Ce "formă" are câmpul ?

Rezumarea primului mesaj :

...

Constat ca voi...nu sunteti capabili sa faceti nimic, gresesc?

Tu studiezi curgerea fluidelor, si ai pretentii sa intelegi natura si comportarea campului electromagnetic. Dar nu uita ca in campul electromagnetic nu exista nici un fluid care sa asigure transportul de substanta. Curgerea fluidelor in diferite situatii este studiata foarte bine, cu ajutorul tunelelor aerodinamice, in care aerul circula cu viteze apropiate de viteza sunetului, se studiaza curentii turbionari, si efectele lor asupra diferitelor structuri. Ceia ce faci tu este frumos, dar sunt experimente pentru elevi, poti sa le arati copiilor la scoala. Nu uita ca in prezent se studiza cu ajutorul satelitilor evolutia uraganelor, a tornadelor si a curentilor atmosferici, sunt efectuate simulari pe calculator, pe baza carora se face prognoza timpului cu foarte mare precizie. Aceasta presupune ca in afara de observatie, se cunosc si legile de formare si evolutie a acestora cat si interactiunile dintre ele.
Ei bine, electromagnetismul este un domeniu aparte, transmiterea undelor se face prin vid, ciocnirea undelor poate duce la nasterea particulelor de materie. Acesta este miracolul de la capatul stiintei.

"Întrebarea e următoarea însă, dacă accepți ideea existenței câmpului de forțe prin intermediul căruia corpurile interacționează, atunci faptul că nu toate orbitele sunt cercuri reiese chiar din ”forma” acestui câmp, căci după cum am arătat, pentru gravitație așa cum a ne-a lăsat-o Newton, apare un buzunar în care o particulă poate fi capturată, din care nu mai poate să scape fără să primească energie de undeva , dar în care poate să se miște pe traiectorii care nu sunt neapărat cercuri. Întrebarea era dacă te-a mulțumit explicația asta cu buzunarul..."

Ca sa intelegi interactiunea corpurilor sau particulelor trebuie sa intelegi cum "lucreaza" un camp. Orice camp este un domeniu in care materia indiferent care, se bucura de anumite proprietati care se manifesta in suprafete echipotentiale, Doua suprafete echipotentiale alaturate difera intre ele printr-un salt valoric a unei proprietati. Fiecare suprafata echipotentiala se bucura de anumite proprietati;
-in campul studiat este unica.
-este elastica, si se poate deforma sub actiunea altor suprafete echipotentiale de acelasi fel provenite de la alte surse.
- are tendinta de a reveni la forma sferica initiala.
- suprafetele echipotentiale ale corpurilor se nasc odata cu acestea.
- La particulele perechi, si suprafetele echipotentiale se nasc perechi.
- Doua suprafete echipotentiale nepereche se insumeaza, avand prin definitie tendinta de a deveni sferice.
-Doua suprafete echipotentiale pereche se resping pastrandu-si fiecare identitatea si tendinta de sfericitate.
O suprafata echipotentiala se poate asemana cu un balon. Astfel doua baloane care se preseaza unul spre altul se resping, fiecare pastrandu-si forma. Acelasi lucru se intampla si cu doua campuri care se pot asemana cu o infinitate de baloane concentrice ce ar reprezenta suprafetele echipotentiale, si care se deformeaza elastic prin apropiere dand nastere la forta de respingere.
Forta de atractie este mai greu de explicat, dar se bazeaza pe faptul ca doua suprafete echipotentiale simetrice, sau pereche, ce apartin de doua campuri diferite se interpatrund, ca si cum am avea un balon al unui camp introdus intr-un balon pereche al altui camp, si ambele baloane manifestandu-si proprietatea de a deveni concentrice, deci au tendinta sa aiba acelasi centru. Ca exemplu intuitiv, luati cazul a doua baloane de sapun alipite, ce au centre diferite, cand dispare membrana despartitoare, cele doua baloane se unesc, la fel si centrele lor, avand ca rezultat un singur balon sferic.
Buzunarul de care vorbesti, reprezinta chiar deformarea locala a suprafetelor echipotentiale, data de prezenta particulelor ce perturba campul. In cazul campului gravitational, presiunea exterioara exercitata de suprafata echipotentiala ce imbraca particulele, este totdeauna mai mare decat contrapresiunea creata de suprafata echipotentiala interioara. Forta elastica a suprafetei exterioare este mai mare si revine la forma sferica impingand corpul spre centru, in timp ce suprafata echipotentiala interioara cedeaza, ingloband corpul, apoi recapatandu-si si ea forma sferica. Astfel procesul se reia pana cand corpul ajunge in centrul campului.
Natura acestor suprafete echipotentiale desi nu se cunoaste, difera de la un camp la altul, astfel ca un camp electric nu interactioneaza cu un camp magnetic sau cu un camp gravitational. Mai mult decat atat sunt si particule precum neutrino, care nu interactioneaza cu nici un camp.

....bateti campii ...la greu....in afara de gargara,NIMIC
REPRODUCETI IDEILE ALTORA....VORBITI DESPRE ALTII...DAR....desenele "ideilor voastre" sunt ...NULE...!..."0"...
...mai rau... aici...

Tu studiezi curgerea fluidelor, si ai pretentii sa intelegi natura si comportarea campului electromagnetic.

[cuvânt jignitor] nici macar nu stie ca MAXWELL s-a prins cum sta treaba...exact de aici...STUDIIND FLUIDELE...!(incercati sa cititi ceva carti, fara pretentia de a intelege... inainte de a posta pe aici, caci sunteti praf)

....bateti campii ...la greu....in afara de gargara,NIMIC
REPRODUCETI IDEILE ALTORA....VORBITI DESPRE ALTII...DAR....desenele "ideilor voastre" sunt ...NULE...!..."0"...
...mai rau... aici...

As vrea sa-mi spui unde ai mai auzit acest lucru. Eu nu lipesc doua bobine fata in fata pe un colac, asa cum faci tu, ca sa te lauzi cu solenoidul minune monopolar.

Asadar, campul este...un REAL camp de ROTORI!
....este suficienti sa considerati ca acest dipol magnetic este alcatuit din...ROTORI DE DREAPTA(sens si chiralitate)...si vedeti logica....
TORNADELE INTERATIONEAZA....SE ATRAG PE CAPETE(se concateneaza)...si SE RESPING AXIAL!(conform COD FUNDAMENTAL)

Și primele teorii ale transferului de energie sub formă de căldură mergeau pe ideea că se face transfer de fluid caloric între corpuri. E interesant și bine să știi astfel de lucruri din istoria fizicii, dar dacă rămâi fixat în teorii de acum câteva secole, ei bine, acum câteva secole o să rămâi, că tot zici de restul lumii că e înapoiată cu nu știu câte sute de ani.

De departe însă, cea mai tristă parte din mesajul tău e dată tocmai de faptul că proprietatea definitorie a unui câmp electrostatic este că nu are rotor, este un câmp irotațional, nu are circulație pe un drum închis. Ceea ce vezi tu în imagine este o reprezentare grafică a divergenței sale, care este local proporțională cu densitatea de sarcină electrică, și spune că fluxul câmpului printr-o suprafață închisă este proporțional cu sarcina electrică din interiorul volumului mărginit de suprafață.

Nota 2 la electricitate, dar mergem mai departe cu marea unificare.

....Acela este un DIPOL MAGNETIC....o circulatie intre A si B.....insa tu poti sa consideri...CE DORESTI!.....dar nu are legatura cu ce am aratat si....postat eu!.....ESTE SUGESTIV...prin tetraedrele ce de-abia se vad.(frustrare magnetica-daca ai auzit de asta ...sa-mi dai un link din...Romania)

cea mai tristă parte din mesajul tău e dată tocmai de faptul că proprietatea definitorie a unui câmp electrostatic este că nu are rotor, este un câmp irotațional

....unde-i mesajul asta?...Insa toate campurile sunt...rotationale, la orice scara, sunt de acord!
....pana si BIG-BANG este...rotational....pe vortex OUT(conicitate)

Pentru cultura ta generală, și câmpul unui DIPOL MAGNETIC alcătuit din doi MONOPOLI MAGNETICI este irotațional.

Câmpul magnetic al unei distribuții statice de curenți are rotor în schimb. În ipoteza existenței monopolilor magnetici, și un câmp electrostatic ar căpăta rotor, dacă este generat de un curent staționar de sarcini magnetice. Dar așa ceva încă se caută.

.... hilar, monopolul este un IN-OUT...in teorie unificata, si....pentru cultura ta generala....cainii nu pricep limba engleza!
....diferenta este cea dintre....om si maimuta....!
NIMIC NU ESTE IROTATIONAL....numai imaginatia maimutei(porcarii stiintifice) ...este fixa...!

Eu cred ca cimpul este un element fundamental in fizica, materie si tot ce stim.
Totul este cimp. Insa, cu cimp cu "densitati" diferite.

Ce este cimpul?!
Cred ca in ziua de azi putine se stie pina la capat, e un mare mister in special pentru mine.

Ce "formă" are câmpul ?
Presupun ca o fi diferita atit timp cit spre el actioneaza altul.
Daca nu actioneaza nimeni, o fi o sfera tridimensional cu densitatea diferita de la punct la punct de la periferie spre centru.
Poate o demonstratie vine de la legea aia a lui Coolumb.

WoodyCAD a scris:
NIMIC NU ESTE IROTATIONAL....numai imaginatia maimutei(porcarii stiintifice) ...este fixa...!

Of, of, măi, măi. Un câmp electric rotațional generează un flux de inducție magnetică. Circulația unui astfem de câmp pe o buclă închisă este egală cu variația în timp a fluxului de inducție magnetică prin suprafața pe care se sprijină acea curbă. Privind problema invers, rezultă că un flux de inducție magnetică dependent de timp este înlănțuit de un câmp electric rotațional. Astfel, flux de inducție magnetică nul sau constant în timp câmp electric rotațional. Poate ai auzit de legea lui Faraday, inducția electromagnetică, e unul dintre motivele pentru care ai tu condițiile necesare să combați maimuțele pe Internet.

Acum vino să spui că de fapt în teoria ta rotațional înseamnă altceva, și nu înțeleg găinile neapărat chioare și mandrilii neapărat savanți ce vrei să spui. Nota 1 la electricitate. Ce spune comunitatea, îi dăm un ban mic de tot bonus, să aibă răgaz departe de grijile de pe forum ca să învețe măcar cum e cu electrostatica?

da, demult trebuia.
Cu toate ca nu am ce cauta pe asa teme de discutii, insa se vede clar oricarui om ar fie de orice profil, ca nenea Woody face o murdarie mare.
Continua in manera lui sa o faca pe inteleptul, doar porneste discutia si nu doreste sa prezinte pina la capat toate argumentele ce i se cer, cind i se prezinta contraargumente se face nevazut, nu gasesti vreo propozitie la care sa nu sa se termine cu punctele de suspensie, foloseste deseori cuvinte urite.

...SA EXPLICE maimutica....de ce apare campul magnetic....in jurul curgerii electrice....in acest caz.
EXPLICATIA nu are nici o valoare daca ...NU DESCRIE SI ...DE CE ANUME BUSOLA ESTE ORIENTATA in dependenta cu SENSUL curgerilor electrice!


....
....explicatia trebuie sa fie de natura fizica,mecanica...si destul de simpla....(a desena si explicatia...este un ULTRAbonus,) si trebuie sa raspunda la...DE CE MAGNETISMUL din jurul conductorului...ARE SENS?
...
....astept sa explice maimuta....mecanismul din..." REGULA ASTA...de mai jos"?
......

....astept sa explice maimuta....mecanismul din..." REGULA ASTA...de mai jos"?

Atunci du-te la menajerie sa te lumineze acea maimuta.

Este o întrebare foarte frumoasă, de ce anume există acel câmp magnetic în jurul unui conductor străbătut de un curent staționar. Existența sa este sintetizată în expresia , care spune că în fiecare punct din spațiu în care există o densitate de curent, avem și un câmp magnetic rotațional, iar integrând-o ne spune că orice suprafață străbătută de curent este înlănțuită de un câmp magnetic, lucru exprimat grafic în imaginile puse de Woody. Ca un fapt divers, tubul de curent nu trebuie tăiat neapărat perpendicular, poți să-l tai și oblic, dar două contribuții oblice de înclinații contrare se anulează reciproc, supraviețuind numai contribuția perpendiculară din fiecare. Bine, bine, dar de ce există acest fenomen???

E o întrebare foarte bună, cu un răspuns extrem de subtil. Am pierdut (de fapt câștigat) mult timp umblând de când m-am întors de la lucru, pe Internet și prin cărți, căutând cea mai simplă explicație posibilă. Haideți să vă arăt în cel mai simplu mod posibil pe care l-am putut pune la punct, ce se întâmplă de fapt acolo.

Să ne imaginăm că avem în laborator un fir conductor străbătut de curentul . Luăm cel mai simplu model posibil în care avem ionii pozitivi ai rețelei fixați, iar electronii curg frumos și ordonat în sensul dictat de voltaj (realitatea este că rețeaua cristalină a conductorului vibrează, iar electronii se zbat haotic sub agitația termică, existând o vagă reminiscență de drift din cauza voltajului, dar aceste lucruri nu contează deloc pentru discuția noastră, atâta vreme cât știm intensitatea curentului). Din acest referențial, al laboratorului, electronii intră și ies în același ritm din conductor, astfel că acesta este neutru (întregul circuit este neutru, ca să fim exacți), deci dacă fixăm o sarcină mică lângă el, nu vom detecta nici o forță acționând asupra ei. Câmpul electric în exteriorul conductorului este nul.

Ce se întâmplă însă cu un observator aflat în mișcare față de conductor? Să luăm iarăși un caz simplu, când observatorul se deplasează paralel cu conductorul, în sensul în care electronii intră în acesta (deși nu are nici o relevanță cum se deplasează observatorul, vreau să folosesc cea mai simplă situație posibilă ca să poată fi raționamentele urmărite fără probleme, ele pot fi reproduse în cele mai complicate aranjamente). Aici e surpriza, căci acest observator va ”vedea” electronii intrând mai repede în conductor, și ieșind mai lent din acesta. Dacă se depleasează în sens invers, ”vede” electronii ieșind mai repede din acesta, și intrând mai lent. Dar noi știm că sarcina electrică trebuie să se conserve! Așa și este, dacă luăm în considerare întregul circuit și nu numai bucata de conductor. Dar ce înseamnă de fapt, ”vede”? Știm că legile corecte care descriu poziționarea în spațiu-timp a evenimentelor, pentru observatori aflați în mișcare relativă, au fost date de Einstein sub forma transformărilor Lorentz, anume știm că:




Le-am scris în așa fel încât cantitățile fără indice să se refere la un observator față de care conductorul este în mișcare, pe când cantitățile cu indice prim se referă la un observator față de care conductorul este în repaos. Pentru acesta din urmă, am văzut că timpul scurs între intrarea și ieșirea unui electron din conductor este nul (altfel nu ar fi neutru), deci din prima ecuație găsim că este timpul scurs între aceste două evenimente pentru observatorul față de care conductorul se deplasează. Folosind și a doua ecuație, deducem .

Acest lucru are următoarea implicație: sarcina totală dintr-un element de conductor o notăm cu , unde cu am notat densitatea de sarcină pe acea bucățică mică, și pentru sistemul față de care conductorul este în mișcare trebuie să fie egală cu , deci . Deci pentru un observator aflat în mișcare față de conductor (sau față de care conductorul se mică, e același lucru), acesta din urmă apare încărcat. Asta înseamnă că dacă mica noastră sarcină de probă este în mișcare față de conductor, va simți o forță generată de câmpul electric indus de relativitatea simultaneității, de faptul că pentru acea sarcină, curentul la un capăt al circuitului are o durată în timp diferită de durata curentul la celălalt capăt, apărând în consecință o sarcină electrică în conductor (care repet, dispare când considerăm întregul circuit).

Mai departe lucrurile sunt puțin mai complicate, dar se poate calcula forța care acționează asupra sarcinii, în sistemul ei propriu referință (în care conductorul este în mișcare). Aceasta este o forță de natură electrică, dar în sistemul laboratorului, în care conductorul este fix și sarcina se mișcă, nu are ce forță electrică să acționeze, conductorul fiind neutru. Cum au lucrurile astea sens? Păi au sens, pentru că forța care acționează în acest sistem de referință, în care sarcina se mișcă, este tocmai forța magnetică. Se poate arăta că dacă sarcina se deplasează paralel cu conductorul, forța electrică din sistemul ei propriu este îndreptată perpendicular pe conductor, și devine forța magnetică văzută din laborator. La fel, dacă sarcina se deplasează perpendicular la conductor, se poate arăta că forța electrică din sistemul său propriu este paralelă cu conductorul, iar forța magnetică va arăta la fel, văzută din laborator. Pentru o mișcare pe o direcție oarecare a sarcinii, se poate arăta că forța magnetică este mereu perpendiculară pe viteza ei, și asta duce la conceptul de câmp magnetic, cu care interacționează o sarcină în mișcare.

Iată deci cum apare magnetismul, ca o consecință direct a relativității simultaneității: două evenimente simultane pentru un observator sunt decalate în timp pentru un altul, dar fizica trebuie să rămână aceeași pentru amândoi. În cazul nostru, sarcina aflată în mișcare față de conductor interacționează cu un câmp magnetic, sau cu un câmp electric, în funcție de cum ne raportăm ca observatori la fenomen. Asta înseamnă că cele două câmpuri, electric și magnetic, sunt indisolubil legate. Poate câmpul electric vă pare mai primordial, acesta putând fi generat și de sarcini statice, nu doar de curenți, dar teoria relativității ne arată că numai fuziunea lor, câmpul electromagnetic, are sens absolut.

Felicit acest raspuns elaborat, muncit....insa....cu regret nu are legatura cu realitatea!
Imprumutarea "discursului oficial" a fost fatala, pista a fost ..."out of..."Nu a raspuns la intrebarea DE CE?...CUM?...si nu a explicat de ce sensul este conform "regulei" si nu ....aleator!
Era mult mai elegant un raspuns de genul "stiinta oficiala nu stie de ce" decat ...un raspuns care sa ia partea acesteia, intr-un mod ....hilar!
Tot acest efort devine asadar...inutil, orice incercare de a explica fenomenul, mecanicist, devine imposibila in conditiile fizicii actuale!
Raspunsul de mai sus se inscrie in "doctrina" stiintifica, limbajul "de lemn" fiind evident, incapabil sa raspunda ...intrabarilor puse!
Felicit inca o data efortul ... ...insa valoare lui este "0"....neavand vreo legatura cu...REALITATEA!
RASPUNSUL NU A FACUT PRECIZAREA DE CE CAMPUL MAGNETIC ESTE...ORIENTAT!....explicarea "fenomenului"!

Asta înseamnă că cele două câmpuri, electric și magnetic, sunt indisolubil legate. Poate câmpul electric vă pare mai primordial, acesta putând fi generat și de sarcini statice, nu doar de curenți, dar teoria relativității ne arată că numai fuziunea lor, câmpul electromagnetic, are sens absolut

Cele doua campuri sunt indisolubil legate deoarece ambele sunt legate de electron. De exemplu neutronul are moment magnetic dar nu are sarcina electrica, explicatia fiind, ca sarcina electrica este anulata avand doi quarci down si unul up, in timp ce momentele magnetice nu se anuleaza.
Electronul este particula care detine un moment magnetic, care nu este format dintr-un pol nord si unul sud, ci doar de un circuit de flux magnetic in jurul electronului. Din experientele facute asupra elicitatii neutrinilor a reiesit clar ca deplasarea antineutrinilor in spatiu se face pe directia spinului, iar a neutrinilor invers. Sunt inclinat sa cred ca toate particulele elementare in timpul deplasarii lor se orienteaza asemanator cu neutrinul, orientandu-si spinul pe directia miscarii. In acest caz, momentul magnetic va fi orientat tot pe directia spinului, ceia ce echivaleaza cu un flux magnetic ce inconjoara electronul avand drept axa chiar directia de miscare. Din moment ce curentul electric inseamna o circulatie de electroni intr-un camp electric dirijat dealungul unui conductor, inseamna ca momentul magnetic al electronilor va fi orientat tot pe directia de miscare, deci intregul conductor va fi inconjurat de campul magnetic format din suma magnetonilor electronilor orientati in miscare.

Semnul sarcinii electronice este luat convențional ca fiind ”-”. Sensul câmpului electric este luat convențional ca fiind dinspre sarcina pozitivă înspre cea negativă. Sensul curentului electric este ales convențional să fie orientat în sens invers deplasării purtătorilor de sarcină prin conductor, deci în poza ta, electronii de fapt merg invers față de săgeata lui I. Sensul circulației magnetice este ales convențional să fie dat de regula burghiului drept față de sensul curentului, care repet, este considerat ca fiind orientat invers față de deplasarea sarcinilor. Minunea e că el există, nu că ți-ai ales să fie orientat nu știu cum față de o mărime pe care ai ales-o să fie orientată nu știu cum față de mișcarea unei sarcini căreia i-ai ales semnul nu știu cum. Numai Benjamin Franklin ți-ar fi putut răspunde la aceste întrebări.

CODUL FUNDAMENTAL...arata intr-o secunda ca...sensul REAL al deplasarii sarcinilor negative...ESTE ALTUL (conventional este stabilit invers)...Acest fapt este pus in evidenta in teorie...dar greu identificabil, fiind EXPLICIT...

Pe românește, WoodyCAD vrea să spună că nici măcar nu avea habar că sensul curentului electric a fost ales să fie invers față de sensul deplasării electronilor.

Ai nota la electricitate.

....din pacate o maimutica...nu poate sa dea note!.....este incapabila sa vada...EVIDENTA!....WoodyCAD nu se afla aici sa...priceapa ceva anume...!..EL ARE DIVINITATEA LA PICIOARE IAR MAIMUTICA...DEASUPRA CAPULUI....RELIEFAND PRIMITIVISMUL ISTORIC AL MENTALITATII EI
INTERESANTA EXPLICATIA GRAFICA A..."raspunsului"!


Acest mesaj spune extrem de multe despre stimatul coleg de forum. Sunt din ce în ce mai convins că ar fi un mare, mare bine, atât pentru calitatea forumului, pentru noi, și nu în ultimul rând pentru el, să-i urăm rămas bun și să-i aplicăm un călduros ban. Chiar dacă o să se piardă mult din distracție.

omuldinlună

Dane a folosi mecanica fluidelor pentru electomagnetism si gravitatie este o nebunie.Ai vazut tu in mecanica fluidelor deplasare cu viteza constanta?
https://www.youtube.com/watch?v=aOmv8K8KdwQ