa cum se vede stelele iau nastere din nebuloase fara sa fie nevoie de materia intunecata. Insasi materia intunecata ar trebui sa se concentreze in domenii distincte datorita gravitatiei, si atunci am vedea cum stelele orbiteaza in jurul unor zone lipsite de un nucleu vizibil. Dupa mine, pot exista patru feluri de unde gravitationale cu viteze diferite, specifice celor patru familii de sisteme cosmice (sateliti, planete, stele de tipul Soarelui, si stele galactice). Cele mai mici viteze de propagare le au undele gravitationale ce produc acretia satelitilor, cu viteze de 10^5m/s, si culmineaza cu undele gravitationale ce produc acretia stelelor galactice, a caror viteza ajunge viteza luminii.

Nu neaparat. Ar concentra un nor gazos numai daca ar exista distributii localizate, dar daca materia intunecata este la randul ei intinsa prin spatiu (pe dimensiuni ce cuprind un cluster galactic!), atunci norul gazos ar difuza la randul sau, in loc sa colapseze.

Nici concentrarea materiei intunecate nu e obligatorie. Dupa cum am spus de mai multe ori, inca nu se stie din ce anume e facuta. Se observa ca interactioneaza gravitational cu materia barionica, dar inca nu se stie daca interactioneaza gravitational cu ea insasi. Chiar daca asta se intampla, e posibil sa existe interactii suplimentare, necunoscute, care sa impedice "condensarea" ei.

Asta cu unde gravitationale de viteze diferite nu mi se pare o idee plauzibila, pentru nimic. Din teoria lui Einstein rezulta ca undele gravitationale au mereu viteza luminii in vid, chiar si prin materie, deci ele nu ar prezenta un efect de tip Cerenkov. Oricum, nici macar nu au fost observate in mod direct unde gravitationale, pana in ziua de astazi.

Revenind la intrebarea ridicata de virgil_48, iata cateva rezultate.

Observatiile experimentale pe baza carora se estimeaza distributia de viteze a particulelor ce compun materia intunecata sunt constituite de curbele rotatiei galactice, anume de dependenta vitezei de rotatie a stelelor dintr-o galaxie ca functie de distanta acestora fata de centrul galactic. Imaginea de mai jos

upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b9/GalacticRotation2.svg/250px-GalacticRotation2.svg.png

arata la ce ma refer. Linia punctata reprezinta predictiile initiale, conform carora viteza de rotatie este mica aproape de centru, creste foarte repede si apoi scade puternic cu distanta, iar linia continua reprezinta faptul observat, anume ca aceasta ramane mica in vecinatatea centrului galactic, atinge un maxim foarte repede si ramane aproape constanta cu distanta.

Dupa cum am scris deja, mai departe trebuie facute supozitii ce tin de modelul specific ales pentru constituentii materiei intunecate. Doua concluzii interesante ar fi urmatoarele:

1. Distributia de viteze din materia intunecata este negaussiana, adica nu se prezinta sub forma unei curbe de tip clopot. Daca ar fi fost gaussiana, ar fi insemnat ca situatiile extreme (viteze foarte mici sau foarte mari) sa fie putine si majoritatea particulelor sa aiba o viteza "medie", in analogie cu o clasa de elevi normala, unde majoritatea ar fi "normali" si cativa ar fi ori extrem de inteligenti ori extrem de prosti.

2. Viteza materiei intunecate este anizotropa, adica aceasta nu se raspandeste in mod uniform in toate directiile.

Oricum, nici macar nu au fost observate in mod direct unde gravitationale, pana in ziua de astazi.

Nici materia neagra nu a fost observata in mod direct, asa ca nu putem afirma cu certitudine nimic despre existenta sau comportarea ei.

E o diferenta. Una e sa vii sa spui ca sunt nu stiu cate feluri de unde gravitationale cu un argument destul de subred (o clasificare subiectiva a corpurilor ceresti), cand nici macar aia prezisa de Einstein inca nu a fost prinsa de un detector, si alta e sa observi ca rotatia galaxiilor nu este in acord cu distributia de masa observata in acestea. Evident ca ai mai multe cai de atac, materia intunecata nu este unica posibilitate, dar este una mai plauzibila decat modificarea radicala a teoriei gravitatiei sau a mecanicii clasice.

Pana una alta, se pare ca prezenta acestui nou tip de materie poate explica si curba de rotatie galactica, si structura observata a clusterilor galactici. Marea intrebare care ramane este, din ce anume este materia intunecata de fapt facuta?

Discutiile despre gravitatie, materia si energia intunecata nu pot primi
clarificari pe topicul acesta si nici pe celelalte din forumul nostru fiindca
sunt determinate de cercetari ce depasesc mult informatiile si mijloacele
noastre. Dar mecanica FOIP, necesara sau nu la clarificarea problemelor
gravitatiei, este un domeniu care mi se pare mai accesibil fiindca
presupune numai teorie.

Mai spune-mi odata te rog, ca e posibil ca eu sa fi pierdut pe drum ideea, care sunt problemele gravitatiei? Te referi la faptul ca ea nu a putut fi cuantificata pana acum?

Gravitonul a scris:Mai spune-mi odata te rog, ca e posibil ca eu sa fi pierdut pe drum ideea, care sunt problemele gravitatiei? Te referi la faptul ca ea nu a putut fi cuantificata pana acum?

Problema gravitatiei recunoscuta oficilal este ca unii cercetatori
(dintre cei importanti) afirma ca este o iluzie, iar gravitatia
cuantica devine din ce in ce mai interesanta. Nu-mi cere citate,
m-am intalnit cu ele dar nu le-am salvat.

gravitonul a scris:

Intr-o analiza pur clasica, asa cum propui, definitiile tale ar lua urmatoarele forme.

Presupunem ca in fiecare punct al vidului avem o densitate de curent (nu stim ce anume transporta acest curent momentan). Omogenitatea necesita ca modulul acestui camp de vectori sa fie acelasi in fiecare punct din spatiu, adica modulul densitatii de curent are proprietatea

, in oricare punct al vidului. Mai mult, aceasta nu variaza in timp, deoarece ar trebui sa se schimbe instantaneu peste intregul vid ca sa nu incalce conditia de omogenitate.

Izotropia presupune ca aceasta densitate sa fie orientata radial, astfel incat sa nu existe directie preferentiala. Deci

, adica densitatea de curent este paralela cu vectorul radial.

Acestea consider eu ca ar fi formularile locale riguroase ale axiomelor pe care le propui. Ramane de vazut ce mai trebuie adaugat ca sa existe o interactie intre aceasta densitate de curent si o densitate de materie, pe care ar trebui sa o puna in miscare.

Da foarte interesant ! Si buna abordare teoretica !
O completare la expresia fluxului omogen


Vectorul trebuie sa fie vectorul Umov -Poynting .
vectorul Poynting reprezintă directional densitatea de flux de energie -rata de transfer de energie pe unitatea de suprafață,

De altfel Umov, renumitul savant rus, este precursorul lui Einstein, fiind primul care a considerat ca E=Kmc^2
in care K=0.5 sau <1 .
(teoria lui WoodyCAd, dar sunt convins ca nu stie sa interpreteze constanta K)

Insa gloria lui Umov  a fost stirbita de Einstein care a aprofundat teoria...,

@virgil_48

Stiu la ce te referi, dar cred ca ai inteles putin eronat ce au vrut sa transmita acei oameni de fapt (nu e vina lor, jurnalistii cauta in general senzationalul si nu buna informare a publicului; multe lucruri sunt alterate in chip odios doar pentru a parea mai explozive).

Ca un mic rezumat, intr-o propozitie, teoria lui Einstein spune ca energia (sau la fel de bine, echivalentul ei in masa), schimba geometria spatiu-timpului. El a dat un set de ecuatii care contin aceasta idee si a prezis pe baza lor o seama de fenomene fizice, ce au fost confirmate de observatii (ramane deschisa chestiunea cu detectarea directa a undelor gravitationale; aia chiar ar fi ceva senzational!). Si fenomene mai banale, precum miscarile planetare in Sistemul Solar, sunt descrise mai bine de teoria lui decat de teoria lui Newton, dar cele doua nu se exclud. Teoria lui Einstein este mai generala, dar din ea se poate regasi si teoria lui Newton.

Acum, in momentul de fata, majoritatea cercetatorilor considera ca gravitatia trebuie sa fie o forta fundamentala. Daca acest lucru este adevarat, ar trebui sa fie posibila cuantificarea ei intr-o abordare similara cu a celorlalte forte, si asta ar implica existenta unei particule numite graviton. Problema e ca acest graviton inca nu a fost observat, dar chiar mai grav de atat, incercarea de a cuantifica teoria lui Einstein prin metodele care s-au dovedit utile in celelalte situatii conduce la un dezastru. Asta se datoreaza in principal faptului ca celelalte forte sunt descrise de un anume tip de campuri (se numesc campuri de etalonare), care sunt diferite de campul gravitational.

De aici, cai de atac sunt mai mult. Unii cauta o generalizare a metodei care a mers pentru celelalte forte, care sa poata fi extinsa si la campul gravitational. Altii, asa cum spui tu, pun problema altfel. Ei considera ca gravitatia nu este o forta fundamentala, ci un fenomen emergent, ale carui cauze microscopice sunt complet diferite, si incearca diverse idei, unele foarte bizare, ca sa vad daca regasesc pe baza lor rezultatele ce au fost confirmate ca fiind corecte, dar intr-o lumina care sa permita cuantificarea lor.

Asta inseamna deci ca teoria geometrica a lui Einstein nu e gresita. Daca era gresita, rezultatele ei ar fi fost invalidate de observatii, ori de 100 de ani se intampla contrariul. Se poate insa sa fie necesar ca teoria sa fie formulata altfel, intr-un limbaj care sa fie echivalent cu al ei, dar nu geometric. Pana la urma, in limita campurilor slabe in care sunt valabile ambele teorii (Einstein si Newton), poti sa vezi gravitatia ca o forta care actioneaza asupra corpurilor intr-un spatiu plat (Newton), sau ca miscarea corpurilor libere pe geodezicele unui spatiu curb (Einstein). Sunt unul si acelasi lucru, dar formulat in moduri diferite.

@CAdi

Asa cum am formulat acolo, vectorul ar fi analogul unei densitati de curent de sarcina din electromagnetism, sau o densitate de curent de materie din mecanica fluidelor. El ar avea o expresie de forma , unde rho este densitatea (de sarcina sau masa) transportata, iar v este viteza ei.

Vectorul Umov-Poyinting este altceva, el reprezinta densitatea de curent de energie ce este transportata de campul electromagnetic (chiar si in absenta sarcinilor) si este specific electrodinamicii. Intr-adevar insa, daca studiezi legile de conservare ale campului electromagnetic, in special conservarea energiei si a impulsului campului, ajungi la o relatie de forma , valabila pentru campul electromagnetic, ce a precedat rezultatele lui Einstein. Asta indica faptul ca energia campului are un echivalent masic, si din teoria generala a relativitatii ar rezulta ca si un camp electromagnetic liber modifica geometria spatiu-timpului, dar inca nu s-a gasit un camp atat de intens incat efectul sa fie observabil. Poate laserul de la ELI va face posibila si aceasta verificare senzationala.

Iar faci o confuzie si dai o interpretare gresita spuselor mele ! (Omuledinluna sau Mezei
cine ai fi )

Eu am propus o asociere  de genul vectorului Umov -Poynting, asa cum Einstein s-a folosit
de tensorul Ricci.

@virgil_48

Sper sa am timp maine seara sa ma apuc de urmatoarea problema: voi imersa doua particule in densitatea . De-a lungul dreptei care le uneste transportul va fi ecranat, iar cele doua particule vor incepe sa cada spre cealalta. Timpul pana la impact va fi dat de proprietatile lui , si daca egalez acest timp cu cel care rezulta din teoria lui Newton, vom afla ce valori trebuie sa aiba acele proprietati ale lui pentru ca, macar in aceasta situatie, sa avem un fenomen echivalent gravitatiei.

Daca asta o sa mearga, mai pot incerca dupa sa dau un moment cinetic nenul sistemului, si sa vedem daca relativ la centru de masa, pentru starile legate obtinem orbite eliptice. Cred insa ca o sa fie mai complicat.

Gravitonul a scris:De-a lungul dreptei care le uneste transportul va fi ecranat, iar cele doua particule vor incepe sa cada spre cealalta.

Şi dacă mai pui ceva particule între cele două, asupra lor nu va mai acţiona niciun , că doar e ecranat de particulele din capete!  
Pe acelaşi sistem, dacă avem 2 foi de tablă paralele la o oarecare distanţă desupra Pământului şi mai introducem una între ele, cea de la mijloc trebuie să plutească, fiind ecranată. Şi chiar mai mult, greutatea lor ar trebui să varieze în funcţie de orientarea suprafeţelor, paralele cu Pământul sau perpendiculare, în funcţie de densitatea FOIP prin suprafeţe.   

Desigur ca modelul e nerealist, dar vreau sa produc o explicatie simpla si clara a inadecvarii lui, si cred ca am gasit-o. O sa incerc sa prezint in seara asta ideile, dar se pare ca, in situatia pe care am mentionat-o anterior (doua particule imersate in flux), chiar daca cele doua vor cadea una spre cealalta, forta ce actioneaza asupra lor scade in timp. Motivul principal tine de faptul ca pe masura ce o particula este impactata de flux, ea capata o viteza proprie, si atunci coliziunile relevante (cele pe directia unde am ecranare, ca toate celelalte se anuleaza reciproc oricum) sunt tot mai rare.

O sa arat ca acest model este echivalent cu caderea libera, dar cu frecare atmosferica, a unui corp in apropierea suprafetei Pamantului. Feynman spunea ca ar fi posibila obtinerea unei forte care sa varieze invers proportional cu patratul distantei dintr-un astfel de mecanism, dar frecarea nu poate fi eliminata, si intr-un final teoria tot cade.

asds a scris:

Gravitonul a scris:De-a lungul dreptei care le uneste transportul va fi ecranat, iar cele doua particule vor incepe sa cada spre cealalta.

Şi dacă mai pui ceva particule între cele două, asupra lor nu va mai acţiona niciun , că doar e ecranat de particulele din capete!  

Treptat modelul matematic trebuie sa inceapa sa semene cu cel
scris si cu cel natural. Daca citeai mai atent, ti-ai fi raspuns singur
la problemele care le ridici.
1. Ecranele despre care putem discuta nu-si inchid complet
orizontul unul altuia. Fiindca este vorba despre un flux izotrop,
pe langa ecran(prin laterale) ramane destul loc de actiune pentru
particulele care incidenteaza oblic. Gandeste-te la planete.
2. Fiindca am scris despre ecranarea partiala sau totala,
inseamana ca o parte din flux va strapunge ecranul si va actiona
cu o viteza mai mica, ca si in lipsa ecranului.
Poti sa judeci cazul foilor de tabla la inceput, dar nu poti trage
concluzii definitive. Daca cauti un argument hotarator impotriva
ideii de "push gravity", cauta mai adanc, fiindca au fost oameni
seriosi care au sustinut-o. Au fost la un pas, dar s-au prevalat
permanent de fluxurile unidirectionale de particule cunoscute si
de aceea nu au reusit.
Acum stiinta ofera variante si perspective noi.

virgil_48 a scris:Fiindca este vorba despre un flux izotrop,
pe langa ecran(prin laterale) ramane destul loc de actiune pentru
particulele care incidenteaza oblic.

În acest caz impulsul lor se anulează reciproc, deci nu contribuie la mişcarea particulei intermediare.

Fiindca am scris despre ecranarea partiala sau totala,
inseamana ca o parte din flux va strapunge ecranul si va actiona
cu o viteza mai mica, ca si in lipsa ecranului.

Parcă spuneai că FOIP este omogen şi izotrop, adică are aceeaşi densitate în orice punct al spaţiului. Vezi că te contrazici!
Cât despre "ecranarea" parţială sau totală a gravitaţiei, fie aşa cum o ştim, fie ca push gravity, niciun experiment nu a pus în evidenţă lucrul acesta. Ba chiar din contră, orice obiect cu masă interpus între alte 2 obiecte nu face decât să mărească masa şi implicit câmpul gravific al sistemului.

Daca cauti un argument hotarator impotriva
ideii de "push gravity", cauta mai adanc, fiindca au fost oameni
seriosi care au sustinut-o.

Apelul la autoritate nu este un argument în sine. Mai ales că nu dai niciun exemplu de asemenea persoane, când anume s-au ocupat de această idee şi unde şi-au publicat studiile.

In acest mesaj voi incerca sa prezint un model foarte simplu care arata cateva carente evidente ale fluxului izotrop si omogen ca mecanism de generare al gravitatiei. Daca va fi prea lung, voi scinda continutul in mai multe mesaje.

Pentru inceput, sa vedem ce stim despre forta de gravitatie. Virgil_48, daca esti interesat, inainte sa-mi inchei activitatea pe acest forum am inceput o expunere a teoriei newtoniene a gravitatiei. Nu pot lasa linkuri ca vizitatori, o gasesti sub titlul "Miscarea in camp central", in forumul de mecanica clasica. Expunerea a ramas incompleta, dar va fi finalizata in alta parte (acelasi loc unde ma poti gasi pentru alte discutii).  Aici nu o sa sa expun decat rezultatul principal, anume ca pe distante suficient de mari incat felul in care este distribuita masa corpurilor sa nu conteze, forta de gravitatie dintre doua corpuri are formula



Expresia asta spune foarte multe lucruri. Dat fiind ca masa este intotdeauna pozitiva, ne spune ca gravitatia este atractiva. Mai aflam ca forta este direct proportionala cu masa (adica o masa mai mare atrage mai puternic), si variaza invers proportional cu patratul distantei fata de sursa (masa). In plus, forta este centrala, ea actioneaza mereu radial, independent de directie. Newton nu a putut sa spuna de ce este forta este asa. El a studiat miscarile planetare si a constatat ca o asemenea forta actionand intre planete si Soare explica proprietatile miscarii lor. Originea formulei de mai sus a fost data de Einstein, in teoria generala a relativitatii.

Acum, sa trecem la ale noastre. Sa presupunem ca intregul spatiu este strabatut de un flux izotrop si omogen de entitati pe care le vom numi corpusculi. Nu ne intereseaza care este originea lor, dar postulam ca toti au masa , sunt capabili sa interactioneze cu materia obisnuita, dar nu interactioneaza intre ei. Ei strabat intregul spatiu, si exista un sistem de referinta in care modului vitezei lor (care este comuna, datorita omogenitatii si izotropiei) este . Acum, imersam o particula punctiforma de masa in spatiu, in asa fel incat in acest sistem de referinta, ea sa fie initial in repaus. E limpede ca datorita omogenitatii si izotropiei fluxului, ea va ramane in repaus, deoarece ciocnirile la care este supusa din toate directiile se anuleaza reciproc. Observa ca daca vrei sa definesti un principiu al inertiei, deja ai o problema, dar sa ignoram asta.

Imersam acum o a doua particula, de masa , undeva in spatiu. Acum, de-a lungul dreptei care le uneste, fluxul de corpusculi este ecranat, deoarece corpusculii care se miscau pe acea directie se lovesc de particule. In continuare acea directie este brazdata de alti corpusculi care o intersecteaza la un unghi oarecare, dar datorita simetriei fluxului, contributia lor este identic nula (fiecare corpuscul care ar lovi ceva are un corpuscul orientat in sens invers care-i anuleaza efectul). In continuare, ciocnirile la care este supusa particula de masa se anuleaza reciproc pe orice directie, mai putin pe directia masei . Cum acelasi lucru este adevarat si pentru masa , cele doua particule incep sa se apropie. Sa vedem ce se intampla cu una dintre ele.

In urma unei coliziuni perfect elastice intre un corpuscul si particula de masa , viteza capatata de particula aflata initial in repaus este



Aceasta formula este explicata in orice manual de fizica de scoala generala. Trebuie sa facem o presupunere suplimentara acum. Particula trebuie sa aiba o masa mare, iar masa a corpusculului trebuie sa fie extrem de mica. In aceste conditii, viteza capatata de particula in urma unei coliziuni va fi foarte mica in comparatie cu viteza corpusculilor, astfel ca fata de particula aflata acum in miscare, corpusculii au in continuare viteza initiala . Particula nu este lovita numai o data insa, ci, in aceste conditii, este bombardata intr-un ritm constant. Rata de bombardare, sau numarul de ciocniri la care este supusa pe secunda (inca odata, ciocniri pe directia unde efectul lor nu este anulat de simetrie) este , unde este densitatea de corpusculi pe unitatea de lungime (numarul de corpusculi pe unitatea de lungime). In concluzie, dupa un timp , viteza particulei este (daca aproximatia de la care am pornit ramane valabila):



De aici obtinem printr-o integrare imediata distanta parcusa de particula ca functie de timp (presupunem ca la momentul initial se afla in origine)



si printr-o derivare a vitezei acceleratia particulei:



Se observa un detaliu foarte important, anume ca acceleratia este constanta! Asta inseamna ca forta care actioneaza asupra particulei este constanta, si nicidecum una care variaza cu inversul patratului distantei fata de cealalta particula! Mai mult, este independenta de masa a celeilalte particule! Aceasta forta nu are proprietatile observate ale fortei gravitationale, dar seamana putin cu forta pe care o resimte un corp in cadere libera, aproape de suprafata Pamantului. Din formula lui Newton se vede imediat ca la distante mici in comparatie cu raza scoartei terestre , avem (o sa folosesc aici m pentru particula si M pentru masa Pamantului)

, si cum raportul r/R poate fi neglijat, forta capata expresia familiara , unde vectorul este acceleratia gravitationala, constanta.

Modelul nostru se loveste acum de cea mai mare problema. Pe masura ce particula este impactata si viteza ii creste, aproximatia ca viteza fluxului de particule ramane aceeasi devine din ce in ce mai proasta. De fapt, din perspectiva particulei, pe masura ce viteza ei creste, viteza fluxului este tot mai mica, fiind egala cu viteza fluxlui inaintea ultimului impact minus viteza capatata de particula dupa impact. Asta inseamna ca rata de bombardare a particulei scade, deci acceleratia ei scade in timp, si se anuleaza cand viteza particulei devine egala cu viteza fluxului, anume . Aceasta este viteza terminala la care va calatori particula, si fenomenul este similar tot cu caderea libera a unui corp in apropierea suprafetei Pamantului, daca tinem cont si de frecarile atmosferice. Se poate arata ca, din cauza frecarilor, acceleratia corpului aflat in cadere scade, si dupa un timp suficient de lung acesta cade cu viteza constanta.

Sper ca am reusit sa demonstrez de ce un asemenea model de ciocniri clasice este deficitar in descrierea mecanismului gravitatiei. Asta a fost numai o joaca, exista insa si argumente mult mai serioase de care s-au ocupat alti savanti de-a lungul timpului. Aceasta teorie a gravitatiei nu a picat din nici un alt motiv in afara de acela ca nu descrie in mod corect realitatea fizica.

Aceasta este viteza terminala la care va calatori particula, si fenomenul este similar tot cu caderea libera a unui corp in apropierea suprafetei Pamantului, daca tinem cont si de frecarile atmosferice. Se poate arata ca, din cauza frecarilor, acceleratia corpului aflat in cadere scade, si dupa un timp suficient de lung acesta cade cu viteza constanta.

..acest rationament ESTE CORECT, VITEZA LUMINII ESTE CONSTANTA...TOCMAI DATORITA ACESTUI ASPECT!

virgil_48 ar trebui sa revina asupra enuntului problemei dat in topic, sa mai clarifice aspectele acelui "flux omogen izotrop". Poate il ajuta ideea "miscarii browniene" si "aerodinamica mediilor fluide si flexibile", adica a vortexurilor. (secretul lui Einstein a constat in intelegerea timpurie a miscarii asa zis Browniene !).
Se bat savantii in idei ! Curge multa cerneala albastra, deoarece savantii au sange albastru nobil. Se ascute lupta de clasa. Dar li se tocesc sabiile si pixurile. Mai bine ar trece la lupta corp la corp cuantic.
Nu am gasit insa nicaieri vortexurile si nici etherul. Deci in prezent lupta e desarta, idealurile sunt aiurea.  Cata munca irosita in zadar, cate frectie rece.
Combinand „fizica evreiasca” in metafore si schmecherii cu „fizica ariana”, (vedeti link mai jos la #92), veti fi mult mai castigati, deoarece veti descoperi „adevarata fizica (anglo-americana invizibila)” in locul celei oficiale..
Cititi urmatorul link, l-am descoperit si considerat totusi semnificativ si valoros, sper sa nu se supere nimeni.
http://forum.softpedia.com/topic/606901-fizica-relativista/page__st__90
Alte linkuri grele, in cadere libera, cu"nivel aproape grotesc de neintelegere":
http://cunoastere.wikiforum.ro/t21-miscarea-in-camp-central
( file:///C:/Cunoastere%20si%20stiinta.htm )
http://ro.math.wikia.com/wiki/Mi%C8%99care_%C3%AEn_c%C3%A2mp_central_de_for%C8%9Be

Gravitonul a scris:
Modelul nostru se loveste acum de cea mai mare problema. Pe masura ce particula este impactata si viteza ii creste, aproximatia ca viteza fluxului de particule ramane aceeasi devine din ce in ce mai proasta. De fapt, din perspectiva particulei, pe masura ce viteza ei creste, viteza fluxului este tot mai mica, fiind egala cu viteza fluxlui inaintea ultimului impact minus viteza capatata de particula dupa impact. Asta inseamna ca rata de bombardare a particulei scade, deci acceleratia ei scade in timp, si se anuleaza cand viteza particulei devine egala cu viteza fluxului, anume . Aceasta este viteza terminala la care va calatori particula, si fenomenul este similar tot cu caderea libera a unui corp in apropierea suprafetei Pamantului, daca tinem cont si de frecarile atmosferice. Se poate arata ca, din cauza frecarilor, acceleratia corpului aflat in cadere scade, si dupa un timp suficient de lung acesta cade cu viteza constanta.

Nu pretind ca am inteles prea multe la prima lectura a raspusului tau,
dar fata de problema din citat, te rog sa te gandesti la urmatorul enunt:
FOIP, la viteza oricat de mare a particulelor sale, produce aceeasi
franare corpurilor ca si in cazul in care particulele ar fi in stare de repaus.
Prin urmare, orice materie difuza stationara,( cum ar putea fi materia
intunecata fara FOIP,) produce un efect similar cu frecarile atmosferice si
limiteaza(sau reduce treptat) viteza corpurilor.
Apelez la tine sa dai o interpretare acestui enunt, fiindca stiu ca are legatura
cu ce ai scris in citat si te consider un interlocutor de buna credinta.

Gravitonul a scris:Expunerea a ramas incompleta, dar va fi finalizata in alta parte (acelasi loc unde ma poti gasi pentru alte discutii).

omuldinluna face aluzie aici la forumul interesant pe care activează mai nou.

Sper ca am reusit sa demonstrez de ce un asemenea model de ciocniri clasice este deficitar in descrierea mecanismului gravitatiei. Asta a fost numai o joaca, exista insa si argumente mult mai serioase de care s-au ocupat alti savanti de-a lungul timpului. Aceasta teorie a gravitatiei nu a picat din nici un alt motiv in afara de acela ca nu descrie in mod corect realitatea fizica.

Aş fi curios cum evoluează argumentaţia în cazul în care masa de repaus a particulelor devine nulă şi ele se deplasează cu viteza luminii.

Abel Cavaşi a scris:

Gravitonul a scris:Expunerea a ramas incompleta, dar va fi finalizata in alta parte (acelasi loc unde ma poti gasi pentru alte discutii).

omuldinluna face aluzie aici la forumul interesant pe care activează mai nou.

Am accesat forumul interesant si am intalnit acolo o persoana care
era un fel de guru pe Scientia. ro. In orice caz, fragmentarea aceasta
in forumuri mici cu putini participanti, pe acelasi profil, nu mi se pare
de bun augur.
Când vor scapa romanii de individualism si lipsa de toleranta?

Savantul, ideea lui fixa si forumul lui !.
Pe acest forum am intalnit topice asemanatoare cam asa: Ce e si ce nu e electronul...Ce e si ce nu e sarcina lui...Ce e si ce nu e campul lui...Ce e si ce nu e gravitatia..Ce e si ce nu e gravitonul..
Tare mult as fi vrut sa citesc inca din primul mesaj ce inseamna " Mecanica FOIP", ca nici GOOGLE nu a auzit de dumneaei.

Am rugat sa fie ceva mai explicit enuntul, deoarece exista tot felul de fluxuri si tot felul de corpuri solide-rigide. Aerodinamica le studia odata.
Chiar, depinde de forma foarte diversa a corpurilor si de felul, directiile (una sau mai multe) in care cade "FOIP" asupra acestora.
Avem FOIPuri de molecule de aer, de apa, de graunti nisip, de electroni, de neutrini, de gravitoni, de fotoni,...
Avem FOIPuri paralele, convergente, divergente, omnidirectionale haotice, omnidirectionale (sferice) convergente sau divergente de la un centru, etc..
Despre forma si calitatea corpurilor nu mai pomenesc.
Cu alte cuvinte, asa se poate ajunge la Mecanica cuantica. Poate chiar la Mecanica vortexiala.
Cred ca ati auzit de "Efectul Coanda", pe care Coanda l-a observat, dar nu l-a putut explica. Explicatia a venit de la un neamt.
Un roman de la Uz.Semanatoarea a inventat si brevetat acum vreo zece ani arma automata fara recul. Englezii au zis ca e imposibil, dar tot un neamt a dat explicatia. (Brevet cumparat de USA cu 5000 $ si tinut secret, plus amenintari cu ManInBlack la adresa familiei inventatorului).
Sa apelam si noi la un neamt ?

gafiteanu a scris:Am rugat sa fie ceva mai explicit enuntul, deoarece exista tot felul de fluxuri si tot felul de corpuri solide-rigide. Aerodinamica le studia odata.
Chiar, depinde de forma foarte diversa a corpurilor si de felul, directiile (una sau mai multe) in care cade "FOIP" asupra acestora.
Avem FOIPuri de molecule de aer, de apa, de graunti nisip, de electroni, de neutrini, de gravitoni, de fotoni,...

Te-ai gandit bine? Eu n-am vazut in viata mea un flux omogen izotrop,
iar fluxurile despre care scrii sunt fluxuri unidirectionale sau cel mult
divergente. Fluxul omogen izotrop l-am intalnit numai in electrotehnica,
neinsotit de atributul "de particule". Nu confunda aceasta notiune
cu omnidirectional, gandeste-te la un flux care in fiecare punct din
spatiul pe care il afecteaza, se comporta ca un flux concentric, convergent,
simetric fata de centru. Un FOIP de fotoni inseamna ca fiecare punct
din spatiu emite si primeste aceeasi cantitate de lumina, ceace
este greu si de imaginat.