STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Nu inteleg expresia :
pulsatie propie a campului gravitational!
Credeam ca acest camp nu are pulsatie sau daca are de ce factori ar depinde?
De fapt intensitatea campului gravitational scade cu patratul distantei fata de centrul Planetei.Vrei sa spui ca totusi ea este variabila ?(pulsatorie)

Din moment ce campul gravitational curbeaza spatiu-timp, inseamna ca exista o pulsatie a acestuia deoarece intervine timpul. Nu este vorba de o variatie a acceleratiei campului gravitational ci de o pulsatie a spatiu-timpului. Oricum pulsatia acestuia in cazul Pamantului are o perioada de o luna si nu este perceptibila, asa cum sunt pulsatiile zodiacale.
Cred ca m-am exprimat gresit in lucrare, si va trebui sa corectez.

Totusi timpul nu este independent, este legat intrisec de spatiu si de miscare .
Exista o deformare spatiu timp la nivelul pamantului(pusa in evidenta si de satelitii americani) dar nu cred ca este pulsatorie .Daca consideram spatiul inconjurator ca o plasa, aceasta plasa se deformeaza in jurul unei planete dar nu cred ca acesta este un fenomen variabil ba chiar cred ca este constant.

Deformarea spatiala in 3d ar fi constanta, dar in 3d+t, nu poate fi constanta, deoarece intervine variabila t. Nu-mi dau seama cum poate fi perceputa aceasta pulsatie, sunt planete precum Jupiter la care pulsatia are o perioada de 7.4 secunde, cred ca aceasta pulsatie ar fi mult mai usor de depistat, dar cine se duce pana acolo...

De unde ai datele acestea: 5,7 sec?

Aplicand relatia asta dupa modelul aratat pentru Pamant. Se introduce masa si viteza lui Jupiter si rezulta 7.4 secunde. Din greseala am scris 5.7 s.

t=Ct*(V^1.5/M^2);
Perioada pulsatiei spatiale, este data de rel de sus, in care valoarea constantei Ct pentru planete are valoarea; Ct=1.784*10^49;
V- este viteza planetei pe orbita.
M- este masa planetei.
Daca veti inlocui masa Pamantului M=5.94*10^24 kg;
Viteza V=2.98*10^4m/s;
se obtine ; t=2.574*10^4 sec. =29.79 zile

Masa lui Jupiter este; M=1.9*10^27 kg;
viteza lui Jupiter pe orbita este; v=1.31*10^4 m/s;
t=1.784*10^49[(1.31*10^4)^1.5/(1.9*10^27)]^2 =7.4 s;

Caror factori se datoreaza ,,pulsatia'' campurilor gravitationale ale planetelor?

Cred ca sunt factori asemanatori cu undele asociate particulelor in miscare. Adica oricarui corp in miscare ii este asociata o unda a carei pulsatie este data de relatia mentionata mai sus.

virgil a scris:Cred ca sunt factori asemanatori cu undele asociate particulelor in miscare. Adica oricarui corp in miscare ii este asociata o unda a carei pulsatie este data de relatia mentionata mai sus.

Explicatia ta ma duce cu gandul la o teorie aparuta pe baza cercetarilor lui De Broglie si Schrodinger si anume la Teoria ondulatorie a materiei!
Potrivit acestei teorii nu exista particule elementare doar unde!
Demonstrarea teoriei se face pe baza ecuatiei lui Dirac!
Dar ar fi asa, ar insemna ca noi facem parte dintr-un univers informational

Dar ar fi asa, ar insemna ca noi facem parte dintr-un univers informational

Tot ce este posibil. Existam in 3d+t asa cum exista imaginile pe ecranul LCD a unui calculator, insa pixelii sunt inlocuiti de stringuri.

Explicatia ta ma duce cu gandul la o teorie aparuta pe baza cercetarilor lui De Broglie si Schrodinger si anume la Teoria ondulatorie a materiei!

Chiar asa cred ca este, cu conditia sa-l bagi in seama si pe Dirac cu vidul cosmic, si modul de aparitie a electronilor.

Potrivit acestei teorii nu exista particule elementare doar unde!

Particulele cred ca sunt germeni nonenergetici care sunt activati de unde.

Posibil.

Dar daca particulele sunt unde de o anumita vibratie si lungime de unda caracteristica ,atunci ce crezi ca sunt antiparticulele ca de exemplu pozitronii lui Dirac!?

Dar daca particulele sunt unde de o anumita vibratie si lungime de unda caracteristica ,atunci ce crezi ca sunt antiparticulele ca de exemplu pozitronii lui Dirac!?

Cuantele de energie nu fac decat sa puna in evidenta, intr-o forma manifestata electronii. Totdeauna de unde iei ceva lasi, un gol de aceiasi valoare, care semnifica antiparticulele. Spatiul este gol, pentru ca particulele sunt suprapuse cu antiparticulele lor (0=+1-1), atunci cand energia atinge un prag limita (de rezonanta), particula se desprinde de antiparticula.

Virgil, ai încercat să calculezi pulsaţia pentru gaura neagră din centrul galaxiei noastre? Aş fi curios cam ce valoare obţii (oricât de aproximativă), pentru a vedea în continuare dacă acelei valori îi poate corespunde "ceva".

O gaura neagra, se poate afla in nucleul unei galaxii, si poate avea masa egala cu masa galaxiei Mg=10^42 Kg. In acest caz extrem, tinand cont ca viteza de deplasare a galaxiilor indepartate poate fi apropiata de viteza luminii, vom avea. Constanta de timp pentru galaxii este de; Ct=4.23*10 ^78;
T=4.23*10^78{[ 3*10^8]}^1.5]/[(10^42)^2]=2.5*10^7 sec. Adica o pulsatie cu perioada de aproape un an.
Deci stelele din jurul acestei gauri masive se vor roti cu perioada de sub un an de zile, cu o viteza apropiata de viteza luminii. Calculele sunt destul de empirice din moment ce nu pot fi verificate.

Ce spui este adevărat şi a fost pus în evidenţă pentru stelele din vecinătatea găurii negre din galaxia noastră! Totuşi, viteza lor nu este chiar apropiată de cea a luminii. Poate, acest lucru să fie valabil doar pentru corpuri ce orbitează în imediata vecinătate a găurii negre.

Toate acestea depind de masa gaurii negre si de viteza proprie de deplasare a ei. Daca masa gaurii negre ar fi de 10^32 Kg, adica de 100 de ori masa Soarelui, datele problemei se schimba foarte mult, ajungand la perioade de ordinul milioanelor de ani si viteze de 10^5m/s-10^6m/s.

Nu este sigur ca este vorba de o gaura neagra. Daca nu ai toti parametrii, masa, viteze de deplasare, si niste stele care sa orbiteze aceasta gaura neagra, la care sa le poti masura perioada de revolutie, nu poti aplica relatia aceasta.

revin la tema topicului, si atasez aici un tabel din care rezulta cum se pot determina orbitele planetare in functie de numarul cuantic principal, coeficientii Fi si Z, si raza orbitei fundamentale; Se observa ca la planetele telurice, numarul cuantic nu este un numar intreg, cred ca urmare a perturbatiilor majore produse la cataclismul care a distrus planeta dintre Marte si Jupiter ce a dat nastere inelului de asteroizi. De altfel am pastrat toate numerele cuantice fractionare asa cum a rezultat din calcule pentru acuratetea calculului ulterior.

Vom recalcula raza orbitei fundamentale a Soarelui in functie de relatia de mai jos;

Cunoscand ca; viteza soarelui este de; Vs= 2.2*10^5m/s; masa soarelui; Ms=1.99*10^30 kg; si coeficientul Ar=2.742*10^35;
deci; Rs=Ar*(Vs/Ms); Rs=2.742*10^35(2.2*10^5/1.99*10^30)=3.03*10^10 m

Da sunt mai multe motive care introduc erori, dar cea mai importanta este aceasta spusa de tine, mai sunt ceilalti coeficienti la care am lucrat numai cu doua zecimale, iar vitezele cu care s-a lucrat sunt tot asa niste viteze medii. De altfel lucrarea fiind inceputa mult inainte de a exista Google, multe date le-am luat din carti de astronomie, date care nu aveau precizia de acum. Pe mine m-a interesat in mod special sa urmaresc ideia similitudinii intre micro si macro, evident cu diferentele de rigoare.

Acum , nu mai ai ce similitudini sa urmaresti.
Fizica cuantica s-a schimbat asa de mult ca nu mai seamana de loc cu ceea ce era in trecut!

Fizica cuantica s-a schimbat asa de mult ca nu mai seamana de loc cu ceea ce era in trecut!

Te inseli, fizica cuantica reprezinta un alt fel (limbaj) de a exprima modul de comportare al microcosmosului.
Astronomia pe de alta parte ne ofera legile de comportare ale macrocosmosului. Obarsia macrocosmosului se afla in microcosmos. Legile naturii sunt aceleasi pentru intreaga natura, doar ca pe fiecare treapta de organizare se manifesta pregnant anumite proprietati care trec pe un plan inferior, cand se sare la un alt nivel de evolutie, unde se manifesta pregnant alte proprietati. Astfel daca in microcosmos campul electromagnetic este pregnant, in timp ce campul gravitational nici nu este luat in seama, in macrocosmos campul gravitational trece in fata iar campul electromagnetic ramane in fundal. Dar in ambele niveluri cosmice natura se manifesta prin mase si campuri in miscare.
Fizica cuantica cumva a decretat ca relatia lui Coulomb de interactiune a sarcinilor nu mai este valabila? Eu pe baza acestei relatii, cat si pe relatiile lui Newton mi-am cladit intreaga teorie. Daca rezultatele teoretice se regasesc in realitate inseamna ca teoria este buna. Prin aceasta teorie am reusit sa stabilesc niste relatii de calcul a perioadelor de rotatie a planetelor, a vitezelor periferice ale acestora, a energiei de rotatie. Nici o teorie pana acum nu a putut stabili alte relatii care sa determine aceste marimi.

Virgil,
nu contest ca ai gasit formule si relatii de calcul poate unele din ele inedite si meriti toate felicitarile.
Insa fizica cuantica pe care am invatat-o noi in scoala este in mare parte depasita:
1.Fizica cuantica actuala admite existenta unor particule care pot interactiona unele cu altele chiar aflandu-se la distante de mii de Km.
2.Nu mai exista 4 forte mari si tari in Univers.Forta electromagnetica,forta gravitationala,fortele tari si fortele slabe ci exista o singura forta si 4 fatete ale ei.
Numai vorbesc de teoria corzilor ,de teoria M, de dualitatea unda -corpuscul (despre care am vorbit deja )
3.O alta propietate importanta este ca atunci cand particulele interactioneaza sunt ca si cum ar fi interconectate la un intreg!
De aceea elicoidele lui WoodyCad trebuie luate in calcul!
4.In noua fizica cuantica nu particula conteaza ci campul cuantic care poate influenta particula.(vezi experienta cu observatorul si electronul)
5.S-a interpretat mai nou si TRG lui Einstein .Astfel din celebra formula E=mc^2 s-a dedus ca masa este mai mult o componenta energetica (ondulatorie)!Prin diverse experiente de laborator s-au creat chiar particule din energie pura! (Un exemplu ar fi pozitronul)



Se pune chiar problema notiunii de corp solid!Cine stie Universul poate este chiar o Holograma!

Ai facut niste similitudini e drept (meriti toate felicitarile pentru efort si pentru aptitudinile de care dai dovada in cercetare ) dar la nivelul Fizicii Cuantice traditionale!.
Vrei sa spui ca nu pot sa mai apara si alte calcule sau formule bazate pe alte principii?

1.Fizica cuantica actuala admite existenta unor particule care pot interactiona unele cu altele chiar aflandu-se la distante de mii de Km.

Deocamdata entanglementul cuantic a fost demonstrat numai pe fotoni, si la distante mult mai mici de cateva zeci de km. Aceasta demonstreaza ca fotonul inca nu este descifrat, el se intinde la nesfarsit ca cercurile facute de o piatra aruncata in apa in spatiul cu doua dimensiuni ale suprafetei apei, numai ca fotonul foloseste 3+1 dimensiuni.

2.Nu mai exista 4 forte mari si tari in Univers.Forta electromagnetica,forta gravitationala,fortele tari si fortele slabe ci exista o singura forta si 4 fatete ale ei.

Deocamdata acest lucru inca se cauta, aceasta inseamna teoria unificarii.
Dupa parerea mea fiecare forta are propriul ei spatiu de manifestare.

4.In noua fizica cuantica nu particula conteaza ci campul cuantic care poate influenta particula.(vezi experienta cu observatorul si electronul)

Campul este o proprietate a particulei, el este atasat de particula. Camp fara particula nu exista. Fotonul nu este un camp ci este doar o vibratie a unor campuri in continua miscare.

5.S-a interpretat mai nou si TRG lui Einstein .Astfel din celebra formula E=mc^2 s-a dedus ca masa este mai mult o componenta energetica

Acest lucru a spus-o Eistein mc^2=h.niu;
Defectul de masa si bomba atomica pe asta se bazeaza.

Prin diverse experiente de laborator s-au creat chiar particule din energie pura! (Un exemplu ar fi pozitronul)

Ce inseamna energie pura? energia pune in stare de manifestare particula. Energia este un atribut al materiei, asa ca nu poti inlocui subiectul cu atributul sau, materia o percepem datorita energiei continuta in ea. fara energie nu percepem materia , dar acest lucru nu implica ca nu exista materia. (vezi materia intunecata).

Se pune chiar problema notiunii de corp solid!Cine stie Universul poate este chiar o Holograma!

Poate, dar poate este o iluzie colectiva, nimic nu exista decat un vis, iar noi suntem in acest vis.

Vrei sa spui ca nu pot sa mai apara si alte calcule sau formule bazate pe alte principii?

Eu am facut un pas, am deschis o usa, altii pot face o suta, toti ne vom regasi in memoria colectiva fara sa stim care sunt eu si care esti tu.

Virgil a scris:

.... fara sa stim care sunt eu si care esti tu.

Inseamna ca eu am descoperit formulele !:
ha ha ha!
Imi place ca ai completat cele spuse de mine ...sau de tine?

Am glumit!
La o analiza mai atenta raspunsul tau nu prea este in ton
cu ce am scris eu... are alte conotatii ...
Unele observatii sunt pertinente ,altele nu!(si sunt mai multe)
Spre exemplu :
Studiaza cu atentie figura cu pozitronul (ca sa intelegi sensul de energie pura)

Studiaza cu atentie figura cu pozitronul (ca sa intelegi sensul de energie pura)

Asta este o diagrama Feynman, as analiza mai bine daca as cunoaste energia sau frecventa lui gama. De regula perechea electron pozitron se naste la ciocnirea a doua cuante gama cu lungimea de unda Compton. Deasemeni la cocnirea unui electron cu un pozitron se emit doua cuante. Cazul prezentat de tine este reprezentarea grafica a unei transformari, dar pe mine m-ar interesa experimentul care se produce conform acestei diagrame. De altfel in diagramele Feynman mai sunt si alte cazuri similare unde pozitronul este inlocuit cu un electron care in loc sa aiba sageata catre punctul de convergenta are sageata in sens invers, adica pozitronul care intra in reactie este echivalent cu electronul care iese din reactie.

Aceste diagrame indica ca o astfel de transformare ar fi posibila, dar s-a observat practic experimentul?

si..si...?

Este asemanator cu ciocnirea dintre un gol, cu un plin, care se ciocnesc si in loc sa se anuleze golul cu plinul, se resping datorita tensiunii superficiale. .

Eu ma refeream la gama (@)