Fenomene Electromagnetice

Rezumarea primului mesaj :

Un topic pentru postarea unor fenomene electromagnetice (electrostatice, electrodinamice, magnetice, magnetodinamice, electro-magnetice, sau altele derivate), intalnite de cercetatori, experimentatori, inventatori, amatori, etc.

Pentru inceput, o enumerare a catorva fenomene comune in experimente gen Tesla, Newman, Hendershot, etc:

-rezonanta electromagnetica.
-suprapunerea in faza a fluxului magnetic inductor cu cel indus.
-polarizarea energiei magnetice latente preexistente la nivel microscopic (Newman).
-discontinuitati ale densitatii energiei magnetice la suprafata de separare a doua medii diferite.
-bobinarea unui solenoid direct pe magnet permanent.
-ruperea unei linii de camp magnetic terestru (Hendershot).
-unda electrodinamica (TESLA).

Fenomene electromagnetice.
Eugen a scris:
Matematicienii, la lucru, castigand o paine mult muncita.
De aceea pare bizar ca nu se invata la scoala o abordare dincolo de rutina oficiala, care doreste probabil ingineri- roboti.
De aceea m-am exprimat cu expresia " blocaj mental".
Raspuns tangential.
Stim ca fulgerul si traznetul se produc in acelasi timp, dar fulgerul se vede primul pentruca lumina are viteza ma imare decat sunetul.  
  T R, spune ca fulgerul si traznetul nu sunt simultane. Cum sa inteleaga eleii aceasta afirmatie.
Scoala trebuie sa ne invete sa gandim, altfel chiar devenim roboti.
                                                                ing. Dumitru  VOCHESCU

eugen a scris:Alte " fenomene" sunt de natura matematica si ar putea da de gandit la o abordare specifica.
Ma refer la semnificatia derivatelor de ordin superior a marimilor primare , in regimuri sinusoidale:
Tensiuni, curenti, inductii magnetice, inductii electrice. Derivarea succesiva dupa argument de genul pulsatie x timp ( omega x timp), da la fiecare derivare o marime a carei amplitudine creste , multiplicata cu pulsatia, la fiecare derivare.
Semnificatia acestor marimi ( care au corespondent in mecanica cu ceea ce numim acceleratii de grad superior/ forte de grad superior/ energii de grad superior)  nu este abordata in electromagnetism, cel putin eu nu stiu ceva concret.
Ati auzit de derivata de ordin 10 a unei tensiuni sinusoidale de 220 de volti, 50 de herti?
Matematic, modulul  ei duce la unitati absolute de ordin a miliarde. Ce semnificatie fizica ar avea acea marime?
Sau sunt eu orbit de ceva si exagerez pe undeva? 
De aceea suntem pe forum, sa ne consultam intre noi.

În 2005 am publicat în revista „Evrika!” un articol în care arătam că un calcul al supraforţei forţei Lorentz ne obligă să concludem că un corp încărcat electric nu se poate deplasa din inerţie, ci numai sub influenţa unui câmp electromagnetic.

Astfel, am valorificat acolo ceva ce nu s-a mai calculat încă până în prezent. Cu acest articol am participat şi la conferinţa de Fizică din 2005, la secţiunea poster.

Traiectorie multielicoidala



In imagine, o sarma de cupru de diametru 0,5 mm, este infasurata demonstrativ, tripluelicoidal.
1, 2 si 3 reprezinta bucle de infasurare ( grade de infasurare) elicoidala.
P ete pasul unei bucle, specific fiecarui grad de infasurare.
Practic , putem construi oricate grade de elicoidalitate vrem.
Intre capetele sarmei se poate aplica o tensiune electrica de polaritate conventionala +/-, sau una de curent alternativ.
Prin sarma poate circula un curent electric, care pune in miscare fortata electronii pe o traiectorie a carei axa este sarma de cupru.
In acest fel, o entitate "materiala" -electronul, este fortata la o circulatie multielicoidala.
Odata cu electronii in miscare se creaza sincron o entitate " nemateriala" -campul magnetic  (electromagnetic la curent alternativ). Acest camp este si el fortat la o curgere multielicoidala.

Ce concluzii/ premize se pot emite:

1- O entitate materiala -electronul se poate deplasa fizic pe o traiectorie cu mai multe grade de torsiuni si curburi;
2- Exista un fel de cuantificare a traiectoriilor, de la 1 la 3 , etc; intre ele nu exista traiectorie libera, circuitul constrangand aceasta;
3- Campul magnetic( electromagnetic) poate urma o curgere multielicoidala;
4-Trebuie sa existe o corelare evidenta intre traiectoria electronilor si a campului;
5- Se poate cerceta experimental ce geometrie optima trebuie sa aiba infasurarea sarmei conductoare, pentru a obtine parametri electrici determinati;
6- Se poate cerceta daca exista o legatura intre triedrul Frenet, geometria multielicoidala a conductorului si parametrii electrici ai unui circuit de genul de mai sus.
7- Se poate cerceta daca principiul elicoidal :tot ce inainteaza , se insurubeaza in acelasi timp este principiu universal pentru entitati materiale precum si campuri.
8- Se poate gandi o abordare matematica a unor geometrii de genul celor de mai sus, cu aplicatii practice in crearea unor campuri electromagnetice speciale, cu efecte speciale, cel putin la nivel experimental.

eugen a scris:4-Trebuie sa existe o corelare evidenta intre traiectoria electronilor si a campului;

Poti sa detaliezi o idee, eugen ?
In linii mari vreau sa spun.

Interesant ar fi daca acel camp, determinat de aceasta traiectorie triplu elicoidala a elctronilor, ar avea proprietati diferite fata de o infasurare normala a sarmei.
Ai facut acest experiment ?

Sa presupunem ca alimentam sarma in curent continuu.
Curgerea electronilor e evident ca se va face dupa traiectoria sarmei.
Sa ne inchipuim ca ne plimbam imaginar cu o busola in mana ( ca niste pitici...) pe langa sarma, sau cu o sonda Hall sa masuram inductia magnetica pe langa sarma.
Daca am face un grafic in final cu distributia inductiei , vom gasi ca ea este centrata pe axa sarmei, asa cum este si miscarea electronilor .
In frecvente inalte, electronii circula pe suprafata conductorului, ca pe un cilindru torsionat multiplu.
Practic distributia inductiilor izo-valorice magnetice si a electronilor sunt doua tuburi unul in altul, cu ax pe sarma.

N-am facut experiment inca cu astfel de sarma bobinata multiplu.
Dar am lucrat cu spire mari de cablu coaxial care are infasurare exterioara din tresa de sarma, infasurata elicoidal de-a lungul cablului.
Aparent nu ar fi in acest caz legatura cu elicoidele, totusi studii atente in laborator ar fi edificatoare.

Se pot executa infasurari speciale care dau  liniile de inductie perpendiculare pe bobinaj, ca si cum ar radia din bobinaj, unii interpretand asa existenta monopolilor magnetici, pe care nu ma grabesc sa-i interpretez.

OK eugen.
Te rog sa-mi mai explici ceva, dar tot asa..pe limba mea.

Cum trebuie sa-mi imaginez voltajul si intensitatea curentului electric ?
La ce aspecte ale curentului electric se refera aceste notiuni ?
Evident, vreau alte explicatii cumva, pentru ca cele pe care mi le pune internetul la dispozitie nu ma lamuresc exact.

Tensiunea si curentul electric

In rationamentele mele precum si in ceea ce incerc sa experimentez, folosesc concepte vechi, primare, asupra tensiunii si curentului:

Tensiunea electrica o inteleg aproape de ceea ce numim presiune. La capatul unei sarme tensiunea e cu atat mai mare cu cat " presiunea" electrica e mai mare.
La tensiuni foarte mari, la capatul sarmei se poate face descarcare prin scanteie, mediul izolator din jurul capatului de conductor fiind strapuns electric, in urma unei presiuni la propriu si la figurat.
Daca la capetele unui conductor avem diferenta de presiune electrica, va lua nastere curentul, debitul de electroni.

Asadar tensiunea electrica poate fi asociata cu presiunea din hidrodinamica, iar curentul cu debitul.
Sa observam ca unde e debit mare, acolo e presiune mica si invers.
La capetele unei bobine la rezonanta, efect maxim, curentul e maxim la un capat si nul la celalalt, iar tensiunea invers.

Eu inteleg magnetismul si ca un turbion, vartej,  etc, care are ochiul ( centrul) in electron.
Am putea chiar exprima ca electronul si campul magnetic din jurul lui creaza o singura entitate, dar nu vreau sa speculez.

OK, acum ce anume determina, declanseaza curgerea de electroni ?

Iar in profunzimea lucrurilor, cum se realizeaza miscarea purtatorilor de sarcina electrica, curgerea de electroni la nivel atomic, cuantic ?

Presiune -suctiune; multielicoida

Sa observam ca nu exista curent decat cand amandoua capetele conductorului ating bornele sursei.
Adica cand coexista presiunea-suctiunea, in acelasi timp. ( conventional plus/ minus)
Curgerea curentului este mai evident de explicat in curent alternativ, cand presiunea la un capat creeaza o unda de impingere propagata prin electroni, pusi in miscare asemanatoare valurilor, pe frecventa sursei.
Curent pozitiv- unda se duce intr-un sens.
Curent negativ, unda se intoarce.

Miscarea electronilor cred ca este posibil sa se faca pe o traiectorie multielicoidala de genul sarmei din foto de mai sus, avand in centru, pe axa, linia nucleelor, un fel de ghid de unda.
Ceea ce numim noi entitate electron, ar putea fi un complex multielicoidal, dar aparent are comportare de entitate unica.

Excelente încercări! Curentul electric este un fenomen fundamental pentru Fizică. Din el se poate deduce şi sarcina electrică, în sensul că un curent electric văzut în mişcare paralelă cu el însuşi apare ca fiind încărcat electric. Am putea concluziona atunci că orice sarcină electrică nu este altceva decât un curent electric văzut în mişcare.

Dinamica entitatilor

In abordarile constructive practice, trebuie foarte multa imaginatie pentru a intelege intortochierile si efectele campurilor electromagnetice, pentru a obtine efecte dorite, controlabile si masurabile.
De asemenea, intr-un fel se comporta electronii in regim stationar, in jurul nucleelor, in absenta unei perturbatii exterioare si altfel in dinamica, in timpul conductiei electrice in conductor de exemplu.
Intr-un fel in curent continuu, in altul in alternativ, cand  este comportare de unda .
La comportarea ca unda a curentului sau tensiunii in conductor, la un capat al conductorului poate exista ventru sau nod de unda, ceea ce adauga aspectul de schimbare brusca de stare la reflexia undei respective, ceea ce presupune un grad superior de dinamica a electronului, supus la viteze, acceleratii, impulsuri foarte variate / per unitate de timp.
Sunt tot felul de aspecte care ne invita la o evaluare mereu imaginativa .


Surprinzand sarcini electrice in dinamica lor sau curenti in dinamica lor , intelegem mai bine " personalitatea" entitatilor respective.
Cred ca e bine sa luam mai multe exemple practice pe viitor, de ipostaze ale sarcinilor, curentilor, eventual si cu teoria in paralel sub forma de probeme rezolvate, acum avand un topic special pentru aceasta.

MONOPOL ELICOIDAL


Schita 1:
O bobina  este conectata la o tensiune alternativa sinusoidala de frecventa inalta, de forma u(t).
Bobina are lungime l.
Prin ea va circula un curent  de forma i(t). Defazajul ideal intre i si u este de 90 de grade.
De asemeni curentul, tensiunea, campul au o distributie si dupa axa X, nu numai dupa timp.
Deci mai complet ar fi: 
i(x;t) ; u(x;t) ; B (x; t).
Campul magnetic din jurul bobinei va imbraca elicoidal curentul . Apar noduri si ventre de tensiune, curent si camp magnetic.
Zona "+" de curent va da un camp magnetic rotit intr-un sens, dupa regula burghiului, iar zona de curent "- " va da camp de sens rotit invers.
Schita2:
Grosier, didactic schitat, in modul N de curent, se intalnesc 2 sensuri opuse de elicoide magnetice.
Numesc aceasta geometrie:
MONOPOL ELICOIDAL.
Nodul N "absoarbe" liniile de forta magnetice, similar cum electronul absoarbe, (fiind considerat sarcina negativa).

Fotonul si campul electromagnetic

1-Sa presupunem ca vrem sa calculam lungimea de unda a radiatiei electromagnetice a frecventei industriale de50 de hertzi, la campul emis de un transformator electric de exemplu.
Admitand viteza de propagare in aer de C= viteza luminii, 3x10^8 metri/ secunda, la frecventa-50 Hertz rezulta o lungime de unda de 6000  kilometri.
( Sper ca am calculat bine).
Teoria oficiala spune ca fotonii sunt entitati, purtatori de camp electromagnetic. Poate fi un foton cu landa atat de mare , sa fie considerat entitate unitara? Se poate admite:
A- fragmentarea fotonului in subparticule fotonice sau
B-comportarea ca unda ?

Cum se explica?

2- Energia fotonului este de forma
E= h f, E= energie,h= constanta Plank, f =frecventa;
Adica o cantitate constanta.

Pe de alta parte, teoria oficiala a campului electromagnetic , prezinta didactic, pe scara larga, cunoscuta poza a undei electromagnetice:



Forma de unda a radiatiei elmg prezentate oficial este cu noduri: energia pulseaza, are noduri si ventre.
( energia este zero acolo unde intensitatile campului electric si magnetic trec simultan prin zero in poza!)
Contradictie cu definitia fotonului, ca o cuanta cu energie constanta !
Cum se explica?
Este gresita forma radiatiei electromagnetice din teoria oficiala?
Daca energia undei are noduri,  zerouri energetice, nu se violeaza conservarea energiei?

O unda electromagnetica nu este constituita dintr-un singur foton, ci e o superpozitie coerenta a unui numar urias de fotoni. Ca sa-ti faci o idee asupra acestui numar, considera un laser cu argon care emite radiatie de 500 de nanometri, la o putere de 2 Watti. Numarul de fotoni emis in unitatea de timp de un asemenea laser rezulta a fi ! (daca n-am gresit la inmultiri) Te-ai prins cum se obtine acest numar sau ai nevoie de putin mai mult ajutor?

In ceea ce priveste imaginea postata, tu ai desenate acolo fazele celor doua campuri (electric si magnetic), asa cum evolueaza ele in timp. Campurile care alcatuiesc unda au insa intensitatile constante si egale in modul. Daca ai reprezinta energia unui astfel de puls electromagnetic intr-un filmulet, ar arata ca un val in translatie.

Omuldinluna,
Mersi de raspuns.
Astept si eventuala evaluare a lui Virgil, daca este posibil in cazul ales de mine, la  50 de Hertz.
Am unele rezerve fata de postarea ta, pe care le voi aborda pe parcurs.
Masuratorile  mele cu unde stationare in conductori bobinati mi -au aratat aspecte practice de care trebuie tinut seama.

Dl Eugen! Eu am inteles (am dedus) ca modelul de unda al fotonului, adica de vibratie, de miscare oscilatorie rectilinie a particulelor mediului electromagnetic, de o parte si de alta a pozitiei de echilibru, este perceputa doar de observatorul in repaus. De exemplu, daca ai pe o banda rulanta lipite niste barete metalice transversale la lungimea benzii, pe care le incarci cu sarcini electrice in mod alternativ, una + una - si aceasta banda circula prin dreptul unei sonde de camp electric (o antena), sonda va semnala existenta unui camp electric variabil si alternativ, ca si cand ar exista o vibratie a campului electric. Exact asa se intampla si cu fotonul. Eu am dedus ca fotonul este o structura de curenti electro-eterici transversali la directia de translatie si propulsati in translatia liniara de catre forta electromagnetica, forta care este egala cu forta de inertie la nivelul fiecarei semiunde si unde, numai la translatia cu viteza luminii in vid. Aspectul energetic al fotonilor se produce (apare) numai la interactia lor cu substanta (la ciocnirea cu substanta=franarea in substanta). In eter (nu este posibila) nici-o vibratie (ci) numai translatie.

Uite o poza mai clara.



Fiecare anvelopa iti arata cum evolueaza amplitudinea campului, care este modulata de o faza ce tine de frecventa undei (sau echivalent de lungimea de unda). Energia undei este proportionala cu patratul amplitudinii, si acela este constant deoarece faza are modulul unitar. O explicatie mai fizica e urmatoarea: daca ai un volum care contine numai energie electromagnetica, fara nici un fel de materie, atunci singura posibilitate pentru ca energia electromagnetica sa varieze in acel volum e ca ea sa iasa prin suprafata care il margineste, adica prin propagare in afara lui.

FOTONUL, O OSCILATIE LONGITUDINALA ?

Daca fotonul este definit ca entitate oscilatorie, impulsul constant definit ca h/ landa se  contrazice  cu definirea fotonului ca entitata oscilatorie.
Fenomenul ondulatoriu ar trebui asociat unui impuls oscilatoriu.

Lumina ( fotonul) ca  unda electromagnetica, daca isi conserva axial energia, pe directia de deplasare, inseamna ca nu pierde energie transversal.
Inseamna ca directia de oscilatie trebuie sa fie numai longitudinala.
In aceste conditii, impulsul asociat fotonului, trebuie sa fie oscilatoriu, cu valori cuprinse intre (- valoare maxima/ ventru , zero/ nod, + valoare pozitiva maxima/ ventru). Adica valori care sa justifice si conceptul de lungime de unda.
Campul de viteze al entitatii oscilante va da campul de impulsuri.

Dar matematic se poate utiliza unul din impulsurile:
-impuls instantaneu, functie de timp;
-impuls maxim, corespunzator unei viteze maxime intr-un ventru de oscilatie;
-impuls zero, corespunzator unui nod de oscilatie;
-impuls efectiv, valoare matematica uzuala ;


REFERINTE:

Meyl:neutrino
http://www.meyl.eu/go/index.php?dir=40_Media&page=1&sublevel=0 :

He also presented the theory that the neutrinos are scalar waves moving faster than the speed of light. When moving at the speed of light, they are photons. When a neutrino is slowed to below the speed of light, it becomes an electron. Neutrinos can oscillate between e- and e+. Fusion involves e-, and a lightning flash involves e+. Energy in a vortex acts as a frequency converter. The measurable mixture of frequencies is called noise.

Tesla:Fotonul, longitudinal:

" I showed that the universal medium is a gaseous body in which only longitudinal pulses can be propagated, involving alternating compressions and expansions similar to those produced by sound waves in the air. Thus, a wireless transmitter does not propagate Hertz waves, which are a myth, but sound waves in the ether, behaving in every respect like those in the air, except that, owing to the great elastic force and extremely small density of the medium, their speed is that of light."

Impulsul este pe directia de propagare a undei. Nu exista impuls instantaneu sau impuls zero, pentru ca notiunea de impuls nu contine un timp anume, ci doar ;p=h,niu/c; Atat timp cat energia unui foton este constanta pe tot traiectul lui, si impulsul are o valoare constanta. Eswte ca si cum ai spune despre impulsul unui pumn de boxier, ca are valori diferite la aceiasi lovitura. Chiar daca boxierul poate trage o suta de pumni, totdeauna impulsul unui singur pumn este constant, si diferit de zero.

Unda electromagnetica si fotonul

Ok: energie, impuls, lungime de unda, constanta Planck,etc,  toate constante.
Ce anume pulseaza atunci, ca sa se poata defini caracterul ondulatoriu al fotonului ?

Daca admitem fotonul ca o propagare de camp electromagnetic, caracterul pulsatoriu ar putea fi dat de energia magnetica pulsand reciproc in energie a campului electric. La o energie constanta electromagnetica, se pot defini doua impulsuri dinamice: pe linii de forta magnetice, pe linii de forta de camp electric.

Dupa cate inteleg eu, s-a formulat teoria fotonului inainte sa se fi inteles bine undele electromagnetice.
Nu stiu sa se fi clarificat si acceptat in lumea stiintifica o teorie si practica unitara asupra undelor / campului electromagnetic, inainte de Einstein/ teoria  efectului fotoelectric/ Nobel 1921, etc.
Tesla si Hertz au discutat asupra lor , cu promisiuni din partea lui Hertz ca va corecta in lumea stiintifica erori care apucasera sa se propage asupra teoriei undelor.
Nu a apucat, a murit de tanar.
Maxwell a formulat teoria dar a lasat portite pentru reformulari si experimente.

Poate cineva desena cam cum intelege un foton ca geometrie de unda electromagnetica ?

eugen a scris:Ce anume pulseaza atunci, ca sa se poata defini caracterul ondulatoriu al fotonului ?

Funcţia de unda asociată pulsează.

The Double Helix Theory of the Magnetic Field
http://www.gsjournal.net/old/science/tombe.pdf :

Prefer abordarea lui Maxwell asupra undelor electromagnetice, in interpretarea lui Tombe.
Abordarea lui Maxwell lucreaza cu cauze si efecte, ceea ce nu gasesc in cazul aplicarii undei asociate.

Finally, taking the curl of Eq. (13) and using Eq. (7) we obtain,
2H = (μ/E2)∂2H/∂t2 (wave equation) (14)
Although Maxwell simply defined the density μ to be unity in air, he established a theoretical equality between the ratio of density and elasticity to the ratio of electromagnetic and electrostatic units of charge. The latter ratio was determined experimentally by Weber and Kohlrausch in 1856 using a discharging Leyden jar, and it linked to the directly measured speed of light, hence confirming Eq. (6) in the previous Section. On discovering this, Maxwell stated that, “ - - - we can scarcely avoid the inference that light consists in the transverse undulations of the same medium which is the cause of electric and magnetic phenomena - - -”. It follows from all of this that Eq. (14) above is therefore the electromagnetic wave equation.
The derivation of the electromagnetic wave equation above tells us that electromagnetic waves are a propagation of angular acceleration or precession through a sea of tiny aethereal vortices [5], and that these undulations correspond to oscillations in either centrifugal pressure or axial Coriolis pressure. These pressure oscillations are caused by an excess outflow of vitreous aether from the positrons of the electric sea. The excess outflow from an angularly accelerated dipole causes a torque between itself and the next dipole along the line. This causes an excess outflow from that next dipole while restoring the first dipole to its equilibrium position, and the cycle is then repeated. When the first dipole returns to its equilibrium position, the excess aether will disappear into the electron. Electromagnetic radiation is therefore an in/out wave which causes a net flow of pressurized aether. This net flow of pressurized aether accounts for the associated linear momentum and the associated radiation pressure, as well as helping to explain the photon nature of electromagnetic radiation.

Fotonul este o stare de moment in care se afla spatiul electromagnetic. In mod normal spatiul electromagnetic poate fi definit ca spatiul in care exista si se propaga o infinitate de fotoni in toate directiile, si cu toate frecventele, in acelasi timp.
Spatiul E-M permite oricarui foton sa se propage cu viteza constanta "c". Cand spunem foton, de obicei ne gandim la ceva foarte mic, pentru ca fotonii au fost definiti ca cele mai mici "particule" de energie. In realitate fotonul poate avea orice frecventa, deci orice lungime de unda, astfel putem avea fotoni gamma cu lungimi de unda de 10^-12m, si fotoni ai undelor radio, cu lungimi de unda de ordinul km, sau mai mari. Cum este posibil asa ceva? este posibil deoarece fotonul nu este un obiect, ci este doar o stare tranzitorie a unei sectiuni prin spatiul E-M. Aspectul acestei sectiuni este mereu alta in orice clipa, deoarece o infinitate de fotoni il traverseaza. lungimea de unda a unui foton nu inseamna lungimea fotonului, ci determina durata cat fotonul se manifesta (strabate) intr-o sectiune plana prin spatiul E-M. Cand un foton strabate acea sectiune de spatiu E-M, constatam un punct in care se manifesta un camp electric si un camp magnetic in acelasi timp, mai intai in crestere de intensitate, apoi in scadere de intensitate pana ajunge la zero, dupa care ciclul se reia. In acel punct liniile de forta electrice sunt perpendiculare de liniile de forta magnetice, fara sa existe o sursa materiala a acestor campuri. Atat campul electric cat si campul magnetic, sunt stari tranzitorii ale spatiului E-M, adica perturbatii ale acestuia, asa cum sunetul este o perturbatie a aerului sau a altui mediu (pastrand proportiile si diferentele fizice). Cand un sunet se propaga prin aer, nu putem spune ca este o entitate, desi el poarta o informatie, o energie, o frecventa, o lungime de unda. Asa si fotonul nu este o entitate, ci este un purtator de informatie electromagnetica, cu toate proprietatile lui, frecventa, lungime de unda, energie, etc.

Deci daca luam un plan care sectioneaza spatiul E-M si prin acea sectiune trimitem o raza laser, ne vom pune intrebarea, cat de mare este punctul care intersecteaza planul, doar de catre un foton. Aceiasi intrebare ne-o putem pune in cazul cand un sunet traverseaza un plan perpendicular pe directia de propagare. Care este dimensiunea minima a purtatorului de informatie? pai dimensiunea minima a purtatorului de informatie sonora este data de distanta dintre doua molecule de aer. Intre aceste doua molecule aflate pe directia de propagare a sunetului putem observa cea mai fina oscilatie, putem determina o frecventa, amplitudine, perioada etc. Adica aproape toate informatiile sunetului, in afara de intinderea lui in spatiul inconjurator. Tot astfel in cazul undei E-M, cea mai mica sursa de informatie ce strabate planul ales, se rezuma la minim doua puncte alaturate ce intra in componenta mediului E-M. Cum mediul E-M este necunoscut sau ignorat de stiinta actuala, raman necunoscute si care sunt cele mai mici puncte de informatie ale unui foton. Dupa parerea mea aplicand teoria similitudinii sistemelor, putem afla ca exista un spatiu hiperfin, format doar din doua feluri de hipoparticule, dar despre care nu este locul sa vorbim aici.

Un fost participant la forum care presupun ca nu doreste sa mai
apara aici, mi-a pus la dispozitie fisierul alaturat, cu intentia de a fi
folositor discutiilor de pe acest topic:

https://www.dropbox.com/s/4gie041a9mzti3b/Electroconvergenu0163a%20corpurilor%20-pub%20rev%20AOSR.doc?dl=0

Imi pare rau ca nu pot avea nici o parere despre cele scrise acolo.

Succes la studiu!

Din nou, ETERUL

Virgil_48
Nu fi dezamagit.
Daca va fi cazul, vom digera elefantul bucata cu bucata- daca avem rabdare- ca  sa nu facem indigestie...oficiala.
Crivoi Dumitru lucreaza cu eterul. Eu , tu sau altii, am fost pe fata sau indirect considerati anacronici, depasiti, " prosti" daca in mileniul trei mai abordam eterul.
Acum cateva mii de ani s-a emis teorema lui Pitagora, care nu s-a invechit, iar in electromagnetism, legea inductiei electromagnetice a lui Faraday la fel nu s-a invechit.
La fel sunt convins despre eter, fie ca-l numim eter, flux omogen de sub-particule, flux de eteroni, flux de hipoparticule, neutrini, etc.
Iata , Crivoi Dumitru face o abordare matematica si fenomenologica serioasa a eterului, gravitatiei, electromagnetismului.
Asa incat avem dovezi ca nu suntem tampiti cei care avem o anumita viziune asupra eterului si  o alimentam pe acest forum.

Cateva fragmente, eventuale puncte de plecare:

Teoria electroconvergenţei corpurilor naturale are la bază următoarele două presupoziţii:
b) Spaţiul /Universul este definit de corpuri (Aristotel, Boscowich, Reynolds, ş.a), şi
b)  Mişcarea corpului către locul natural (de rezonanţă) /“Căderea”corpurilor, respectiv, rotaţia “locală” a corpurilor ( indusă de “căderea” in contrasens a corpurilor naturale masiceşi nemasice) crează masa şi transformă local materia (determină interacţiunile locale ale substanţei) fig. 1 şi fig.2. Datele experimentale acumulate de omenire până în prezent evidenţiază patru tipuri de interacţiuni (cu câmpurile aferente) şi anume: interacţiunea gravitaţională, interacţiunea tare, interacţiunea slabă şi interacţiunea electromagnetică .

​Concluzii:
1.    Cunoşterea fenomenului de electroconvergenţă a corpurilor permite descifrarea corectă a comportării materiei atăt la scară microscopică cât şi la la scară         macroscopică.
2. Electroconvergenţa corpurilor permite evidenţierea distincţiei dintre  căderea
corpurilor/sistemele gravitaţionale (respectiv, masa ponderată/grea, m)  şi inerţia corpurilor/sistemele inerţiale (respectiv, masa inerţială, m).
3. Electroconvergenţa corpurilor permite evidenţierea fenomenului de atracţie masică dintre
corpuri căt şi a fenomenelor entropice care au ca rezultat macroscopic amplificarea respectiv diminuarea atracţie dintre corpurile masice;
4. Corpurile din Univers, prin fenomenul de electroconvergenţă interacţionează generând
mişcarea (formele de mişcare a materiei) acestora;
5. Sistemul solar alcătuieşte o unitate funcţională; interdependenţa  dintre        subsistemele
sale  se reflectă adeseori prin procese ce nu pot fi explicate de       teoriile actuale de gravitaţiei.
6. Electroconvergenţa planetară / Pamântului validează efectul de electroconvergenţă  a
corpurilor masive din Univers.​
7. Variaţia energiei sistemului  Pământ - anvelopă entropică este urmare a interacţiunilor
formelor  de mişcarea a materiei din interiorul sistemului cu cele similare extrasistemice, cât şi a interacţiunilor specifice  subsistemelor (invelişurilor externe şi interne)
8. Câmpul  (electro)magnetic rezultant al Pământului are trei componente, corespunzătoare
câmpurilor( electro)magnetice de moment magnetic.

Imi pare bine ca nu iau toti in deradere fisierul primit de la dl. Crivoi.
Aduc aici o parte din textul care l-a insotit, de pe mailul meu:

Daca ati afisa teoria electroconvergentei neutrinulu/neutronului nelegat in miscare/electronului liber din lucrarea atasata s-ar lamuri ca exista un model de interactune corp-mediu care da raspunsuri corecte la multe din nedumeririle celor ce participa la discutie. Daca ati putea interveni pentru a putea fi accesata lucrarea pe forum ar fi mai usor de discutat pe marginea ei.

Succes celor ce inteleg ce cuprinde.
Eu consider ca mecanica va fi cea care va unifica toate
extravagantele fizicii actuale. Interactiunea fara suport material
va fi privita cum privim noi acum sistemul geocentric. Dar
cu asta am iesit neregulamentar din alt topic!  

Alt titlu de topic?

Virgil_48,
Daca vom conveni, putem schimba titlul topicului in :
Fenomene Electromagnetice, Gravitationale si Diverse

Eu nu mai am aceasta imputernicire acum, dar pot ruga pe Abel s-o faca.
Astept parerea ta .
Fenomenele electromagnetice si gravitationale au inrudiri, nu vad de ce nu am crea un topic mai complex.
Un titlu de topic adecvat ne-ar scuti de restrictia discutiilor.

eugen a scris:Alt titlu de topic?

Virgil_48,
Daca vom conveni, putem schimba titlul topicului in :
Fenomene Electromagnetice, Gravitationale si Diverse

Eu nu mai am aceasta imputernicire acum, dar pot ruga pe Abel s-o faca.
Astept parerea ta .
Fenomenele electromagnetice si gravitationale au inrudiri, nu vad de ce nu am crea un topic mai complex.
Un titlu de topic adecvat ne-ar scuti de restrictia discutiilor.

Nu suntem asa de incorsetati de temele topicelor incat sa fie nevoie
de aceasta modificare. De mai mare importanta este calitatea si
interesul prezentat, iar fisierul d-lui Crivoi mi se pare un eveniment
aici. Folosesc aceasta norma de adresare numai fata de d-lui, fiindca
a fost singurul care nu a acceptat sa renunte la ea.

Conceptele si rezultatele


Materialul de la dn Crivoi este senzational, , am inteles cate ceva care in esenta duce  la ceva fundamental:
Fortele au natura materiala, suport concret, se transmit prin fluxuri de entitati fine, pe care stiinta oficiala le discrediteaza.
Asa cum e discreditat eterul, etc.
Am recitit din scrierile originale Maxwell, cu legaturi la Faraday.
Maxwell defineste linii de forta cu suport material ( eterul, etc).
De asemeni subliniaza conceptul de PRESIUNE/ tensiune de-a lungul unei linii de forta, asa cum in gravitatie exista conceptul presiunii eterice.
Tot ce s-a construit viabil in electromagnetism pe axa Faraday/ Maxwell/Tesla se datoreaza viziunii despre eter, in particular fortelor materializate. Nu abstracte !

Electromagnetismul este axa civilizatiei moderne.
Pe cei enumerati mai sus, nu putem sa-i subestimam.
Ei si altii urmau alta cale in stiinta, decat cea propagata oficial.
Faptul ca ei urmau concepte sanatoase arata rodul muncii lor.
Toata omenirea  beneficiaza de pe urma muncii lor, dar conceptele care i-au insufletit/ inspirat sunt persecutate, trecute sub tacere, mistificate:
Conceptul de eter ca mediu universal, conceptul de forte materiale, conceptul de free-energy, etc.
Sansa noastra de emancipare/ eliberare din doctrinele stiintifice oficiale este sa urmam cu propriul cap calea urmata de inaintasi de genul pe care i-am enumerat.
Ei au avut instincte bune, au fost practici, onesti, generosi.
De aceea Dumnezeu le-a incredintat lor adevarata stiinta, pentru ca au fost naturi spirituale curate, inalte, generoase.
Sa nu ne lasam sedusi de aparente.
Observam ca suntem indemnati propagandistic sa credem in teorii, in loc sa fim incurajati sa studiem in primul rand Natura, mama invataturii.
Matematica formulata in jurul fenomenelor trebuie sa tina pasul cu Natura, nu invers.

Electromagnetismul si gravitatia vor fi probabil groparul unor teorii oficializate.
Teorii oficiale inca agreate, din motive oculte.
Iar in secret, se aplica la greu tocmai teorii respinse oficial.
Generalul Emil Streinu -daca nu ma insel-afirma ca daca s-ar pune in aplicare civila in masa tot ce se stie si s-a inventat, am fi cu 500 de ani inainte...

Abel Cavaşi a scris:
În 2005 am publicat în revista „Evrika!” un articol în care arătam că un calcul al supraforţei forţei Lorentz ne obligă să concludem că un corp încărcat electric nu se poate deplasa din inerţie, ci numai sub influenţa unui câmp electromagnetic.

Vrei sa fii mai explicit? Pentru mine, ce ai scris aici este echivalent
cu a spune ca daca lansezi undeva in spatiu, în afara oricarui camp,
o sfera metalica incarcata electrostatic, aceasta se va opri singura,
imediat dupa lansare. Asta ai vrut sa spui?