Fenomene Electromagnetice

Rezumarea primului mesaj :

Un topic pentru postarea unor fenomene electromagnetice (electrostatice, electrodinamice, magnetice, magnetodinamice, electro-magnetice, sau altele derivate), intalnite de cercetatori, experimentatori, inventatori, amatori, etc.

Pentru inceput, o enumerare a catorva fenomene comune in experimente gen Tesla, Newman, Hendershot, etc:

-rezonanta electromagnetica.
-suprapunerea in faza a fluxului magnetic inductor cu cel indus.
-polarizarea energiei magnetice latente preexistente la nivel microscopic (Newman).
-discontinuitati ale densitatii energiei magnetice la suprafata de separare a doua medii diferite.
-bobinarea unui solenoid direct pe magnet permanent.
-ruperea unei linii de camp magnetic terestru (Hendershot).
-unda electrodinamica (TESLA).

Acest mesaj îți este adresat ție eugen, în mare măsură, pentru că dai de înțeles că studiezi, chiar și experimental, fenomenele elctromagnetice.
Scriu aici cumva și vis-a-vis de ce ai afirmat în topicul cu eterul câmp electromagnetic/eteric.

Să presupunem că există o echivalență între cele două, iar pe undeva, câmpul electromagnetic ar fi câmpul eteric sau invers.
Continuând logica prin care considerăm ipotetic că eterul este de fapt vidul, spațiul, ar însemna că dacă acest câmp eteric este câmpul electromagnetic și în același timp spațiul, vidul, atunci...
câmpul electromagnetic ar trebui să mai conțină încă un câmp.

Afirmația pleacă de la linia logică prin care spațiul are trei dimensiuni, are trei direcții, spațiul este câmpul electromagnetic prin echivalența câmp eteric=câmp electromagnetic, iar câmpurile cunoscute ale câmpului electromagnetic sunt câmpul electric și magnetic dispuse perpendicular.

Dacă spațiul este câmpul electromagnetic și are trei dimensiuni perpendiculare cumva, ar însemna că acest câmp electromagnetic ar trebui să mai aibă încă un câmp perpendicular pe câmpul electric și magnetic.

Asta dacă spațiul este câmp electromagnetic.
Care să fie cel de-al treilea câmp al acestui câmp electromagnetic ?
Ar fi posibilă această echivalență sau este doar rezultatul unei imaginații bogate de care dispun ?

Dacă să presupunem totuși că acest câmp electromagnetic este compus cumva din trei câmpuri perpendiculare unele pe altele, atunci care să fie cel de-al treilea câmp ?
Ar fi absurd să vorbim de un al treilea câmp ca fiind câmpul gravitațional ?

Deși este SF curat, explicația ar avea totuși un anumit suport logic, plecând de la faptul că toată materia este doar energie, aceeași energie care determină un câmp electro-magnetic-gravitațional.
În felul acesta s-ar uni toate forțele, pentru că cele tari, slabe sau mai știu eu de care, ar rezulta doar din acest câmp.

Desigur, SF curat, rezultat în urma unor raționamente bolnave.
Dar tu ce crezi, ar fi posibil ?
Ideea asta mi-a venit în momentul în care ai afirmat câmp electromagnetic/eteric, în celălalt topic cu eterul.

Cumva, gravitația de la nivel macro este echivalentul de la nivel micro al forței care păstrează electronii pe orbite.

Dacă ținem cont și de ceea ce afirma poetul nostru Bordan, cum că timpul este spațiul în dinamică, sau ceva de genul, atunci spațiul este un câmp electro-magnetic-gravitațional, cu cele trei dimensiuni ale sale, iar timpul ar fi dinamica acestor trei câmpuri.

Doamne ce imaginație bolnavă am !   
Dar în mintea mea rămân pentru totdeauna anumite informații cheie pe care le asimilez, din punctul meu de vedere, care la un moment dat se adună în mintea mea pe principii logice, într-o oarecare măsură.

curiosul a scris:Doamne ce imaginație bolnavă am !  Very Happy

Ei, aiureli poate sa spuna toata lumea acum. Ceva corect si relevant e mai greu de emis.  

v0id a scris:

curiosul a scris:Doamne ce imaginație bolnavă am !  Very Happy

Ei, aiureli poate sa spuna toata lumea acum. Ceva corect si relevant e mai greu de emis.  

Ai dreptate !
De asta este fizica frumoasă, pentru că atât timp cât nu se poate verifica o ipoteză, deși ea respectă o linie logică teoretică, chiar și bazată pe predicțiile ecuațiilor matematice, nu știm dacă poate fi corectă și relevantă.
Spre exemplu, multe din teoriile fizice sunt bazate pe construcția spațiului care rezultă din ecuații.
Dacă spațiul se curbează, se deformează când un corp/particulă se deplasează prin el, sau chiar opune vreun fel de rezistență când corpurile se deplasează prin el, trebuie să admitem obligatoriu că spațiul are proprietăți materiale, sau cel puțin energetice, care fac posibilă interacțiunea acestuia cu materia sau cu vreun pachet de energie ce se deplasează prin el.

Aceasta este logica care trebuie folosită, care de altfel este folosită în foarte multe teorii.
Dacă materia, indiferent de motiv și de ce este ea, are o influență asupra spațiului, atunci proprietățile spațiului trebuie să fie cel puțin asemănătoare cu ale materiei, altfel nu poate interacționa în niciun fel cu materia.

Dacă stabilim că spațiul nu mai este unul abstract, ci efectiv are anumite proprietăți fizice, abia în acest moment suntem îndreptățiți și putem formula ecuații peste ecuații, care-i schimbă metrica după bunul plac al fiecăruia și după cum dictează ecuațiile.
Doar dacă spațiul are proprietăți fizice sunt posibile N dimensiuni ale lui rezultate din ecuații, altfel, dacă spațiul este abstract, fără natură fizică, atunci cum îl putem modela prin ecuații fără să știm ce anume modelează acele ecuații ?

Dacă spațiul are totuși proprietăți fizice, atunci care-i particula spațiului ?
Sau poate spațiul este doar o energie pură ?
Ce fel de energie ?
De ce n-ar fi exact cea care determină câmpul electromagnetic așa cum bănuiesc că ar vrea să susțină eugen, dacă am înțeles bine.
De ce este aberant să gândim așa ?
Oricum nu este mai aberant din punct de vedere logic ca situația în care spațiul este modelat de niște ecuații care inițial sunt formulate pentru a descrie mișcarea și poziția unui corp în spațiu, iar ulterior prin evoluția matematicii, spațiul a ajuns să fie N dimensional, să se curbeze, să se contracte, să se modifice când corpurile se deplasează prin el !

Spre exemplu, în modelul curburii spațiului datorită gravitației, peste tot am văzut un corp sferic dar static, care curbează spațiul datorită masei lui, situație care ar genera gravitația.
Dar acele corpuri se deplasează prin spațiu !!!
De ce nu este reprezentată acea deformare a spațiului printr-o mișcare a corpului prin el ?
Ce se întâmplă atunci, după ce trece corpul ?
Revine la loc și la poziția inițială, rămâne curbat în continuare ?
Sau în jurul oricărui corp există un spațiu care este deformat de masa lui, dar acesta se deplasează odată cu corpul, situație în care este justificată reprezentarea statică a deformării spațiului.
Dar atunci, prin ce se deplasează corpurile, dacă spațiul se mișcă cu fiecare corp în parte ?

Ca să fie plauzibile ecuațiile voastre care metrizează spațiul după bunul plac și după cum rezultă din ecuații, atunci spațiul are proprietăți fizice, materiale sau poate doar energetice, iar aceasta înseamnă că aceea energie trebuie să se manifeste cumva, dacă tot nu vrem să acceptăm spațiul ca fiind abstract iar ecuațiile care-l metrizează în vreun fel să aibă vreun sens.

Dacă spațiul este energie de ce n-ar fi una electromagnetică ?
Dacă tot fizica cea mare aberează, atunci eu propun să aberăm și să fabulăm până la capăt, nu până unde impun ecuațiile.

Am mai spus chestia asta si cu alte ocazii: modelarea teoretica o construiesti pe un obiect abstract, pus in corespondenta cu obiectul real. De exemplu notiunii fizice de "spatiu", cea cu care este familiar fiecare dintre noi din existenta sa cotidiana, ii pui in corespondenta o structura algebrica ce se poate bucura de orice proprietati abstracte doresti atata vreme cat isi pastreaza consistenta interna (adica nu este echipata cu un set de proprietati care sa conduca la rezultate contradictorii in ceea ce priveste structura sa). Daca un astfel de model teoretic conduce la rezultate observate in realitate, el este un model fizic corect pentru un anume aspect al realitatii. Daca se intampla invers, ca el sa conduca la rezultate aflate in dezacord cu observatiile, el este un model gresit, si trebuie sa-i schimbi proprietatile si sa incerci din nou.

Astfel, pentru a face diferenta intre ce e corect si ce e gresit ai un criteriu caruia, oricat s-ar oftica unii sau pe altii, n-ai ce-i face: daca teoria ta produce numere diferite de cele masurate in laborator, inseamna ca e gresita, daca produce aceleasi numere, e corecta.

Daca nu produce numere deloc, e o aiureala.  

V0id, când vorbești cu mine trebuie să ai mare grijă la ce cuvinte folosești și la logica exprimării pe care o folosești, pentru că pentru mine totul trebuie să fie consistent cap-coadă din orice perspectivă este privită situația, mai ales la nivel fizic teoretic, unde fiecare poate face ce-i tună prin cap, iar eu sunt mai prostuț un pic, în sensul că mintea mea nu-i îndoctrinată cu convingeri științifice, chiar presupuse a fi verificate experimental, iar dacă ceva nu se leagă logic din orice punct de vedere privesc situația, atunci este bună de umplut coșul de gunoi, iar asta mă face să nu aprofundez până la capăt teoria în momentul în care găsesc o inconsistență logică fundamentală pe care se bazează teoria.
Scuză-mi fraza mai lungă decât ideea.
Fiecare pas logic care descrie atât baza, cât și concluzia teoriei trebuie să fie absolut cert.
Să vedem acum certitudinile pe care ai bazat afirmațiile de mai sus.

v0id a scris:De exemplu notiunii fizice de "spatiu", cea cu care este familiar fiecare dintre noi din existenta sa cotidiana, ii pui in corespondenta o structura algebrica ce se poate bucura de orice proprietati abstracte doresti atata vreme cat isi pastreaza consistenta interna

S-o luăm pas cu pas.
Care consistență internă ?
Despre ce consistență internă vorbim ?
Despre elasticitatea spațiului, care ar permite curbarea, contractarea sau mai știu eu ce ?
Dar dacă spațiul este elastic înseamnă că este material ?
Dacă spațiul este material, atunci care-i particula lui ?

De exemplu notiunii fizice de "spatiu", cea cu care este familiar fiecare dintre noi din existenta sa cotidiana, ii pui in corespondenta o structura algebrica ce se poate bucura de orice proprietati abstracte doresti atata vreme cat isi pastreaza consistenta interna (adica nu este echipata cu un set de proprietati care sa conduca la rezultate contradictorii in ceea ce priveste structura sa).

Dupa cum sper ca e limpede, in propozia de mai sus este vorba despre consistenta interna a structurii algebrice, ca ei ii pot da sau lua proprietati dupa cum doresc, nu spatiului "real" in care exist. Cu spatiul real doar compar rezultatele modelului, ca sa vad daca am construit un model corect sau gresit. Ori consistenta interna a modelului inseamna ca el nu poate avea proprietati care sa conduca la rezultate contradictorii in cadrul modelului. De exemplu, distanta dintre doua elemente din structura algebrica trebuie sa fie furnizata in mod unic de model. Modelul este inconsistent daca pe baza proprietatilor lui rezulta distante diferite intre aceeasi pereche de elemente.

v0id a scris: Daca un astfel de model teoretic conduce la rezultate observate in realitate, el este un model fizic corect pentru un anume aspect al realitatii. Daca se intampla invers, ca el sa conduca la rezultate aflate in dezacord cu observatiile, el este un model gresit, si trebuie sa-i schimbi proprietatile si sa incerci din nou.

Daca diminuarea campului gravitational al Pamantului s-ar putea
evidentia sau nega  dupa o mie de ani, pana atunci modelul este bun?

Este interesant bovis est !
Mulțumesc !

Dar să revenim la subiect.
Deci spațiul este un model algebric, corect ?

Și dacă tot o dăm în latinește

ia aminte :

Est modus in rebus. (Este o măsură în fiecare lucru) sau - mai complet - (Nu este bine să depășești măsura fiecărui lucru).

Se pare că depășim măsura percepției spațiului prin modelul algebric ce-l construiește.
Nu numai că nu este bine să depășim măsura fiecărui lucru, ci nu este corect, la nivel de fizică !!!

curiosul a scris:Dar să revenim la subiect.
Deci spațiul este un model algebric, corect ?

Deci Domnule expert, ce este spațiul, un model algebric ?
Dacă este un model algebric, înseamnă că el se modifică după cum dictează dezvoltările algebrice ?
Așa cum spunea gafiteanu, asta înseamnă că dacă din punct de vedere algebric facem un grafic care este curbat, asta înseamnă că modelul real, spațiul, este de asemenea curbat ?
Dar cum să se curbeze, contracte, modifice fizic un model abstract, fără fundament fizic, ci doar algebric ?

Oare chiar este atât de greu să vedem logica pe care bazăm anumite teorii, Domnule expert v0id ?
Se pare că da !
Deși avem pretenția că suntem experți !

Dacă totuși modelul algebric descrie cu exactitate modelul real, în condițiile în care modelul algebric este construit și fundamentat pe observații fizice, asta înseamnă că modelul algebric al spațiului, care-l curbează, contractă etc, este modelul unui sistem fizic, care există într-o manieră fizică.
Atunci fizic, cum se curbează spațiul, dacă modelul algebric care-l curbează prezice curbarea acestuia ?
Dacă spațiul este fizic și suferă modificări, pentru că este descris de un model algebric consistent, care-i particula lui, sau de ce permite modificarea lui fizică, cum se realizează modificarea lui fizică gen curbare, contracție, modificare ?

Cine a pretins ca e expert? Eu doar spun cum vad lucrurile.

@virgil_48

Intr-adevar, un model teoretic este corect pana la proba experimentala contrarie. Experimentele fata de care teoria nu mai face fata definesc limita de valabilitate a acelei teorii, si reprezinta frontiera a carei depasire se poate face numai printr-o teorie noua, mai cuprinzatoare ca teoria initiala.

@curiosul

E foarte simplu. Ai un fenomen fizic, indiferent care, observat in Natura. El este caracterizat de valorile unor parametri masurabili, care se schimba in feluri anume in decursul fenomenului. Ca sa poti incadra intr-un sistem logic aceste observatii, adica pentru a putea spune de ce se intampla ceea ce se intampla, ai nevoie de un model teoretic ce este pus impreuna cu parametrii sai in corespondenta directa cu fenomenul observat si parametrii reali asociati. Daca evolutia modelului abstract corespunde evolutiei observate in laborator a fenomenului real, ai obtinut explicatia logica din spatele fenomenului observat, ce este interpretata fizic pe baza corespondentei prestabilite dintre parametrii abstracti ai modelului si parametrii masurabili care caracterizeaza fenomenul.

Mai întâi spune-mi despre ce bovis vorbim, despre tine sau despre mine ?
Sau despre toți ?

N-are nici o treaba semnatura cu discutia.   

Pentru mine are importanță semnătura, pentru că vorbește despre caracterul tău, acel caracter care poate influența calitatea convingerilor tale personale. Dar în fine.

v0id a scris:E foarte simplu. Ai un fenomen fizic, indiferent care, observat in Natura. El este caracterizat de valorile unor parametri masurabili, care se schimba in feluri anume in decursul fenomenului. Ca sa poti incadra intr-un sistem logic aceste observatii, adica pentru a putea spune de ce se intampla ceea ce se intampla, ai nevoie de un model teoretic ce este pus impreuna cu parametrii sai in corespondenta directa cu fenomenul observat si parametrii reali asociati. Daca evolutia modelului abstract corespunde evolutiei observate in laborator a fenomenului real, ai obtinut explicatia logica din spatele fenomenului observat, ce este interpretata fizic pe baza corespondentei prestabilite dintre parametrii abstracti ai modelului si parametrii masurabili care caracterizeaza fenomenul.

Hai să vorbim despre modelul algebric al spațiului.
În primul rând modelul algebric al spațiului este și trebuie să fie dezvoltat pentru a descrie mișcarea corpurilor, precum și pentru stabilirea poziției în spațiu a unui corp la un anumit moment de timp, nicidecum pentru a descrie structura spațiului, nu-i așa ?

Pentru că dacă nu-i așa, atunci cum verifici experimental că există o curbură a spațiului ?

Bovis est.

v0id a scris:E foarte simplu. Ai un fenomen fizic, indiferent care, observat in Natura.

Explică-mi fenomenul spațiu !
Ca să înțeleg cum algebrizăm și cum trebuie algebrizat acest fenomen.

Bovis est.

Miscarea corpului o analizezi intr-o teorie a dinamicii, dar ea presupune si preexistenta unui model al structurii spatiului in care dinamica are loc. Inainte sa poti vorbi (in modelul abstract) despre miscare, trebuie sa ai definita notiunea de distanta, adica trebuie sa fixezi o geometrie pe structura algebrica a spatiului. Masura in care o geometrie de un fel sau altul descrie in mod corect realitatea se face din nou prin compararea predictiilor modelului cu rezultatele observate.

In ceea ce priveste intrebarea, un raspuns este dat de traiectoria razelor de lumina. Gravitatia newtoniana, care presupune ca spatiul din jurul unei stele este euclidian, nu reproduce in mod corect traiectoria razelor de lumina venite de la alte surse, cand acestea  trec prin vecinatatea stelei. Teoria lui Einstein insa, care prezice faptul ca geometria spatiului este dependenta de cantitatea de energie (si echivalent masa)  prezenta in acesta, reproduce in mod corect acest fenomen, precum si altele pentru care gravitatia newtoniana nu poate furniza o explicatie, cum este existenta lentilelor gravitationale.

Am vazut ca ai mai lasat un mesaj. Poate revin mai incolo si pentru acela.

Ati auzit ca s-a curbat spatiul Carpatic ? Avem chiar Carpatii de curbura.
In curand si ei o sa se si rupa, ca la Rupea. Dar mie mi se rupe de aste chestii spatiale. Poa` sa se rupa si Pamantul, cum era sa faca Tesla. (daca cautati, gasiti informatiile pe internet).
"Pantalonii-s rupti in kurdistan,
Si ma cheama Rashkapur." Awaramu.
https://www.youtube.com/watch?v=VY1pWTek2sY
Oare cand o sa intelegeti limbajul Einsteinian curbat si alunecos ?
Este spatiul oare alunecos ? Ne scapa printre degete si neuroni ceva ?
A fost Einstein uns cu toate alifiile academice ?
Oare un sistem de coordonate mai adecvat nu gasim ? De exemplu sistemul de coordonate etherice !!!

Spiritual sa moara Tesla.  

OK, am înțeles.
Dar de ce :

v0id a scris:Miscarea corpului o analizezi intr-o teorie a dinamicii, dar ea presupune si preexistenta unui model al structurii spatiului in care dinamica are loc.

Dar de ce crezi tu, sau se crede că trebuie presupus sau să preexiste un model la spațiului ?

Chiar și așa, dacă predicțiile modelului algebric descris pentru spațiu se verifică experimental, asta înseamnă că într-adevăr spațiul se curbează, se modifică într-un fel sau altul, nu-i așa ?

Dacă se modifică, spațiul are niște proprietăți care permit această modificare.
Pentru că altfel am vorbi cumva, metaforic, despre lungimea culorii albe este mai grea decât lățimea culorii negre.

Acceptarea unor curburi, sau contracții, sau modificări de vreun fel, implică acceptarea obligatorie a unor proprietăți ale spațiului.
Ei, abia acum vrem noi să verificăm corectitudinea modelului geometric al spațiului, punându-i în evidență experimentală aceste proprietăți.

Dar trebuie făcută totuși distincția dintre faptul că acele proprietăți curbează spațiul prin observarea curbării razei de lumină, care este o modalitate indirectă de stabilire a acestor proprietăți ale spațiului, față de observarea propriu-zisă a acelor proprietăți.

Pentru că nu știm sigur dacă lumina s-a curbat datorită curburii spațiului sau datorită altor cauze.
Singura certitudine este doar că am asociat curbura spațiului prezisă de modelul algebric care-l descrie cu faptul că lumina se curbează exact în aceleași condiții prezise de model.

Dar aceasta nu este o dovadă clară și directă a evidențierii proprietăților spațiului, ci indirectă.

Ca să fiți siguri că modelul algebric este corect trebuie să eliminați toate alte cauze posibile care ar putea duce la vreo deviere/curbare a luminii.
Cum stabiliți cu certitudine că lumina nu s-ar fi putut curba din cu totul alte cauze ?
Este probabil tot datorită unui efect de gravitație, dar nu unul generat de o curbură a spațiului ?

Prin această logică certitudinea din punct de vedere logic este doar faptul că gravitația curbează traiectoria luminii, nu curbura spațiului, care ar genera de asemenea gravitația.
Suportul logic este faptul că dacă această curbură a spațiului nu se poate pune în evidență decât prin observarea luminii curbate, modalitate indirectă de stabilire a acelei curburi de altfel, noi nu am observat decât faptul că lumina s-a curbat, dar fără nicio certitudine că s-a datorat curbării spațiului.

Bovis est.

curiosul a scris:

Prin această logică certitudinea din punct de vedere logic este doar faptul că gravitația curbează traiectoria luminii, nu curbura spațiului, care ar genera de asemenea gravitația.
Suportul logic este faptul că dacă această curbură a spațiului nu se poate pune în evidență decât prin observarea luminii curbate, modalitate indirectă de stabilire a acelei curburi de altfel, noi nu am observat decât faptul că lumina s-a curbat, dar fără nicio certitudine că s-a datorat curbării spațiului.

Bovis est.

Nu gravitatia, curbeaza traiectoria luminii ,deoarece lumina nu este alcatuita din particule, ea este alcatuita
din fotoni care nu au masa de repaus.
Daca lumina nu are masa, nu are cum sa aiba loc legea atractiei universale si deci curbarea luminii se datoreste spatiului
si prin acest lucru teoria lui Einstein isi demonstreaza inca odata valabilitatea.

CAdi a scris:Nu gravitatia, curbeaza traiectoria luminii ,deoarece lumina nu este alcatuita din particule, ea este alcatuita din fotoni care nu au masa de repaus.
Daca lumina nu are masa, nu are cum sa aiba loc legea atractiei universale si deci curbarea luminii se datoreste spatiului...

Sigur, se datorează unui spațiu curbat, dar curbat de un model algebric.
dacă spațiul se curbează, îndoaie, răsucește, contractă etc, atunci spațiul trebuie să aibă proprietăți fizice-materiale care să permită aceste curbări/contracții.
Care sunt aceste proprietăți materiale ale spațiului maestre ?

Dar de ce crezi tu că efectul de atracție se datorează masei corpurilor ?
Cum pui în evidență masa unui corp ?
Când sunt atrase de gravitație, opun corpurile vreo rezistență la atracție ?
Pentru că dacă asupra corpurilor acționează forța de gravitație ce-l accelerează, acesta ar trebui să se opună prin inerție .
Tu ce crezi, se opune ?
Nu, nu se opune !
Iar dacă masa este determinată cumva de inerția corpului, iar în câmp gravitațional acesta nu se opune în niciun fel prin inerție, atunci avem o problemă.
Fie cu definiția proprietății de masă, fie cu masa și gravitația.
Eu sunt de părere că atracția corpurilor nu are legătură cu masa lor, care de altfel nici nu există, masa este un efect de interacțiune, nu o proprietate intrinsecă.
La fel de bine, gravitația are o cauză electromagnetică.
Dar asta nu-i adevărat pentru experți, am mai spus-o, este adevărat doar pentru mine.
Eu mi le explic cumva în felul meu, pentru că spații curbate și contractate sunt SF-uri inacceptabile. La fel și masa corpurilor.
Mă mir totuși cum pot fi acceptate în continuare.

Rolul masei este sa masifice. Adica sa faca niste seminte si mai mici si mai dure/masificate. D`aia se si cheama masa, pt. cine e cu scaun la cap.  Gravitonii sunt aceste seminte sau mase ultra-dure si ultra minuscule. Aceste seminte in drumul lor de imprastiere radiala formeaza campul sau Fluxul de gravitoni. Unde ajung si lovesc/penetreaza, dau efectul de asa zisa "atractie".
Fotonii spre deosebire de protoni/neutroni nu fac gravitoni, d`aia n-au propietatea de masa, de masificare.  In schimb in anumite conditii fotonii pot deveni protoni sau neutroni si deabea atunci fac gravitoni. Si invers e posibil, materia cu masa se poate transforma/rupe total in fotoni fara masa.

Asimetrie la legea conservarii energiei



Se stie din electromagnetismul clasic despre triunghiul puterilor intr-un circuit electric.
Din foto se definesc:
S= putere aparenta
P=putere activa
Q= putere reactiva.

Relatia intre ele este de tip patratic, teorema Pitagora in triunghi dreptunghic.
Puterea reprezinta energie/ timp.
Triunghiul puterilor, multiplicat cu timpul t ne da triunghiul energiilor : aparente, active si reactive.
Asimetria care apare, este de genul:

S < P+ Q, ( triunghiul puterilor)
St < Pt +Qt ( triunghiul energiilor).
Adica energia injectata prin bornele generatorului (St) spre consumator produce o energie mai mare decat cea initiala.
De exemplu daca pe la bornele unui generator se injecteaza spre consumator 100 unitati de putere, la un cosinus de fi de 0,8 : 80 de unitati vor fi putere activa, 60 putere reactiva.
Triunghiul cu laturile 100, 80, 60 este dreptunghic.
Dar sumativ
100 < 80 + 60 !,

Relatia
St < Pt + Qt
contravine aparent legii conservarii energiei, care aplicata automat ne-ar tenta sa scriem:
St= Pt + Qt
La o analiza mai profunda a acestor ecuatii simple s-ar putea face o legatura cu ecuatiile originale Maxwell, in care se poate cerceta daca apare sau unde apare aspectul asimetric in acele ecuatii.

Ca o concluzie, in circuite electrice de curent alternativ pot exista asimetrii energetice.

Ca aplicatie practica, stim ca exista sistemul de contorizare a energiei active si reactive le consumator.
O intelegere mai profunda a fenomenologiei , ne poate duce la economii financiare.
Consumatorul mentinut in ignoranta va inghiti argumentele tehnice si stiintifice ale producatorului de energie electrica si va plati mai mult.

http://www.servelect.ro/intrebari-frecvente/faq/2/de-ce-apare-energia-reactiva

Intrebari frecvente:

Am probleme cu Ministerul Mediului daca-mi instalez echipamente de compensare a energiei reactive?
Ce este energia reactiva?
Ce pot face sa nu mai platesc energie reactiva?
Cum influenteaza echipamentele de compensare consumatorii mei? N-o sa-mi arda motoarele?
Daca energia reactiva e o marime conventionala de ce o platesc?
De ce apare energia reactiva?
Este legal sa instalez echipamente de compensare a energiei reactive?
Furnizorul de energie este de acord sa instalez echipamente de compensare a energiei reactive?
Nu-mi creste consumul de energie activa daca instalez echipamentele de compensare?





Este urmat de topicul „Deviere din "Fenomene electromagnetice"”.

curiosul a scris:

CAdi a scris:Nu gravitatia, curbeaza traiectoria luminii ,deoarece lumina nu este alcatuita din particule, ea este alcatuita din fotoni care nu au masa de repaus.
Daca lumina nu are masa, nu are cum sa aiba loc legea atractiei universale si deci curbarea luminii se datoreste spatiului...

Sigur, se datorează unui spațiu curbat, dar curbat de un model algebric.
dacă spațiul se curbează, îndoaie, răsucește, contractă etc, atunci spațiul trebuie să aibă proprietăți fizice-materiale care să permită aceste curbări/contracții.
Care sunt aceste proprietăți materiale ale spațiului maestre ?

Dar de ce crezi tu că efectul de atracție se datorează masei corpurilor ?
Cum pui în evidență masa unui corp ?
Când sunt atrase de gravitație, opun corpurile vreo rezistență la atracție ?
Pentru că dacă asupra corpurilor acționează forța de gravitație ce-l accelerează, acesta ar trebui să se opună prin inerție .
Tu ce crezi, se opune ?
Nu, nu se opune !
Iar dacă masa este determinată cumva de inerția corpului, iar în câmp gravitațional acesta nu se opune în niciun fel prin inerție, atunci avem o problemă.
Fie cu definiția proprietății de masă, fie cu masa și gravitația.
Eu sunt de părere că atracția corpurilor nu are legătură cu masa lor, care de altfel nici nu există, masa este un efect de interacțiune, nu o proprietate intrinsecă.
La fel de bine, gravitația are o cauză electromagnetică.
Dar asta nu-i adevărat pentru experți, am mai spus-o, este adevărat doar pentru mine.
Eu mi le explic cumva în felul meu, pentru că spații curbate și contractate sunt SF-uri inacceptabile. La fel și masa corpurilor.
Mă mir totuși cum pot fi acceptate în continuare.

Ne cam abatem de la subiect .Conceptia mea despre gravitatie am explicat-o pe topicul ,, Scoala de gravitatie '' .
Nu are rost sa o mai repet.

Adică am dat-o cumva în lamalo, prin explicația pe care ți-am dat-o, nu-i așa ?   

Nu vad de ce .

A-Fenomene in regimuri asimetrice
B- Fenomene matematice

A-Fenomene in regimuri asimetrice

Fenomene electromagnetice in regimuri asimetrice pun in evidenta aparitia unor marimi instantanee de valori mari precum si manifestarea unui spectru larg de frecvente care merg pana la frecventa luminii, sau chiar mai mult:

1-Dan Bordei (Bordan): Fenomene electrice in natura.:

Efectul electromagnetic al trăsnetului se manifestă şi sub forma undelor electromagnetice emise de canalul descărcării, având un spectru larg de frecvenţe, care provoacă perturbaţii radioelectrice.

2-In  timpul unor descarcari prin scanteie la o bobina auto, forma campului magnetic ( masurata prin metoda 
lampii fluorescente cuplate la un osciloscop, prezentata de mine  pe Laborator...) arata un spectru larg de frecventa, mergand pana la limita de masurare a aparatului ( la osciloscopul meu, de maxim 3 megahertz).

3- Se stie ca la sudura cu arc electric in echipamentul de protectie exista sort si jambiere din piele groasa, impotriva radiatiilor. Deci un fenomen- emisia de radiatii in timpul unui regim asimetric electromagnetic- cu care ne intalnim practic.

4- Numeroase fenomene electromagnetice din natura sunt vizibile sub forma unor emisii colorate datorate spectrului de frecvente emis.

B- Fenomene matematice

Alte " fenomene" sunt de natura matematica si ar putea da de gandit la o abordare specifica.
Ma refer la semnificatia derivatelor de ordin superior a marimilor primare , in regimuri sinusoidale:
Tensiuni, curenti, inductii magnetice, inductii electrice. Derivarea succesiva dupa argument de genul pulsatie x timp ( omega x timp), da la fiecare derivare o marime a carei amplitudine creste , multiplicata cu pulsatia, la fiecare derivare.
Semnificatia acestor marimi ( care au corespondent in mecanica cu ceea ce numim acceleratii de grad superior/ forte de grad superior/ energii de grad superior)  nu este abordata in electromagnetism, cel putin eu nu stiu ceva concret.
Ati auzit de derivata de ordin 10 a unei tensiuni sinusoidale de 220 de volti, 50 de herti?
Matematic, modulul  ei duce la unitati absolute de ordin a miliarde. Ce semnificatie fizica ar avea acea marime?
Sau sunt eu orbit de ceva si exagerez pe undeva? 
De aceea suntem pe forum, sa ne consultam intre noi.

Se lucreaza cu marimi sinusoidale de mai bine de 100 de ani, mai specific de cand a fost pusa in functiune prima centrala de energie electrica de curent alternativ pe Niagara- 1896- in urma colaborarii Westinghouse- Tesla. S- a elaborat de la inceputul secolului 20 o teorie a marimilor electrice sinusoidale si asimetrice prin Steinmetz si altii, cu analiza matematica adaptata circuitelor electromagnetice.
Datorita dezvoltarii tehnicii, a avut de castigat si analiza matematica care a fost incurajata de practica.
Matematicienii, la lucru, castigand o paine mult muncita.
De aceea pare bizar ca nu se invata la scoala o abordare dincolo de rutina oficiala, care doreste probabil ingineri- roboti.
De aceea m-am exprimat cu expresia " blocaj mental".

Alt " fenomen" matematic este posibilitatea de a descompune un regim periodic specific comportarii circuitelor electrice, in serii Fourier, Taylor, etc.
La Fourier se poate face dezvoltare dupa sinus si dupa cosinus, in care argumentul  are semnificatie de pulsatii/ frecvente ( numar natural) inmultita cu timpul, de genul kt.
Unde k este numar natural cu semnificatie de pulsatie, t timpul, variabila.
Cand acel numar natural k tinde spre infinit, acea frecventa matematica tinde spre infinit.
Deci o dezvoltare Fourier duce matematic la frecvente ultrainalte.
Practic, fenomenele naturale dau sanse valabilitatii matematicii cu practica, cu exceptiile de rigoare.

Matematicienii de pe forum inteleg limbajul acesta si pot aborda acest fel de matematica de aplicare practica.
Facand asa , as scapa si eu de scepticismul afisat vis-a - vis de ceea ce expun la un moment dat, cand mi se cere tafnos  sa pun pe tava demonstratii matematice.
Cine vrea cu adevarat sa cerceteze, trebuie sa evadeze din rutina cu care ne- a obisnuit scoala care ne-a dat diplome cum se da la circulatie carnet de conducere dupa 2 luni de scolarizare.
Greul abia incepe in traficul...practic.

Fenomene electromagnetice.
Eugen a scris:
Matematicienii, la lucru, castigand o paine mult muncita.
De aceea pare bizar ca nu se invata la scoala o abordare dincolo de rutina oficiala, care doreste probabil ingineri- roboti.
De aceea m-am exprimat cu expresia " blocaj mental".
Raspuns tangential.
Stim ca fulgerul si traznetul se produc in acelasi timp, dar fulgerul se vede primul pentruca lumina are viteza ma imare decat sunetul.  
  T R, spune ca fulgerul si traznetul nu sunt simultane. Cum sa inteleaga eleii aceasta afirmatie.
Scoala trebuie sa ne invete sa gandim, altfel chiar devenim roboti.
                                                                ing. Dumitru  VOCHESCU

eugen a scris:Alte " fenomene" sunt de natura matematica si ar putea da de gandit la o abordare specifica.
Ma refer la semnificatia derivatelor de ordin superior a marimilor primare , in regimuri sinusoidale:
Tensiuni, curenti, inductii magnetice, inductii electrice. Derivarea succesiva dupa argument de genul pulsatie x timp ( omega x timp), da la fiecare derivare o marime a carei amplitudine creste , multiplicata cu pulsatia, la fiecare derivare.
Semnificatia acestor marimi ( care au corespondent in mecanica cu ceea ce numim acceleratii de grad superior/ forte de grad superior/ energii de grad superior)  nu este abordata in electromagnetism, cel putin eu nu stiu ceva concret.
Ati auzit de derivata de ordin 10 a unei tensiuni sinusoidale de 220 de volti, 50 de herti?
Matematic, modulul  ei duce la unitati absolute de ordin a miliarde. Ce semnificatie fizica ar avea acea marime?
Sau sunt eu orbit de ceva si exagerez pe undeva? 
De aceea suntem pe forum, sa ne consultam intre noi.

În 2005 am publicat în revista „Evrika!” un articol în care arătam că un calcul al supraforţei forţei Lorentz ne obligă să concludem că un corp încărcat electric nu se poate deplasa din inerţie, ci numai sub influenţa unui câmp electromagnetic.

Astfel, am valorificat acolo ceva ce nu s-a mai calculat încă până în prezent. Cu acest articol am participat şi la conferinţa de Fizică din 2005, la secţiunea poster.