Lucrul mecanic - definitie si exemple

Incearca pendulul acesta in spatiul liber, sa vezi ce merge!  
Ca si un pendul simplu el este alimentat de energia "campului"
gravitational pe care o consuma! Daca te iei dupa fizica actuala,
fantoma "camp" alimenteaza miscarea pendulului, dar nu pierde
nimic. Atunci dece nu functioneaza si in spatiul liber? Ca nici acolo
nu primeste nici un aport. Miscarea pendulului produce lucru
mecanic, deci consuma energie de undeva. Acest lucru mecanic
"fura" cate putin din alternanta energie cinetica-energie potentiala
a miscarii pendulului.

virgil_48 a scris:Intr-o discutie din topicul Legi de conservare era vorba pana la urma despre
un pendul. Asta am scris:

Incearca pendulul acesta in spatiul liber, sa vezi ce merge!    
Ca si un pendul simplu el este alimentat de energia "campului"
gravitational pe care o consuma! Daca te iei dupa fizica actuala,
fantoma "camp" alimenteaza miscarea pendulului, dar nu pierde
nimic. Atunci dece nu functioneaza si in spatiul liber? Ca nici acolo
nu primeste nici un aport. Miscarea pendulului produce lucru
mecanic, deci consuma energie de undeva. Acest lucru mecanic
"fura" cate putin din alternanta energie cinetica-energie potentiala
a miscarii pendulului.

Dece produce pendularea in mediul nostru lucru mecanic, am mai
scris: accelerarea si franarea ce se petrec catre capetele cursei
constituie fara indoiala lucru mecanic si se cumuleaza. (De aceea
aveau nevoie de lucru mecanic negativ!) Cine anume
produce pendularea se intelege: forta gravitationala. Iar
in spatiul liber, nici nu are sens pendularea care are loc in mediul
nostru. Deocamdata stiinta oficiala ne spune ca gravitatia este
produsa de un "camp", deci acesta este sursa consumului de
energie si producerii lucrului mecanic.
Trebuie totusi sa ma lamuresc, daca in lipsa oricarei frecari, o
pendulare in "camp" poate fi eterna. Daca aportul de energie
din "camp" face sau nu ca randamentul transformarii repetate din
energie cinetica in energie potentiala si retur, sa fie 100%.
Alternativa ar fi, ca avand un aport energetic din partea "campului",
totusi pendularea sa se amortizeze(chiar si in lipsa frecarilor)

virgil_48 a scris:. . . . .
Trebuie totusi sa ma lamuresc, daca in lipsa oricarei frecari, o
pendulare in "camp" poate fi eterna. Daca aportul de energie
din "camp" face sau nu ca randamentul transformarii repetate din
energie cinetica in energie potentiala si retur, sa fie 100%.
Alternativa ar fi, ca avand un aport energetic din partea "campului",
totusi pendularea sa se amortizeze(chiar si in lipsa frecarilor)

In formula care am mai prezentat-o, lucrul mecanic din spatiul
liber este   W = F x t x (v₂ - v₁) / 2

virgil_48 a scris:Trebuie sa stii sau sa calculezi cresterea vitezei corpului in
intervalul de timp dat

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Trebuie sa stii sau sa calculezi cresterea vitezei corpului in
intervalul de timp dat

De fapt trebuie să calculezi acceleraţia corpului.
Ştiai că accelerarea unui corp este produsă şi rezultă ca urmare a acţiunii unei forţe? Mai ştii şi că lucrul mecanic efectuat de acea forţă este o mărime fizică dependentă şi de deplasarea punctului de aplicaţie al forţei în direcţia sa de acţiune, că văd că zici că deplasarea nu e relevantă?!
Doar întreb şi eu aşa..., nu dau cu parul!

  W_sl = D x F = 1/2 (F / m) T² x F = F² T² / 2 m

virgil_48 a scris:Acum are ocazia sa ma consilieze un cunoscator al  
calculului vectorial si al unor amanunte:
Când intalnesti undeva F² - forta la patrat, aceasta
mai este o marime vectoriala?

  W_sl = D x F = 1/2 (F / m) T² x F = F² T² / 2 m

Mi se pare ca acolo sunt numai factori scalari(?)

virgil_48 a scris:. . . . .
Marimile cele mai natural implicate in producerea lucrului mecanic in
spatiul liber, mie mi se par a fi: forta F, timpul actiunii T si masa
corpului, m. Fiindca deplasarea nu este relevanta acolo.
Caut o formula de calcul care sa permita determinarea usoara a lucrului
mecanic pe baza lor. Incerc sa scriu fara sa apelez la Tex.
Pentru F constanta, deplasarea D este viteza medie x T:
Viteza medie, este :   V_m= 1/2( F / m) T
Deplasarea D = V_m x T = 1/2 (F / m) T x T.
Lucrul mecanic in spatiul liber(deocamdata pentru miscarea rectilinie)
devine:
W_sl = D x F = 1/2 (F / m) T² x F = F² T² / 2 m
. . . . .

Lucrul mecanic efectuat de o forta ce actioneaza asupra unui corp este produsul dintre forta si distanta parcursa de punctul ei de aplicatie in directia actionarii fortei. Daca forta actioneaza in asa fel incat deplasarea este intr-o directie ce face unghiul cu directia de actiune a fortei, lucrul mecanic este dat de
.

virgil_48 a scris:Incerc sa detaliez mai pe inteles o simulare prezentata anterior,
care ma incurajeaza sa cred ca nu exista lucru mecanic negativ.
Pe traseul miscarii inertial rectilinii a unui corp X in spatiul liber,
marcam trei puncte A, B si C, parcursul AB = BC.
Inainte de simulare corpul parcurge inertial distanta AC in timpul
T, iar T_AB = T_BC = T / 2.
Ne închipuim ca pe parcursul AB intervine o forta F uniforma,
colineara cu parcursul si in sensul lui, care mareste viteza, energia
cinetica si produce lucru mecanic. Viteza in punctul A a fost v₀
iar in punctul B ajunge v₁>v₀. Continuam astfel:
Pe parcursul BC forta F isi inverseaza sensul, franeaza corpul X,
viteza, energia cinetica ajung in punctul C egale cu cele din A.
Ar insemna ca pe BC s-a produs lucru mecanic negativ, care se
anuleaza cu cel de pe AB. Corpul isi continua miscarea inertiala
lafel ca inainte de punctul A.
Se considera ca pe parcursul AC lucru mecanic a fost zero. . . . .

virgil_48 a scris:. . . . .
Pentru calculul lucrului mecanic din spatiul liber avem doua formule
echivalente:        W_sl = 1 / 2 m ( v)² =  F x t x v / 2
Formulele confirma ca miscarea inertiala nu produce lucru mecanic.

virgil_48 a scris:Definitie provizorie:
In spatiul liber, lucrul mecanic reprezinta cantitatea de energie
care produce o forta(un impuls) ce actioneaza asupra unui corp.
Forta aceea, in functie de directia ei, modifica viteza sau/si directia
miscarii inertiale a corpului.

virgil_48 a scris: ... iar energia mecanica nu are
semn.

virgil_48 a scris: Iar in spatiul liber poti spune
energie mecanica(de miscare ?) fara jena, fiindca in lipsa
gravitatiei, energiile cinetica si potentiala devin una singura.

gafiteanu a scris:

virgil_48 a scris: Iar in spatiul liber poti spune
energie mecanica(de miscare ?) fara jena, fiindca in lipsa
gravitatiei, energiile cinetica si potentiala devin una singura.

Las-o balta si mai pufaie o pipa cu tutun de FOIP. Uite trei-patru contra-example:
1-O grenada in spatiul liber sa zicem ca sta, deci cinetica ie zero. Dar daca-i tragi cuiul, isi declanseaza energia potentiala din explozibil.  La fel si la un arc de otel incordat, care are energie potentiala dar nu si cinetica.  Deci aiestea doua cinetica si potentiala nu sunt tot una nicaieri in Univers..Practic nici nu exista Ep=potentiala in camp gravific, este o gogoritza ce se zice prin cartile oficiale.

2-In spatiul liber nu ai intotdeauna cum sa stii care are si care n-are energie cinetica, chiar daca vezi corpurile miscandu-se unele fatza de altele.  De exemplu Luna si Pamantul.   Nici una nu are energie cinetica si nici potentiala. Ambele se misca sau sunt miscate. Se modifica pozitia lor, daca le privim de departe. Chiar si daca privim una stand pe cealalta.  Se poate verifica cu experienta lui MM, care pe Pamant si pe Luna a dat viteza cinetica zero, neaparand franje de interferenta pe nici o directie.

3-Un satelit geostationar aflat deasupra ecuatorului la 36.000 km nu are energie cinetica (si nici potentiala).  Cu toate ca are viteza ceva mai mare decat un punct de la ecuator.  Nici satelitul si nici un punct de pe Pamant sau de sub Pamant la ecuator nu are energie cinetica (vitezele ar fi diferite si ar aparea forte de rupere intre straturile pamantului).  Daca ar avea energii cinetice diferite, jale mare ar fi. Dar in interiorul Pamantului la sub 1000 km se afla o mare masa lichida toroidala in miscare mai mare decat asa zisa viteza de la suprafata Pamantului.  Doar acest kerner topit are energie cinetica (de fapt primeste perpetuu si o transforma in caldura si gravitatie) si datorita lui se invarte asa cum se invarte perpetuu tot Pamantul.
E tare greu sa priceapa marea majoritate a savantilor aieste chestii smechere cu Ec si Ep si spatiul invartitor (eterul) al marilor corpuri ceresti.  Vezi si fiasco al experientelor gen M-M.  Doar aceste experiente MM pot pune in evidenta energiile cinetice si eterul.

eugen a scris:Exemplul tau simplu si foarte sugestiv imi aduce aminte de versiunea Apollo a reintoarcerii capsulei cu cosmonauti ,in faza ultima a pretinsei misiuni,  prin cadere...fara combustibil artificial.
Eu sunt sceptic despre aceasta versiune generala Apollo.
Teoretic putem recupera energia pierduta prin propulsare impotriva gravitatiei, folosind gravitatia la revers, la " cadere".
Matematic ar iesi, practic, sunt multe semne de intrebare privind posibilitatile tehnice, pretins reusite, pe teren...

Ce s-ar intampla daca am considera ca o racheta in spatiul liber care se misca inertial cu viteza V , porneste o propulsie permanenta tot timpul perpendicular pe directia de deplasare, astfel incat sa descrie o curba.
N-ar rezulta ca traiectoria curba se face cu consum de energie, ca o miscare compusa deviere/ inertie?

eugen a scris:Eterul . . . . .
Am remarcat viziunea lui Newton asupra gravitatiei: un posibil flux eteric de presiune asupra unui corp , pe directia unui alt corp.
Consimt la acest rationament, si ca sa raspund la una din intrebarile tale retorice, in viziunea mea sursa " campului gravitational" este inepuizabila, sta in miscarea eterna a eterului.

Ceea ce numesti tu miscare compusa, eu o vad o interactiune de fluxuri eterice cu materia vizibila, rationament   care m-a inspirat si din Maxwell, care a intuit coerent ( sustinut si de evolutia exploziva a tehnicii electrice, pe fondul unor inventii exceptionale pornind de la rolul eterului ) rolul fluxurilor eterice vortexiale in electromagnetism de o maniera superioara " bajbaielilor" din mecanica cereasca, unde monstrii sacri cand vedeau orbitele plane, cand eliptice, cand vortexiale, cand imateriale relativist, o buimaceala generala, ambalata in ermetism matematic.
In toata aceasta buimaceala, recunoasterea eterului ca motor universal ar fi simplificat lucrurile.

Scoala ne -a spalat creierii sa vedem in numere, in ochelari de cal abstracti.
Ochelarii lui Cutare sau ai lui Cutare.
Mai degraba vreau sa vad fenomene decat numere.
Explicatii logice, rationale, nu filme Holywood/ Apollo cu capsule incandescente care stralucesc ca meteoritii in dezintegrare, care vin din Luna, cu oameni " in ele" , nevatamati in timp ce capsula arde pur si simplu. De aceea sunt sceptic, ca nu vad logica!
Aici nu mergem " in credinta" , ca in Biblie cu oamenii neatinsi aruncati in cuptorul incins si iesiti chipurile nevatamati.
Avea Gandi o vorba de genul adaptat:" nici un Dumnezeu al stiintei nu se poate ridica deasupra adevarului".

Fizica zice ca lucrul mecanic a fost in prima faza pozitiv si in a doua faza
negativ, s-a anulat-scazut si corpul a revenit la viteza si energia cinetica
de la inceput. Simplu si minunat, ca sa nu te mai gandesti la asta !
Dar cum credeti ca lucrul mecanic de accelerare produs si acumulat in
energia cinetica pe distanta AB, ar putea fi folosit ca sa produca franare
si sa se anuleze ?
Sa fie plus si minus  = zero si  sa nu mai folosesti forta de propulsie,
combustibil, macar pentru franare, facand corpul sa ajunga la viteza initiala.
Asta este smecheria algebrica. Daca lucrul mecanic s-ar anula, nu ar
mai fi nevoie de energie pe AD.