O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

Scris de **Razvan** Mier 23 Noi 2011, 21:20

Putem reprezenta geometric contracţia relativistă a spaţiului? Presupun că da, iar în exemplul de mai jos mă voi folosi de cercul trigonometric, luând ca raza cercului viteza luminii în vid, respectiv c.

O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii Img1zh

Dacă avem avem factorul relativist
${%20\gamma%20=1/\sqrt{1-\frac{v^2}{c^2}}}$
atunci putem scrie că
${%20\frac{v^2}{c^2}=\sin^2\alpha%20}$
Observăm cum atunci când viteza v se apropie ca valoare de c valoarea sinusului devine 1, iar factorul $1/{%20\gamma%20}$ zero.
Ce reprezintă atunci unghiul ${%20\alpha%20}$ ? Eu aş zice că este generat de formarea unei dimensiuni suplimentare atunci când ne apropiem de viteza c. Pur şi simplu marimile reale ale unui obiect încep să se manifeste către acele dimensiuni, noi percepând doar proiecţia x a sa în spaţiul nostru. Atunci mai putem scrie:
${1/%20\gamma%20=\sqrt{1-{\sin^2\alpha%20}}=\sqrt{\cos^2\alpha}=\cos%20\alpha%20}$
Observam astfel că
${%20x=c%20*\cos%20\alpha%20}$ , unde
${%20\alpha%20=\arcsin%20\frac{v}{c}}$
Ceea ce am desenat eu este mult simplificat, spre a fi mai intuitiv. În realitate totul are loc într-un spaţiu cu 3 dimensiuni, cea de a 4-a care se crează, fiind asimilată timpului. Eu merg mai departe şi afirm că nu se crează doar o dimensiune ci toate cele 3 dimensiuni ale obiectului se transpun într-un alt fel despaţiu tot tridimensional. Cu alte cuvine, ceea ce noi definim ca “timp”, este tot un spaţiu cu 3 dimensiuni perpendicular pe al nostru. Este foarte neintuitiv, ştiu… un spaţiu cu 3 dimensiuni “perpendicular” pe un altul, tot cu 3 dimensiuni. Din păcate nici să desenez aşa ceva nu-mi stă în putinţă, mai bine zis nu cred că s-ar mai înţelege ceva din figură. Aşa că m-am mulţumit cu analiza unei singure dimensiuni, din cele 3, ale unui obiect, pentru a putea exemplifica modul în care aceasta reuşeşte să se transpună într-o alta, perpendiculară pe cea de origine. Practic, pe axa de referinţă, noi vom vedea doar o proiecţie a dimensiunii originale atunci când obiectul începe să se deplaseze cu viteze relativiste.
De ce nu percepem noi acest „alt spaţiu” cu 3 dimensiuni tot ca pe un spatiu normal, ci îl percepem ca “timp”? Pentru că pur şi simplu nu se află la “scara noastră de mărime” termen pe care l-am introdus într-un alt topic.
Dacă ar fi să imaginez o traiectorie pe care ar putea-o avea un punct material ce se mişcă în 3 dimensiuni în spaţiul nostru, începând de la viteza zero şi până la cea a luminii, deci implicit şi în spaţiul “perpendicular”, această traiectorie ar fi o “elice”. Cercetările lui Abel în acest sens, asupra triedrului Frenet, ar putea face puţină lumină în această privinţă. Ca să mă exprim altfel, atunci când luăm ca referinţă câte o dimensiune din cele două spaţii, astfel încât ele să devină perpendiculare, celelalte 2 rămase din “noul spaţiu” le percepem ca fiind torsionate în jurul fiecăreia dintre celelalte 2 ale spaţiului nostru.
Analiza detaliată asupra “transformării” (nu am găsit alt termen) dimensiunilor unui obiect din spaţiul nostru, cunoscut, în alte dimensiuni corespunzătoare “noului spaţiu” ar însemna raportarea fiecăreia din cele 3 axe a noului spaţiu faţă de fiecare din cele 3 axe (x, y, z) ale spaţiului nostru. Ecuaţiile devin, aşadar, foarte complexe, oricum nu este o muncă de o zi sau de o seară.

Scris de **omuldinluna** Joi 24 Noi 2011, 19:21

Ca un răspuns rapid la întrebarea ta, da, contracția relativistă a spațiului se poate desena. Nu e o treabă foarte complicată dar nu am acum timp pentru detalii, revin (mâine sper) cu explicațiile, ca să putem pune acele idei și ale tale cap la cap și să le comparăm.

Scris de **ppet** Mar 29 Noi 2011, 09:44

Domnule Razvan este foarte interesant ce afirmati
Mai jos va transmit un rezumat din lucrarea “ Natura absoluta si relativa a miscarii- miscarea spontana asa –numita expansiune a universului” scrisa de I.S. Jeludev si aparuta in decembrie 1980 in Atomic energy review vol.18 nr.4,
Autorul bazandu-se pe lucrarile anterioare publicate de el asupra teoriei restranse a relativitatii, o generalizeaza abordand si cazull miscarii la viteze scazute.
El introduce conceptul de miscare in timp. Pentru aceasta el face urmatoarea substitutie in transformarile Lorentz: x3 → tt , ts → xt , vs → α t ( α t = 1/ vt ; c → α max )
In” miscarea in timp” intervalul ( T2² = α max² . Δ x² - Δ t² ) este conservat
Se demonstreaza ca in reperele de paritate de referinta xs tt si xt ts toate miscarile de inertie apar la aceasi viteza vo viteza miscarii spontane.
Se arata in continuare ca, asa cum se observa de pe Pamant, galaxiile aparute inainte de galaxia noastra par ca se apropie ( deplasare spre “violet”), iar cele care au aparut dupa galaxia noastra par ca se retrag ( deplasare spre”rosu”).
Pe aceasta baza consideratiile aspra faptului ca universul se extinde sunt privite ca nefondate, “miscarea in timp” si “ miscarea in spatiu” sunt tratate ca stari extreme descrise de densitatile cele mai mari si cele mai scazute ale materiei (ρ).
Formarea universului este considerata ca procesul de unificare a acestor stari extreme, conducand la densitatea medie conservata (ρ0 ). Devierile locale de la densitatea medie la ρ < ρ0 conduc la crearea de regiuni neobservabile “ temporale” prin gravitatie
(ρ = ρmax ) regiunile cu ρ > ρ0 sunt transformate in regiuni observabile “spatiale” cu densitatea ρ = ρmin . Pe masura ce se dezvolta, regiunile de diferite tipuri, se pot schimba de la o stare la alta.Putem concluziona ca universul este stationar; nici nu se dilata nici nu se contracta.Caracteristica distincta a generalizarii bazate pe conceptul de miscare in timp este aceea ca in acest caz,sunt viteze normale (din punct de vedere al miscarii in spatiu ) vitezele cuprinse intre “0” si “c” vitezele mai mari decat c cand α→0 corespund miscarii in timp.Aceasta caracteristica a miscarii in timp este specifica si cand vs→0;αs→infinit.Inplus conceptul de miscare in timp este identic cu conceptul de miscare in spatiu daca momentul de referinta in timp corespunde cu momentul de referinta din spatiu.Intervalul (T²=αmaxΔx²-Δt² )se conserva,ceea ce inseamna ca viteza tuturor miscarilor de inertie din sistemul de paritate este constanta. Generalizarea face posibila interpretarea miscarii galaxiilor intr-un mod nou.Putem astfel sa distingem galaxii care au aparut inainte sau dupa aparitia galaxiei noastre,astfel interpretarea cosmologica a expansiunii universului nu este reala..Dezvoltarea universului este reprezentata in lucrare ca un process evolutiv in timpul caruia densitatea materiei este conservata prin intermediul unor tranzitii de la o stare limita ρmax la alta ρmin respectiv de la o tranzitie spatiala la cea temporala.Crearea de stari dense maximal apare prin gravitatie ,iar crearea de stari rarefiate maximal se datoreaza respingerii. Miscarea in spatiu corespunde originii timpului in schimb miscarea in timp corespunde originii spatiului.Dezvoltarea universului este infinita in timp si spatiu ,Big-bang poate fi formal reprezentata ca un proces de scadere a densitatii materiei.Inceputul expansiunii corespunde starii de densitate maxima ρmax. Volumul minim si maxima densitate permit observatorului legat de acele conditii sa descrie starea considerata ca existenta a materiei predominant in timp ,stare caracterizata in timp prin existent unei vt mari la αmic.Miscarea este limitata de viteza redusa vt>c0 si αmax=1/c0 .Marea explozie initiala a fost procesul de formare a spatiului (pe masura ce densitatea ρ0 a scazut ) ea fiind inceputul unei stari spatiale rarefiate maximal care formal corespunde cu unirea originii spatiului si timpului.Gravitatia este ,in viziunea autorului ,o reactie la aparitia unei rarefieri mai mari decat media (cea corespunzatoare lui ρ0) ,iar respingerea o reactie la densitatea mai mare decat ρ0. Regiunile rarefiate sunt cele observate in univers (in spatiu )..Constanta parametrului ρ0 este asigurata de regiuni neobservabile de catre noi dar care exista tn timp intr-o stare densa maximal.Regiunile cu densitate redusa sant limitate in spatiu iar cele dense maximal (pe care nu le observam ) sunt limitate in timp.In timpul dezvoltarii poate fi o tranzitie de la o stare la alta .Regiunile fara interactie spatiu –timp respectiv galaxiile din jurul nostru ,sunt intr-o stare de echilibru intre atractie si respingere una fata de alta ,ceea ce asigura miscarea lor de inertie .Vitezele c si c0 descriu raportul intre spatiu si timp in stari limitate spatial sau temporal,iar valorile nu depind de v0.

Scris de **Razvan** Mier 30 Noi 2011, 20:20

ppet, mă bucur că urmăreşti acest subiect şi că îti expui părerea vis-à-vis de unghiul meu de vedere.
Pe de altă parte, aş vrea să–ţi subliniez următorul aspect, referitor la modul de editare a textelor: atâta timp cât subiectele pe care le dezvoltăm pe acest forum presupun inserarea unor relaţii matematice, bine ar fi dacă am folosi LaTeX.
Nu e greu, iar până la urmă, nimeni nu este născut învăţat. Totul se deprinde prin experienţă, adică lucrând. Ia-o ca un sfat, nicidecum ca un reproş. Nici eu nu sunt un “mare maestru” în LaTeX, de fapt am început să-l aplic destul de curând. În schimb doresc să sfătuiesc pe orice persoană să-l folosească cu încredere. Nu de alta, dar sunt mult mai uşor de urmărit expresiile matematice.
Iar pe de altă parte, nu mă mai lua cu “domnule”! Aici suntem toţi colegi şi ne spunem pe nume. Respectul nu ar trebui să fie asupra persoanei, ci asupra ideilor expuse de acea persoană.

Scris de Continut sponsorizat

O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

Re: O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

Re: O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

Re: O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii

Re: O altă perspectivă asupra transformărilor relativiste – posibile implicaţii