Ne poate îndepărta de realitate cunoaşterea?

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul „Principiul elicoidal al inerţiei şi briciul lui Occam”.

Trebuie sa discutam serios odata(dar nu acum), in ce masura
cunoasterea poate defecta logica unui creier, indepartandu-l
de realitate.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Sper că eşti de acord că un satelit artificial nu consumă energie pentru a se menţine pe orbită.

Ba da, Abel, consuma din energia campului gravitational
sau a FOIP. Sa vedem care are sanse mai mari de a fi
inepuizabil.

Păi, nu ne putem juca aşa. Odată vorbeşti de consum de energie cu propulsie şi acuma vorbeşti de alt fel de consum. E ca şi cum ai spune că pentru mişcarea rectilinie din inerţie corpul consumă energie totuşi din mediu. Fii consecvent. Aprofundează ce înseamnă consum de energie.

@virgil_48

Compromiterea nu vine din cauza faptului ca te apuci sa contesti o idee general acceptata, ci datorita faptului ca nu ai argumente corecte in sprijinul afirmatiilor tale si dai dovada ca nu intelegi argumentele celeilalte parti atunci cand incerci sa le contesti.

Iti dau exemplu de o contestare a unei interpretari "oficiale" care este serioasa. Este o idee general acceptata ca ecuatiile lui Maxwell prezic existenta undelor electromagnetice. Doua dintre ecuatii afirma ca un flux electric/magnetic variabil printr-o suprafata data este infasurat de o circulatie magnetica/electrica. Ecuatiile ar indica faptul ca fenomenul acesta se autogenereaza cauzal, ducand la propagarea undei. Acum, faptul ca undele electromagnetice exista este dincolo de dubiu, dar este interpretarea de mai sus a ecuatiilor intr-adevar corecta? Un fizician pe nume Oleg Jefimenko spune ca nu, si argumentul lui este urmatorul: atat in legea lui Faraday cat si in legea lui Ampere, ambii termeni ai fiecarei ecuatii (atat cel ce tine de campul electric cat si cel ce tine de campul magnetic) sunt calculati la acelasi moment de timp. Asta iseamna ca din punct de vedere logic nu exista nici o cauzalitate, ci pur si simplu indica faptul ca o variatie locala, la un timp dat, a unui camp electric/magnetic, este echivalenta cu existenta unui vartej magnetic/electric in acelasi punct, si invers, un vartej local electric/magnetic este echivalent cu un camp magnetic/electric variabil in timp.

Mai departe, Jefimenko a reusit sa rezolve ecuatiile lui Maxwell pentru o distributie arbitrara de sarcini si curenti electrici si a obtinut expresiile campului electric si al celui magnetic intr-o forma cauzala, anume valoarea campului electric/magnetic dintr-un punct din spatiu la un moment dat este data de dinamica anterioara (din timpul trecut) a surselor sale, sarcinile si curentii electrici. Expresiile celor doua campuri sunt complet independente, astfel ca ele exista ca entitati separate, si nu sunt legate cauzal.

virgil_48 a scris:Ai remarcat ca eu consider campul o inventie neinspirata?  

Din păcate virgil, am considerat neinspirată remarca ta de a considera câmpul o invenție neinspirată.
Ia un magnet și definește modalitatea prin care o bucată de fier,
care nu este în contact cu magnetul,
este atrasă de magnet.
Poți să numești acest principiu cum vrei,
fizicienii, sau oamenii care conștientizează acest principiu,
îi zic câmp.
Nu cuvântul este important, ci principiul.
Fie că este un flux de particule,
fie că este altceva,
principiul respectiv este același indiferent de cuvântul ales să-l definească.
Carevasăzică, câmpul nu este o invenție,
ci poate doar modul în care este explicat acesta.

virgil_48 a scris:Asa cum este el cunoscut si recunoscut, generarea lui nu
stiu daca ar necesita consum de energie, dar functionarea
lui, dupa mine, in mod sigur.

Dacă pentru generarea unui câmp este necesar un consum de energie,
printr-o logică boleană,
întreținerea lui consumă de asemenea,
energie și invers.
Dacă existența unui câmp nu consumă energie,
o generează ?
Dacă un câmp nu generează energie,
atunci menținerea traiectoriei orbitale a unui corp într-un câmp,
nu consumă energia câmpului.
Că n-are ce, dacă acel câmp nu generează energie.

virgil_48 a scris:Insa nu te apuca sa sustii
undeva in afara, asa ceva, ca te compromiti!

Așa ai făcut și tu ?
Atunci acest forum este locul ideal unde nu ne putem compromite.
este locul unde putem discuta în mod liber toate nebuniile care ne trec prin cap.
Felicitări administratorului că ne permite asta.
Este locul oamenilor de toate felurile,
de la oameni inteligenți ca tine, graviton etc,
până la oameni ca mine.
Dar oamenii care scriu aici, au cel puțin o pasiune pentru aceste astfel de preocupări.
Alții consideră că acest forum este drumul către anumite premii și recunoașteri mondiale.
Dar fiecare ar trebui să fie conștient că de aici ar trebui să culeagă doar ceea ce-i folosește.
Sunt discuțiile unor oameni normali, aproape identice cu cele discutate în orice alte împrejurări.

virgil_48 a scris:De unde ideea asta cu generarea unui camp? Din
electrotehnica?

Exact, din electrotehnica imaginației care mă depărtează sau nu de realitate.
Bună remarca subliniată.
Un câmp este oare generat?
Am mai multe motive să răspund afirmativ,
decât să dau din umeri sau să răspund negativ.
O bucată de magnet atrage o bucată de fier.
De ce o bucată de lemn nu atrage o bucată de fier, în mod identic unui magnet?
Carevasăzică există o cauzalitate a câmpului.
O cauză implică un efect.
O cauză generează un efect.
De aici cu generarea câmpului.
Pentru că el nu există în orice condiții.
În mare, sofiștii acceptă idei adevărate, dar care pot fi contradictorii simultan,
iar acest tip de raționament nu este sofist,
ci este cât se poate de rațional.

O definire corecta a unui lucru sta la baza cunoasterii inca de la Platon.
Campul si energia definite/intelese correct ne conduc la intelegerea corecta a REALITATII. Aceste conceptele au fost definite in FIZICA insa sunt utilzate de "cercetatori" chiar consacrati intr-un context "nefericit" care creaza mari confuzii.

virgil_49 a scris:sa zicem ca ducem un corp real adica nepunctiform departe de orice sursa de camp gravitational sau de alt fel adica departe departe in spatiul intergalactic

Afirmația anterioară ridică altă întrebare interesantă :

Există un corp/particulă, sau un punct în univers în care să nu existe prezența niciunui câmp ?
Sau există un corp/particulă în univers asupra căruia/căreia să nu acționeze niciun fel de forță sau câmp ?

Nu știu de ce, mă îndoiesc că ar putea fi adevărat.

Abel Cavaşi a scris:
Păi, nu ne putem juca aşa. Odată vorbeşti de consum de energie cu propulsie şi acuma vorbeşti de alt fel de consum. E ca şi cum ai spune că pentru mişcarea rectilinie din inerţie corpul consumă energie totuşi din mediu. Fii consecvent. Aprofundează ce înseamnă consum de energie.

M-am antrenat in mai multe discutii si este posibil sa par incoerent.
Dar te asigur ca toate cele, in capul meu se leaga.
Când am vorbit de propulsie era vorba despre o nava lasata in
spatiul intergalactic, adica fara nici o influienta, pentru a executa
niste traiectorii rotunde, nu le mai zic orbite, in jurul unui punct,
nu a unui corp. Nava aceea, daca ii imprimi o viteza initiala, se va
deplasa rectiliniu, nu discutam acum varianta elicoidala. Pentru a
o determina sa descrie cercuri, are nevoie de propulsie laterala,
permanenta, care genereaza forta si deplasare laterala.
Daca consideri in continuare ca nu am fost consecvent, te rog sa
aduci aici citatele care le-ai remarcat. Poate este adevarat.

Da, despre asta ziceam şi eu, despre acea propulsie. Din moment ce pentru satelitul artificial nu-mi trebuie un asemenea fel de propulsie, atunci de ce să mai consider că el ar consuma energie?

Etherul din vid (sau vidul din ether) este cel mai perfect lubrifiant, pierderi sau castig zero.
Dar daca apar unele campuri, de franare sau accelerare, situatia se schimba.
Chiar si in vidul cel mai perfect, departe de orice galaxie sau camp, orice atom sau satelit constituit din atomi si pierdut in Univers face o mica gravitatie, deci este un mic generator de energie gravitationala.
Adica satelitul nu numai ca nu consuma sau pierde vreo energie, din contra, el satelitul creaza energie perpetuu si gratuit !!!, pe care o raspandeste in Marele Univers.

Abel Cavaşi a scris:Da, despre asta ziceam şi eu, despre acea propulsie. Din moment ce pentru satelitul artificial nu-mi trebuie un asemenea fel de propulsie, atunci de ce să mai consider că el ar consuma energie?

Ma intreb dece nu ne intelegem. Deficientele de comunicare
produc cel mai adesea conflicte, abandonarea subiectelor,
exprimari nepotrivite, nervi si eu incerc sa evit.
Iti mai raspund odata.  Asa cum satelitul acela izolat in spatiul
indepartat, consuma energie ca sa pivoteze, care se epuizeaza,
aceeasi energie o
consuma si un satelit care orbiteaza in jurul unui corp, datorita
atractiei. Numai ca al doilea, primeste aceasta energie de la
campul gravitational, care astfel se epuizeaza, sau de la FOIP,
care este muuult mai dotat, poate chiar inepuizabil.

In interiorul galaxiilor mai exista si alte campuri pe diferite directii, care imprima diferite miscari corpurilor, nu numai gravitatia spre stele. Multe planete se misca precum un motor asincron, inductia campului invartitor venind de la stele, si asa mai departe.
In plus, corpurile din galaxii sunt de doua feluri opuse, echivalentul materiei si inversul ei in organizare, tot o materie intoarsa pe dos.

virgil_48 a scris:Ma intreb dece nu ne intelegem.

Te asigur că şi eu mă întreb asta, dar m-am abţinut s-o spun cu voce tare. Eu am căutat să postez mai degrabă argumente, decât referiri la lucruri de acest gen.

Iti mai raspund odata.  Asa cum satelitul acela izolat in spatiul
indepartat, consuma energie ca sa pivoteze, care se epuizeaza,
aceeasi energie o
consuma si un satelit care orbiteaza in jurul unui corp, datorita
atractiei. Numai ca al doilea, primeste aceasta energie de la
campul gravitational, care astfel se epuizeaza, sau de la FOIP,
care este muuult mai dotat, poate chiar inepuizabil.

Iartă-mă, dar eu n-am înţeles comparaţia. Cele două situaţii nu mi se par analoage.

virgil_48 uita de fapt de conservarea momentului cinetic. Ce spune despre miscarea navei in spatiul liber este corect. Ai nevoie de propulsia motorului ca sa o dirijezi pe o traiectorie nerectilinie. In camp gravitational, nava cu motoarele oprite se poate prabusi pe sursa campului, dar numai daca are moment cinetic nenul. Daca i-a fost imprimat un moment cinetic la un moment dat, sa zicem ca am pornit motoarele si i-am dat un impuls perpendicular pe raza pana la sursa, dupa care le-am oprit, atunci atata timp cat nava nu are parte de alte interactii in afara celei gravitationale, momentul cinetic rezultatse conserva, si miscarea rezultata este cea observata de astronomi in cazul planetelor si descrisa de mine pe topicul dedicat miscarii in camp central.

S-a strecurat o greseala in mesajul de mai sus. Nava cu motoarele oprite se va prabusi pe sursa campului numai daca are moment cinetic nul, cum este de altfel evident.

Iata o animatie pe care am pus-o si pe topicul meu, mai demult.

upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/69/Kepler-second-law.gif

Sageata verde este viteza orbitala a particulei, iar sageata purpurie indreptata spre centrul campului este acceleratia generata de forta de gravitatie. Celealte doua sageti reprezinta componentele vectorului acceleratie intr-un reper cartezian atasat particulei.

14.02.2014/17:07:20
"Nava cu motoarele oprite se va prabusi pe sursa campului numai daca are moment cinetic nul, cum este de altfel evident."

Iata ce inseamna sa privesti systemic interactiunile dintre corpurile natural. Parametrii de stare ai subsistemului devin hotaratori in interactiunea cu mediul si "inlatura" influenta corpului de influenta preponderenta. Ierarhia functiilor corpului natural s-a schimbat prin aparitia momentul cinetic (in realiate acesta este un rezultat  al altei interactiuni,...,). Astfel se  "izoleaza" pe un anumit palier de interactiune corpul natural analizat (nava, satelit natural, ...,) de corpul de influenta preponderenta (Pamant, Soare,...,).

Domnul crivoi, trollati mai fin, va rugam frumos.

14.02.2014/17:34:58
Nu am intalnit pana acum cuvantul "trollare"; definiti-l si o sa vad daca ma pot conforma.

Gravitonul a scris:virgil_48 uita de fapt de conservarea momentului cinetic. Ce spune despre miscarea navei in spatiul liber este corect. Ai nevoie de propulsia motorului ca sa o dirijezi pe o traiectorie nerectilinie. In camp gravitational, nava cu motoarele oprite se poate prabusi pe sursa ...

Bine. Pentru mai multa precizie reiau:
Un satelit se invarteste in jurul Pamantului la o distanta de 20000 km
de centrul acestuia, pe o orbita circulara. Satelitul are si surse de
propulsie dar nu le foloseste, fiind pe o orbita stabila.
Duci alt satelit identic in spatiul neafectat de campuri si il inscrii pe o
traiectorie rotunda, la 20000 km de un punct fictiv, la o viteza egala cu
a satelitului care orbiteaza Pamintul. Acesta se poate mentine numai cu
ajutorul motoarelor auxiliare, care consuma combustibil si produc
energie, lucru mecanic, curbarea traiectoriei, etc.
Credeti ca primul satelit se invarteste in jurul Pamantului gratis? Adica
natura mai face si pomeni, numai acolo unde doreste ea. NU
Acesta orbiteaza consumând energie dintr-o anumita sursa, care se
epuizeaza. Daca atractia o produce un camp, acela se consuma.
Nu stiu daca a mai ramas vreo fisura pentru alta interpretare negativa.
Gravitonule, tu ai inteles, logica elementara ce-ti spune?

Logica elementara imi spune ca situatia 1.,  a satelitului aflat in camp, este diferita din punct de vedere fizic de situatia 2., a satelitului aflat in spatiu liber.

Pana la urma, ca sa intelegi ca un fizician cele doua situatii, tot ce ai de facut e sa rezolvi ecuatia lui Newton, care spune ca intr-un sistem de referinta inertial, forta exterioara care actioneaza asupra unui corp de masa constanta este egala cu produsul dintre masa si acceleratia acestuia, in fiecare caz. Toate raspunsurile sunt acolo.

O sa spui acuma ca mecanica lui Newton e gresita, probabil, sau ca se contrapune logicii tale elementare, care sigur este corecta pentru ca nu se poate altfel.

Gravitonul a scris:Logica elementara imi spune ca situatia 1.,  a satelitului aflat in camp, este diferita din punct de vedere fizic de situatia 2., a satelitului aflat in spatiu liber.

Diferita, sunt de acord, Gravitonule, dar daca extragi brusc Pamantul
din locul lui si concomitent dai drumul motoarelor, satelitul care
orbita, isi poate continua evolutia. Asta daca nu te agati de detaliile
nesemnificative. Economia de energie este cauzata                             
de prezenta Pamantului si a campului sau. In loc sa consume energie                                                   satelitul, consuma campul gravitational. Nu intentionez sa ma
apuc de calcule când este atat de evident. Chiar ar insemna reprimarea
logicii de care teorie, daca m-as stradui sa inteleg altceva.

P.S. Eu am redactat corect, poate intervine cineva.

virgil_49 a scris:sa zicem ca ducem un corp real adica nepunctiform departe de orice sursa de camp gravitational sau de alt fel adica departe departe in spatiul intergalactic
jumatate il vopsim rosu si cealalta jumatate verde si e ca si cum am fi lipit doua corpuri unul verde si altul rosu unul de altul
imprimam o miscare de rotatie corpului in jurul unei axe care trece printre cele doua jumatati si nu mai actionam cu alte forte il lasam in pace
cat timp se va roti corpul? cine furnizeaza energia necesara curbarii traiectoriei corpului verde si cel rosu?

Tizule, am promis sa-ti raspund, dar tu sa stii ca eu nu scriu
aici paragrafe de constitutie, nici macar extrase din tratate.
Ce scrii tu se refera la numita conservare a momentului
cinetic, eu inteleg prin asta inertia miscarii circulare care
teoretic este adevarata. M-am referit prin alt topic si i-am
pierdut urma, la un titirez care se invarteste intr-un mediu
lipsit complet de frecari si am zis ca aceasta conditie este
necesara dar nu este suficienta. Ar mai trebui ca materialul
din care este facut titirezul sa fie absolut rigid, adica elasticitate
zero. Dar am auzit de efectul piezoelectric si ma indoiesc ca
exista asa ceva. Parerea mea este ca numai teoretic acel
titirez se poate roti la infinit.

"Detalii nesemnificative"   .

Cum spuneam, fizica nu se face asa, taind, negand sau schimband ce nu ne convine, dupa bunul plac. Asa ajungi la orice concluzie vrei.

La logică elementară mă bag și eu.
Dacă graviton este omuldinlună, mult respect pentru intenția sa de a explica lucrurile în concordanță cu legile fizice actuale pe care le cunoaște și stăpânește foarte bine, am avut cu el o discuție la un moment dat privind inerția corpurilor.
Dacă-mi amintesc bine, concluziile la care m-a făcut să ajung sunt următoarele :
Un corp are inerție dacă are masă.
Un corp are masă dacă este într-un câmp de forțe, dacă asupra acestuia acționează o forță.
Dacă asupra unui corp nu acționează nicio forță, corpul nu are masă inerțială, scuze dacă nu este corectă exprimarea.

Ne întrebăm în continuare ce se întâmplă în cazul 2 al expunerii lui virgil_48, când sursa de energie a motoarelor satelitului se epuizează.
În situația 2 pe care a expus-o virgil_48, satelitul nu se află sub acțiunea unui câmp, iar în momentul epuizării resurselor sursei de energie a motoarelor, asupra satelitului nu mai acționează nicio forță.
Satelitul nu mai are masă (inerțială).
Ce se întâmplă cu acesta ?
Se oprește brusc, sau continuă mișcarea pe traiectorie orbitală ?
Dacă nu mai are masă inerțială, trebuie exclusă situația în care la un moment dat , va începe să se miște din inerție, pe o traiectorie rectilinie. Pentru că nu mai are masă inerțială.
Din nou, scuze pentru incorectitudinea expresiei masă inerțială, dar sper să înțelegeți ce vreau să spun.

Ca și concluzie, întrebarea este următoarea :
În situația 2, în momentul în care se consumă energia de propulsare, care supune corpul la o forță ce menține traiectoria orbitală a corpului, mai acționează în continuare vreo forță asupra satelitului ?
Dacă nu, acesta nu mai are masă.
Dacă masa corpului este nenulă după epuizarea energiei de propulsare, aceasta se datorează forței de inerție.
În lipsa oricărei alte forțe sau câmp (de forțe), forța de inerție se păstrează la infinit, adică se conservă și nu se consumă ?
Dacă se consumă, în prima situație a exemplului lui virgil_48, când satelitul este în câmp gravitațional, atunci cantitatea de energie inerțială a corpului este consumată de câmpul gravitațional, care o pierde la rândul său oferind-o satelitului pentru a-i păstra energia cinetică.
Dacă explicația este coerentă, atunci câmpul gravitațional este un câmp conservativ.
Sper să înțelegeți logica pe care o gândesc.

Normal. Şi masa depinde de sistemul de referinţă. De exemplu pe pământ un corp cu masa de 80 kg, va avea altă masă dacă este cânărit pe Lună. Va fi mai uşor.

Gravitonul a scris:"Detalii nesemnificative"   .
Cum spuneam, fizica nu se face asa, taind, negand sau schimband ce nu ne convine, dupa bunul plac. Asa ajungi la orice concluzie vrei.

Gravitonule, daca ai fi putut renunta la morga aceasta de om de stiinta,
cred ca puteam chiar realiza ceva impreuna. Tu de fizica distractiva nu
ai auzit? Nu poti veni aici, macar pe un singur topic, cu partea aceea din
mintea ta care iti spune ca am dreptate, macar in aparenta? Sa refuzi ce
este logic de refuzat si sa accepti ce este evident? Tu crezi ca asa a
evoluat fizica, urmarind calea formulelor? Eu sunt convins ca marile
realizari, cele adevarate, au aparut ca sinteza a unor vise sau a unor
intuitii si au fost confirmate ulterior cu formule. Chiar si aceea cu marul!

@curiosul

Masa in viziunea lui Newton este o proprietate intrinseca a unui corp. Ea nu depinde de faptul ca o forta actioneaza sau nu asupra acelui corp, dar daca o forta actioneaza, atunci dintr-un sistem de referinta inertial, aceasta forta va fi proportionala cu acceleratia corpului, constanta de proportionalitate fiind masa acestuia.

Acum, revenim la cazul 2. Daca satelitului ii oprim motoarele care il tineau pe orbita circulara, acesta va zbura pe o dreapta tangenta la cerc in punctul in care i-am oprit motoarele, in virtutea conservarii energiei si a impulsului. Acelasi lucru s-ar intampla si in cazul 1, intr-un sistem gravitational de doua corpuri, daca am face ca unul dintre ele sa dispara din senin. Celalalt ar zbura in linie dreapta pe tangenta la orbita sa, dusa prin punctul unde era cand celalalt corp a disparut.

In sistemul nostru solar, situatia s-ar putea sa fie ceva mai complicata daca s-ar evapora Soarele din senin. Cred ca Jupiter e suficient de masiv cat sa prinda planetele mici pe orbite in jurul sau.

@virgil_48

Problema e ca n-ai dreptate. Eu am incercat sa-ti explic de ce, dar n-am reusit. Asta e, viata merge inainte.

Gravitonul a scris:@curiosul

Masa in viziunea lui Newton este o proprietate intrinseca a unui corp. Ea nu depinde de faptul ca o forta actioneaza sau nu asupra acelui corp,...

Sigur, în viziunea lui Newton.
Mai nou, în viziunea fizicienilor actuali, masa corpului nu mai este o proprietate intrinsecă, ci o proprietate cauzată de câmpul Higs, dacă am înțeles bine.
În viziunea oamenilor din viitor, ce va mai fi masa asta a corpurilor ?
Dar chiar și ultima afirmație, cea cu câmpul Higs, masa pare a fi doar un efect al acțiunii unei forțe sau unui câmp.

Exact! Masa de repaus a particulelor este dată de constanta lor de cuplaj cu câmpul Higgs.
De ce este aşa, sau de ce constantele de cuplaj au valorile respective, deocamdată încă nu se ştie.
Cu toate că teoria este veche de aprox. 50 de ani şi explică de ce au particulele masă, nu explică şi de ce au masa pe care o au.

@curiosul

E corect si ce spui tu, masa de repaus a particulelor elementare pare sa aiba originea intr-o interactie intre campuri cuantice, dar nu trebuie sa facem varza din subiecte.

Toata discutia cu virgil_48 este legata de gravitatia newtoniana, cea care se manifesta in miscarile planetare. Acolo masa corpurilor ceresti este un parametru dat, a carui origine nu ne intereseaza si care oricum este de neelucidat in cadrul restrans in care lucram.

Gravitonul a scris:@curiosul

E corect si ce spui tu, masa de repaus a particulelor elementare pare sa aiba originea intr-o interactie intre campuri cuantice...

Păi tocmai, eu cred că un corp nu poate avea masă de repaos.
Prin simplul fapt că nicio lege fizică actuală nu o poate calcula, ea depinzând de o forță sau câmp.
Dacă s-ar datora câmpului Higs, sau oricărui alt câmp sau forță, atunci masa este doar efectul forței sau câmpului asupra corpului.
Asta este masa.
Prin efectul unei forțe sau câmp, corpul primește energie.
Energie care-i definește masa, dar nu o masă de repaos atât timp cât există un SR față de care el este în mișcare.
O masă de repaos trebuie să fie masa unui corp care este în repaos total față de orice SR.
Ori așa ceva nu există.

Bineinteles cand zici masa de repaos te gandesti la ceva relativ ,care sta!
Chiar noi, chiar daca stam, nu ne miscam,desi suntem in repaos ,
suntem alcatuiti din milioane de electroni si alte particule in miscare ...
Un electron in repaos absolut cum spui tu nu exista....
Pe acest lucru se bazeaza si filozofia Maya, lumea nu exista...Totul este o iluzie  

Olin a scris:Normal. Şi masa depinde de sistemul de referinţă. De exemplu pe pământ un corp cu masa de 80 kg, va avea altă masă dacă este cânărit pe Lună. Va fi mai uşor.

Olin, aici este vorba de greutate, nu de masă. Masa este aceeaşi, ca măsură a inerţiei. Deosebite sunt acceleraţiile celor două corpuri, nu masele.