Care este legatura intre impuls si forta?

Rezumarea primului mesaj :

Stim ca forta este produsul dintre masa si acceleratie, iar impulsul este produsul dintre masa si viteza. Sa imaginam o experienta simpla; pe o foaie de hartie punem o mica greutate (m), si de sub foaie cu partea opusa a aspiratorului suflam aer, astfel ca foaia cu greutatea sa pluteasca. In acest caz putem scrie egalitatea; m*g=p*A; deci masa ori acceleratia gravitationala va fi egala cu presiunea jetului de aer ori suprafata portanta a hartiei. Dar cine este presiunea?, daca observam mai atent fiecare molecula de aer izbeste foaia de hartie cu o anumita viteza, deci daca notam masa unei molecule cu "dm" vi viteza ei cu "v", putem scrie impulsul; di=dm*v; daca integram impulsurile tuturor moleculelor care lovesc hartia in unitatea de timp, si le inmultim cu frecventa lor, vom avea echivalentul fortei create de presiunea aerului pe foaia de hartie.
Adica; m*g= suma(dm*v)*f; Daca verificam ca unitati de masura avem;
[kg*m/s^2]= [kg*m/s*1/s];
Iata deci ca forta reprezinta printre altele produsul dintre suma impulsurilor de o anumita frecventa prin care mediul actioneaza asupra unui corp.
Poate cineva mai priceput la matematica sa sintetizeze mai bine relatia de mai sus.

Imi pare rau ca te dezamagesc dar acesta este adevarul .
Experienta trebuie facuta cu aceleasi instrumente de masura si nu altele.

Poti sa faci o experienta ipotetica, reducand masele subatomice la
masele macrocosmosului, inmultind fiecare masa subatomica
de exemplu a electronului si protonului ce aceeasi constanta 10^9 .
Balanta va arata acelasi unghi de torsiune.

CAdi a scris:Imi pare rau ca te dezamagesc dar acesta este adevarul .
Experienta trebuie facuta cu aceleasi instrumente de masura si nu altele.

Poti sa faci o experienta ipotetica, reducand masele subatomice la
masele macrocosmosului, inmultind fiecare masa subatomica
de exemplu a electronului si protonului ce aceeasi constanta 10^9 .
Balanta va arata acelasi unghi de torsiune.

Esti sigur ca rezolvi problema? atunci cum justifici exemplul meu de mai jos;

Si unde intra constanta gravitationala subatomica in aceasta relatie ?
Probabil ca tu ai folosit o constanta care te-a adus la aceasta similitudine !
Este totusi o descoperire importanta ,dar nu inseamna ca ,
ka =constanta atractiei universale nu are aceeasi valoare si la nivel atomic si la nivel macro .

CAdi a scris:Si unde intra constanta gravitationala subatomica in aceasta relatie ?
Probabil ca tu ai folosit o constanta care te-a adus la aceasta similitudine !
Este totusi o descoperire importanta ,dar nu inseamna ca ,
ka =constanta atractiei universale nu are aceeasi valoare si la nivel atomic si la nivel macro .

Nu intra, in mod direct, dar perioadele de rotatie ale particulelor si corpurilor ceresti se calculeaza folosind constantele de interactiune, astfel prin exempul dat, ti-am aratat ca numai prin teoria mea in care avem un Katomic si un Kmacrocosmic, se obtine o similitudine exacta intre microcosmos si macrocosmos. Am mult mai multe exemple de acest fel, pentru fiecare corp ceresc, si la toate se verifica.

virgil a scris:

CAdi a scris:Si unde intra constanta gravitationala subatomica in aceasta relatie ?
Probabil ca tu ai folosit o constanta care te-a adus la aceasta similitudine !
Este totusi o descoperire importanta ,dar nu inseamna ca ,

ka =constanta atractiei universale nu are aceeasi valoare si la nivel atomic si la nivel macro .

Nu intra, in mod direct,.....

Exact, acesta este raspunsul .

Cadi, cred ca ma iei peste picior, ai citit tot mesajul? calculeaza tu perioada de orbitare a Pamantului fara sa folosesti constanta gravitationala, la fel si la atom fara sa folosesti constanta potrivita. Nu am nici un motiv sa te conving pe tine sau pe altcineva despre veridicitatea teoriei mele, atat timp cat niciunul din voi nu ati pus mana s-o cititi, dar va substituiti in critici stiintifici. Nici unul din raspunsurile voastre nu v-a luat mai mult de un minut de gandire, asa ca mesajele acestea nu aduc nimic constructiv in discutie.

Daca asta este parerea ta ...

CAdi a scris:Daca asta este parerea ta ...

Ce sa cred cand vad ca scoti din context trei cuvinte si vrei sa judeci o intreaga teorie. Am pus un linck in topicul despre sarcina electronului unde este o expunere completa a fenomenului. Daca vrei sa te lamuresti poti afla acolo amanunte.

virgil a scris:

CAdi a scris:Daca asta este parerea ta ...

Ce sa cred cand vad ca scoti din context trei cuvinte si vrei sa judeci o intreaga teorie. Am pus un linck in topicul despre sarcina electronului unde este o expunere completa a fenomenului. Daca vrei sa te lamuresti poti afla acolo amanunte.

N-am inteles .
Contradictia a plecat de la faptul ca ai afirmat ca in interiorul atomului nu este valabila legea lui Newton si implicit
constanta atractiei universale .
Eu ti-am replicat ca este valabila dar ca este mult mai slaba (de ~ 10^39 ori ) decat forta electrostatica Coulombiana.

Ce nu-ti convine ? Sau contesti spusele mele ?

2. Ce ai aratat in linkul sarcina este o explicatie a formulei teoretice in care apare si a proprietatilor sarcinii electrice .
Nu ai explicat ce anume din electron determina aparitia sarcinii si ce anume este ea fizic .
Explicatia ar fi bine sa o reluam pe topicul Ce este sarcina ?

Contradictia a plecat de la faptul ca ai afirmat ca in interiorul atomului nu este valabila legea lui Newton si implicit
constanta atractiei universale .
Eu ti-am replicat ca este valabila dar ca este mult mai slaba (de ~ 10^39 ori ) decat forta electrostatica Coulombiana.

Prin ce experienta ai aflat ca in interiorul atomului functioneaza constanta atractiei universale si legea lui Newton?
Eu zic ca in interiorul atomului functioneaza o lege asemanatoare dar cu o constanta atomica de 10^32 ori mai mare. Eu dovedesc acest lucru prin relatiile de similitudine prin care obtin aceleasi rezultate in macrocosmos, ca si valorile masurate asupra razelor orbitale, asupra perioadelor de revolutie, si chiar asupra perioadelor de rotatie a planetelor, lucru care nu a mai existat pana acum.

virgil a scris:
Prin ce experienta ai aflat ca in interiorul atomului functioneaza constanta atractiei universale si legea lui Newton?
Eu zic ca in interiorul atomului functioneaza o lege asemanatoare dar cu o constanta atomica de 10^32 ori mai mare. Eu dovedesc acest lucru prin relatiile de similitudine prin care obtin aceleasi rezultate in macrocosmos, ca si valorile masurate asupra razelor orbitale, asupra perioadelor de revolutie, si chiar asupra perioadelor de rotatie a planetelor, lucru care nu a mai existat pana acum.

Nimeni nu contesta valoarea informatiei (si munca) depusa de tine Virgil (sau cel putin eu).
Ti-am mai spus d.p.m.d.v. lucrarea ta este ok,iar valoarea constantei la nivel subatomic
gasite de tine este in functie de densitatea de sarcina (foarte bine)
Dar asta nu inseamna ca la nivel subatomic nu s-ar aplica legea lui Newton.
Daca particulele nu ar avea sarcina (sarcina electrica este unul din marile mistere ale fizicii
cum spunea si gafiteanu) ce zici nu s-ar atrage ,conform legii gravitatiei?

O intrebare !
Lucrarea ta este publicata Virgil ? Ai un referend ?

O intrebare !
Lucrarea ta este publicata Virgil ? Ai un referend ?

Este pe internet, in rest nu.

Daca particulele nu ar avea sarcina (sarcina electrica este unul din marile mistere ale fizicii
cum spunea si gafiteanu) ce zici nu s-ar atrage ,conform legii gravitatiei?

Nu, pentru ca daca nu ar avea sarcina electrica, fortele centrifuge nu ar permite acest lucru.
Nu avem nici o dovada ca atractia gravitationala actioneaza asupra particulelor libere, desi s-au facut ceva experiente cu electroni pe un anumit traseu, dar nu sunt date certe. Mai degraba ar trebui realizata urmatoarea experienta; Imagineaza-ti un cilindru vidat, in care se injecteaza un jet de electroni orizontal si tangent pe o orbita interiora la cilindru, iar pe perpendicular pe cilindru se aplica un camp magnetic omogen. Dupa un timp si zeci de mii de rotatii, electronii aflati in campul gravitational ar trebui sa coboare, fiind pusi in evidenta de senzori. Nu stiu daca s-a realizat acest experiment.
De exemplu centurile Van Allen de electroni si protoni, inconjoara Pamantul datorita magnetosferei si nu datorita campului gtravitational. Oricum viteza initiala a electronilor este atat de mare, incat electronii ar parasi Pamantul daca ar fi lasati sa zboare orizontal ca sa vezi daca fac o curba in urma atractiei acestuia. Experienta imaginata de mine cu cilindrul ar fi mult mai concludenta, dar nu e usor de realizat tinand cont ca trebuie facuta in vid inaintat.

Ce este forta centrifuga? ca orice forta poate fi exprimata ca produsul dintre o masa si o acceleratie, dar daca ne gandim mai bine forta centrifuga poate fi egala si cu produsul dintre un impuls "p" si o frecventa "f"astfel.
F=m.dv/dt; insa in miscarea de rotatie, viteza este constanta, si atunci avem o acceleratie unghiulara. deci; F=m.a=m.v2/r=(m.v)(v/r)=p.(2pi.f);
Insa conform principiului al III al lui Newton, daca o forta actioneaza asupra unui corp, atunci si corpul reactioneaza cu o forta de reactie asupra primului. In cazul miscarii de rotatie nu avem de a face decat un corp, deci forta centrifuga reprezinta de fapt raspunsul "mediului etheric" la forta de actiune a corpului, asupra acelui "corp nevazut", pe care eu il consider a fi mediul etheric al spatiului, care la randul lui reactioneaza imprimand corpului forta centrifuga. In aceste conditii am putea spune ca orice modificare de la traiectoria liniara a unui corp sau a unei particule, presupune o agresiune asupra unui mediu etheric (ar putea fi materia intunecata), care raspunde cu o forta de reactie asupra corpului. Mediul etheric este atat de subtil incat nu poate fi pus in evidenta, dar el interactioneaza cu orice particula in miscare, mai precis cu spinul acesteia, prin conservarea proiectiei momentului cinetic pe directia de miscare. In lipsa spinului, nu am putea vorbi de aparitia fortei centrifuge.

La nivel macro, la scala noastră de percepție și recepție a spațiu-timpului, unde avem obiectele și obiectivitatea, acum aici, în cadru următor dincolo, se discută și discutăm de forță obiectivă, deși timpul din viteză nu-l putem opri, deci cam tot subiectivă e treaba. Asta dacă gândim mai bine, ajungem la viteză, care e spațiul supra timp, și gata gândirea, forța devine iluzie.

După mine nu există nici o forță în natură, fiindcă nu există nimic static, există doar putere, o curgere continuă, există doar filmul, nu poza, așa că staticul matematicii e abureală ieftină, complex ireal ...

Bordan a scris:La nivel macro, la scala noastră de percepție și recepție a spațiu-timpului, unde avem obiectele și obiectivitatea, acum aici, în cadru următor dincolo, se discută și discutăm de forță obiectivă, deși timpul din viteză nu-l putem opri, deci cam tot subiectivă e treaba. Asta dacă gândim mai bine, ajungem la viteză, care e spațiul supra timp, și gata gândirea, forța devine iluzie.

După mine nu există nici o forță în natură, fiindcă nu există nimic static, există doar putere, o curgere continuă, există doar filmul, nu poza, așa că staticul matematicii e abureală ieftină, complex ireal ...

Cand in relatiile matematice intervine impulsul, frecventa, acceleratia, viteza, nimic nu este static. Insasi timpul este masura miscarii.

Eu am zis, virgil, că odată scrise sunt deja la trecut, nu reprezintă nicidecum realitatea. Timpul e o măsură a mișcării, dar totul e mișcare, nimic nu stă, nici timpul ... numai mintea noastră.

Bordan a scris:Eu am zis, virgil, că odată scrise sunt deja la trecut, nu reprezintă nicidecum realitatea. Timpul e o măsură a mișcării, dar totul e mișcare, nimic nu stă, nici timpul ... numai mintea noastră.

Dar ne-am abatut de la subiect.
Forta centrifuga este o forta care se opune totdeauna fortei centripete, deci aceste doua forte formeaza un pachet a carui rezultanta este zero. Totusi in cazul unui corp de rotatie, forta centrifuga poate conduce la deformarea corpului atunci cand acceleratia unghiulara depaseste anumite limite generand forte comparabile cu fortele de coeziune. Acest lucru inseamna ca natura fortei centripete se afla in fortele de coeziune din interiorul corpului, in timp ce fortele centrifuge contina a avea o cauza a inreactiunii particulelor corpului cu mediul etheric.

virgil a scris:
   Forta centrifuga este o forta care se opune totdeauna fortei centripete, deci aceste doua forte formeaza  un pachet a carui rezultanta este zero. Totusi in cazul unui corp de rotatie, forta centrifuga poate conduce la deformarea corpului atunci cand acceleratia unghiulara depaseste anumite limite generand forte comparabile cu fortele de coeziune. Acest lucru inseamna ca natura fortei centripete se afla in fortele de coeziune din interiorul corpului, in timp ce fortele centrifuge contina a avea o cauza a inreactiunii particulelor corpului cu mediul etheric.

Am ceva neclaritati in legatura cu impulsul dar nu am urmarit topicul,
asa ca ar trebui mai intai sa o fac.
In ce priveste citatul, inteleg ca te-ai gandit la o turatie asa de mare
care ar putea produce dezmembrarea un rotor sau in cazul unui corp  
elastic, intinderea lui. In copilarie am vazut un tronson de volanta
provenit din centrala electrica a orasului in care locuiam. Era o bucata
de fier care acum mi-o amintesc a avea cca 30 x 30 x 30 cm, aruncata
la cca 200 m de centrala. Noroc ca a cazut pe strada. Turatia volantei
si fisurile aparute in zeci de ani de utilizare au invins fortele de coeziune,
cum spui. Forta centripeta se datoreaza rezistentei materialului.
Ea tine rotorul, volanta, titirezul, roata de tren, legata in ansamblu si
solidara cu axul sau.
Dar ce spui despre forta centrifuga ca expresie a "interactiunii particulelor
corpului cu mediul etheric" nu inteleg. Dece ar produce un mediu difuz,
chiar material, tendinta particulelor de a se indeparta de axul de
rotatie? Eu imi explic mai simplu forta centrifuga, ca tendinta a particulelor
corpului de a respecta permanent inertia rectilinie.

Dar ce spui despre forta centrifuga ca expresie a "interactiunii particulelor
corpului cu mediul etheric" nu inteleg. Dece ar produce un mediu difuz,
chiar material, tendinta particulelor de a se indeparta de axul de
rotatie? Eu imi explic mai simplu forta centrifuga, ca tendinta a particulelor
corpului de a respecta permanent inertia rectilinie.

De unde stiu particulele ca se abat de la traiectoria rectilinie?, tocmai din interactiunea spinului cu mediul electromagnetic sau etheric.

[quote="virgil_48"] Eu imi explic mai simplu forta centrifuga, ca tendinta a particulelor
corpului de a respecta permanent inertia rectilinie.

Asa  este  cum  ai  scris  ,  dar  ce  anume  le  determina  sa se  comporte  in  modul  acesta ?

scanteitudorel a scris:

virgil_48 a scris: Eu imi explic mai simplu forta centrifuga, ca tendinta a particulelor
corpului de a respecta permanent inertia rectilinie.

Asa  este  cum  ai  scris  ,  dar  ce  anume  le  determina  sa se  comporte  in  modul  acesta ?

Particulele sunt dotate cu "senzori de directie", adica cu spin.

virgil a scris:

scanteitudorel a scris:

virgil_48 a scris: Eu imi explic mai simplu forta centrifuga, ca tendinta a particulelor
corpului de a respecta permanent inertia rectilinie.

Asa  este  cum  ai  scris  ,  dar  ce  anume  le  determina  sa se  comporte  in  modul  acesta ?

Particulele sunt dotate cu "senzori de directie", adica cu spin.

Sa stii ca senzorii produc numai un semnal, alinierea traiectoriei ar urma 
sa o produca alta sursa. Crezi ca spinul acela se manifesta ca un giroscop?
Asa ar fi mai acceptabil si ar constitui o explicatie de retinut.

virgil a scris:Particulele sunt dotate cu "senzori de directie", adica cu spin.

Mai  precis  te  rog  .  Ce  anume  se  intampla  cu spinul  la  schimbarea  de  directie ?  Apare  miscarea  de  precesie, creste sau scade viteza de rotatie ?

scanteitudorel a scris:

virgil a scris:Particulele sunt dotate cu "senzori de directie", adica cu spin.

Mai  precis  te  rog  .  Ce  anume  se  intampla  cu spinul  la  schimbarea  de  directie ?  Apare  miscarea  de  precesie,  creste  sau  scade  viteza  de  rotatie ?

Orice abatere de la directia initiala a spinului presupune o asimetrie in oscilatia undei generatoare, iar particula reactioneaza ca un giroscop caruia ii schimbi planul de giratie.

virgil a scris:Stim ca forta este produsul dintre masa si acceleratie, iar impulsul este produsul dintre masa si viteza. Sa imaginam o experienta simpla; pe o foaie de hartie punem o mica greutate (m), si de sub foaie cu partea opusa a aspiratorului suflam aer, astfel ca foaia cu greutatea sa pluteasca. In acest caz putem scrie egalitatea; m*g=p*A; deci masa ori acceleratia gravitationala va fi egala cu presiunea jetului de aer ori suprafata portanta a hartiei. Dar cine este presiunea?, daca observam mai atent fiecare molecula de aer izbeste foaia de hartie cu o anumita viteza, deci daca notam masa unei molecule cu "dm" vi viteza ei cu "v", putem scrie impulsul; di=dm*v; daca integram impulsurile tuturor moleculelor care lovesc hartia in unitatea de timp, si le inmultim cu frecventa lor, vom avea echivalentul fortei create de presiunea aerului pe foaia de hartie.
Adica; m*g= suma(dm*v)*f; Daca verificam ca unitati de masura avem;
[kg*m/s^2]= [kg*m/s*1/s];
Iata deci ca forta reprezinta printre altele produsul dintre suma impulsurilor de o anumita frecventa prin care mediul actioneaza asupra unui corp.
Poate cineva mai priceput la matematica sa sintetizeze mai bine relatia de mai sus.

Eu as sintetiza ceva mai simplu d.p.d.v. matematic:
stim ca impulsul p=mv si ca forta F =ma dar a =v/t rezulta forta F=m(v/)t=mv/t=p/t deci legatura ar fi
ca forta reprezinta variatia impulsului in unitatea de timp daca iei acceleratia ca a=dv/dt (o variatie de viteza intr/un interval de timp)

CAdi a scris:
Eu as sintetiza ceva mai simplu d.p.d.v. matematic:
stim ca impulsul p=mv si ca forta F =ma dar a =v/t rezulta forta F=m(v/)t=mv/t=p/t deci legatura ar fi
ca forta reprezinta variatia impulsului in unitatea de timp daca iei acceleratia ca  a=dv/dt (o variatie de viteza intr/un interval de timp)

Dece credeti ca am primit la un moment dat raspunsul ca formula:
I(p) = m x v = F x t nu este adevarata?

Ti s-a spus ca nu-i adevarata in general Formula ta poate fi corecta pe un interval de timp T, pentru o componenta scalara oarecare a ecuatiei lui Newton cu conditia ca acea componenta a fortei (Fx sa spunem) sa fie constanta pe intervalul de timp T. Atlfel, numai diferentiala este corecta, anume formula , iar ca sa obtii o expresie globala trebuie sa faci integrarea pe intervalul de timp T. Numai pentru Fx constanta obtii atunci rezultatul tau in urma integrarii. Altfel ai , unde rezultatul integrarii depinde de forma explicita a lui Fx. Acelasi lucru este valabil pentru componentele y si z ale fortei tale.

omuldinluna a scris:Ti s-a spus ca nu-i adevarata in general Formula ta poate fi corecta pe un interval de timp T, pentru o componenta scalara oarecare a ecuatiei lui Newton cu conditia ca acea componenta a fortei (Fx sa spunem) sa fie constanta pe intervalul de timp T.

Multumesc, deci pentru forta constanta, formula este adevarata. Nici nu ma
gandeam la altceva.

Pentru o forta constanta este, dar nu e cazul la miscarea in camp gravitational. In situatia generala forta iti variaza in magnitudine (variaza distanta dintre particula si sursa campului) si intotdeauna iti variaza orientarea ei odata cu miscarea particulei. Componentele carteziene ale fortei pe care le-ai include in formula de mai sus sunt functii armonice de timp in cazul miscarii circulare.

omuldinluna a scris:Pentru o forta constanta este, dar nu e cazul la miscarea in camp gravitational. In situatia generala forta iti variaza in magnitudine (variaza distanta dintre particula si sursa campului) si intotdeauna iti variaza orientarea ei odata cu miscarea particulei. Componentele carteziene ale fortei pe care le-ai include in formula de mai sus sunt functii armonice de timp in cazul miscarii circulare.

Vrei sa spui ca in cazul unei orbitari circulare formula aceea nu este valabila?

Da, formula nu-i valabila caci in componentele carteziene pe care le folosesti ai pe axa x un iar pe axa y un , ce apar datorita rotatiei particulei. Aici, omega este viteza sa unghiulara. Cand integrezi diferentiala rezultatul nu mai e FxT sau FyT, cum ar fi fost daca forta era constanta (atat in orientare cat si in magnitudine). In particular, daca timpul T este perioada unei orbitari complete, rezultatul iese 0, caci functiile armonice sunt periodice.

Un alt fel de a privi problema este sa observi ca intr-o perioada completa, versorul radial al fortei a avut toate orientarile posibile in plan, iar din adunarea vectoriala a componentelor rezultatul este 0.

omuldinluna a scris:
Un alt fel de a privi problema este sa observi ca intr-o perioada completa, versorul radial al fortei a avut toate orientarile posibile in plan, iar din adunarea vectoriala a componentelor rezultatul este 0.

De acord, cand F este perpendiculara pe directia lui v, relatia aceea nu se
poate aplica. F nu produce cresterea lui v.