O altă perspectivă a relativității

Rezumarea primului mesaj :

Deschid acest subiect în care mi-aș dori, în principal, o discuție doar cu "Virgil".
Ceilalți par să fie dirijati prioritar fie de puncte de vedere care țin de orgoliu și de imagine, în funcție de cum le-am vorbit într-un subiect sau altul, fie care țin de convingeri personale puternice, motiv pentru care nu pot fi imparțiali în analiza obiectivă a subiectului.

Așadar, Virgile, uite o altă perspectivă logică a relativității.

Și să începem, analizând din aproape în aproape, cu fundamentul ei, experimentul MM, pentru că plecând efectiv de aici, începe să apară o problemă de logică în abordarea experimentului și inclusiv a relativității.

Virgile, să începem mai întâi cu stabilirea logicii prin care un eveniment sau un fenomen trebuie interpretat.

Dacă eu sunt in laborator pot interpreta și analiza fenomenul pe care încerc să îl evidențiez ca și cum el ar fi privit din afara laboratorului?

Știți ce mi se mai pare ciudat în relativitatea generală?
Faptul că curbura spațiului depinde de masă, nu de volumul masei.
Iar asta înseamnă că într-o masă mai mare concentrată într-un volum mai mic, curbura spațiului este mai... curbă, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Adică, dacă considerăm masa concentrată într-o sferă, poate această masă să curbeze spațiul mai mult decât reprezentarea geometrică analogică unor cercuri concentrice, din aproape în aproape?
Bine, tensorul energie impuls are altă treabă și importanță, dar nu există o limită de curbură a spațiului dependentă și de volumul pe care îl ocupă masa în spațiu?

Spre exemplu, într-un același volum sferic de x kilometri în locuri diferite în spațiu ar fi mase diferite, asta înseamnă că în jurul volumului cu masă mai mare spațiul este curbat mai "tare" ?
Asta vis-a-vis de faptul că se spune că, de exemplu, Luna se mișcă în linie dreaptă într-un spațiu curbat de masa Pământului.
Dacă masa Pământului ar fi concentrată într-o sferă de x ori mai mică, Luna ar orbita pe aceeași traiectorie ca și în prezent, adică la aceeași distanță față de centrul masei?

curiosul a scris:Știți ce mi se mai pare ciudat în relativitatea generală?
Faptul că curbura spațiului depinde de masă, nu de volumul masei.
Iar asta înseamnă că într-o masă mai mare concentrată într-un volum mai mic, curbura spațiului este mai... curbă, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Adică, dacă considerăm masa concentrată într-o sferă, poate această masă să curbeze spațiul mai mult decât reprezentarea geometrică analogică unor cercuri concentrice, din aproape în aproape?
Bine, tensorul energie impuls are altă treabă și importanță, dar nu există o limită de curbură a spațiului dependentă și de volumul pe care îl ocupă masa în spațiu?

Spre exemplu, într-un același volum sferic de x kilometri în locuri diferite în spațiu ar fi mase diferite, asta înseamnă că în jurul volumului cu masă mai mare spațiul este curbat mai "tare" ?
Asta vis-a-vis de faptul că se spune că, de exemplu, Luna se mișcă în linie dreaptă într-un spațiu curbat de masa Pământului.
Dacă masa Pământului ar fi concentrată într-o sferă de x ori mai mică, Luna ar orbita pe aceeași traiectorie ca și în prezent, adică la aceeași distanță față de centrul masei?

Curbura spatiului trebuie interpretata ca o curbura a campului gravitational care are simetrie sferica si gradient de scadere a intensitatii acestuia cu patratul distantei  fata de centrul campului. Spatiul fiind confundat cu campul. De fapt curbura spatiului ar determina aparitia unei forte de indepartare a maselor fata de centrul de curbura. De exemplu rotirea unei greutati legata cu o sfoara, face ca sa se nasca o forta centrifuga ce indeparteaza greutatea de centrul de rotatie. Acest experiment este echivalent cu a tine greutatea in repaus si sa invartim tot spatiul in jurul punctului din capatul sforii. In aceasta situatie spatiul din jur are deveni curb datorita rotatiei. Deci nu exista o curbura a spatiului ci este vorba de o curbura a campului asa cum este firesc, in timp ce rotirea in spatiul liniar determina aparitia fortei centrifuge asupra corpurilor in rotatie.

virgil a scris:. . . . .
Curbura spatiului trebuie interpretata ca o curbura a campului gravitational care are simetrie sferica si gradient de scadere a intensitatii acestuia cu patratul distantei  fata de centrul campului. Spatiul fiind confundat cu campul. De fapt curbura spatiului ar determina aparitia unei forte de indepartare a maselor fata de centrul de curbura. De exemplu rotirea unei greutati legata cu o sfoara, face ca sa se nasca o forta centrifuga ce indeparteaza greutatea de centrul de rotatie. Acest experiment este echivalent cu a tine greutatea in repaus si sa invartim tot spatiul in jurul punctului din capatul sforii. In aceasta situatie spatiul din jur are deveni curb datorita rotatiei. Deci nu exista o curbura a spatiului ci este vorba de o curbura a campului asa cum este firesc, in timp ce rotirea in spatiul liniar determina aparitia fortei centrifuge asupra corpurilor in rotatie.

Daca fiecare suporter interpreteaza el si explica opera
lui A. E, ce mai ramane conform celei originale ?
A fost acceptat ca TRG este o opera colectiva ?
Exista pe undeva documentul original publicat de autor ?
Cati il vor fi citit pe acela si il sustin asa cum este ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Curbura spatiului trebuie interpretata ca o curbura a campului gravitational care are simetrie sferica si gradient de scadere a intensitatii acestuia cu patratul distantei  fata de centrul campului. Spatiul fiind confundat cu campul. De fapt curbura spatiului ar determina aparitia unei forte de indepartare a maselor fata de centrul de curbura. De exemplu rotirea unei greutati legata cu o sfoara, face ca sa se nasca o forta centrifuga ce indeparteaza greutatea de centrul de rotatie. Acest experiment este echivalent cu a tine greutatea in repaus si sa invartim tot spatiul in jurul punctului din capatul sforii. In aceasta situatie spatiul din jur are deveni curb datorita rotatiei. Deci nu exista o curbura a spatiului ci este vorba de o curbura a campului asa cum este firesc, in timp ce rotirea in spatiul liniar determina aparitia fortei centrifuge asupra corpurilor in rotatie.

Daca fiecare suporter interpreteaza el si explica opera
lui A. E, ce mai ramane conform celei originale ?
A fost acceptat ca TRG este o opera colectiva ?
Exista pe undeva documentul original publicat de autor ?
Cati il vor fi citit pe acela si il sustin asa cum este ?

Acesta este punctul meu de vedere, si cred ca Einstein asa ar fi trebuit sa explice curbura spatiului, si nu ca o plasa care se deformeaza tot sub actiunea gravitatiei datorita greutatii corpului. El explica gravitatia folosind tot gravitatia.