STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Este asemanator cu ciocnirea dintre un gol, cu un plin, care se ciocnesc si in loc sa se anuleze golul cu plinul, se resping datorita tensiunii superficiale. .

Eu ma refeream la gama (@)

Gama aici este virtuala, de fapt avem o ciocnire perfect elastica intre doua particule.
Ca sa-ti imaginezi particula, priveste o sticla de sampon transparenta si plina, cand o rastorni se formeaza o bula de aer, de fapt un gol inconjurat de o tensiune superficiala, care poate fi anihilat de un plin de aceiasi marime. Orice mediu are mai multe stari de agregare, imagineaza-ti in ocean o bula de aer care se ciocneste cu un bulgare de gheata, in timp se pot anihila, dar intr-un timp scurt, trec unul prin altul si nu se intampla nimic. Ce a intrat in ciocnire, a si iesit.
Acum imagineaza-ti un mediu care are mai multe stari de agregare simetrice, sa spunem douasprezece stari, care se pun in evidenta la un anumit prag energetic. La primul prag energetic rezulta electronul si pozitronul, care sunt separati printr-o cuanta gamma, care modifica intr-un volum restrans una din starile de agregare ale mediului.
la o alta frecventa a cuantei gama are loc o alta transformare a starii de agregare care separa alta pereche de particule, si tot asa cu toti leptonii cu antiparticulele lor. Cat despre quarci poate fi alt mediu, sau poate tot acelasi, care se separa la energii mai mari. Cand are loc o ciocnire intre particule diferite cu energii, suficient de mari pot da nastere la alte particule apartinand altor domenii, cu stari de agregare diferite.
Sigur este impropriu spus stare de agregare, dar exemplul este sugestiv. Sarcinile particulelor astfel obtinute constau in proprietatile peliculare date de tensiunea superficiala proprie starii de agregare respective.

Ocolesti cu buna stiinta subiectul.
Prin energie pura ma refer la cuante fara masa de repaus.
Diagrama ta Feynman nu este buna!
Interpretarea este urmatoarea :
Un electron si antiparticula sa, un pozitron, intra în coliziune pentru a se transforma intr-un foton de inalta energie (gama), care apoi se descompune inapoi intr-un pozitron şi un electron.
Insa in laborator s-a obtinut un pozitron si un electron
si astfel:
Citatul iti apartine (ca sa nu mai ocolesti raspunsul):
Virgil :De regula perechea electron pozitron se naste la ciocnirea a doua cuante gama cu lungimea de unda Compton.
CAdi:
Cum? am obtinut pozitroni si electroni cu masa de repaos din ciocnirea a doua cuante gama (care nu au masa de repaus) Wauuuu!
Cum din energie pura iese materie? Wauuu!
Aceasta este interpretarea.

Citeste tot mesaju de deasupra, si ai sa intelegi.

Virgil,
cred ca nu intelegi tu!
Mai pe taraneste :
Din lumina ,in anumite conditii, obtii materie!

Din lumina ,in anumite conditii, obtii materie!

Asa se spune. Dar, de ce pentru aparitia perechii electron pozitron, este necesara o frecventa minima anume, si nu ia nastere o alta particula si la o frecventa inferioara, desigur cu o masa oarecare mai mica. Pe acest principiu in loc de 6 leptoni si 6 antileptoni, ar putea sa fie un numar nedefinit de particule, adica pentru fiecare frecventa o particula.
Desigur campul electromagnetic este tot o forma de manifestare a materiei, iar particulele pot fi forme de camp electromagnetic inghetat intr-o anumita stare. Cuanta de energie nu face decat sa aduca un domeniu local la starea de transformare din camp in particula. Daca campul este mediul din care apare particula, cuanta este energia necesara transformarii unui domeniu din camp in particula. Campul electromagnetic avand mai multe paliere de transformare, adica mai multe forme de agregare, pentru fiecare palier fiind necesara o anumita energie, ce da nastere unui singur fel de particula. Un exemplu intuitiv, este fulgul de zapada;

Toate aceste minunate cristale, au ca mediu de provenienta apa, tot asa de bine mediul electromagnetic poate produce un numar impresionant de particule, pornind de la niste conditii initiale specifice.

2 mesaje!

2 mesaje

Nu am gasit decat un mesaj la care ti-am raspuns, dar consider ca pot da raspunsul si aici; Nu ne-am certat, doar ne-am contrazis, ceia ce are o influienta pozitiva. Din contradictie se ajunge la adevar.

Multumesc pentru sustinerea online !
Sunt de acord cu tine intru-totul.

Sa revenim la subiect; daca apa de ploaie poate cristaliza in atatea forme, de ce nu ar exista un mediu electromagnetic cu mai multe forme de manifestare, in anumite conditii de energie?

adica forta gravitationala,forte tari si forte slabe?

adica forta gravitationala,forte tari si forte slabe?

Acestea sunt doar formele de interactiune intre particule.
Dar fiecare tip de interactiune este ca urmare a existentei unui camp ce inconjoara particula, fiind de fapt o deformare a campului din care s-a format.

Ce fenomen fizic poate produce aspectul de spirala a miliarde de stele care se comporta ca un fluid? Se observa ca este o corelare intre miscarea de rotatie a nucleului fata de stelele care graviteaza in jurul lui. Se pare ca nucleul contine doua entitati care produc si guverneaza cele doua brate spirale. La imaginea de jos se observa ca unul din brate la un moment dat se bifurca ceia ce inseamna ca fenomenul de bifurcare este repetabil, si nu apartine numai nucleului..

. Virgil, mi-a placut seriozitatea cu care ai studiat acest subiect. Mi-am reamintit de el in momentul in care am "difuzat" Fig. 77. din cartea biologului Jirmunskii (CAP. 8.). O reproduc si aici:



. Amanuntele se gasesc la adresa:
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t38-nivele-critice-in-procesele-dezvoltarii-sistemelor-biologice#127

. Dupa cum se vede din figura, cele trei zone cu planete par sa faca parte din tot atatea brate (de spirale logaritmice). Numarul "e" asigura "incadrarea" in spiralele logaritmice (de diferiti parametri). Dat fiind ca esti familiarizat cu proprile tale calcule, e posibil sa constati repede eventuala legatura existenta intre calculele rusului si ale tale. Eu nu am aprofundat, momentan ma rezum la semnalarea diagramei.
.

Interesanta aceasta idee, desi nu-mi dau seama ce factori influienteaza pozitia planetelor si perioadele lor de rotatie. Eu am incercat sa justific acest lucru considerand ca momentul cinetic al fiecarui sistem de corpuri ceresti este un ""dat"", cosmic care imparte sistemele in; sisteme de sateliti sau sisteme planetare, sisteme solare, sisteme stelare, si galaxii. Fiecare familie dintre acestea este caracterizata de un moment cinetic propriu, care determina dimensiunile cosmice ale acestora.
Intrucat sunt putine planete in sistemul nostru, este greu sa tragi o concluzie de incadrare a acestora in niste spirale logaritmice, dar este posibil ca acest lucru sa fie studiat pe galaxiile spirale cunoscute, ceia ce reprezinta un teren fertil de lucru.

. Factorii care influenteaza perioadele de revolutie ale corpurilor ceresti, de fapt cauzele, deocamdata nu ii cunoastem. Insa aparitia discretizarii in dezvoltarea oricarui sistem (inclusiv planetar, galactic, cosmic, etc.), sub forma bratelor spirale aici, guvernata de numarul "e" , "e^e" si e la puteri fractionare, este constatata pe datele prelucrate de biolog, fara dubii, aparitia acestei discretizari ziceam este dovedita de aceste observatii matematice. Iar discretizarea pare sa fie o lege universala caci fara actiunea ei lumea ar fi un amalgam, un haos.

. Ma intrebam daca nu cumva poti evidentia existenta acestor discretizari si in sirul valorilor momentului cinetic.
. Mai am o carte, in afara celei traduse partial de mine, a aceluiasi biolog, in care a publicat si un alt fel de diagrama referitoare la planetele sistemului solar. O voi cauta si o voi reproduce.

Momentul cinetic pentru sistemele cosmice are valori diferite in functie de sistemul considerat. In tabelul anexat sunt date valorile acestora, cu mentiunea ca pentru fiecare corp ceresc, momentul cinetic este un multiplu al acestor constante, datorita maselor diferite ale corpurilor ce fac parte din acelasi sistem. In cazul sistemului atomic, toti electronii au aceiasi masa, pe cand in macrocosmos corpurile ceresti (planetele, satelitii, stelele) au mase diferite.

Dupa cum se vede din tabel, momentul cinetic al unui sistem de sateliti, este de 1836^2 ori, mai mic decat momentul cinetic al unui sistem planetar, care la randul sau este tot de 1836^2 ori mai mic decat momentul cinetic al unui sistem stelar, pastrand aceiasi proportie de 1836^2 fata de un sistem galactic.
Nu inteleg care ar putea fi legatura dintre cele patru tipuri de forte, si cele patru tipuri de sisteme cosmice.

. Am inteles separarea pe grupe de formatii "intregi" pe care ai gasit-o. In complectare la diagrama aratata anterior, o oarecare explicatie a felului cum arata ea se gaseste in tabelul urmator (extras de mine din alta carte a biologului rus, aparuta si in limba engleza):


http://imageshack.us/content_round.php?page=done&l=img138/726/tablitza23b.jpg#

. Distanta lui Mercur fata de Soare e luata egala cu unitatea si pentru celelalte planete este o "unitate de masura". Exista trei siruri in tabel,
I - exponenti 2/3; 3/3; 4/3;
II - 6/3; 8/3; 10/3;
III - 12/3; 13/3; 14/3,
si cu doua praguri (salturi, schimbare de panta) intre cele trei siruri (intre I-II si II-III). Fiecare din cele trei siruri au crestere uniforma cu ratia de e^1/3 la primul sir, ratia e^2/3 la al doilea si iarasi e^1/3 la al treilea. Aceasta uniformitate pe cate trei planete le si grupeaza cumva.
. In tabel sunt 10 planete iar pe diagrama (mai veche) numai noua planete, de aici si oarecari diferente.
. Foarte interesanta e si semnalarea si situarea asteroidului CHIRON - de fapt o planeta mica - la nivelul critic 20.200 zile (din diagrama anterioara). Amanunte in textul traducerii.

. Referitor la intrebarea ta - care-i cauza, exista o legatura cu un subiect discutat aici pe forum, despre frecventele notelor muzicale, asa cum le aranjeaza urechea umana. Exista doua "rupturi" sau "nivele critice" la Mi-Fa si Si-Do, adica la intervalele de un semiton din scala muzicala. Sandokhan dadea o diagrama interesanta aici.

Cred ca este o legatura intre tabelul de mai sus privind dependenta orbitelor de numarul ""e"", si tabelul numerelor cuantice ale orbitelor calculat de mine, afisat la pagina anterioara. In calculul meu am mers pe asemanarea cu modelul primitiv al atomului folosind relatiile de cuantificare.

Virgil, daca ai fi avut 1618 in loc de 1836 te-ai fi apropiat de numarul de aur ,,phi''.
Poate ai o scapare in calcule...

Masa protonului raportata la masa electronului este de 1836 de ori mai mare. Acest raport este o constanta a naturii, care se manifesta si in macrocosmos. Nu stiu insa care este enigma care sta in spatele acestui numar, adica de ce protonul si electronul se afla sub acest raport. Numarul de aur se refera la proportii dimensionale, ce tin de estetica creatiilor naturii vii.

. Ai dreptate, se potrivesc in buna masura cu numerele cuantice calculate de tine.
. In ce priveste numarul 1836 este legat foarte exact de numarul "e". Mai exact de puterea fractionara 1/3 a lui "e". Respectiv, 1836= e^17/3*6,351416.
. Aparent nu e nimic deosebit aici. Dar 6,35 este un sfert de tzol (2,54 mm) si, dupa cum s-a mai discutat aici pe forum, valoarea tzolului englezesc este exact dimensiunea bosajului de pe tavanul camerei lui Keops din piramida cu acelasi nume. In discutia avuta atunci s-a subliniat faptul ca dimensiunea de 2,54 mm este o lungime de unda (electromagnetica) care are o semnificatie speciala pentru planeta noastra.

Ce semnificatie?

Toata nedumerirea noastra porneste de la faptul ca noi ne-am ales unitati de masura legate de dimensiunile Pamantului, si de perioada lui de rotatie (ma refer la metru si la secunda), iar ca sistem de numeratie, sistemul zecimal (legat de numarul degetelor de la maini), insa nu stim nimic despre sistemul de numeratie si sistemul de unitati folosit de D-zeu, cand a creat lumea.

Ce semnificatie?

. Tzol-ul sau inch-ul este o unitate de masura a lungimilor lasata, incriptata de civilizatia tehnica anterioara noua, si pe care englezii, cunoscatori ai unor diverse informatii tehnice (zise si oculte, initiatice dar in fond secretizate) mai vechi decat antice, au adoptat-o (folosind-o si in prezent cu toate ca au semnat de vreo 30 de ani tratatul international de trecere la metru) stiind numai ei semnificatia profunda a respectivei lungimi.
. Orice lungime este in acelasi timp si lungime de unda a unei oscilatii, respectiv reprezinta si o frecventa corespunzatoare.
. Intrucat aceasta lume iluzorie este formata exclusiv din unde, vibratii, care se compun/aduna sau se scad/anihileaza intre ele, este de asteptat ca unele frecvente sa fie dominante, de baza, fundamentale, etc. iar celelalte sa fie armonici de-ale lor ca in muzica. Astfel, dublul unei frecvente este in armonie cu frecventa initiala si o regula de compunere/amplificare a doua frecvente este tocmai impartirea/inmultirea/ cu doi.
. Legat de acest lucru, trebuie sa subliniem ca inch-ul englezesc se foloseste numai cu subunitati realizate prin impartirea repetata cu 2. Respectiv, 1/2"; 1/4"; 1/8"; 1/16"; 1/32"; 1/64" (am lucrat cu pana la 1/64"). Aceste subunitati de inch sunt corespondente/armonice cu frecventa initiala, fundamentala corespunzatoare lui 25,4mm (frecventa de 1.180*10⁷ Hz, daca nu ma insel).
. Intrucat in lumea asta conteza f. mult acordajul frecventelor, este f. posibil ca in viitorul tehnicii inch-ul sa fie f. util, pe masura descoperirilor viitoare.

. In plus, in discutiile anterioare de aici de pe forum (cred ca) s-a vorbit destul despre undele multiple sau submultiple (cu 2) ale razei Pamantului si despre piciorul de 304,8 mm si el un termen al progresiei geometrice de ratie 2, pornita de la raza terestra. Sau despre lungimile de unda ale undelor aflate in faza cu frecventa atomului de hidrogen...

Interesant,foarte interesant cele ce ai spus ,,mm'':
L=c/v cum c=300.000 km/s
v=1.180*10^7 Hz rezulta L(lungimea de unda )=2,54 cm !
Intr-adevar s-ar parea ca aceasta unitate de masura nu a fost aleasa intamplator de englezi!
Dar,dar.... sistemul metric :
1cm,1m,1 km etc este dat de simbolistica lui 1 care face parte din sistemul binar 0,1 aflat la baza universului!

Unitatile de masura ca; tolul, cotul, piciorul, si altele au fost alese dupa anumite parti ale corpului omenesc, iar la vremea aceia nimeni nu stia nimic despre viteza luminii sau frecventa acesteia. Toate unitatile de masura sunt definite conventional. Niciodata metrul sau parsecul nu se vor regasi la civilizatii extraterestre, pentru ca ei vor avea unitatile lor de masura, cu simbolistica lor.

Nu lua lucrurile aparente Virgil.
Este vorba de simbolistica aici ,nu de unitatea de masura
luata intrisec.
Deci nu conteaza ce lungime va avea ,,metrul'' lor sau ,,inch-ul'' lor.
Problema este daca se va pleca de la 1 sau de la 2.54...
intelegi?
Oricum totul este relativ...Importanta este rezonanta...

Cred ca viitorul sistem de masurare va avea ca etalon pentru lungimi radiatia de fond.
""Radiația cosmică de fond este o formă de radiație electromagnetică care se găsește peste tot în Univers. Are temperatura de 2,725 K și frecvența de 160,4 GHz ce corespunde unei lungimi de undă de 1,9 mm,""
Aceasta este comuna pentru toate civilizatiile din univers.

Asa da, nu m-am gandit.
Nu stiu daca radiatia de fond va corespunde la 1.9 mm si
pentru ei dar in orice caz acest lucru este comun pentru toata lumea
din acest univers.
O alta unitate de masura ar putea fi si lungimea corespunzatoare
frecventa radiatiei electromagnetice a Hidrogeniului -cel mai raspandit element din Univers .
Adica ce au luat englezii in exemplul de mai sus .

O alta unitate de masura ar putea fi si frecventa radiatiei electromagnetice a Hidrogeniului -cel mai raspandit element din Univers .

Aceasta ar putea deveni etalon pentru timp, precum ceasurile atomice de azi.

In alta ordine de idei prezint alaturat o legatura intre dimensiunile corpurilor ceresti si parametrii lor;