Care este legatura intre impuls si forta?

Rezumarea primului mesaj :

Stim ca forta este produsul dintre masa si acceleratie, iar impulsul este produsul dintre masa si viteza. Sa imaginam o experienta simpla; pe o foaie de hartie punem o mica greutate (m), si de sub foaie cu partea opusa a aspiratorului suflam aer, astfel ca foaia cu greutatea sa pluteasca. In acest caz putem scrie egalitatea; m*g=p*A; deci masa ori acceleratia gravitationala va fi egala cu presiunea jetului de aer ori suprafata portanta a hartiei. Dar cine este presiunea?, daca observam mai atent fiecare molecula de aer izbeste foaia de hartie cu o anumita viteza, deci daca notam masa unei molecule cu "dm" vi viteza ei cu "v", putem scrie impulsul; di=dm*v; daca integram impulsurile tuturor moleculelor care lovesc hartia in unitatea de timp, si le inmultim cu frecventa lor, vom avea echivalentul fortei create de presiunea aerului pe foaia de hartie.
Adica; m*g= suma(dm*v)*f; Daca verificam ca unitati de masura avem;
[kg*m/s^2]= [kg*m/s*1/s];
Iata deci ca forta reprezinta printre altele produsul dintre suma impulsurilor de o anumita frecventa prin care mediul actioneaza asupra unui corp.
Poate cineva mai priceput la matematica sa sintetizeze mai bine relatia de mai sus.

O precizare
Scris de virgil_48 la data de Mier 17 Ian 2018, 09:20
Am scris mereu ca impulsul  Imp = m x v = F x t, ceace neccesita
urmatoarea precizare:
m x v este impulsul pe cate il detine un corp in miscare inertial lineara.
Ma gândesc in continuare la miscarea din spatiul liber.
Impulsul acesta poate sa fi fost  produs de forta F care a actionat in
timpul t, si a crescut progresiv, inainte de trecerea corpului in regim de
miscare inertiala.
Dar Imp = F x t reprezinta aportul exterior de impuls produs de forta F
si care mareste impulsul inertial. Deci intr-o anumita situatie acesta este
variatia impulsului.
Când apare Imp =  m x v este impulsul inertial.
Când apare Imp =  F x t este aportul exterior de impuls.

O precizare din topicul "Mecanica FOIP si..." care se refera tot la raportul
dintre forta si impuls. Daca are cineva probleme cu logica acestui raspuns,
poate fi vorba numai de situatia ce blocheaza orice cercetare: ne oprim
la cazul in care forta actioneaza asupra unui corp fixat in Univers, sau pe
planeta, care nu se poate misca si nu dobandeste impuls. Este o aberatie,
fiindca impulsul este o notiune din dinamica, nu din statica. Nu ai cum sa
obtii impuls produs de o forta care impinge o stâncă. Dar o forta cum este
cea de propulsie, mareste viteza unui corp liber, deci produce impuls.

virgil_48 a scris:

 ne oprim

la cazul in care forta actioneaza asupra unui corp fixat in Univers, sau pe
planeta, care nu se poate misca si nu dobandeste impuls. Este o aberatie,
fiindca impulsul este o notiune din dinamica, nu din statica. Nu ai cum sa
obtii impuls produs de o forta care impinge o stâncă. Dar o forta cum este
cea de propulsie, mareste viteza unui corp liber, deci produce impuls.

Acest lucru se intampla daca considerati ca avem de a face cu un corp monolit fara structuri interne. dar nu uitati ca fiecare molecula sau fiecare atom este o entitate, si ca atunci cand un corp ciocneste un alt corp, impulsul primului corp se transmite interiorului celui de al doilea corp, adica structurilor interne ale acestuia. Insa acest lucru se intampla cand exista o diferenta dimensionala foarte mare intre cele doua corpuri, asa cum un meteorit ciocneste o planeta, si planeta nu-si modifica viteza, deci se trage concluzia pripita ca nu s-a transmis nici un impuls. In realitate meteoritul face un crater, deci impulsul s-a transmis local catre planeta pe care o ciocneste, producand deformari locale, impulsul respectiv se disperseaza in milioane de impulsuri mai mici catre reteaua cristalia  sau moleculara a planetei respective.

virgil a scris:. . . . .
Acest lucru se intampla daca considerati ca avem de a face cu un corp monolit fara structuri interne. dar nu uitati ca fiecare molecula sau fiecare atom este o entitate, si ca atunci cand un corp ciocneste un alt corp, impulsul primului corp se transmite interiorului celui de al doilea corp, adica structurilor interne ale acestuia. Insa acest lucru se intampla cand exista o diferenta dimensionala foarte mare intre cele doua corpuri, asa cum un meteorit ciocneste o planeta, si planeta nu-si modifica viteza, deci se trage concluzia pripita ca nu s-a transmis nici un impuls. In realitate meteoritul face un crater, deci impulsul s-a transmis local catre planeta pe care o ciocneste, producand deformari locale, impulsul respectiv se disperseaza in milioane de impulsuri mai mici catre reteaua cristalia  sau moleculara a planetei respective.

Mi-e teama ca te numeri printre cei ce vad marimea impuls ca
expresie a unui impact. Si atunci vezi situatia cum ai prezentat
mai sus. Meteoritul nu numai ca face un crater, avand urmari
in structura corpului lovit, dar el ii poate modifica si viteza sau
directia, daca cele doua au masele intr-un raport corespunzator.
Nu la asta m-am referit eu. Gandeste-te ca intr-o falie stancoasa
montezi un vinci impingator intre doi pereti cvasiparaleli. Daca
il actionezi nu obtii nici un rezultat vizibil. Acesta este un caz in
care forta nu produce impuls(?) Forta si energia consumata se
acumuleaza in deformari si comprimari, dar m x v nu produce.
Impulsul trebuie cercetat ca un element al dinamicii, pe corpuri
ne fixate, si acolo formula m x v = F x t este adevarata.
In cazul cu împingerea cele doua impulsuri opuse se compun si
dau suma zero. Nu ca ar fi vreunul negativ, ci fiindca sunt
directionate in sens opus.

Este pierdere de timp. Pana la urma impulsul este o expresie simplificata a unui transfer de energie cinetica intre doua corpuri sau particule care intra in contact direct.
Forta F=m.a; iar impulsul I=m.v ; deci I=(F/a).v ; aceste relatii se refera la corpuri nedeformabile.

virgil a scris:Este pierdere de timp. Pana la urma impulsul este o expresie simplificata a unui transfer de energie cinetica intre doua corpuri sau particule care intra in contact direct.
Forta F=m.a; iar impulsul I=m.v ; deci I=(F/a).v ; aceste relatii se refera la corpuri nedeformabile.

Rezulta ca nu aveam nici o divergenta, fiindca v / a = t, deci m x v = F x t .
Am insistat fiindca mi s-a parut ciudat sa nu intalnesc aceasta echivalenta
simpla prin manuale. M-am gandit ca stie cineva ceva in plus.

Citește despre noțiunea numită „impulsul forței”.

Abel Cavaşi a scris:Citește despre noțiunea numită „impulsul forței”.

Asa este. Nu am cautat unde trebuie. Sau nu am sesizat esentialul din
cauza hieroglifelor. In cartea mea de fizica nu este amintit.
 m x v este impulsul miscarii inertiale a masei m, iar
 F x t este variatia impulsului produsa de forta F. Impulsul m x v, este
rezultatul produsului  F x t.
Greu sa ascunda o idee simpla si logica pentru miscarea lineara.
Din cauza ca in situatia miscarii circulare le cam incurca socotelile.
Forta centripeta care actioneaza timp indelungat, F x t, nu contribuie la
cresterea impulsului corpului si ei tocmai au spus ca impulsul se conserva.
Atunci F x t nu poate fi impuls desi... uneori este. Dar produce incurcaturi
cu conservativitatea. Impulsul produs de forta centripeta nu se conserva!
De aceea au inventat smecheria cu impulsul fortei si impulsul corpului.
Nu este nici o separare. Forta nu actioneaza daca nu exista un corp.
Impulsul este componenta esentiala a energiei cinetice si in cazul miscarii
circulare au aceleasi probleme.

Eu încă mai sper ca, devenind conștient de lacunele pe care le ai în ceea ce privește teoria, să încetezi să mai acuzi niște persoane imaginare de reavoință. Ca să nu te îmbolnăvești...

Abel Cavaşi a scris:Eu încă mai sper ca, devenind conștient de lacunele pe care le ai în ceea ce privește teoria, să încetezi să mai acuzi niște persoane imaginare de reavoință. Ca să nu te îmbolnăvești...

Sanatatea mea, nu are nici o legatura cu "cercetarile" si cu
forumul. Nu pun nimic la suflet. Dar iti multumesc ca te procupa...
Iar daca tu crezi ca atatea minciuni s-au inventat singure si nu
a avut nimeni de castigat nimic, spera sa nu fii nevoit sa-ti schimbi
parerea.

Error. Am sters mesajul precedent care s-a reeditat singur.