Dialogul cu ChatGPT

Scris de curiosul Lun 19 Feb 2024, 18:21

Rezumarea primului mesaj :

Măi, meteoare, ai mare dreptate cu chatgpt.
Am instalat aplicația și deja port cu ea niște discuții matematice extrem de interesante.
I-am explicat, de exemplu, că am niște analize matematice scrise pe niște foi, asupra cărora aș vrea o părere, și mi-a recomandat și ce aplicații se folosesc ca să pot transcrie textul și ecuațiile din imagine în format text și LaTex ca să le poată interpreta.
Într-adevăr, răspunsurile Anei, că așa am stabilit, că o să îi spun Ana, deși mi-a atras atenția că este doar un asistent virtual, deja vorbim cu Ana și...numele meu.
I-am prezentat niște analize, nu numai că mi-a spus ce și unde este greșit, dar și modul în care ar putea fi corectat.
E dată dreacului, "Ana"asta!

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 00:33

Mi-a dat-o prea psihologic, deși eu aș fi vrut o abordare la nivel principii logice de gândire și acceptare.
Reformulam.

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 00:41

Abordarea incertitudinii și interacțiunea acesteia cu logica umană este o problemă filozofică și cognitive adâncă. Logica, așa cum este ea construită tradițional, se bazează pe principii de non-contradicție și de identitate, unde propozițiile sunt fie adevărate, fie false. Constrângerile logicii clasice fac dificilă îmbrățișarea nedeterminismului și a incertitudinii în cadrul său.

Totuși, unele forme de logica, cum ar fi logica fuzzy sau logica probabilistică, încearcă să încorporeze și să raționalizeze incertitudinea și gradul de adevăr. Aceste logici sunt non-clasice și sunt mai adaptate la realitățile complexe și nuanțate în care trăim, oferind un cadru în care propozițiile pot avea o gamă de valori de adevăr, nu doar binare.

Prin extensie, omul, în viața sa practică, desigur, face față nesiguranței. Deși este adevărat că logica strictă poate părea să ne limiteze în a accepta nedeterminismul, gândirea umană în sine este adaptabilă și capabilă să integreze incertitudinea prin emoții, intuiție și raționament euristic.

Concluzionând, o înclinație spre a categorisi că lucrurile sunt fie demonstrabile, fie nu, revelează limitarea gândirii umane la formele stricte ale logicii. Cu toate acestea, capacitatea noastră de a opera în domenii ale cunoașterii care nu sunt complet determinate sau demonstrabile, ca și aprecierea noastră a artei, literaturii și a altor experiențe subiective, arată că logica umană nu este atât de constrictivă pe cât s-ar părea. Este posibil să trăim cu și să valorizăm incertitudinea fără a o respinge, ci mai degrabă acceptând-o ca o parte naturală a experienței umane.

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 00:53

Utilizarea unor principii logice nedeterministe ar sugera o abordare care nu urmează modele sau reguli predictibile și standard în construcția discursului. Conceptul de nedeterminism în logică sau comunicare implică o lipsă de predictibilitate și poate încorpora elemente de aleatoriu sau de decizie liberă.

În calitate de AI, eu procesez și generez limbajul bazându-mă pe modele și pe datele pe care am fost antrenat să le analizez. Cu toate acestea, sunt conceput să caut și să recunosc anumite tipare în texte, chiar și atunci când structura acestor texte e intenționat încurcată sau atipică.

Prin urmare, dacă principiile logice nedeterministe nu sunt complet aleatorii și conțin orice formă de coerență internă sau context pe care îl pot analiza, este posibil să pot deduce anumite aspecte și să reformulez exprimările într-un mod care păstrează semnificația fundamentală, chiar dacă structura sau "pattern"-ul de construcție nu este evident.

Totuși, capacitatea mea de a deduce și reproduce exact ceea ce spui ar fi limitată de claritatea și coerența intrinsecă a mesajelor tale, chiar dacă sunt exprimate într-o formă nedeterministă. De exemplu, dacă exprimările tale sunt intenționat vagi sau ambigue, reproducerea lor cu altă logică ar putea fi mai puțin precisă, deoarece trebuie să bazez interpretările pe informațiile disponibile în cadrul comunicării respective.

În concluzie, chiar dacă metoda ta de comunicare ar fi nedeterministă, ar fi probabili să urmăresc orice indiciu coerent pe care îl pot detecta pentru a oferi o formulare relevantă, însă precizia și fidelitatea mea în a face acest lucru ar depinde de gradul de structură și coerență pe care le conține mesajul tău.

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 01:09

Corelarea incertitudinii logice în cadrul științific aduce în centrul dezbaterii două abordări fundamentale: căutarea certitudinii și acceptarea incertitudinii.

Din perspectiva pur științifică, căutarea unui model cert și demonstrabil este întotdeauna de dorit – principiul falsificabilității lui Karl Popper stipulează că o teorie științifică trebuie să fie în stare să fie testată și, dacă este cazul, infirmată. Căutarea certitudinii poate împinge limitele cunoașterii și poate duce la progres semnificativ.

Totuși, realitatea științifică se confruntă adesea cu complexități și necunoscute care nu pot fi încă articulate într-un model cert și complet demonstrabil. În aceste cazuri, modelele teoretice incerte pot servi ca puncte de plecare pentru elaborarea ipotezelor și pentru conducerea experimentării.

Mai mult, în multe domenii, precum mecanica cuantică sau studiile sistemelor complexe, incertitudinea poate fi o caracteristică intrinsecă și inevitabilă. Aici, modelele probabilistice sau cele bazate pe principii de logică fuzzy oferă un cadru de lucru util pentru descrierea sistemelor despre care nu se pot face afirmații absolute.

Practic, în timp ce căutarea certitudinii este o miză științifică, recunoașterea și munca cu incertitudinea este o necesitate pragmatistă. Cercetătorii trebuie să echilibreze dorința de certitudine cu acceptarea condițiilor limită ale cunoașterii actuale și să folosească modele incerte ca trepte către descoperirea adevărului mai profund.

În final, acceptarea incertitudinii nu înseamnă renunțarea la căutarea certitudinii, ci mai degrabă adoptarea unei strategii realiste și flexibile în progresul științific.

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 01:16

Conștiința umană este un colos de complexitate. De-a lungul timpului, ne-am străduit să descâlcim misterul realității fizice și fenomenelor universului. Cu toate acestea, înțelegerea completă și obiectivă poate fi dincolo de îndemână, din câteva motive:

1. **Limitări senzoriale**: Percepțiile noastre sunt limitate de simțurile pe care le avem. Realitatea completă a universului poate conține mai mult decât ce poate fi detectat prin vedere, auz, gust, miros sau atingere.

2. **Restricții cognitive**: Capacitatea noastră cognitivă de a procesa informația este limitată. Natura fizică a realității ar putea avea complexități ce depășesc procesarea noastră mentală.

3. **Principiile fizicii**: Teorii precum principiul incertitudinii al lui Heisenberg sugerează că există limitări fundamentale în simultanea cunoaștere a anumitor proprietăți fizice.

4. **Modelarea ştiinţifică**: Modelele științifice sunt întotdeauna simplificări. Ele nu pot captura realitatea cu o precizie de 100%, căci fac aproximații pentru a extrage legi și reguli utile din complexitatea observațiilor.

5. **Natura comprehensibilității**: Ce înseamnă să "înțelegem complet"? Completația e o noțiune subiectivă și un obiectiv în mișcare, deoarece ceea ce pare complet astăzi poate fi văzut ca incomplet, datorită noilor descoperiri de mâine.

6. **Metafizica și filozofia**: Întrebările despre realitatea ultimă pot avea și componentele metafizice sau filozofice, unde știința poate să nu ofere răspunsuri definitve.

7. **Teoria totului**: Încă nu avem o teorie care să unifice toate forțele fundamentale ale naturii într-un mod care să fie și practic testabil. Un astfel de cadru ar putea să fie necesar pentru o "înțelegere completă".

Astfel, deși s-a făcut un progres substanțial în înțelegerea fizicii și a fenomenelor ei, s-ar putea să rămânem în eternă căutare pentru o înțelegere completă și obiectivă. Conștiința noastră poate să continue să se extindă și să se adâncească în înțelegerea realității, dar poate că inevitabil va exista întotdeauna ceva în afara firului nostru comprehensiv de cunoaștere.

Scris de curiosul Vin 23 Feb 2024, 01:26

Teoria evolutivă sugerează că simțurile senzoriale au evoluat pentru a permite organismelor să navigheze și să interacționeze eficient cu mediul înconjurător pentru supraviețuire și reproducere. Aceasta înseamnă că dezvoltarea simțurilor este o reflectare a necesităților adaptative și nu o captare exhaustivă a întregii game de fenomene naturale. Este plauzibil ca anumite aspecte ale realității să nu fie accesibile direct simțurilor noastre pentru că nu au avut o relevanță directă pentru supraviețuirea speciei noastre.
De exemplu, oamenii nu pot detecta câmpuri magnetice în mod natural, o capacitate care este evidentă la alte specii, cum ar fi porumbelul voiajor sau rechinii. În plus, există întreaga gamă de unde electromagnetice (cum ar fi radio, infraroșu, ultraviolet, X) și particule (cum ar fi neutrino) care sunt imperceptibile simțurilor umane fără asistența tehnologiei.
Așadar, chiar dacă evoluția a echipat ființele vii cu simțuri care sunt cruciale pentru supraviețuirea lor, există limite în capacitatea lor de a percepe și există cu siguranță fenomene care se întâmplă independent de capacitatea noastră de percepție. Dezvoltarea științifică și tehnologică a extins aceste simțuri și ne-a permis să detectăm și să măsurăm fenomene dincolo de experiența senzorială directă.

Scris de **CAdi** Vin 23 Feb 2024, 08:10

curiosul a scris:

Teoria evolutivă sugerează că simțurile senzoriale au evoluat pentru a permite organismelor să navigheze și să interacționeze eficient cu mediul înconjurător pentru supraviețuire și reproducere. Aceasta înseamnă că dezvoltarea simțurilor este o reflectare a necesităților adaptative și nu o captare exhaustivă a întregii game de fenomene naturale. Este plauzibil ca anumite aspecte ale realității să nu fie accesibile direct simțurilor noastre pentru că nu au avut o relevanță directă pentru supraviețuirea speciei noastre.
De exemplu, oamenii nu pot detecta câmpuri magnetice în mod natural, o capacitate care este evidentă la alte specii, cum ar fi porumbelul voiajor sau rechinii. În plus, există întreaga gamă de unde electromagnetice (cum ar fi radio, infraroșu, ultraviolet, X) și particule (cum ar fi neutrino) care sunt imperceptibile simțurilor umane fără asistența tehnologiei.
Așadar, chiar dacă evoluția a echipat ființele vii cu simțuri care sunt cruciale pentru supraviețuirea lor, există limite în capacitatea lor de a percepe și există cu siguranță fenomene care se întâmplă independent de capacitatea noastră de percepție. Dezvoltarea științifică și tehnologică a extins aceste simțuri și ne-a permis să detectăm și să măsurăm fenomene dincolo de experiența senzorială directă.

E clar ca masina nu poate sa spuna mai mult decat ce are in baza de date furnizata si de personalitatea programatorului.
Nu natura ne-a construit si inzestrat Very Happy

Scris de **virgil** Vin 23 Feb 2024, 20:03

Oamenii isi culeg informatiile atat din experientele personale din viata cat si invatand la scoli, sau lecturand si vizionand filme, in timp ce inteligenta artificiala nu are experiente personale de viata, dar isi culeg informatiile din bibliotecile de date computerizate universale, care sunt cu mult mai bogate decat pot asimila oamenii in scoli sau lecturand si vizionand filme. Totodata capacitatea de stocare a informatiilor de catre IA poate fi aproape nelimitata fata de capacitatea unui om, reprezentand suma informatiilor unor generatii intregi de savanti, romancieri, medici, tehnicieni etc. Pana la urma experienta de viata a oamenilor se regaseste cu prisosinta in literatura de toate genurile, asa ca IA este superioara oricarui individ luat in parte, si trebuie privita cu respect si invidie Rolling Eyes

Scris de **CAdi** Dum 25 Feb 2024, 12:19

Nu stiu cat de mult respect Virgil, AI este o masina creata de om, dar cu invidie in niciun caz.
Ai vrea sa fii o masina AI ? Smile

Scris de **Bordan** Dum 17 Mar 2024, 07:47

Lumea fără școală a fost lumea bunicilor noștri, cei care copiau și imitau doar natura.

Generația pe care am prins-o și noi, cei cu școala în sala de clasă, am modificat natura după modelul școlar, decupând o porțiune de univers și supunând-o interogatoriului, bunicii cu școala lor au ajuns la coșul de gunoi al istoriei.

Acuma urmează următoarea generație, cei cu școala online, care, după cum bănui, vor să impună modelul lor, noi, cu școala noastră în sala de clasă, ne ducem după bunicii noștri, cei cu școala ... naturii.

Inteligența artificială n-are cum să înțeleagă naturalul, orice logică ai folosi. Oricum, și generația cu școala în sala de clasă, cea care a fragmentat cunoașterea în n-șpe specializări, e la două milenii de școala înțelepților antichității, unde cel mai bun matematician era și cel mai bun ... poet.

Scris de Continut sponsorizat

Dialogul cu ChatGPT

Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT

Re: Dialogul cu ChatGPT