Despre energia potenţială gravitaţională

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Atentie la "Free Energy"”]


gafiteanu,campul gravitational poate genera doar o forta...
Energia,in acceptul meu e sinonima cu lucru mecanic si definitia lucrului mecanic elementar e forta inmultita cu deplasarea. L=Fxd

Razvfan,raza Pamantului e 6378 Km;calculeaza cu ecuatia ta Ep pentru un corp de masa 1Kg,aflat la 100 m inaltime fata de suprafata Pamantului.Daca o sa ai valoarea apropiata de 980 kj,e bine...,altfel da cu ecuatia la gunoi.

Ma gandeam asa intro doara, daca nu cumva conteaza si masa pe care o are Luna. M2=masa celui de al doilea corp.
Poate conteaza atat asupra vitezei finale de impact cat si a energiei degajate.
In univers exista corpuri colosale. Masa lor este de zeci de ori sau sute sau mii de ori masa soarelui nostru. Oare acestea se atrag si se ciocnesc ?
http://en.wikipedia.org/wiki/Betelgeuse
http://en.wikipedia.org/wiki/Antares

Cu toate ca in Galaxie avem atatea sute de miliarde ce stele si planete, extrem de rar acestea se atrag si se ciocnesc. Mai degraba cometele, asteroizii si meteoritii sufera de atractii.
Astronomia si astrofizica demonstreaza practic, ca daca intre doua mari corpuri care cica "se atrag", se interpune un al treilea mare corp, atunci scade forta de atractie dintre primele doua corpuri.
Cazul eclipselor si al mareelor ne este la indemana. Cand este eclipsa, mareele devin mai mici.
Alinierea planetelor face in realitate o ecranare gravifica.
Teoretic nu s-a putut inca explica acest ciudat fenomen, contrar stiintelor oficiale.
Poate Maiistrul WoodyCAD a gasit raspunsul in "Teoria Unificarii".

Problema celor 3 corpuri devine mai inteligibila daca iti imaginezi deformarea spatiului ca o patura elastica pe care stau cele 3 corpuri. Se vede clar cum palniile create de cele 3 corpuri "interfereaza" si este modificata interactiunea primelor doua.

Razvan,daca ecuatia ta e corecta,te felicit! O gasesc totusi,complicata.Gandeste ca ar putea fi instrument de lucru pe masa unui elev...,poate gasim ceva unde sa utilizam cat mai putine date (fara raza Pamantului,constanta gravitationala...)

Razvan,ca sa-mi faci hatârul,ai utilizat o ecuatie pe care n-ai redat-o.Din cate-mi dau seama suna cam asa:



m=masa corpului;k=constanta gravitationala;M=masa Pamantului;R=raza Pamantului;r=R+h;h=imaltimea la care se afla corpul fata de suprafata Pamantului.
Aceasta ecuatie am regasit-o si in "Elemente fundamentale de fizica" de Gh.Cristea,pag.228.


" Scris de george la data de Lun 07 Noi 2011, 18:07

Referitor la Ep in camp gravitational variabil;o formula care se apeopie de adevar...



g0=gravitatia in punctul de referinta,
g1=gravitatia la h inaltime."

Acum,intaresc afirmatia si spun ca aceasta ecuatie e probata de cea de mai sus.Mai mult:



Avem o ecuatie simpla,usor de aplicat;ramane doar sa fie recunoscuta.

Razvan a scris: e suficient pentru elevi să ştie că energia potenţială gravitaţională este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a ridica un corp la înălţimea h.

Sa zicem ca trebuie sa urcam pe o scara de peste 200 metri cu un rucsac de 50 kg. Una este sa urcam cu o viteza optima constanta si fara pauza, daca avem conditie fizica. Alta este sa facem pauze multe si dese, dar sa nu dam jos rucsacul din spinare. O forta actioneaza permanent asupra noastra si a rucsacului, chiar daca nu ne deplasam, iar noi nadusim cu cat trebuie sa-l tinem mai mult in spinare. Deci consumam o energie si cand stam, proportionala cu timpul.
"Ceva e putred in Danemarka", vorba lui Hamlet. Dar si in fizica, vorba lui Dan Preda.
NU EXISTA ENERGIE POTENTIALA GRAVIFICA. Nimic nu se incordeaza cu inaltimea, din contra, se destinde. Cheltuim energie si cand stam, si cand urcam sau coboram. Si asta se transforma imediat in caldura, orice elev stie, nu si profesorii de fizica.

Tot ce exista scris despre EPG in camp G variabil e incorect,atat cat am gasit eu.
Daca trasam un grafic in care sa vizualizam variatia G functie de h,sub curba descrisa de G pana in punctul h,vom avea o arie (A).Valoarea acestei arii imultita cu masa corpului (m) ne da valoarea EPG.Ca sa aflam aria,integram...Ca sa integram,trebuie sa definim G(h).Se baga cineva?

Citat din Razvan:"În schimb, consumul de energie în raport cu timpul se cheamă Putere şi se măsoară în waţi."
Sa analizam un caz ciudat: un om sta pe loc in picioare cel putin doua ore si are in spinare un rucsac cu 50 kg. Cum definim in viziunea lui Razvan puterea si energia consumata ?
Sa analizam in doua cazuri diferite.
1-Intai un om firav de vreo 50 kg, nu prea fortos, deci o juma de om putere.
2-Apoi unul specializat in carat greutati, deci un om putere (ca un cal putere sau un bou).
Nici unul nu executa vreun lucru mecanic sau intelectual. Dar amandoi se resimt, dar mult mai mult cel mai firav, care va transpira din greu si va degaja in exterior o mult mai mare caldura=energie. Cum este posibil ?
Nicaieri in vreo carte de fizica nu veti gasi tratata o astfel de problema, aparent fara rezolvare.
Cu toate ca am mai atras atentia in cateva din posturile mele anterioare asupra acestui aspect ciudat, nici un mare fizician roman de pe aici nu s-a sesizat si nu a gasit o explicatie. Sau a gasit ca problema este minora fata de marea lui valoare si nu merita timpul irosit.
Iese caldura din oamenii supusi la o presiune fizica (sa nu mai vorbim de cea intelectuala !), dar in mod diferit, depinde de persoana. Nimeni nu ramane rece, daca e viu.
Se transforma oare diferit si perpetuu energia potentiala gravifica in caldura ? Aceasta sa fie explicatia pentru temperatura ridicata a corpurilor mari ceresti ? Daca oamenii ar fi mai mari, ar asuda mai mult sau mai putin stand degeaba pe Pamant ?
AZI CATA ENERGIE AM ECONOMISIT ?

george,
eu am gasit o ecuatie pentru valoarea energiei potentiale a unui corp la inaltimea h,pe care o poti proba cu usurinta prin calcul, dar trebuie sa stii inaltimea , adica inaltimea de la care g =0.
Este simpla si nu are nevoie de integrare.
Valoarea aceeleratiei gravitationale de la inaltimea h , , , este egala cu:



unde , este valoarea acceleratiei gravitationale de la inaltimea h=0.

O poti si verifica, daca se stie , adica inaltimea de la care g=0.
Spre exemplu, daca consideram ipotetic ca acceleratia gravitationala este egala cu 0 incepand de la o altitudine de 300 km, deci = 300 km, iar valoarea numerica a lui este 10 ,
la o altitudine de 10 km, g=9.9888789, iar la o altitudine de 200 km , valoarea lui g este de g=5,55555.
Bineinteles, cu cat creste, g scade invers proportional cu patratul inaltimii, incepand de la o inaltime din ce in ce mai mare.
Deci, eu iti propun o formula pentru calcularea energiei potentiale la inaltimea h :



Sa-mi spui pe unde nu esti de acord si sa incercam sa corectam pe undeva.

curiosul,cu ecuatia data de tine Ep scade daca crestere h...
In realitate Ep trebuie sa creasca,din ce in ce mai putin,cu cresterea inaltimii.
Daca trasam un grafic ce reprezinta variatia lui g functie de h,valoarea ariei de sub curba g inmultita cu m ne da Ep.

Am inteles.
Deci o sa trebuiasca sa integram pana la urma

Eu consider ca se poate vorbi si despre o energie potentiala a unui sistem stelar aflat la o anumita distanta de zona centrala a univesului.
Asa cum orice corp ceresc si nu numai atrage toate obiectele din zona sa de influenta tot asa ar trebui ca in univers sa se gaseasca ceva sa zicem un corp avand o masa colosala care sa atraga toate sistemele stelare existente in asa fel incat sa se gaseasca in echilibru pe anumite orbite in jurul acestui corp aflat deci in zona centrala a universului asa cum planetele se afla pe anumite orbite in jurul unei stele si asta inseamna ca putem vorbi de o energie potentiala a oricarui sistem stelar aflat la o distanta anumita de acel corp aflat in zona centrala a universului.Ca atare daca notam cu acceleratia gravitationala a universului la o anumita distanta D fata de zona centrala a universului atunci putem spune ca enegia potentiala a unui sistem stelar afla la distanta D de centrul universului este unde este masa acelui sistem stelar.In concluzie cel mai apropiat sistem stelar de zona centrala a universului se afla la o distanta suficienta incat nici sa nu se departeze de aceasta zona centrala si nici sa se apropie de centrul universului si deci putem spune ca universul a fost este si va fi de tip stationar atata timp cat in zona centrala nu se modifica parametrii gravitationali.

Dar daca universul este ca o picatura de apa, in care galaxiile joaca rolul de atomi? Deplasarea galaxiilor indepartate se face catre pelicula care inconjoara universul, dar se vor intoarce ca niste curenti de convectie intr-o circulatie continua. Ciclul acesta poate dura miliarde de ani.

Eu as compara universul mai bine cu un "macro-atom" cu raza tinzand la infinit in care galaxiile ar fi niste "macro-electroni" ceea ce ar insemna ca ar trebui sa existe si un "macro-nucleu" avand o forta gravifica imensa si care se afla in zona centrala a universului si asa cum niciun electron nu poate cadea pe nucleul atomului asa nici galaxiile nu pot sa cada pe "macro-nucleul" universului si in concluzie teoria big-bang este falsa adica universul este dintotdeauna de tip stationar daca parametrii "macro-nucleului" universului nu se modifica.Universul de tip stationar presupune ca energia potentiala a oricarui sistem stelar aflat la o anumita distanta D de "macro-nucleul" universului este aceiasi si nu se modifica in timp daca nu se schimba parametrii "macro-nucleului" universului.

Daca g scade invers proportional cu patratul inaltimii, mie imi iese in calcule ca valoarea lui g la inaltimea h este egala cu ,

unde este valoare maxima a lui g (de la inaltimea h=0),

iar este inaltimea de la care g este egal cu 0.

George, crezi ca este gresit daca pentru este 1 metru, pentru este 2 metri,...,pentru este n metrii si formula energiei potentiale este , am exprima energia potentiala in camp gravitational variabil, in felul urmator:

?

Si ar rezulta formula :







Crezi ca este corecta formula de mai sus pentru energia potentiala a unui corp la inaltimea , in functie de valoarea maxima a lui g de la h=0 si valoarea maxima a inaltimii incepand de la care g=0 ?

Pentru ca nu reusesc inca sa definesc integrala pe care o propui.

gafiteanu a scris:
Sa analizam un caz ciudat: un om sta pe loc in picioare cel putin doua ore si are in spinare un rucsac cu 50 kg.

Bravo Gatifeanule, esti prima persoana ce am intilnito sa aiba aceeasi idee(nedumerire),ca mine, ce apare in fizica asupra lucrului mecanic (si legea conservarii energiei mecanice..).
Eu demult, foarte demult am observat acest "fenomen", chiar cam cu un an in urma am mai posta pe un forum ca in cazul dat Lm=t*F (t-timpul {insa dupa o alt sistem, nu ca in SI...}, F-forta), si ca un obiect poate a execute un lucru mecanic, nu e absolut necesar sa parcurga o distanta.
Experimentul meu este ceva altfel: Fie un sportmen face la bara, Lm=d*F=d*g*m (d-distanta de la punctul cel mai de jos pina la cel mai de sus, m-masa corpului), insa ce se intimpla daca el sta in pozitie nemiscata la bara unghiul dintre mina-cot-umar este fie de 90*, sau laba minii, cotul se afla sub un unghi (fie de 75*)fata de planul pamintului, in acest caz cu cit este/cum se calculeaza Lm?!
Ei, nu trebue de uitat ca acel sportmen este o fiinta biologica si procesele ce au loc in acel organizm unui fizician nu prea ii sunt cunoscute, spre exemplu creste numarul de batai a inimii (circulatia singelui se intensifica), (mitocondrii, nu mai tin minte...) incep mai intens sa genereze (elimene) energie, {ar fi foarte bine un specialist biolog sa ne ajute} etc. Adica, mai trebue sa privim ce se petrece si in nauntrul sistemului. Insa, prin o formula de genul Lm=d*F*cos(x) nu mai spui nimic... In cazul "experimentului" cu corpurile fizice, lucrurile incep a fi si mai interesante, insa nu mai deschid paranteze...

curiosul,nu ti =am raspuns promt...,ma intrebi daca ecuatiile sunt bune...
Ca sa aflam valoarea lui g functie de h,nu-i problema;traseaza un grafic cu aceasta valoare pe hartie milimetrica.Acum e usor sa afli aria de sub curba pana la valoarea h dorita .Valoarea ariei inmultita ci masa da valoarea EPG. Asa putem proba oricate ecuatii dorim.