Ne poate îndepărta de realitate cunoaşterea?

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul „Principiul elicoidal al inerţiei şi briciul lui Occam”.

Trebuie sa discutam serios odata(dar nu acum), in ce masura
cunoasterea poate defecta logica unui creier, indepartandu-l
de realitate.

Bineinteles cand zici masa de repaos te gandesti la ceva relativ ,care sta!
Chiar noi, chiar daca stam, nu ne miscam,desi suntem in repaos ,
suntem alcatuiti din milioane de electroni si alte particule in miscare ...
Un electron in repaos absolut cum spui tu nu exista....
Pe acest lucru se bazeaza si filozofia Maya, lumea nu exista...Totul este o iluzie  

Olin a scris:Normal. Şi masa depinde de sistemul de referinţă. De exemplu pe pământ un corp cu masa de 80 kg, va avea altă masă dacă este cânărit pe Lună. Va fi mai uşor.

Olin, aici este vorba de greutate, nu de masă. Masa este aceeaşi, ca măsură a inerţiei. Deosebite sunt acceleraţiile celor două corpuri, nu masele.

@curiosul

O masă de repaos trebuie să fie masa unui corp care este în repaos total față de orice SR.
Ori așa ceva nu există.

Daca o sa deschizi orice carte de relativitate sau manual de liceu de liceu de clasa a XII-a o sa vezi ca masa de repaus este definita ca masa in sistemul propriu al corpului fizic studiat. De exemplu, masa de repaus a unei masini ar fi masa masurata dintr-un laborator atasat masinii, astfel ca masina este tot timpul in repaus fata de el. Fata de un laborator fixat la sol, masina este in miscare, si masa ei este mai mare ca masa de repaus, valoarea ei exacta fiind data de o formula din teoria relativitatii.

Abel, acolo vorbeam la mişto.

Olin, aici este vorba de greutate, nu de masă. Masa este aceeaşi, ca măsură a inerţiei. Deosebite sunt acceleraţiile celor două
corpuri, nu masele.

Acum că m-am desconspirat, nu mai e cazul!

Deci, eşti miştocar.

Gravitonul a scris:@curiosul

O masă de repaos trebuie să fie masa unui corp care este în repaos total față de orice SR.
Ori așa ceva nu există.

Daca o sa deschizi orice carte de relativitate sau manual de liceu de liceu de clasa a XII-a o sa vezi ca masa de repaus este definita ca masa in sistemul propriu al corpului fizic studiat. De exemplu, masa de repaus a unei masini ar fi masa masurata dintr-un laborator atasat masinii, astfel ca masina este tot timpul in repaus fata de el. Fata de un laborator fixat la sol, masina este in miscare, si masa ei este mai mare ca masa de repaus, valoarea ei exacta fiind data de o formula din teoria relativitatii.

Sigur că da, ai dreptate.
Nici nu-mi trebuie multe explicații ca să înțeleg ceva.
Dar sistemul de referință față de care considerăm corpul ca fiind în repaus, este de fapt în mișcare față de alt SR, motiv pentru care consider că masa de repaus este întotdeauna relativă la un sistem de referință, pentru simplul motiv că sistemul de referință în care există un corp fix, se află la rândul lui în mișcare față de altul.
Deci paradoxal, orice corp se află atât în repaus, cât și în mișcare, în același timp.
Acest paradox nu-l înțeleg exact.
Și consider că din aceste motive, orice este legat de starea lui de mișcare, masă, viteză, energie etc, sunt inexact determinate, sau nedeterminabile.
Sigur, adevărul e undeva la mijloc și cu siguranță tu poți să-l explici coerent, dar pentru moment eu nu-i văd această definire concretă.

Abel Cavaşi a scris:Deci, eşti miştocar.

De felul meu nu, dar nu m-am putut abţine!  

@curiosul

Tot spilul problemei este tocmai ca miscarea nu are sens absolut, ci numai relativ. Dupa cum bine ai remarcat si tu, o masina in timpul unei curse este in repaus fata de pilotul aflat la volan, dar in miscare fata de un spectator aflat in tribune. Fizica miscarii ei trebuie sa fie insa aceeasi indiferent daca este studiata de la volan sau din tribune. Marimile fizice care ii caracterizeaza miscarea pot avea valori diferite in cele doua sisteme de referinta, dar relatiile dintre ele trebuie sa fie aceleasi. Asta inseamna de fapt principiul relativitatii.

curiosul a scris:

virgil_48 a scris:Ai remarcat ca eu consider campul o inventie neinspirata?  

Din păcate virgil, am considerat neinspirată remarca ta de a considera câmpul o invenție neinspirată.
Ia un magnet și definește modalitatea prin care o bucată de fier,
care nu este în contact cu magnetul,
este atrasă de magnet.
Poți să numești acest principiu cum vrei,
fizicienii, sau oamenii care conștientizează acest principiu,
îi zic câmp.
Nu cuvântul este important, ci principiul.
Fie că este un flux de particule,
fie că este altceva,
principiul respectiv este același indiferent de cuvântul ales să-l definească.
Carevasăzică, câmpul nu este o invenție,
ci poate doar modul în care este explicat acesta.

Nu mi se pare a fi cum spui, Curiosule, fiindca notiunea de camp
este strans legata de cea de atractie mecanica, adica o interactiune
care apropie doua corpuri fortat, fara a folosi vreun suport material, cum
ar fi un cablu, un lant, o funie. Iar eu am scris de la inceput, poate
in topicul cu Mecanica FOIP, ca asta contest, fiindca pentru mine, ceace
sesizam noi ca atractie mecanica, este de fapt impingere. De la asta
a pornit disputa si mi se pare o diferenta clara intre apropierea a
doua corpuri printr-o atractie invizibila, prin vid si o impingere de
catre un flux de particule, foarte mici, multe si reale. Imi dau seama
ca pentru o minte obisnuita din copilarie cu atractia, (cine nu s-a
jucat de mic cu un magnet?), asta poate fi un soc neplacut. Daca
se va petrece o schimbare si spatiul in care FOIP impinge doua
corpuri unul catre celalalt se va numi tot camp, atunci imi retrag
remarca rautacioasa.

Auzi Virgil_48!
Dar marmota, ce făcea marmota?
Învelea ciocolata în staniol, nu-i aşa?

Păi în cazul acesta virgil_48, tu nu contești noțiunea de câmp, ci doar modul prin care oamenii de astăzi sunt obișnuiți să creadă că în cazul câmpului există o forță de atracție, în timp ce tu consideri că de fapt este o împingere a corpurilor unul spre celălalt și nu o atracție a unuia spre celălalt.

Dar care-i originea FOIP-ului ?
Cine împinge acele particule ?
Sau cumva acel flux omogen izotrop de particule este atras ?
Corpul care atrage, nu atrage corpul celălalt, ci atrage particulele care-l împinge pe celălalt, creând efectul de atracție directă a corpului ?
Dar totuși, cine propulsează particulele alea, care împing corpul unul spre celălalt ?
Și mai important cum, că asta e problema, principiul de funcționare!
Scuze dacă ai explicat deja pe undeva asta, dă-mi un link.

Totuși virgil (_48), ca teoria ta să aibă măcar un sâmbure de adevăr explică ce-ți prezint în continuare prin Mecanica FOIP.

Observăm că două corpuri se apropie unul de celălalt în prezența unui câmp, indiferent de principiul de funcționare, fie că se atrag, fie că sunt împinse unul către celălalt.
Problema în cazul FOIP apare când se ia în calcul distanța de la care se simte modul în care corpurile se apropie.
În cazul atracției, distanța necesară dintre corpuri ca acestea să se atragă depinde de intensitatea câmpului/câmpurilor.
Dar în cazul FOIP, de la ce distanță acționează împingerea unuia spre celălalt ?
Să spunem că este distanța x.
De ce de la distnța y, y>x, FOIP nu acționează ?
Logic, dacă ele sunt împinse de un flux de particule, atunci acel flux ar trebui să fie simțit și de la distanța y, nu-i așa ?
Sau mă înșel ?
Eu nu zic că n-ai dreptate, dar este insuficient să convingi că așa funcționează apropierea corpurilor.

Cine generează fluxul de particule ?
Să spunem două anumite alte corpuri.
Dacă cele două corpuri care se apropie, se apropie și în altă poziție în care cele două corpuri care generează fluxul de particule nu acționează, atunci cauza apropierii corpurilor nu este FOIP.
Dacă nu cumva și acolo există două corpuri care generează FOIP.
Atunci dacă peste tot există două corpuri care generează FOIP, corpurile ar trebui să se atragă continuu, dacă nu există un loc în care să nu existe un asemenea flux de particule.
Mă înșel eu, sau este ceva logic ce spun ?
Cum explici astea ?
Uite eu sunt dispus să încerc măcar să înțeleg ce vrei să spui, chiar dacă n-am pregătirea necesară, dar te asigur eu că n-ai să ai nevoie de multe explicații.
Convinge-mă de FOIP, iar eu o să am grijă ulterior să-i conving pe ceilalți.
Și dacă vreau să-i conving, îți promit că eu voi reuși, dacă tu nu reușești.
Dar mai întâi, convinge-mă pe mine.

curiosul a scris:Totuși virgil (_48), ca teoria ta să aibă măcar un sâmbure de adevăr explică ce-ți prezint în continuare prin Mecanica FOIP.

Ipoteza aceasta a push gravity, o poti gasi in diferite ipostaze,
in Wikipedia si probabil la alte adrese, poti fi sigur ca teoretic
functioneaza, adica impinge corpurile unul catre altul. Acolo amintesc
mereu de fluxuri multidirectionale, iar prezentarile le fac cu fluxuri
unidirectionale, ceace le asigura conditii sa afirme ca ipoteza este
gresita. Niciodata nu considera un flux de particule omogen izotrop.
Ceace mi se pare ca nu ai sesizat tu, este ca FOIP, in ipoteza push
gravity, inlocuieste complet campul gravitational. De fapt este o alta
imagine a fenomenului care asigura gravitatia, când simulezi FOIP
nu mai are loc campul. Convingerea mea, sustinuta de unele afirmatii
sporadice, este ca cele doua variante de gravitatie au aceeasi baza
de calcul, singura divergenta constând in sursa de energie pe care
o revendica. Câmpul gravitational, desi se afirma altceva, trebuie
sa-si ia energia din masa corpului pe care-l deserveste. Eu cred ca deja
am demonstrat, ca nu se poate realiza orbitarea fara sa se consume
energie. FOIP, daca ai urmarit, ar cuprinde tot Universul avand la
dispozitie materia si energia intunecata, resurse enorme fata de cele
ale materiei barionice. Bineinteles ca aceasta este numai o ipoteza.
Dar ar putea fi adevarata, cine afirma contrariu se bazeaza pe teoria
actuala, care livreaza argumente trase de par in favoarea campului.
Fiindca daca s-ar recunoaste ca teoria campului este schioapa, push
gravity ar deveni interesanta. Iar FOIP aminteste prea mult de free
energy.
Nu te supara ca nu am raspuns la textul tau, dar am observat ca tu
nu desparti net cele doua variante.

@virgil_48

Ai demonstrat pe *****-n paispe, scuza-mi exprimarea. N-ai facut decat sa demonstrezi ca nu ai nici macar cele mai elementare cunostinte de geometrie care sa iti permita un calcul de 2 lei devalorizati. Imi pare rau ca trebuie sa intru asa tare, dar daca cineva mai necunoscator citeste ceea ce spui e in stare sa te si creada. Tot eu ti-am mai explicat de trei triliarde de ori si jumatate ca daca fluxul e omogen si izotrop, contributia de pe toate directiile se anuleaza reciproc, mai putin cea din directia in care se afla corpul, ca acolo are loc ecranarea si deci rezulta un efect net de miscare. Nu considera bubulii fluxuri unidirectionate ca sa-ti discrediteze teoria. Mai terminati (tu si altii) cu paranoia asta conspirativa. Ai zice ca toata planeta e facuta din banditi la drumul mare si v-ati gasit voi, o mana de viteji onesti, sa luptati pentru dreptatea din imaginatia voastra.

Eu ti-am demonstrat ca miscarea in camp gravitational se face fara consum de energie. Cum contesti matematica riguroasa, sustinuta de observatii, cu bajbaielile alea "logice", pline de "cred", "sper" si "presupun"? Nu mai nega realitatea de dragul unei convingeri.

Miscarea in camp gravitational pe orbita se face fara consum suplimentar de energie
dar corpul isi pastreaza impulsul initial asta-i diferenta...
Astfel sondele spatiale sunt atrase de campul gravitational al planetelor si satelitilor
de care se apropie si pot sa orbiteze in jurul acestora fara consum suplimentar de energie , pentru ca apoi sa capete printr-o aprindere scurta a motoarelor
o cantitate de energie suplimentara care sa le permita sa scape din aceasta atractie...

OK,
hai s-o luăm încet și să începem mai întâi cu situația consumului de energie cu care nu prea sunt de acord, pentru că în una din situațiile pe care le-ai expus, duce la o situație în care mișcarea propriu-zisă nu consumă energie. Și anume.
Dacă satelitului lansat în spațiu, în situația 2, dacă am opri brusc motoarele de propulsie, satelitul continuă să se deplaseze.
El se deplasează continuu, atât timp cât asupra mișcării acestuia nu acționează nicio forță sau câmp.
Poate doar cu excepția inerției din mecanica newtoniană.
Dacă satelitul se mișcă are energie cinetică.
Dacă se mișcă la infinit, continuu, atunci cine-i generează energia ?
Dar cine spune că pentru deplasarea unui corp asupra căruia nu acționează nicio forță este și nevoie de un consum de energie ?
Energia se consumă doar la schimbarea stării de repaus sau de mișcare.
Zic eu.
Cu alte cuvinte se consumă energie doar pentru a schimba starea de inerție a corpului.
Nu pentru a o menține.
Pentru că așa cum un corp în repaus nu consumă energie, el nu consumă dacă se mișcă constant, fără ca nicio altă forță să acționeze asupra lui.

Nu lua cazul unei mașini, spre exemplu.
Aceea, pentru a-i menține viteza este nevoie de consum de energie pentru că apare frecarea cu aerul, cu solul etc.
Dar în condițiile în care nu acționează niciun fel de forță asupra lui, el își păstrează starea de inerție fără consum de energie.

Desigur, știai asta mai bine ca mine.

În cazul satelitului din câmpul gravitațional, cred că principiul este același.
Cât timp este adus la altitudinea necesară, este imprimată acestuia o forță de inerție care l-ar deplasa în continuare, fără consum de energie, când se opresc motoarele.
Când orbitează, el asta face. Își conservă, își păstrează inerția.
Lucrurile fac ca tu să le vezi cu consum de energie, doar datorită analogiei cu propulsarea prin motoare ce consumă energie pe traiectorie orbitală.
Sunt două situații prezentate diferit, dar asemănarea este faptul că în ambele situații în momentul opririi motoarelor, satelitul își continuă drumul din inerție fără consum de energie.
Prezența câmpului produce iluzia unui consum de energie, când de fapt satelitul își vede de drum în continuare, ca și în mod normal, ca și cum n-ar fi câmpul acolo.

Dacă mai luăm în calcul și varianta unei gravitații cauzate de un spațiu cubat, atunci este și mai justificată mișcarea din inerție fără consum de energie pe o traiectorie orbitală.
Se deplasează pe linia unui spațiu curbat, ca și cum s-ar deplasa în linie dreaptă, din inerție, fără consum de energie.

Eu așa văd lucrurile.
Unde-i greșit, sau ce-i incoerent ?

E corect ,asta am zis si eu .
Acest lucru dovedeste temeinicia teoriei lui Einstein .
Spatiul si timpul se curbeaza in jurul planetelor ...

Atunci cand toti se ceartă si trag hăis&cea si aruncă cum aruncă, inseamnă că nu are nimeni dreptate.
Cel ce stie si simte că are dreptate, nu se scandalizează si nu spumegă. Stă retras si asteaptă să numere capetele sparte.
Cred că asa ceva in lupta de idei se poate petrece numai in Romania. Romanii au talente si fac talente.
Oricum constat că cercetarea din Romania n-a murit, ci e in floare si de asta nu mă doare. "Si da-i, si cerceteaza" ar fi spus Caragiale.
Si totusi titlul topicului spunea altceva. Cu cat afli mai multe si mergi pe mai multe cărări, cu atat esti mai pierdut. Deoarece nu exista indicatoare, sau poate sunt prea multe anapoda..
http://www.rightwords.ro/citate/cu-cat-stii-mai-mult-cu-atat-iti-dai-seama-ca-stii-prea--19381
Stiti de unde a pornit zanzania in fizică ? De la shmecherul Einstein, care a hotărat că fizicienii nu mai au nevoie (si nici voie) de ether, dar n-a pus nimic in loc (eventual sic!: spatiu-timp curbat de campuri).
Oare cum ar fi arătat fizica, dacă rămanea etherul de acum un secol ?
Doar ETHERUL explica cum trebuie totul. Dar e tare, tare greu să-l percepi.

Iar vine gafiteanu cu bruiajul....

virgil_48 a scris:
"Ce scrii tu se refera la numita conservare a momentului
cinetic, eu inteleg prin asta inertia miscarii circulare care
teoretic este adevarata."

ce scriu eu se refera la:

virgil_48 a scris:
"1. Esti de acord ca in spatiul liber(intergalactic) pentru curbarea
unei traiectorii trebuie sa consumi energie?"

repet intrebarea: cine furnizeaza energia necesara curbarii traiectoriei corpului verde si cel rosu?

Începând cu acest post, voi incerca sa raspund cronologic
celor care se vad a fi interlocutori de buna credinta, chiar
daca nu sunt de acord cu mine, in masura in care imi va
permite timpul. Nu sunt interesat in mod deosebit sa conving
pe cineva, cu ironiile m-am obisnuit de mult si ma lasa rece,
iar tot ce cititi, cu atentie sau fara, este o ipoteza. Nu am
pretentia ca am demonstrat ceva, chiar daca pentru mine
unele aspecte sunt evidente.

curiosul a scris:Păi în cazul acesta virgil_48, tu nu contești noțiunea de câmp, ci doar modul prin care oamenii de astăzi sunt obișnuiți să creadă că în cazul câmpului există o forță de atracție, în timp ce tu consideri că de fapt este o împingere a corpurilor unul spre celălalt și nu o atracție a unuia spre celălalt.

Exact cum spui, ai exprimat poate mai bine decat mine!

Dar care-i originea FOIP-ului ?
Cine împinge acele particule ?

Ai inteles ca este o ipoteza, poate chiar fantastica? Ei atunci,
FOIP este format din particule oricat de mici si de insesizabile
de materie intunecata, antrenate de energia intunecata intr-un
flux omogen izotrop, general si etern. Este fondul nevazut de
materie si energie al Universului.

Sau cumva acel flux omogen izotrop de particule este atras ?
Corpul care atrage, nu atrage corpul celălalt, ci atrage particulele care-l împinge pe celălalt, creând efectul de atracție directă a corpului ?

Exclude din discutia despre FOIP cuvântul atractie. Il folosesc
numai când ma refer la varianta lui Newton a gravitatiei.
Daca energia intunecata este este total sau partial energia
cinetica a particulelor FOIP, are cine sa le propulseze. Dar
din nou ai vazut ca am scris "daca" si sunt destule obiectiuni.
Am scris pe undeva si o parere ca energia si particulele
acestea ar putea fi recuperabile, fiindca FOIP, asa cum l-am
propus eu, are permanent pierderi.
Dupa cum vezi nu trebuie sa gandesti ca lucrez aici la o biblie
a Universului, poti sa o abordezi ca un joc al mintii inofensiv,
la care sunt invitati sa participe cei ce nu se simt jigniti de
multele ipoteze propuse si pasii facuti.

Carevasăzică, în viziunea ta, fluxul de particule este propulsat de partea întunecată a naturii.
Nu considera o ironie partea cu... cu partea întunecată.
Înainte de a continua, pentru a valida într-un fel sau altul ipoteza ta, trebuie să o prelucrăm comparând-o cu ceva cert.
Trebuie să ai o bază logică pe care să bazezi ipoteza și la fel, trebuie să o validezi introducând-o într-un sistem logic certificat cumva, ce are cel puțin un caracter de adevăr universal acceptat.

Deci FOIP este generat de materia sau energia întunecată.
Primul lucru care-mi vine-n minte acum sunt situațiile comparative.
Presupunem că ele se atrag, corpurile, prin teoriile actuale și sunt împinse prin teoria ta.
Este posibil ca să principiul prin care corpurile se apropie unul de celălalt fără acțiune mecanică directă, să aibă la bază ambele principii ?
Deocamdată excludem această variantă.
Analizăm doar cazul în care doar una dintre situații este cauza ce apropie corpurile.

Să luăm un caz banal de apropiere fără acțiune mecanică a corpurilor.
Un magnet atrage doar anumite obiecte.
Nu atrage o bucată de lemn, spre exemplu.
Chiar dacă poate fizica actuală nu explică exact de ce nu atrage lemnul, cum explică FOIP faptul că nu orice corpuri sunt împinse către magnet ?

Ar însemna că și în cazul FOIP există o cauzalitate a fenomenului.
Problema este că această condiție de cauzalitate prin FOIP, trebuie să se respecte exact în condițiile în corpurile se atrag prin fizica clasică.

Ca teoria să poată fi convingătoare trebuie să explice măcar un minim al condițiilor de cauzalitate, ori, dacă am înțeles bine, deocamdată, singura cauză este împingerea unuia spre altuia.

Să presupunem că așa este.
Dar împingerea trebuie să aibă loc din două direcții contrar opuse.
Dacă fluxul de particule este generat de materie sau energie întunecată, asta înseamnă că în spatele corpurilor ce sunt împinse este câte o bucată de materie sau energie întunecată ?

Dar cum explică FOIP faptul că anumiți poli ai magneților resping magneții ?
În acest caz, să fie oare vorba de o atracție a FOIP, dacă tot inversăm situațiile ?

Dar chiar și așa, același FOIP acționează pe orice axă ?
Pentru că dacă încerc să apropii doi magneții orientați o dată pe o axă, după care pe o axă perpendiculară cu cea anterioară, efectul de apropiere (sau respingere după caz) este același.
În ambele cazuri este vorba despre același flux, sau este vorba despre fluxuri diferite de particule ?

Deocamdată mă opresc aici cu întrebările.
Trebuie să încerci măcar să-mi explici, poate tot la fel, ipotetic, cauzele de mai sus și să analizăm pe rând coerența logică a situațiilor.

Pentru că e simplu să afirmăm ceva. Greutatea vine când trebuie justificată afirmația până în cele mai mici detalii.

curiosul a scris:Totuși virgil (_48), ca teoria ta să aibă măcar un sâmbure de adevăr explică ce-ți prezint în continuare prin Mecanica FOIP.
Observăm că două corpuri se apropie unul de celălalt în prezența unui câmp, indiferent de principiul de funcționare, fie că se atrag, fie că sunt împinse unul către celălalt.

Curiosule, daca ti se pare ca "modelul" nu ar da rezultatul
scontat, afla ca nici eu nu stiu sa stabilesc formula "atractiei
prin impingere!"  Dar pe topicul de pe Scientia, un participant
care parea sa stie ce spune, sau sa dispuna de o sursa de
incredere, a afirmat ca "cu toate astea(adica obiectiunile)
formula ce se obtine pentru împingerea de catre flux, este
aceeasi cu cea a atractiei". Nu am citat identic si evident
era vorba de " impingere" a 2 corpuri, unul catre altul.
Cel care a verificat asta, nu putea sa ia in calcul decat un
flux omogen izotrop, fiindca de la fluxurile unidirectionale
obtii numai concluzii negative.

Exact, am înțeles ce vrei să spui.
Deci problema care ar trebui să te frământe într-o măsură mai mare nu este principiul, se atrag sau sunt împinse, ci condițiile de cauzalitate.
De ce nu se atrag (împing) în orice condiții și oricare ar fi două corpuri ?
Stabilirea acestor condiții de cauzalitate este mult mai importantă decât stabilirea principiului (se atrag sau sunt împinse).
Eu n-am pregătirea necesară, ci doar analizez elementar situația, așa cum ai cerut-o și tu la un moment dat altora.

virgil_48,
orice ipoteză poate fi cauza unei alte ipoteze.
Dacă nu ar fi existat energia și materia întunecată, ar fi existat teoria FOIP ?
Este energia și materia întunecată un lucru cert, pentru ca teoria FOIP să aibă cel puțin un fundament cert ?
Este inadmisibil să fundamentăm o ipoteză pe baza altei ipoteze.
Pentru tine însuți, înainte să accepți FOIP, trebuie să accepți existența energiei și materiei întunecate.
Trebuie să fii sigur de existența acestora, înainte de a pune sub semnul întrebării existența FOIP.
Așadar, lasă pentru moment FOIP-ul, hai să vorbim despre existența energiei și materiei întunecate.

Titlul subiectului este dacă ne poate depărta de realitate cunoașterea.
Uite că se poate.
Pentru că ajungem să cunoaștem și să fim convinși de lucruri bazate, implicate de anumite alte ipoteze ce pot fi incerte.

Așadar, există materie întunecată ?
Cum s-a demonstrat existența acesteia ?
După ce ajungem la o concluzie vis-a-vis de acest aspect, continuăm discuția despre FOIP.

Și o să încep eu, pentru că nu vreau să crezi că toată lumea-i împotriva ta.

Dacă nu mă înșel, din ce mi-a trecut pe la ureche, existența energiei sau materiei întunecate este actual justificată prin observațiile astronomice conform cărora materia normală (galaxiile, planetele sau mai știu eu ce) sunt atrase de ceva.

Ar fi în contradicție cu existența FOIP, pentru că ar însemna că energia sau materia întunecată exercită asupra materiei normale un fenomen de atracție și nu unul de împingere. Corect ?
Asta dacă nu cumva, ceea ce se consideră ca fiind materie sau energie întunecată, de fapt împinge materia, nicidecum o atrage.
Tu cum ai continua discuția ?
Cine știe, poate ajungem la o concluzie interesantă !

De fapt sunt două noţiuni distincte: dark matter a fost introdusă pe baza observaţiilor privind rotaţiile galaxiilor, deoarece s-a constatat că distribuţia de masă în interiorul acestora nu concordă cu conservarea momentului cinetic al stelelor de la periferie.
Pur şi simplu masa formată din materia barionică a galaxiilor era prea mică în raport cu efectele gravitaţionale produse.
Dark energy este energia care dilată accelerat universul şi nu are în comun cu dark matter decât cuvântul "dark".

Uite, mai avem noroc și de prezența unor oameni ceva mai bine informați, exemplul mesajului anterior.

Oricum ar fi, eu îți prezint o altă situație.
Să presupunem că FOIP împinge corpurile.
Dar de ce îminge doar primul corp ?
Pentru că dacă FOIP acționează dintr-o anumită direcție, atunci toate corpurile de pe aceea direcție ar trebui toate împinse, nu-i așa ?
Caz în care, când FOIP acționează pe o direcție presupusă a împinge un corp spre celălalt, de ce-l împinge numai pe unul și nu-l împinge și pe celălalt.
O grămadă de întrebări, prea multe întrebări, nu crezi ?
Nu te iau peste picior, doar privesc realist și obiectiv problema.

TESLA N.
O MASA CARE SE ARATA MAI INTAI REZISTENTA LA O FORTA, ODATA PUSA IN MISCARE, CONTRIBUIE LA CRESTEREA ENERGIEI SALE
Omul de stiinta nu cauta sa obtina un rezultat imediat. El nu asteapta ca ideele sale avansate sa fie usor acceptate. Munca sa este comparabila cu cea a gradinarului; el munceste pentru viitor. Misiunea sa este sa puna fundatiile pentru cei ce il urmeaza si de a arata CALEA"

curiosul a scris:Uite, mai avem noroc și de prezența unor oameni ceva mai bine informați, exemplul mesajului anterior.

Oricum ar fi, eu îți prezint o altă situație.
Să presupunem că FOIP împinge corpurile.
Dar de ce îminge doar primul corp ?
Pentru că dacă FOIP acționează dintr-o anumită direcție, atunci toate corpurile de pe aceea direcție ar trebui toate împinse, nu-i așa ?
Caz în care, când FOIP acționează pe o direcție presupusă a împinge un corp spre celălalt, de ce-l împinge numai pe unul și nu-l împinge și pe celălalt.
O grămadă de întrebări, prea multe întrebări, nu crezi ?

Ca le impinge (corpurile) nu asta ar fi problema .
Dar de ce le mentine la distanta data de
?

Ia sa vedem cum explica FOIP-ul acest lucru raportat la toate marimile de corpuri din Univers.

Ca le impinge (corpurile) nu asta ar fi problema .
Dar de ce le mentine la distanta data de
  ?

Ia sa vedem cum explica FOIP-ul acest lucru raportat la toate marimile de corpuri din Univers.

Parerea mea este ca forta de atractie sau de respingere dintre corpuri nu reprezinta decat tendinta celor doua corpuri de a ocupa pozitia relativa (distanta) corespunzatoare starii energetice in care se afla. Daca priviti o cometa, jumatate din traiectoria ei reprezinta caderea libera catre Soare ceia ce se traduce prin forta de atractie, apoi cealalta jumatate de traiectorie reprezinta indepartarea de Soare, ce se poate traduce prin manifestarea unei forte de respingere. in realitate avem un sistem armonic oscilant format din cele doua corpuri intre care lucreaza un mediu elastic (campul gravitational) comun. Forta de atractie sau de respingere sunt forte conjucturale in functie de pozitia relativa si energia celor doua corpuri.

Universul e plin de galaxii, sute de miliarde in jurul nostru. Poate numarul lor e infinit.
Toate aceste galaxii se misca grupat intrun anumit fel, sunt coordonate de ceva central, cu siguranta nu sunt de capul lor.
Poate undeva local se tot aduna, poate altundeva se departeaza, se raresc. E o gogorita = gogoasa umflata chestia cu umflarea Universului, nici nu o discut.
Interesant de luat in seama cum si dece se misca astfel comandate galaxiile, aflate la milioane si miliarde de ani lumina. (diametrul unei galaxii ~ 0,1 mil ani lumina).
Oare cu ce viteza se deplaseaza galaxiile si roiurile de galaxii ?
Oare la scara Universului exista galaxii grupate in roiuri, care se comporta aidoma minusculelor unde electro-magnetice = fotoni ?

Gravitonul a scris:@virgil_48
Eu ti-am demonstrat ca miscarea in camp gravitational se face fara consum de energie. Cum contesti matematica riguroasa, sustinuta de observatii, cu bajbaielile alea "logice", pline de "cred", "sper" si "presupun"? Nu mai nega realitatea de dragul unei convingeri.

Imi pare rau ca am reusit sa te enervez, dar asta arata o anumita
indoctrinare din partea ta. Daca tu afirmi ca "miscarea in camp
gravitational se face fara consum de energie" ar trebui sa prezinti
si derogarea de la legea conservarii energiei. Ti-am spus, dar nu
vrei sa dai atentie, ca nu poti sustine o teorie cu argumentele si
cuvintele inventate pentru uzul ei.

In aceste conditii, raspunul la intrebarea ta este din nou, da. Daca particula se misca sub actiunea unei forte conservative, miscarea are loc fara consum de energie.

Chiar nu ti se pare ca are loc o contradictie determinata numai de
dorinta de a prezenta campul ca "inepuizabil"? Nu pot sa cred ca
nu ai nici o indoiala!