Care este legatura intre impuls si forta?

Rezumarea primului mesaj :

Stim ca forta este produsul dintre masa si acceleratie, iar impulsul este produsul dintre masa si viteza. Sa imaginam o experienta simpla; pe o foaie de hartie punem o mica greutate (m), si de sub foaie cu partea opusa a aspiratorului suflam aer, astfel ca foaia cu greutatea sa pluteasca. In acest caz putem scrie egalitatea; m*g=p*A; deci masa ori acceleratia gravitationala va fi egala cu presiunea jetului de aer ori suprafata portanta a hartiei. Dar cine este presiunea?, daca observam mai atent fiecare molecula de aer izbeste foaia de hartie cu o anumita viteza, deci daca notam masa unei molecule cu "dm" vi viteza ei cu "v", putem scrie impulsul; di=dm*v; daca integram impulsurile tuturor moleculelor care lovesc hartia in unitatea de timp, si le inmultim cu frecventa lor, vom avea echivalentul fortei create de presiunea aerului pe foaia de hartie.
Adica; m*g= suma(dm*v)*f; Daca verificam ca unitati de masura avem;
[kg*m/s^2]= [kg*m/s*1/s];
Iata deci ca forta reprezinta printre altele produsul dintre suma impulsurilor de o anumita frecventa prin care mediul actioneaza asupra unui corp.
Poate cineva mai priceput la matematica sa sintetizeze mai bine relatia de mai sus.

Da, formula nu-i valabila caci in componentele carteziene pe care le folosesti ai pe axa x un iar pe axa y un , ce apar datorita rotatiei particulei. Aici, omega este viteza sa unghiulara. Cand integrezi diferentiala rezultatul nu mai e FxT sau FyT, cum ar fi fost daca forta era constanta (atat in orientare cat si in magnitudine). In particular, daca timpul T este perioada unei orbitari complete, rezultatul iese 0, caci functiile armonice sunt periodice.

Un alt fel de a privi problema este sa observi ca intr-o perioada completa, versorul radial al fortei a avut toate orientarile posibile in plan, iar din adunarea vectoriala a componentelor rezultatul este 0.

omuldinluna a scris:
Un alt fel de a privi problema este sa observi ca intr-o perioada completa, versorul radial al fortei a avut toate orientarile posibile in plan, iar din adunarea vectoriala a componentelor rezultatul este 0.

De acord, cand F este perpendiculara pe directia lui v, relatia aceea nu se
poate aplica. F nu produce cresterea lui v.

Corect. In formula aceea prin F si v trebuie sa intelegi o componenta data a celor doi vectori (componenta x sau y sau z) iar formula in sine se aplica numai in situatia particulara in care componenta respectiva a fortei este constanta in timp.

omuldinluna a scris:Corect. In formula aceea prin F si v trebuie sa intelegi o componenta data a celor doi vectori (componenta x sau y sau z) iar formula in sine se aplica numai in situatia particulara in care componenta respectiva a fortei este constanta in timp.

Si atunci cum privesti  formula  m x v = F x t in legatura cu simularea de pe
topicul Mecanica FOIP, cu nava cosmica care stationeaza in campul gravitational
cu motoarele in functiune. Practic leviteaza.
Aici nu mai este vorba de orbitare, dar m x v = 0 iar F x t creste mereu.
Inseamna ca in cazul levitatiei, v trebuie considerat mai mare decat zero si
crescator. Cum de se pierde acel impuls si unde?(Vezi in Mecanica FOIP.)

Ca sa nu ne incurcam, sa presupunem ca vorbim de directia , adica formula care ne intereseaza e . Sa presupunem ca este constanta, astfel ca integrand de la 0 la T sa obtinem rezultatul . Daca punem conditia ca nava sa stationeze la o inaltime fixata, asta inseamna ca , ceea ce implica deci ca . Ca acest lucru sa aiba sens, singura posibilitate este ca . Forta totala are pe aceasta directie doua componente orientate in sensuri opuse: , forta de atractie orientata inspre planeta si , forta de propulsie orientata in sens invers. Faptul ca forta totala se anuleaza implica deci ca cele doua componente se anuleaza exact, astfel ca nava ramane stationara: , conditia de echilibru.

omuldinluna a scris:Ca sa nu ne incurcam, sa presupunem ca vorbim de directia , adica formula care ne intereseaza e . Sa presupunem ca este constanta, astfel ca integrand de la 0 la T sa obtinem rezultatul . Daca punem conditia ca nava sa stationeze la o inaltime fixata, asta inseamna ca , ceea ce implica deci ca . Ca acest lucru sa aiba sens, singura posibilitate este ca . Forta totala are pe aceasta directie doua componente orientate in sensuri opuse: , forta de atractie orientata inspre planeta si , forta de propulsie orientata in sens invers. Faptul ca forta totala se anuleaza implica deci ca cele doua componente se anuleaza exact, astfel ca nava ramane stationara: , conditia de echilibru.

Am inteles explicatia. Nu mai continui cu intrebarile fiindca stiu unde ajungem.
Este vorba de capacitatea campului de a genera impuls invers, care sa-l
anuleze pe F x t al navei cosmice.

Si care-i problema?

omuldinluna a scris:Si care-i problema?

Mi se pare a fi o problema. Daca reusesc sa cristalizez
ideea, o postez pe Mecanica FOIP.

Pai spune care-i problema, daca e o problema.

omuldinluna a scris:Pai spune care-i problema, daca e o problema.

Uite care este problema, poate pregatirea teoretica nu ma ajuta
sa-i dau raspuns:
- In cazul unei nave cosmice aflata înafara orcarui camp, forta
motoarelor, inmultita cu timpul cat functioneaza, produce o
crestere a vitezei si in mod evident a impulsului navei, care
este proportionala cu timpul.
- In cazul unei sfere metalice suspendata de un cablu, ca un
pendul care nu balanseaza, forta produsa in cablu poate dura
o secunda sau un secol, dar impulsul sferei nu se modifica.
Mi-ai scris tu ceva despre aplicarea formulei F x t = m x v  in
anumite conditii, dar oricum mi se pare o lipsa de consecventa.
Impulsul acela ar trebui sa se regaseasca undeva. Altfel ar
insemna ca trebuie elaborate doua fizici elementare: in camp
si înafara lui.

DE CATE FELURI POT FI IMPULSURILE;
Impulsurile pot fi; 
-impuls de absorbtie
-impuls de emisie.
impulsul de absorbtie este atunci cand un corp absoarbe un impuls avand ca efect atragerea corpului spre sursa impulsului. De exemplu, atunci cand aspiram cu viteza un fluid intr-un vas,moleculele aspirate produc o serie de impulsuri de absorbtie asupra vasului avand ca efect atractia. Majoritatea pun acest efect pe diferenta de presiune. Asa este, dar presiunea este un efect al impulsurilor repetate cu o anumita frecventa a moleculelor asupra suprafetei considerate.
Impulsul de emisie, se datoreaza expulzarii cu viteza a unui mediu dintr-o incinta controlata indeptat spre un alt corp din apropiere ce are ca efect indepartarea corpului de sursa impulsurilor.
Deci doua corpuri cufundate intr-un mediu continuu, se pot afla in una din cele trei situatii;
- se pot afla in pozitii indiferente, cand corpurile nici nu emit, nici nu absorb impulsurile mediului.
- se pot atrage, atunci cand un corp este sursa de emisie de impulsuri, iar cel de al doilea corp aflat in vecinatate este absorbant de impulsuri.
- se pot respinge cand ambele corpuri sunt surse de emisie de impulsuri.
In natura putem avea si situatii intermediare. De exemplu un corp neutru din punct de vedere electric, plasat intr-un camp electric va fi atras spre placa condensatorului cea mai apropiata, deoarece moleculele corpului sufera modificari de orientare sub influienta campului exterior.
Insa la nivel de particula, avem trei situatii; particule neutre precum neutronul, particule pozitive precum protonul si particule negative precum electronul. In ce consta diferentele dintre ele? Folosind relatiile de echivalenta discutate in alte topice am vazut ca sarcina electrica este echivalata cu un impuls. e=M.c/pi ; deci pentru ca o particula sa fie neutra din punct de vedere electric, inseamna ca, sarcina e a acestei particule nu exista, ceia ce presupune ca viteza c este de fapt zero. Deci neutronul desi are o masa Mn, aceasta are o viteza medie egala cu zero. ( cum particulele sunt de fapt cuante de energie inghetate in timp, am putea spune ca la neutron avem cazul unei cuante stationare, careia nu-i putem asimila un impuls, pentru ca in acelasi timp avem suprapusa atat unda directa cat si unda reflectata decalata cu pi/2., adica pachetul de unde este perfect simetric)

Când ai inaugurat acest topic, ai inceput analiza de la un nivel
deja evoluat inutil: frecventa, sarcina sau interactiune electrica,
constante si alte amanunte. Acestea toate au legatura cu notiunea
de forta si impuls ca factori ai lor, impreuna cu multi altii, dar nu le
definesc si nu le clarifica.
Chiar tu ai spus la un moment dat : Hai să nu introducem noțiuni
noi până când ele nu sunt necesare.
Pe acest topic si nici pe altele nu am intalnit un adevar elementar
care pare a fi ocultat:        m x v = F x t              Poti verifica.
Forta este numai forţă, in situatiile in care nu conteaza cat timp
actioneaza, fiindca nu produce modificarea miscarii sau asta nu
intereseaza. Cum este in statica. Greutatea este o astfel de forta.
Impulsul este rezultatul unei forte care actioneaza un anumit timp
si modifica starea de miscare a unui corp. Este situatia propulsiei.
Nu stiu dece in general prin impuls se intelege o percutie de scurta
durata adica un impact.  Impulsul sau viteza unui corp(m x v) cresc
si in urma aplicarii unei forte continue de lunga durata.

Iata deci ca au aparut mari noutati in stiinta mondiala, IMPULSUL DE ABSORBTIE.  Atunci cand tuguiem buzele si dam un pupic zgomotos, noi producem un impuls de absorbtie. Aspiratorul deasemeni lucreaza pe baza de impuls de absorbtie. Vidanjorul, ala care vine cu cisterna si cu un furtun lung si gros si goleste closetele si fosele, acum afla ca principiul se cheama impuls de absorbtie. Ventilatoarele fac in fata impuls de absorbtie iar in spate impuls de respingere.
Incepand cu aceasta data memorabila stiinta a primit un nou impuls. Daca nu cumva chiar mai multe impulsuri repetate, care se cheama ca a devenit o forta in toata regula.

gafiteanu a scris:Iata deci ca au aparut mari noutati in stiinta mondiala, IMPULSUL DE ABSORBTIE.  Atunci cand tuguiem buzele si dam un pupic zgomotos, noi producem un impuls de absorbtie. Aspiratorul deasemeni lucreaza pe baza de impuls de absorbtie. Vidanjorul, ala care vine cu cisterna si cu un furtun lung si gros si goleste closetele si fosele, acum afla ca principiul se cheama impuls de absorbtie. Ventilatoarele fac in fata impuls de absorbtie iar in spate impuls de respingere.
Incepand cu aceasta data memorabila stiinta a primit un nou impuls. Daca nu cumva chiar mai multe impulsuri repetate, care se cheama ca a devenit o forta in toata regula.

Desi vorbesti la misto, in buna parte ai dreptate. De exemplu o sepie cand absoarbe apa in corpul ei, produce un impuls de absorbtie, iar cand se contracta si elibereaza jetul de apa, atunci avem de a face cu un impuls de emisie. Cele doua impulsuri au semne contrare si se opun reciproc.

virgil_48 a scris:
Chiar tu ai spus la un moment dat : Hai să nu introducem noțiuni
noi până când ele nu sunt necesare.
Pe acest topic si nici pe altele nu am intalnit un adevar elementar
care pare a fi ocultat:        m x v = F x t              Poti verifica.
Forta este numai forţă,

La prima vedere lucrurile sunt asa, dar daca le privesti in intimitate, orice forta este rezultatul unor impulsuri succesive care se transmit cu o anumita frecventa niu..
Deci forta se poate scrie asa; F=n.(m.v). niu ; in care n reprezinta suma acestor micro impulsuri (mv), si niu frecventa repetarii impulsurilor. Astfel o foaie de hartie in stare libera nu se misca deoarece pe ambele fete presiunea aerului este aceiasi. Dar ce inseamna presiunea aerului? aceasta este tocmai procesul de bombardare a suprafetei de catre moleculele de aer, cu un impuls (m.v), si cu o anumita frecventa niu.
Cand pe cele doua suprafete ale hartiei apare o diferenta de presiune, adica o crestere sau o scadere a frecventei impulsurilor datorita unei interventii exterioare, atunci hartia se misca si spunem ca asupra ei actioneaza o forta.
Deci relatia ta in forma adevarata nu va fi; m x v = F x t ;
ci va fi extrasa de aici astfel; F=n.(m.v). niu ; sau F/niu =n(m.v) ;

Ce ai afirmat in raspunsul anterior despre fragmenatrea fortei in
impulsuri repetate este un mod de analiza notiunea, complicând
abordarea. Poti face asta dupa ce te-ai hotarat ce consideri ca
este forta, fiindca cu o suma de micro impulsuri succesive obtii
impuls. Iar pentru o forta permanenta, trebuie sa consideri ca
participa o infinitate de micro impulsuri care au suma infinita in
timp ce forta este constanta. Iti confectionezi niste explicatii si
niste simulari personale care te pot indeparta de obiectiv.
Eu prefer sa consider forta un element primar, axiomatic, al
fizicii, pe care nu trebuie sa o explici, dar care te ajuta sa
dezvolti toate celelalte notiuni. Fiindca masa, lungimea si timpul
desi sunt marimile componente ale fortei, nu-mi par apte sa o
explice singure. Asa este in capul meu.

virgil_48 a scris:Ce ai afirmat in raspunsul anterior despre fragmenatrea fortei in
impulsuri repetate este un mod de analiza notiunea, complicând
abordarea. Poti face asta dupa ce te-ai hotarat ce consideri ca
este forta, fiindca cu o suma de micro impulsuri succesive obtii
impuls. Iar pentru o forta permanenta, trebuie sa consideri ca
participa o infinitate de micro impulsuri care au suma infinita in
timp ce forta este constanta. Iti confectionezi niste explicatii si
niste simulari personale care te pot indeparta de obiectiv.
Eu prefer sa consider forta un element primar, axiomatic, al
fizicii, pe care nu trebuie sa o explici, dar care te ajuta sa
dezvolti toate celelalte notiuni. Fiindca masa, lungimea si timpul
desi sunt marimile componente ale fortei, nu-mi par apte sa o
explice singure. Asa este in capul meu.  

Totul pare simplu in mecanica, dar cand ajungi sa intelegi principiul de functionare al motorului cu reactie, vezi ca miile de cai putere ale avioanelor mari se produc tocmai cu ajutorul acelor miliarde de impulsuri pe secunda create de atomii gazelor ejectate cu mare viteza.

Si atomii si fotonii (indiferent de frecventa) sunt miscati permanent de nenumarate forte, care forte sunt pune in miscare de nenumarate impulsuri. Aceste forte sunt caracterizate de anumiti parametrii, pe care se pare ca nu ii cunoasteti.  Deci va rog sa discutati despre calitatile acestor forte. Nu e suficient defel sa va faceti ca stiti carte, cand spuneti ca din carte ca, exista forte tari, slabe, moi, interatomice, intermoleculare, electromagnetice, electrice, magnetice, de inductie, de atactie, de respingere, etc. Trebuie sa vedeti cu ochii mintii cum arata si cum lucra aceste asa zise "forte", care de fapt nu-s.
Foarte de curand un mare savant roman a descoperit impulsul de atractie. Asa ca acum avem cale libera la intelegerea mai profunda a fenomenelor cuantice. De exemplu atractia gravitationala, atractia sarcinilor contrare, atractia magnetica, atractia sexuala, etc.

virgil a scris:. . . . .

Totul pare simplu in mecanica, dar cand ajungi sa intelegi principiul de functionare al motorului cu reactie, vezi ca miile de cai putere ale avioanelor mari se produc tocmai cu ajutorul acelor miliarde de impulsuri pe secunda create de atomii gazelor ejectate cu mare viteza.

Eu am inteles destul de bine principiu motorului jet, in atmosfera
sau in spatiu. Fiecare particula ejectata de motor cu o viteza foarte
mare prin arderea combustibilului, primeste un impuls catre "in spate"
iar motorul primeste un impuls egal catre "in fata". Nu continui fiindca
este prea cunoscut.
Vreau sa-ti spun numai parerea mea despre ce ai scris aici:

impulsul de absorbtie este atunci cand un corp absoarbe un impuls avand ca efect atragerea corpului spre sursa impulsului. De exemplu, atunci cand aspiram cu viteza un fluid intr-un vas,moleculele aspirate produc o serie de impulsuri de absorbtie asupra vasului avand ca efect atractia. Majoritatea pun acest efect pe diferenta de presiune. Asa este, dar presiunea este un efect al impulsurilor repetate cu o anumita frecventa a moleculelor asupra suprafetei considerate.

Tot ce simulezi in citat ca sa sustii "impulsul de absorbtie", are  
loc numai intr-un mediu gazos, unde se produce presiune sau
depresiune. In mediul cosmic indepartat de corpuri, asta nu
mai functioneaza, particulele se comporta ca intr-un accelerator,
se ciocnesc dar nu produc presiune, absorbtie, cum fac gazele.
Este o deosebire radicala intre aceste doua categorii de mediu,
iar in spatiu nu mai poti explica "actiunea la distanta fara suport
material" in felul acesta. De fapt asta nu exista si de aceea este
nevoie de astfel de "explicatii" ciudate care implica si impulsul.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Tot ce simulezi in citat ca sa sustii "impulsul de absorbtie", are  
loc numai intr-un mediu gazos, unde se produce presiune sau
depresiune. In mediul cosmic indepartat de corpuri, asta nu
mai functioneaza, particulele se comporta ca intr-un accelerator,
se ciocnesc dar nu produc presiune, absorbtie, cum fac gazele.
Este o deosebire radicala intre aceste doua categorii de mediu,
iar in spatiu nu mai poti explica "actiunea la distanta fara suport
material" in felul acesta. De fapt asta nu exista si de aceea este
nevoie de astfel de "explicatii" ciudate care implica si impulsul.

Desigur, este nevoie de un mediu continuu, in cazul asazis "impulsul de absorbtie", cand un corp isi mareste masa, absorbind mediul. Si aici am dat exemplul sepiei care absoarbe apa pe care apoi o pompeaza ca un jet pentru propulsie. Daca orificiul si viteza de absorbtie este acelasi ca orificiul si viteza de emisie, atunci sepia ar sta pe loc.In acest caz am avea egalitatea; +dm1.v1-dm2.v2 =0; 
de aceia am zis ca impulsurile pot fi cu plus sau minus.
Cel mai usor exemplu avem in cazul magnetilor; cand doi magneti se resping, putem consideraa ca fiecare a primit cate un impuls pozitiv de la celalalt. In cazul contrar cand cei doi magneti se atrag, putem considera ca fiecare a primit un impuls de absorbtie de la celalalt, adica un impuls negativ. 
De fapt in intimitatea campului magnetic lucrurile se petrec altfel, si anume. Atractia presupune insumarea a doua linii de camp de polaritati diferite intr-o singura linie pe drumul cel mai scurt, iar respingerea presupune deformarea elastica a doua linii de camp cu aceiasi polaritate atunci cand se intalnesc.

Examplu: un magnet atrage o bucata de fier cu ambii poli, indiferent care pol.  Deci ambii poli transmit la distanta impulsuri de absorbtie, dar numai pt fier, pt alte materiale nu.  
Chiar mai mult, ambii poli transmit simultan si impulsuri de respingere, dar tot selectiv. Dovada, resping numai polii magnetilor de acelasi semn.  Sunt tare destepti magnetii astia.
Asa ca fie laudat numele descoperitorului impulsului de absorbtie.  Mie nici in 100 de ani nu mi-ar fi venit ideea. E ca si cum o poarta de fotbal ar atrage mingile lansate aiurea prin impulsurile fotbalistilor prosti.

virgil a scris:. . . . .
Desigur, este nevoie de un mediu continuu, in cazul asazis "impulsul de absorbtie", cand un corp isi mareste masa, absorbind mediul. Si aici am dat exemplul sepiei care absoarbe apa pe care apoi o pompeaza ca un jet pentru propulsie. Daca orificiul si viteza de absorbtie este acelasi ca orificiul si viteza de emisie, atunci sepia ar sta pe loc.In acest caz am avea egalitatea; +dm1.v1-dm2.v2 =0; 
de aceia am zis ca impulsurile pot fi cu plus sau minus.
. . . . .  

Este putin probabil sa obtii o concluzie logica si adevarata despre
niste marimi elementare din mecanica, folosind atatea subterfugii,
trimiteri la alte capitole ale fizicii, presupuneri.
Eu imi pastrez parerea ca legatura dintre impuls si forta este
timpul, care inmultit cu forta da impulsul cum am scris anterior.
Asta este evitata in prezent, fiindca conduce la alte probleme si
mai grele, determinate toate de inserarea unor cunostiinte false
in mozaicul fizicii recunoscute.
Acum sunt posibile lucrul mecanic negativ, forta fara consum de
energie, consum de energie fara producere de lucru mecanic,
conservativitate, conservarea momentului cinetic.Toate se vor
bucura de contributia ta cu impulsul de absorbtie-negativ fiindca
se potriveste ca o mânuşă.

Manusile nu se potrivesc intotdeauna, mai ales cele de dreapta cu cele de stanga. Dar o comparatie mai adecvata ar fi organul barbatesc cu cel femeiesc. Primul prezinta impuls pozitiv de impingere, celalalt negativ de absorbtie.
Comparatia nu e hazardata, avand in vedere ca si cuantele sunt niste sexe minuscule si se cupleaza intre ele. Sarcinile pozitive si cele negative ce credeti ca sunt ?
Daca cartea de fizica ar fi mai explicita cand e vorba de sarcinile electrice, copiii ar invata cu mai multa placere si interes. Chiar ar putea aduce completari, facandu-i de ras pe profesorii inapoiati.
Impulsurile si fortele contrare se anihileaza intrun anumit fel. Dar unele sarcini raman insarcinate. Atomul bunaoara naste mereu gravitoni, sarcinile electrice nasc camp electric, etc. Alte amanunte numai cu acordul parintilor.

virgil_48 a scris:


Eu imi pastrez parerea ca legatura dintre impuls si forta este
timpul, care inmultit cu forta da impulsul cum am scris anterior.

Ce vrei sa spui? greutatea este o forta G=masaxacceleratia , si daca o inmultesti cu timpul de o secunda, sau cu o mie de ani, obtii impulsuri diferite? dar daca inmultesti impulsul cu frecventa intradevar vei obtine o forta, ca nu este totuna daca un boxer loveste cu un pumn pe minut, sau cu un pumn pe secunda.

Depinde cum privim, vorba unui profesor de al meu din liceu.
In cazul unui corp in miscare inertiala libera in mediu fara frecari, nu exista o legatura cauzala instantanee intre impuls si o forta cauza.
Dar exista o memorie in impuls care integreaza evolutia fortei care a adus corpul la viteza respectiva.
Deci exista o legatura neinstantanee.

eugen a scris:Depinde cum privim, vorba unui profesor de al meu din liceu.
In cazul unui corp in miscare inertiala libera in mediu fara frecari, nu exista o legatura cauzala instantanee intre impuls si o forta cauza.
Dar exista o memorie in impuls care integreaza evolutia fortei care a adus corpul la viteza respectiva.
Deci exista o legatura neinstantanee.

Cred ca amestecam notiunea de forta cu aceia de impuls fara sa existe o legatura directa. Impulsul este produsul dintre masa si viteza instantanee, iar forta este produsul dintre masa si acceleratie, in care acceleratia este derivata vitezei in timp. In momentul ciocnirii in cazul unui corp actionat de o forta, corpul (m1) are o anumita viteza instantanee (vi) in intervalul de timp dt, in care are loc ciocnirea cu un alt corp (m2) caruia ii transmite un impuls, imprimandu-i viteza (v2).
Deci in momentul ciocnirii avem egalitatea; m1.vi = m2.v2 ; Unde intervine forta in aceasta relatie? este drept ca, corpul m1, are in fiecare moment un alt impuls datorita acceleratiei, dar in momentul ciocnirii este vorba de o valoare exacta a impulsului ca rezultat instantaneu al vitezei. Nu poate fi vorba de memoria impulsului, pentru ca acesta contine doar valoarea de impact.

Pentru Virgil : Forta si impulsul sunt cele dou aspecte dimensionale ale dinamicii, una continua si caealalta discreta, asa cum viteza si rapiditatea sunt aspectele dimensionale (continue si discrete) ale miscarii.

negativ a scris:Pentru Virgil : Forta si impulsul sunt cele dou aspecte dimensionale ale dinamicii, una continua si caealalta discreta, asa cum viteza si rapiditatea sunt aspectele dimensionale (continue si discrete) ale miscarii.

In cercetarea si evolutia evenimentelor, important este impactul acestora, adica impulsul.

Apropo:
Impulsul Simonei, mai mare ca al lui Nadal...

http://adevarul.ro/news/sport/simona-halep-mai-puternica-decat-rafa-nadal-americanii-descoperit-l-a-depasit-liderul-wta-mai-bun-tenismen-zgura-timpurile-1_5b19fd36df52022f75e70ed2/index.html

O precizare
Scris de virgil_48 la data de Mier 17 Ian 2018, 09:20
Am scris mereu ca impulsul  Imp = m x v = F x t, ceace neccesita
urmatoarea precizare:
m x v este impulsul pe cate il detine un corp in miscare inertial lineara.
Ma gândesc in continuare la miscarea din spatiul liber.
Impulsul acesta poate sa fi fost  produs de forta F care a actionat in
timpul t, si a crescut progresiv, inainte de trecerea corpului in regim de
miscare inertiala.
Dar Imp = F x t reprezinta aportul exterior de impuls produs de forta F
si care mareste impulsul inertial. Deci intr-o anumita situatie acesta este
variatia impulsului.
Când apare Imp =  m x v este impulsul inertial.
Când apare Imp =  F x t este aportul exterior de impuls.

O precizare din topicul "Mecanica FOIP si..." care se refera tot la raportul
dintre forta si impuls. Daca are cineva probleme cu logica acestui raspuns,
poate fi vorba numai de situatia ce blocheaza orice cercetare: ne oprim
la cazul in care forta actioneaza asupra unui corp fixat in Univers, sau pe
planeta, care nu se poate misca si nu dobandeste impuls. Este o aberatie,
fiindca impulsul este o notiune din dinamica, nu din statica. Nu ai cum sa
obtii impuls produs de o forta care impinge o stâncă. Dar o forta cum este
cea de propulsie, mareste viteza unui corp liber, deci produce impuls.

virgil_48 a scris:

 ne oprim

la cazul in care forta actioneaza asupra unui corp fixat in Univers, sau pe
planeta, care nu se poate misca si nu dobandeste impuls. Este o aberatie,
fiindca impulsul este o notiune din dinamica, nu din statica. Nu ai cum sa
obtii impuls produs de o forta care impinge o stâncă. Dar o forta cum este
cea de propulsie, mareste viteza unui corp liber, deci produce impuls.

Acest lucru se intampla daca considerati ca avem de a face cu un corp monolit fara structuri interne. dar nu uitati ca fiecare molecula sau fiecare atom este o entitate, si ca atunci cand un corp ciocneste un alt corp, impulsul primului corp se transmite interiorului celui de al doilea corp, adica structurilor interne ale acestuia. Insa acest lucru se intampla cand exista o diferenta dimensionala foarte mare intre cele doua corpuri, asa cum un meteorit ciocneste o planeta, si planeta nu-si modifica viteza, deci se trage concluzia pripita ca nu s-a transmis nici un impuls. In realitate meteoritul face un crater, deci impulsul s-a transmis local catre planeta pe care o ciocneste, producand deformari locale, impulsul respectiv se disperseaza in milioane de impulsuri mai mici catre reteaua cristalia  sau moleculara a planetei respective.