STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Absurd. Nu aşa se procedează, mai ales când suntem în criză de timp. De ce să nu-mi răspunzi la întrebări atunci când ţi le pun? De ce să parcurg o teorie cu care nu sunt de acord de la bun început? E ca şi cum m-ai pune să citesc biblia cu speranţa că la sfârşit o să o înţeleg...

Abel Cavaşi a scris:Absurd. Nu aşa se procedează, mai ales când suntem în criză de timp. De ce să nu-mi răspunzi la întrebări atunci când ţi le pun? De ce să parcurg o teorie cu care nu sunt de acord de la bun început? E ca şi cum m-ai pune să citesc biblia cu speranţa că la sfârşit o să o înţeleg...

Eu ti-am raspuns, dar nu ai fost multumit de raspunsul meu. Tu insisti pe ideia ca E=mc^2; este corect, dar acest lucru se intampla cand dispare materia ponderala si se transforma in radiatie. daca privesti cu atentie defectul de masa al reactiilor nucleare, ai sa observi ca defectul de masa reprezinta doar o cantitate de energie eliberata de nucleoni, fara ca sa se modifice numarul lor. Atat timp cat numarul de atomi, sau de particule nu se modifica, masa ca substanta ramane aceiasi, si campul asociat masei nu se modifica. Caz contrar masa unui Kg de substanta la temperaatura scazuta, ar trebui sa produca un camp gravitational mai mic decat un kg de substanta aflat la temperatura ridicata, deoarece, diferenta de temperatura inseamna o diferenta de energie interna a substantei pe care o poti exprima tot cu rel;E=mc^2;
Teoria mea dezvolta un alt gen de relativitate in functie de viteza corpurilor ceresti. Vezi graficul de variatie al momentului cinetic pag.26, 27.

virgil a scris:Eu ti-am raspuns, dar nu ai fost multumit de raspunsul meu.

Şi insinuezi că nemulţumirea mea a fost gratuită?

Tu insisti pe ideia ca E=mc^2; este corect, dar acest lucru se intampla cand dispare materia ponderala si se transforma in radiatie.

Virgil, relaţia lui Einstein nu are condiţii. Este valabilă pentru orice fel de masă. Începem să contestăm aici teoria relativităţii restrânse?

Atat timp cat numarul de atomi, sau de particule nu se modifica, masa ca substanta ramane aceiasi, si campul asociat masei nu se modifica.

Tu confunzi masa (care se măsoară în kilograme) cu cantitatea de substanţă (care se măsoară în moli)? Despre ce vorbim aici?

Teoria mea dezvolta un alt gen de relativitate

Alt gen de relativitate? Adică? Nu eşti de acord cu teoria relativităţii restrânse?

Ce criză de timp? Care criză de timp? Ne zorește cineva? 21.12.2012?!

Cel mai bine e să citești cât ai timp, când ai timp, să iei notiție și să revii cu ele aici când ai ceva concludent, pro sau contra teoriei (cum fac eu acum, dar încă n-am nimic concludent ), altfel nu iese nimic. Dacă pui o întrebare foarte punctuală fără si ai baza necesară din expunerea lui, omul îți răspunde la fel de punctual, tu probabil (generic vorbind, nu fac referiri particulare) nu înțelegi nimic, după care indiferent dacă omul are sau n-are dreptate, zici că nu e bine.

Să presupunem că m-ar întreba cineva pe mine care-i treaba cu vectorul Poynting. Pot să-i spun că reprezintă densitatea de curent de energie a câmpului electromagnetic și că satisface o ecuație de continuitate alături de densitatea de energie a câmpului, dar dacă respectivul habar nu are de ecuațiile lui Maxwell la nivel elementar, răspunsul nu valorează nimic.

omuldinluna a scris:Ce criză de timp? Care criză de timp? Ne zorește cineva? 21.12.2012?!

Criza de timp cotidiană. O asemenea criză de timp nu ne permite să ne batem joc de timpul celuilalt. Ai urmărit discuţia? N-ai văzut că omul îmi aduce ca „argumente” lucruri irelevante pe care nu le-a contestat nimeni, precum invarianţa relativistă a sarcinii?

Cel mai bine e să citești cât ai timp, când ai timp, să iei notiție și să revii cu ele aici când ai ceva concludent, pro sau contra teoriei

Păi aşa am făcut şi am venit cu ceva concludent. Am menţionat că teoria se bazează pe legea lui Coulomb şi din această lege trage concluzii relativiste, ceea ce este eronat. Aşa nu se poate contrui o teorie.

tu probabil (generic vorbind, nu fac referiri particulare) nu înțelegi nimic, după care indiferent dacă omul are sau n-are dreptate, zici că nu e bine.

Dacă nu înţeleg, mi se explică ce n-am înţeles şi mergem frumos mai departe. Altfel stagnăm. Aşadar, ce n-am înţeles eu când am obiectat privind concluziile trase din legea lui Coulomb?

Să presupunem că m-ar întreba cineva pe mine care-i treaba cu vectorul Poynting.

Nu est cazul. Exemplul nu e relevant.

Abel, teoria mea nu are rolul sa combata vreuna din teoriile fizicii, prin urmare nici teoria relativitatii. Nimeni insa nu a demonstrat ca masa relativista modifica intensitatea campului gravitational. Este necesar sa faci deosebirea intre masa ponderala care inseamna substanta (nu substanta chimica), si masa relativista care inseamna o acumulare de energie datorita cresterii vitezei la nivele apropiate de viteza luminii.
Masa ponderala este asociata cu campul gravitational, in timp ce masa relativista este asociata cu energia. Daca distrugi masa ponderala si o transformi in energie, distrugi si campul gravitational asociat, in schimb daca eliberezi energia continuta in masa relativista, campul gravitational ramane acelasi, legat de masa ponderala. Campul gravitational nu inseamna energie electromagnetica, pe cand masa relativista inseamna energie electromagnetica.

virgil a scris:Nimeni insa nu a demonstrat ca masa relativista modifica intensitatea campului gravitational.

Acuma trebuie să mă apuc să-ţi demonstrez că afirmaţia asta nu este corectă. Să vedem întâi cu ce nu eşti de acord din următoarele două afirmaţii:
-1). Masa relativistă este masă ca toate celelalte mase.
-2). Gravitaţia este produsă de orice masă, deci şi de masa relativistă.

Este necesar sa faci deosebirea intre masa ponderala care inseamna substanta (nu substanta chimica), si masa relativista care inseamna o acumulare de energie datorita cresterii vitezei la nivele apropiate de viteza luminii.

De ce să fac această deosebire? Formula E=mc² nu face deosebirea. Eu de ce să o fac?

Masa ponderala este asociata cu campul gravitational, in timp ce masa relativista este asociata cu energia.

Greşit. Orice masă este asociată cu energia.

Răzvan, nu te grăbi cu concluziile. Masa de repaus a unui corp este formată tot de masa de mişcare a unor componente mai mici care se mişcă rapid în interiorul corpului. Imaginează-ţi o sferă în interiorul căreia se poate mişca un al corp, fără ca în exteriorul sferei să vedem ceva din interior. Datorită mişcării corpului din interior va apărea o masă. Acea masă va putea fi considerată masa de repaus a sferei respective. Deci, masa de repaus este doar o interpretare eronată a masei de mişcare.

Abel Cavaşi a scris:Masa de repaus a unui corp este formată tot de masa de mişcare a unor componente mai mici care se mişcă rapid în interiorul corpului.

Masa de repaus a unui obiect este definită în propriul sistem de referinţă al obiectului, deci obiectul are viteza ZERO faţă de propriul său sistem de referinţă.
Nu mă interesează din ce este format un obiect; poate fi o particulă elementară, să zicem un electron. Un electron are o masă de repaus definită în propriul său sistem de referinţă, adică sistemul faţă de care electronul are viteza zero.

="Abel Cavaşi Acuma trebuie să mă apuc să-ţi demonstrez că afirmaţia asta nu este corectă. Să vedem întâi cu ce nu eşti de acord din următoarele două afirmaţii:
-1). Masa relativistă este masă ca toate celelalte mase.
-2). Gravitaţia este produsă de orice masă, deci şi de masa relativistă.

1). Masa relativista reprezinta masura energiei pe care o capata corpul fata de un sistem de referinta. De aceia masa relativista in cazul particulelor, se masoara in electronvolti, si nu in kg.
2). Gravitatia este produsa de masa de repaus care se exprima in kg.

....MASA ..este un concept...sau.... o realitate?
....iarasi plecati de la LUCRURI NEINTELESE....pentru a genera RASPUNSURI CORECTE...!
...
Pista discutiei este...TOTAL FALSA, folosindu-se termeni TOTAL NEINTELESI......punand semn de egalitate intre ENERGIE(concept) si...MATERIE(realitate)..?
....
...
CE ESTE MASA...?.....raspunzand aici...CORECT....veti putea avansa!
...din pacate STIINTA NU STIE CE ESTE MASA...!...
VOI STITI...?

Da noi stim.Tu sti?

Revenind la teorie, cum comentati relatiile privitoare la constanta momentului cinetic, atat in cazul atomilor cat si in cazul sistemelor macrocosmice;

In cazul atomilor se observa ca putem afla valoarea constantei lui Planck in functie de dimensiunile particulelor, respectiv a electronului si a protonului.

Dupa cum se vede in relatia 2.3.6.1 fiecarei familii de sisteme ii corespunde o viteza maxima limita. Deci in timp ce in microunivers viteza luminii este limita maxima, in macrocosmos sunt 4 nivele maxime de viteza, fiecare familie de sisteme cu limita ei.

..DACA ai fi INTELES FU ai fi inteles ca alicele CAD DIFERIT IN PISCINA.....in functie de masa....!
...ai fi inteles si notiunea de SALTURI intre clase/grupe dimensionale...!
....ESTE SIMPLU....sa vezi ca ROGVAIV..grupeaza clusterii fotonici...dupa dimensiunea lor!....
...
INSA STIINTA ARE ORBUL GAINILOR....asa cum bine sta scris in FU...!

Razvan a scris:Masa de repaus a unui obiect este definită în propriul sistem de referinţă al obiectului, deci obiectul are viteza ZERO faţă de propriul său sistem de referinţă.
Nu mă interesează din ce este format un obiect; poate fi o particulă elementară, să zicem un electron. Un electron are o masă de repaus definită în propriul său sistem de referinţă, adică sistemul faţă de care electronul are viteza zero.

Masa este o mărime aditivă. Deci masa electronului care ar fi, chipurile, în repaus ar fi dată de masa componentelor sale (dacă acesta ar avea componente). Deci nu ai dreptul să spui că nu te interesează din ce este format un obiect, din moment ce masa este o mărime aditivă, un parametru pe care îl asociem unui punct, centrului de masă.

virgil a scris:
1). Masa relativista reprezinta masura energiei pe care o capata corpul fata de un sistem de referinta. De aceia masa relativista in cazul particulelor, se masoara in electronvolti, si nu in kg.

Înseamnă că noi nu vorbim despre aceeaşi masă. Eu vorbesc despre masa care apare în formula E=mc². Nu se măsoară această masă în kilograme? Ce rost are discuţia asta despre unităţile de măsură?

2). Gravitatia este produsa de masa de repaus care se exprima in kg.

Îmi arăţi şi mie sursele tale de informare? Sau acesta este doar un postulat al teoriei tale?

Pentru Virgil :
Constanta momentului cinetic redus e o idee care mai trebuie pieptanata, si probabil e o problemã de distante. Fiind vorba de un sistem atit de complex, poate ar trebui sa iei in considerare ca punct de plecare pentru masurarea distantelor, nu distantele spatiale intre corpuri(centrul lor geometric, presupus a fi si centru de greutate), ci intre corpuri si centrul de greutate al fiecarui tandem soare-planeta, sau poate mai bine centrul de greutate al tandmului soare-totalitatea planetelor (aflata cu siguranta cu mult in exteriorul suprafetei solare). In felul acesta poate momentul cinetic va deveni coincident cu valoarea “ minima notata cu “HU 0,sat ””, asa cum ar trebui.
Despre „Deci in timp ce in microunivers viteza luminii este limita maxima, in macrocosmos sunt 4 nivele maxime de viteza, fiecare familie de sisteme cu limita ei.” : Cu precizarea ca familiile de sisteme sunt vreo 7 (sa-mi verific notitele) si fiecare familie de sisteme e adiacenta unui nivel (nu stare) de agregare al materiei (voi reveni si asupra acestei definitii)
Acuratetea echivalentelor formula-experiment reiesite din formula E=m*c² o tine în viatã impotriva unor contestatari ca noi.
Analizind putin problema asta, am tras concluzia cã formula este imposibil de combatut, chiar daca unele din premisele care au stat la baza emiterii teoriei relativitatii sunt discutabile. Asa trebuie sa fie si formulele pe care le propui : utilizindu-le, sa gasesti valori reale, oricind masurabile. Faptul ca „…momentul cinetic se apropie de o valoare…”, inseamna o eroare undeva.
Am observat si aprecierile tale legate de masa, care desi sunt corecte, sunt in acelas timp corect combatute de Abel. Cred ca argumentatia ta este insuficienta si ar trebui lamurita ideea pe care o consider corecta : „câmpul gravitaţional produs este definit în sistemul de referinţă propriu al obiectului.” Sistemul de referinta propriu al obiectului trebuie mai bine precizat. Dar asta nu inseamna ca dezvolti un nou tip de relativitate, sau ca o modifici pe cea veche.
Voi expune in continuare (sper eu destul de coerent) pãrerea mea legata de acest lucru si cred ca veti constata ca amindoi aveti dreptate (urmind sa si demonstram asta – desi e drum lung pina acolo) si ca teoria relativitatii are ceva carente, fara sa fie total gresita .
Personal consider cã gravitatia e produsã de miscarea in interiorul particulei a elementelor sale componente. Acest tip de miscare generat de forte asematoare celor care tin compacte galaxiile genereaza in interiorul particulei un “cimp” ce se manifesta in exteriorul acesteia. Aici intervine ideea de sistem de referinta : cel propriu al obiectului isi are originea in centrul particulei, cu o orientare fixa fata de dinamica proceselor din interior (ca un giroscop) fara sa-i depaseasca limitele si cred ca a fost gresit interpretat de Virgil ca fiind sistemul de referinta relativ la particula, cu originea inafara particulei, dar la coordonate sferice constante fata de originea si orientarea celui propriu al particulei. Deci aici are dreptate Razvan cind spune ca “sistem de referinţă al obiectului, deci obiectul are viteza ZERO faţă de propriul său sistem de referinţă.”, desi ar mai trebui adaugat si originea aflata in centrul de greutate geometric al corpului (omogen).
Am zis de UN SINGUR cimp generat in interiorul particulei care se manifesta in exterior sub doua forme, cimp electromagnetic si cimp gravitational, functie de frecventa si lungime de unda. (Aici o sa ajute mult Abel, cu matematica)
Tot personal, mai consider ca spectrul electromagnetic are “in oglinda” spectrul gravitational, confirmat dealtfel de teoria lui Abel privind “Elemente de fizica elicoidala”. (Eu singur nu as fi stiut sa demonstrez asta.)
Referitor la observatia lui Virgil :
„1). Masa relativista reprezinta masura energiei pe care o capata corpul fata de un sistem de referinta. De aceia masa relativista in cazul particulelor, se masoara in electronvolti, si nu in kg.
2). Gravitatia este produsa de masa de repaus care se exprima in kg.”
Am inteles prelucrind ceea ce am invatat pe la scoala, ca masa de repaus e produsa de energia interna a particulei in interiorul sistemului propriu de referinta asa cum l-am definit mai sus, si care se adauga impulsului determinat de miscarea particulei fata de un sistem de referinta exterior ei, determinind astfel numita „masa relativista”. Altfel nu ar avea sens. Adica doua particule care se misca paralel pe o traiectorie dreapta, cu aceeasi viteza, fata de un sistem de referinta ce se deplaseaza impreuna cu ele pe aceeasi directie, se atrag intre ele cu o forta gravitationala egala cu a masei de repaus, si nu cu a masei de miscare (relativiste) mult mai mare in cazul vitezelor apropiate de cea a luminii, fata de un alt sistem de referinta, exterior sistemului descris mai sus. In momentul in care particula se loveste de ceva astfel incit sa se dezintegreze, energia masurata este egala cu impulsul datorat miscarii plus energia (de miscare interna, sa zicem asa) eliberata inafara sistemului de referinta al particulei. Una peste alta, pare de bun simt sa consideram masa particulei rezultatul miscarii interne a acesteia, ce produce masa si apoi gravitatia ca o consecinta a ei.
Avand in vedere ca (in experientele facute cu acceleratoarele de particule) nu s-au detectat inca diferente intre cantitatile de enegie eliberate si masa plus impulsul particulelor implicate se pot presupune doua lucruri:
1- Elementele constitutive ale particulei nu au masa (sau se gasesc in ceea ce eu numesc „spatiu negativ”- dar asta e alta discutie)
2- Simpla aglomerare de energie in sistemul de referinta inchis al particulei (exprimat evident ca miscare, dar numai adaugind timpul in ecuatie) produce masa.
Considerind sistemul de referinta pe care vreau sa-l dezvolt, prima varianta pare mai realista, dar numai in conjunctie cu a doua.
Concret : Virgil si Abel vorbesc despre acelas lucru fara a se putea intelege, pentru ca abordeaza fenomenele separat, pe domenii prea inguste, lucru total neconstructiv.
Astept sa fiu facut praf (la modul serios) si sa modific macar 100 din cele 250 de pagini pe care am trecut citeva din ideile principale ce ar putea constitui „piatra de temelie” a unei stiinte radicale si din pacate neintelese (WoddyCAD si-a ales singur numele ? – iertata fie-mi malitiozitatea).

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:ce fenomen natural stabileste organizarea materiei in atomi si apoi in galaxii

Părerea mea este că un rol esenţial în această organizare o are faptul că triedrele lui Frenet sunt recursive pe orice traiectorie, indiferent cât de complexă ar fi ea. Mai precis, orice traiectorie nu este altceva decât o elice (de ordinul n) înfăşurată în jurul unei alte elice (de ordinul n-1), elicea de ordinul 0 fiind o dreaptă.

virgil a scris:Ce fenomen fizic poate produce aspectul de spirala a miliarde de stele care se comporta ca un fluid?

Cred că spirala se vede doar ca proiecţie pe un plan perpendicular pe axa elicei parcurse de materia din stele. Deci, cu alte cuvinte, spirala observată este, de fapt, o elice.

De asemenea, mai cred că nu toate galaxiile observate sunt galaxii, ci unele pot fi sisteme planetare foarte tinere aflate în evoluţie în jurul stelei centrale.

Cercurile şi spiralele au comandat forma şi structura primelor obiecte astronomice, şi se regãsesc şi în fenomenele terestre. Într-un model de retroactiune pozitivã, gradul de crestere al mãrimii guvernate , pe care cei ca Abel si Virgil o numesc derivatã , e este proportional cu aceastã mãrime. În realitate situatiile sunt mult mai complexe, iar când actioneazã mai multe sisteme se stabilesc relatii între mãrimi şi derivatele lor. Astfel, ecuaţiile care le exprimã vor admite curbe integrale, care vor fi tot atâtea forme naturale. Deci formele sunt rezultatul actiunii maselor.

Razvan a scris:

masa de repaus a bolovanului este determinată de suma maselor de repaus al elementelor constitutive.

Greşit! Asta încerc eu să vă explic că e greşit. Masa de repaus a bolovanului este determinată de suma tuturor maselor componente ale bolovanului, nu doar a maselor de repaus.

A nu se confunda masa corpului cu energia sa totală. Nu e acelaşi lucru.

Atunci n-ai înţeles tocmai esenţa teoriei relativităţii: masa totală a corpului (în repaus) este energia sa totală (măsurată faţă de acelaşi observator) împărţită la pătratul vitezei luminii.

Abel Cavaşi a scris:Atunci n-ai înţeles tocmai esenţa teoriei relativităţii: masa totală a corpului (în repaus) este energia sa totală (măsurată faţă de acelaşi observator) împărţită la pătratul vitezei luminii.

Şi cât este energia sa totală dacă acel corp este în repaus faţă de un observator aflat în sistemul de referinţă al corpului? Este egală tocmai cu masa de repaus a acelui corp.
Pentru un observator aflat în alt sistem de referinţă, faţă de care sistemul de referinţă al obiectului se deplasează cu o viteză, masa totală a obiectului faţă de acel sistem de referintă este egală cu masa de repaus al obiectului plus impulsul faţă de acel sistem de referinţă.
Faţă de propriul său sistem de referinţă masa obiectului este doar masa sa de repaus, termenul ce conţine impulsul având valoarea zero.

Razvan a scris:Şi cât este energia sa totală dacă acel corp este în repaus faţă de un observator aflat în sistemul de referinţă al corpului? Este egală tocmai cu masa de repaus a acelui corp.

Păi, ce facem, ne învârtim în cerc? Şi dacă acel corp este un inel care se roteşte cu viteză mare, dar centrul său de masă este în repaus? Va avea inelul aceeaşi masă şi când se roteşte şi când nu se roteşte?

MOMENTUL CINETIC DE ROTATIE....mai eficient...!
AUTOORGANIZAREA MATERIEI...foloseste asta!
http://www.stiintasitehnica.com/s-a-reu-it-transferul-a-2-5-tb-de-informa-ie-pe-secunda-cu-ajutorul-fasciculelor-de-date-spiralate_1524.html

Abel Cavaşi a scris:

Razvan a scris:

masa de repaus a bolovanului este determinată de suma maselor de repaus al elementelor constitutive.

Greşit! Asta încerc eu să vă explic că e greşit. Masa de repaus a bolovanului este determinată de suma tuturor maselor componente ale bolovanului, nu doar a maselor de repaus.

A nu se confunda masa corpului cu energia sa totală. Nu e acelaşi lucru.

Atunci n-ai înţeles tocmai esenţa teoriei relativităţii: masa totală a corpului (în repaus) este energia sa totală (măsurată faţă de acelaşi observator) împărţită la pătratul vitezei luminii.

Poate ar trebui sa explici mai bine faptul ca masa de repaus a unui corp este o consecinta a energiei interne a particulei

Într-adevăr, poate asta ar trebui, doar că timpul meu alocat acestei chestiuni este pe sfârşite. Încearcă şi tu...

Abel Cavaşi a scris:Şi dacă acel corp este un inel care se roteşte cu viteză mare, dar centrul său de masă este în repaus? Va avea inelul aceeaşi masă şi când se roteşte şi când nu se roteşte?

Inelul nu se poate roti în raport cu propriul său sistem de referinţă asociat. Înţelege asta: când spui sistem de referinţă propriu unui obiect, acel obiect este în repaus faţă de sistemul propriu de referinţă.
Dacă spui că avem un inel în mişcare înseamnă că ai introdus şi un alt sistem de referinţă faţă de care inelul este în mişcare.

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Şi dacă acel corp este un inel care se roteşte cu viteză mare, dar centrul său de masă este în repaus? Va avea inelul aceeaşi masă şi când se roteşte şi când nu se roteşte?

Inelul nu se poate roti în raport cu propriul său sistem de referinţă asociat. Înţelege asta: când spui sistem de referinţă propriu unui obiect, acel obiect este în repaus faţă de sistemul propriu de referinţă.
Dacă spui că avem un inel în mişcare înseamnă că ai introdus şi un alt sistem de referinţă faţă de care inelul este în mişcare.

Se refera la un sistem de referinta al unui obiect de genul unei mingii de fotbal si chiar inel, tor, orice.
Obiectul in sine, mingea, are particule de gaz in interior, care se misca aleator. Deci parti din obiectul mingie sunt in miscare fata de sistemul propriu al obiectului mingie, aflat desigur in repaus fata de un sistem de referinta cu originea in centrul acesteia si ale carui drepte de coordonate sunt imobile fata de suprafata acesteia. Cam asa ar putea fi gindita o particula si energia ei interna

Va atrag atentia ca ...MASA si TIMPUL, de la care plecati cu rationamentele...va sunt TOTAL NEINTELESE!
Construind pe LUCRURI NEINTELESE....nu puteti obtine decat....tot astfel de lucruri!
.....
A vorbi de moment cinetic, fara a intelege notiunile MASA/TIMP, inseamna a adauga elemente suplimentare NEINTELEGERII facand-o...mai mare...si mai mare....si mai mare!
.....
CE ESTE TIMPUL...?!.....
...orice manevra de evitare a raspunsului...duce la iesirea de pe PISTA CORECTA!
Practic plecati de la jumatate cu rationamentul...si va intrebati de ce nu ajungeti la REZULTATE CONCRETE!
...Aveti curajul si iesiti din LOGICA CIRCULARA....a RAMEI...care isi inghite coada...!
...
dar pentru asta RAMA trebuie sa sape ...mai adanc!

Razvan a scris:

negativ a scris: Deci parti din obiectul mingie sunt in miscare fata de sistemul propriu al obiectului mingie, aflat desigur in repaus fata de un sistem de referinta cu originea in centrul acesteia si ale carui drepte de coordonate sunt imobile fata de suprafata acesteia.

Părţi ale obiectului pot fi în mişcare în raport cu orice sistem de referinţă, dar luate individual, fiecare componentă este în repaus faţă de propriul sistem de referinţă.
Atunci când am definit obiectul (inel, minge) pentru care îi stabilim masa, considerăm întreaga masă a acestuia concentrată în centrul lui de masă. Iar centrul său de masă se află în repaus faţă de propriul său sistem de referinţă.
Un centru de masă nu poate fi compus din alte particule constituente; este considerat punctiform. Iar când definim masa unui obiect ne referim tocmai la centrul de masă al acelui obiect.

"Un centru de masă nu poate fi compus din alte particule constituente; este considerat punctiform. Iar când definim masa unui obiect ne referim tocmai la centrul de masă al acelui obiect."
Cred ca ar trebui facuta o distinctie intre "centrul de masa" care e o notiune teoretica, folosita exclusiv pentru simplificarea calculelor. Fiind punctiform, asa cum ai mentionat, este pur teoretic si adimensional. Cred ca ideea principala era compozitia particulei in sine, care are dimensiune si masa, ca o consecinta a fenomenelor ce se produc in interiorul limitelor sale dimensionale. Centrul de masa este o rezultanta, dar nu asta era ideea, asa cum am spus. Ideea era de a analiza ce se petrece in interiorul volumului particulei astfel incit aceasta are masa. O "particula" cum ar fi fotonul, de exemplu, se zice ca nu are masa (de repaus). El avind o energie de miscare, prin deductie putem aprecia ca "ceva" (fara masa) se misca in interiorul particulelor cu masa, asa fel incit sa produca fenomenul de masa, asta luind in considerare ca atunci cind se sparge, o particula cu masa, emite numai energie echivalenta si nu altceva.