Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Rezumarea primului mesaj :

Cu acest topic incerc sa trezesc interesul unui licentiat cu pregatire deosebita
in mecanica teoretica ce ar citi aici, pentru o tema care consider ca poate
prezenta interes, daca este luata in serios.
Am sa arat foarte pe scurt despre ce este vorba si daca intereseaza pe
cineva, voi continua. Nu are nici o legatura cu teoriile elicoidale. Capitolul
care consider ca ar lipsi din mecanica teoretica, este apropiat de mecanica
punctului material, dar cu o directie care in prezent nu intereseaza, ba poate
il face chiar utopic. S-ar putea numi Mecanica fluxului omogen izotrop de
particule si actiunea acestuia asupra corpurilor. Nu discutam daca exista
undeva astfel de flux, identificarea sa in Univers sa se intrezareste deja.
Ce ar evidentia descoperirea acestuia, veti putea urmari in continuare.
Nu trebuie sa va mai spun ca am nevoie de ajutor din cauza nivelului meu
precar de cunostinte(mai bine zis amintiri) in domeniul enuntat.
Subiectul constituie continuarea unui topic de pe Scientia.ro, numit "Ar putea
fi gravitatia un fenomen mecanic?" care acolo a fost primit cu ostilitate.
Sper sa gasesc mai multa intelegere si rabdare aici, cat si sansa de a atrage
atentia unui binevoitor cu pregatirea necesara.

CAdi a scris:
Lucrul mecanic nu este zero, ti-am mai scris nu te mai lua dupa gravitonu ,care loveste mereu pe langa...  
Integrala aceea nu este zero : (am sa notez integrala cu I pentru simplitate) .
= dupa cum vezi in exemplu de mai jos
daca notam R=x=r (distanta dintre corpurile care se atrag)


= = -1/r + C deci nu este nul !

CAdi m-ar interesa sa inteleg ce ai scris in acest raspuns dar
sunt departe de nivelul teoretic necesar.
Daca poti sa ma lamuresti ce se intampla, uite ce as vrea sa
stiu, textual:
-Dece va contraziceti, doar ati invatat amândoi aceeasi fizica?
-Ce deosebiri ar produce in Universul real, cele doua abordari
diferite ale voastre?
-Daca tu spui ca lucrul mecanic nu este nul, inseamna ca
acesta are o valoare constanta pentru o tura si se cumuleaza
(se mareste) pe masura ce trece timpul? Asta nu inseamna ca
se consuma energie de undeva? De unde?
-Daca judec gresit, poti sa-mi spui unde?

Alo, domnul inginer, daca tot ai invatat sa calculezi primitive, invata si sa rezolvi integrale definite cu teorema Leibnitz-Newton intre doua puncte ale orbitei aflate la aceeasi distanta fata de sursa campului, si zi-mi cat iti da lucrul mecanic   .

virgil_48 a scris:
CAdi m-ar interesa sa inteleg ce ai scris in acest raspuns dar
sunt departe de nivelul teoretic necesar.
Daca poti sa ma lamuresti ce se intampla, uite ce as vrea sa
stiu, textual:
-Dece va contraziceti, doar ati invatat amândoi aceeasi fizica?
-Ce deosebiri ar produce in Universul real, cele doua abordari
diferite ale voastre?
-Daca tu spui ca lucrul mecanic nu este nul, inseamna ca
acesta are o valoare constanta pentru o tura si se cumuleaza
(se mareste) pe masura ce trece timpul? Asta nu inseamna ca
se consuma energie de undeva? De unde?
-Daca judec gresit, poti sa-mi spui unde?

Virgil 48 citeste raspunsul pana la capat poate intelegi partea 2-a
daca nu intelegi partea cu integrala  :

lucrul mecanic se mai calculeaza si altfel :
Stim impulsul planetei p=m v (masa x viteza).
Lucrul mecanic va fi :

L=rxp Fiind o elipsa Lm variaza putin deoarece avem axa mare si axa mica a elipsei ,
dar pentru simplitate sa presupunem ca avem un cerc . Lucrul mecaniv va fi constant
pentru ca daca te uiti la definitie si la impuls ele sunt constante .
Lucrul mecanic presupune si o modificare de energie a corpului .Gravitonul considera
ca daca nu se modifica starea energetica a planetei nu avem lucru mecanic .
In plus de asta el considera ca planeta nu se deplaseaza pe directia fortei de atractie
adica ar trebui ca lucrul mecanic sa se calculeze astfel :


si cum unghiul ,,alpha'' e zero lucrul mecanic ar fi zero.
Insa planeta de fapt se misca pe cerc (pentru simplitate ) iar Lm este constant Lm=rXp =ct

Daca miscarea planetei in jurul unei stele se face sub actiunea unei forte de tip central
de fapt forta de atractie gravitationala dintre planeta si stea;(ca tot ii place lui sa calculeze miscarea asa )
momentul acestei forte, M, in raport cu focarul traiectoriei, este nul
(deoarece directia fortei coincide cu directia vectorului de pozitie)

adica M=rxF =0  dar M= dL/dt =0 rezulta L= constant adica se conserva .
si nu cum gresit spune Gravitonu ca e zero .
Deci cum o da tot constant iti iese lucrul mecanic.

In final am avea :

Lucrul mechanic al tuturor fortelor aplicate asupra unui corp ceresc va fi:
d L=dU unde U = fm/r = k/r

Dar prin aplicarea Teoremei Cinetice rezulta :

dEc=d(1/2 mv^2) = dL= dU=k/r de aici poti deduce viteza corpului spatial …

Eu cred că virgil_48 opune rezistență la acceptarea justificării matematice a fenomenului pe care i-o explicați detaliat pentru că matematica pe care o folosește fizica determină, sau ar trebui să determine cu exactitate, doar cantitatea de ingrediente necesare (energie, forță, lucru mecanic etc) producerii fenomenului, dar nu este capabilă să explice fenomenul în sine.

Matematica pe care o folosește fizica nu explică fenomenul în sine, ci determină cantitățile de mărimi fizice necesare producerii acestuia.

Este totuși o diferență, dar care justifică totuși de ce un fenomen este justificat sau nu, poate avea loc sau nu.

Dacă matematic, cantitatea unei mărimi fizice rezultată este zero într-un final, iar producerea acestui fenomen nu poate fi justificată fără această mărime fizică, atunci înseamnă că acel fenomen nu se poate produce.

Asta justifică matematica din fizică, nu fenomenul în sine.
Asta trebuie să înțelegi virgil_48.

Epm.

Nu vreau nici să trăiesc într-o ignoranță totală și să fiu indiferent la faptul că există mult păr alb pe capul multora, însă nu reușesc nicidecum să percep fenomenul forță egal cu masă ori accelerație, viteza este egală cu distanța supra timp, sau...

Sau să privesc niște simboluri matematice și să văd un fenomen.
Dacă înțelege cineva ce vreau să spun...

Spre exemplu, în fenomenul viteza este distanța supra timp, este implicată și energia, și lucrul mecanic, și masa, și forța, și temperatura,...

De ce este fenomenul este descris doar de viteză, spațiu și timp ?

De ce nu apar toate celelalte?

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Eu sunt de acord cu tine, virgil_48, că pentru curbarea unei traiectorii ai nevoie de o forţă. Forţa respectivă dă energie suplimentară corpului, dar numai până în momentul în care forţa centrifugă devine egală cu forţa centripetă. După acest moment corpul nu mai primeşte energie, ci se deplasează în continuare cu energia primită prin curbarea traiectoriei.

Cu asta nu pot fi de acord, Abel. Daca sursa de energie sau
forta dispar, corpul isi continua evolutia rectilinie. Nu introduce
aici inertia elicoidala!

Pentru ca sa intelegi reactia mea prea categorica, te rog sa remarci
ca atunci când ma refer la o rotatie in spatiu in jurul unui corp, ii
spun orbita iar când ma refer la o rotatie in jurul unui punct(fictiv)
ii spun traiectorie. De aceea, in situatia prezentata de tine nu am
retinut si corpul adus in discutie. Dar curbarea despre care
vorbesti, eu consider ca se petrece la fiecare mm de inaintare, nu
se conserva, iar forta centripeta, adica atractia gravitationala,
produce permanent lucru mecanic. Nu fi prea sigur ca gresesc!

curiosul a scris:Spre exemplu, în fenomenul viteza este distanța supra timp, este implicată și energia, și lucrul mecanic, și masa, și forța, și temperatura,...

De ce este fenomenul este descris doar de viteză, spațiu și timp ?

De ce nu apar toate celelalte?

Scuze virgil_48, nu vreau să umbresc argumentele tale, deviind subiectul.

Dacă răspundeți matematic la întrebările din citat, spre exemplu înlocuind viteza cu rezultatul obținut printr-o egalitate în care apare viteza, izolând-o din celelalte ecuații cum ar fi , atunci ar lipsi viteza din ecuația matematică generală a unui fenomen, ceea ce ar însemna de asemenea, că viteza este energie și masă, dacă echivalăm interpretarea matematică fenomenologică, cât și faptul că fenomenul este lipsit de viteză, pentru că nu mai apare viteza în ecuație.

Dar într-un fenomen este implicată atât energia, cât și viteza, masa, spațiul, timpul etc.

Există un fenomen în care apare o noțiune fizică și nu apare în altul ?
Dacă nu, atunci trebuie să existe o ecuație matematică generală pentru a descrie orice fenomen, în care apar toate mărimile fizice, într-o cantitate diferită, caz în care, pentru descrierea matematică a oricărui fenomenului, precum și pentru calcularea intensității acestuia, diferă doar cantitățile de mărimi fizice introduse în ecuație.

Iar asta ar fi ecuația naturii, pentru că matematic ar descrie orice fenomen.

Este posibilă a astfel de ecuație, care să conțină toate noțiunile fizice ?

Dacă nu poate exista o astfel de ecuație a naturii, o ecuație care să descrie complet orice fenomen, atunci natura nu poate fi înțeleasă complet prin ecuații, nu este fundamentată matematica fizicii.

De fapt, orice ecuație matematică care descrie o mică parte a unui fenomen, derivă, și este implicată reciproc, de o altă ecuație care descrie o altă parte a aceluiași fenomen fizic.

Nu poate exista ecuația matematică a unui fenomen care să nu derive și care să nu poată fi dedusă, din alta descrisă pentru același fenomen.

Dacă există una, mai există obligatoriu încă una, dar care nu pot forma una și aceeași ecuație. Sunt ecuații diferite pentru descrierea unor aspecte diferite ale aceluiași fenomen.

Dar toate la un loc nu pot descrie complet fenomenul.
Pentru că se implică una pe alta.

Așadar, descrierea matematică completă a unui fenomen este un sistem de ecuații, care se implică reciproc, ceea ce înseamnă că din punct de vedere matematic, fenomenologia fizică nu este și nu poate fi complet fundamentată matematic.

Algebrizarea completă a fizicii este imposibilă.

Pentru că oricare două ecuații ce descriu un, sau o parte a unui, fenomen fizic au cel puțin ceva comun, iar asta înseamnă că ecuațiile matematice a fenomenului se implică reciproc.

Pentru simplul fapt că fundamentarea matematică a descrierii fenomenelor fizicii se bazează pe un sistem, matematica, ce are ea însăși nevoie de axiome pentru a putea fi fundamentată, pentru a putea exista.

Oricât am încerca să ne ferim de filozofia situației, ajungem într-un final la ea.
Este, și va fi, iminent la un moment dat să discutăm de fizică fără a lua în considerare filozofia care stă la baza ei.

Cu alte cuvinte, trebuie să-i cerem ajutorul lui Bordan,
trebuie să ne folosim de știința conștiinței,
pentru a putea fundamenta complet fizica.

A nu se înțelege că neg legile fizice actuale, ci neg vehement doar completitudinea lor.

Primata curioasa a scris:Spre exemplu, în fenomenul viteza este distanța supra timp, este implicată și energia, și lucrul mecanic, și masa, și forța, și temperatura,...
De ce este fenomenul este descris doar de viteză, spațiu și timp ?
De ce nu apar toate celelalte?

...
Dintr-o fundamentala EROARE, energia are DOAR COMPONENTE PLANARE, "energia neagra" fiind energia "lipsa"!
CUBUL DISTANTELOR (transformarea geoometroDINAMICA este de tip...VOLUMIC) nu apare in formula REALA a energiilor! ENERGIILE EVIDENTIAZA GANDIREA PLANA A MAIMUTOIULUI SAVANT...NUMIT EINSTEIN!
VITEZA DE TRANSFORMARE A GEOMETRIILOR 3D = ENERGIE...
CONSERVAREA VOLUMICA = CONSERVAREA ENERGIEI....energie minima=volum minimal(curgeri chirale tetraedrice, materie condensata - BEC)...
....de aici o avalansa INIMAGINABILA de lucruri "naintelese" inca de ....mintea maimutoilor savanti!
....
INTREAGA STIINTA GANDESTE PLAN, ESTE CU MINTEA IN PLANUL FOII DE HARTIE.....LIPSINDU_I PERSPECTIVA!
...
TOTUL ESTE....VOLUMIC-ELICOIDAL....chiar si "impulsul volumic al lui Abel"!

WoodyCAD vezi daca ai stat prea mult pe calculator cu aplicatia cu acelas nume ai facut un fix 3D.

CAdi a scris:
adica M=rxF =0  dar M= dL/dt =0 rezulta L= constant adica se conserva .
si nu cum gresit spune Gravitonu ca e zero .
Deci cum o da tot constant iti iese lucrul mecanic.

Atunci ce pot sa inteleg? Daca lucrul mecanic la parcurgerea
unei orbite rotunde are o valoare mai mare ca zero, care se
multiplica cu numarul orbitarilor, pentru efectuarea lui nu
este necesara energie? Energia nu are de unde veni decat
din camp, iar campul vine din corp, care este limitat.
Ceace afirmi tu, nu te pune rau cu proprietatea campului de a
fi inepuizabil?

virgil_48 a scris:Atunci ce pot sa inteleg?

Ce poţi să înţelegi? Deocamdată ai două opţiuni:
1. - lucrul mecanic efectuat de o particulă la parcurgerea unei orbite închise este egal cu zero;
2. - lucrul mecanic efectuat de o particulă la parcurgerea unei orbite închise este mai mare ca zero.
Sfatul meu este să aştepţi şi a treia concluzie, în care lucrul mecanic efectuat de o particulă la parcurgerea unei orbite închise este mai mic decât zero, apoi alegi ce-ţi place ţie mai mult!  

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:
adica M=rxF =0  dar M= dL/dt =0 rezulta L= constant adica se conserva .
si nu cum gresit spune Gravitonu ca e zero .
Deci cum o da tot constant iti iese lucrul mecanic.

Atunci ce pot sa inteleg? Daca lucrul mecanic la parcurgerea
unei orbite rotunde are o valoare mai mare ca zero, care se
multiplica cu numarul orbitarilor, pentru efectuarea lui nu
este necesara energie? Energia nu are de unde veni decat
din camp, iar campul vine din corp, care este limitat.
Ceace afirmi tu, nu te pune rau cu proprietatea campului de a
fi inepuizabil?

Virgil48 ,uite cum se prezinta problema :
Noi am studiat miscarea in plan pentru simplitate,
in realitate miscarea planetelor este elicoidala avand Soarele
drept unul din focare .Acest lucru se intampla pentru  ca si Soarele
la randul lui se deplaseaza pe o spirala(in plan) sau mai bine spus
elicoidal pe unul din bratele galaxiei noastre (Calea Lactee).
Lucrul mecanic executat de planeta nu creste, este constant
pentru ca de fapt Soarele trage planeta dupa el, prin forta de gravitatie
care ramane permanent constanta.
Energia planetei Ec = Ep=Lm=ct nu se modifica .Ea depinde de impulsul
initial P=mv pentru energia cinetica si de masa si  distanta fata de Soare
 pentru energia potentiala ( distanta ramane constanta cu mici variatii
la periheliu si afeliu dar care sunt miscari repetitive ale planetei
in jurul Soarelui)

1-TRAIECTORIA SPATIALA INSEAMNA 3 forte simultane si distincte....altfel devine o imposibilitate!
2-ENERGIA corespunzatoare acestor traiectorii spatiale imbraca, pe cale de consecinta, 3 forme....pe cele 3 directii distincte!
3-Energia este reprezentata...VOLUMIC!...adica ea contine....distanta la puterea a...III-a?..../ unitate de timp = viteza de variatie a volumelor / unitati temporale...!
....
Cand veti intelege asta...veti intelege cat de primitivi puteti gandi!

CAdi a scris:
Virgil48 ,uite cum se prezinta problema :
Noi am studiat miscarea in plan pentru simplitate,
in realitate miscarea planetelor este elicoidala avand Soarele
.....
Lucrul mecanic executat de planeta nu creste, este constant
pentru ca de fapt Soarele trage planeta dupa el, prin forta de gravitatie
care ramane permanent constanta.
Energia planetei Ec = Ep=Lm=ct nu se modifica .

Toate le reducem la varianta cea mai simpla, si daca aceea confirma
ca orbitarea produce lucru mecanic mai mult decat zero, atunci
inseamna ca se consuma energie care trebuie sa vina de undeva.
Nu te mai gandi neaparat la un sistem de corpuri natural, poate
fi si un satelit artificial.
Nu te mai feri de aceasta concluzie si nu mai cauta  argumente
impotriva a ce ai scris pana acum. Daca lucrul mecanic este
constant, o fi egal cu cel de la a 2 a, a 3 a, a n a, orbitare, dar suma
lor nu poate fi constanta. Mai ai putina rabdare, te deranjeaza sa
participi la obtinerea unei dovezi despre epuizarea campului, asa
cum este astazi (gresit)conceput? Epm. Eu am mare nevoie de
suport teoretic.

Tocmai ca e constant. Lm ramane constant tot timpul
pentru ca forta de atractie este constanta .
Indiferent de cate orbitari ai Lm = constant.
planeta isi pastreaza aceeasi distanta fata de Soare
si se misca cu aceeasi viteza .
Deci si energia cinetica si energia potentiala ramane aceeasi .
Asta este o aplicatie pentru curiosu a principiului
Yin-Yang ca manifestare la un subiect fizic si astronomic:
Desi pare ca se misca, planeta sta pe loc intr-un repaos virtual ...  .
Aceasta este si o dovada a curbarii spatiului si a
teoriei lui Einstein. Campul gravitational este de fapt
o groapa in spatiul obiectului de masa mai mare iar
obiectele de dimensiuni comparabile dar mai mici si cu
,,groapa gravitationala " mai mica se
grupeaza in jurul pliului spatial care apare la distanta
1/r^2 ,unde r=distanta dintre cele 2 corpuri
(bineinteles tinand cont si de marimea maselor  m1 si m2 ,
si a legii gravitatiei care a fost dedusa observational de Newton
in baza legilor lui Keppler)

CAdi a scris: Campul gravitational este de fapt
o groapa in spatiul obiectului de masa mai mare iar
obiectele de dimensiuni comparabile dar mai mici si cu
,,groapa gravitationala " mai mica se
grupeaza in jurul pliului spatial care apare la distanta
1/r^2 ,unde r=distanta dintre cele 2 corpuri
(bineinteles tinand cont si de marimea maselor  m1 si m2 ,
si a legii gravitatiei care a fost dedusa  observational de Newton
in baza legilor lui Keppler)

Nu te grabi cu fanteziile acestea. Sa urmaresti si ce am sa
scriu eu, poate te mai gandesti.

\"WoodyCad a scris:
....de aici o avalansa INIMAGINABILA de lucruri "naintelese" inca de ....mintea maimutoilor savanti!
....
INTREAGA STIINTA GANDESTE PLAN, ESTE CU MINTEA IN PLANUL FOII DE HARTIE.....LIPSINDU_I PERSPECTIVA!
...
TOTUL ESTE....VOLUMIC-ELICOIDAL....chiar si "impulsul volumic al lui Abel"!

Stilul acesta de redactare specific, este cauzat de viteza
prea mare a mainii fata de cea a mintii?

virgil_48 a scris:

CAdi a scris: Campul gravitational este de fapt
o groapa in spatiul obiectului de masa mai mare iar
obiectele de dimensiuni comparabile dar mai mici si cu
,,groapa gravitationala " mai mica se
grupeaza in jurul pliului spatial care apare la distanta
1/r^2 ,unde r=distanta dintre cele 2 corpuri
(bineinteles tinand cont si de marimea maselor  m1 si m2 ,
si a legii gravitatiei care a fost dedusa  observational de Newton
in baza legilor lui Keppler)

Nu te grabi cu fanteziile acestea. Sa urmaresti si ce am sa
scriu eu, poate te mai gandesti.

Nu sunt fanteziile mele !Sunt ale lui Einstein.
Eu doar interpretez .
Numai asa apare curbarea spatiului si deformarea timpului in
aproprierea masei .

Abel Cavaşi a scris:Acesta o fi desenul de care ai nevoie, virgil_48?

Am adus din nou desenul lui Abel, pentru a relua discutia despre
lucrul mecanic ce se produce la parcurgerea unei orbite circulare,
intr-o alta maniera decat cea in care o abordeaza CAdi.
Calea pe care o urmeaza el si gravitonul in disputa privind
acest subiect pentru mine este inchisa. De aceea voi cauta sa
arat ca deplasarea, despre care am mai vorbit dar nu
este identificata corect, adica segmentul CB, exista intr-un
anume fel, pe tot conturul daca vorbim de un cerc, iar
marimea acesteia este calculabila, in functie de raza cercului.
Lucrul mecanic ce se produce la o orbitare circulara este forta x
deplasarea, unde forta este atractia gravitationala asupra punctului
C iar deplasarea este segmentul CB.
Pentru cei ce accepta greu ce este elementar, amintesc ca "triunghiul"
ACB este o simulare a fenomenului, nu este o desfasurare reala, care
la limita, când unghiul AOB tinde la zero ne va arata cum se produce
curbarea unei traiectorii. Deocamdata trebuie sa considerati toata
schita ca pe un disc de circular, cu dinti, care devin din ce in ce mai
mici când unghiul AOB scade, iar la urma, discul devine rotund.
Supun atentiei ideea ca cercul geometric, are o constanta de curbura,
adica abaterea de la linia dreapta care este identica pentru toate cercurile,
cum este Pi. Este posibil ca aceasta sa fie cunoscuta, daca o stie
cineva, ma poate informa. Pana atunci am sa o notez cu K.
Constanta de curbura a cercului = K
Nu stiu sa o calculez acum, dar sper sa o scoatem impreuna. Acum 50 de
ani stiam sa calculez numarul Pi, am si verificat vreo 10 zecimale, calea
pentru K trebuie sa fie asemanatoare, pornind de la cercul lui Abel.
Pentru cercuri de diferite marimi, curbura mai mare sau mai mica,
determinata de raza de curbura ar trebui sa fie:
Caracteristica de curbura a unui cerc de raza r va fi, Cc = K / r.
Pentru o dreapta Cc = 0.
Cc, ar trebui sa fie suma unei infinitati de segmente CB foarte mici, atunci
când unghiul AOB tinde la zero. Adica segmentele de pe toata lungimea
cercului.  Acea suma va fi deplasarea de care avem nevoie pentru a afla
lucrul mecanic ce se produce la o orbitare. Forta, dupa cum am spus, o
stim. Prin urmare rezolvarea ar putea veni de la geometria in plan.
Nu am terminat! Pe maine!

Se pare ca optimismul meu cu privire la o confirmare pe
cale geometrica a fost exagerat. Nu inseamna ca daca nu
reusesc sa determin eu deplasarea care produce lucru
mecanic la orbitarea unui satelit in jurul unui corp, aceasta
nu exista. Nu am sistat "cercetarea", dar poate fi de
durata daca nu apar si alti participanti mai calificati.

virgil_48, am reusit sa pricep unde e prima greseala in rationamentul tau. Tu in esenta consideri ca miscarea circulara poate fi redusa la limita la miscari rectilinii pe segmente de dreapta, nu-i asa? Sa zicem, o deplasare mica la stanga, segmentul AC si apoi una spre centru, segmentul B, si tot asa. Din punct de vedere fizic e din start ceva anormal, ca trebuie sa apara un impuls care sa impinga par particula spre stanga dupa ce a ajuns in punctul B, dar sa ne ocupam numai de aspectul pur matematic. Consideri ca daca acesti pasi sunt suficient de mici, la limita obtii miscarea pe un cerc. Aici e greseala. In analiza matematica se poate arata ca limita unor astfel de divizuni, nu e niciodata un cerc.

Pe de alta parte insa, chiar si considerand ca miscarea este asa (ca un fel de zbor de albina), daca o sa calculezi lucrul mecanic efectuat pe o orbita intreaga de forta gravitationala cu aceeasi analiza matematica, tot 0 iti da. N-are cum sa-ti dea odata 0 si odata altceva, dar stiu ca aici nu ne intelegem asa ca nu mai insist. Voiam numai sa-ti atrag atentia asupra chestiunii de la primul paragraf, atat fizic cat si matematic.

Gravitonul a scris: Aici e greseala. In analiza matematica se poate arata ca limita unor astfel de divizuni, nu e niciodata un cerc.

Imi pare bine ca macar tu ai inteles mecanismul mental care
il pusesem in miscare. Nu exclud varianta ca ai dreptate, dar
asta nu ma impiedica sa mai caut. Stiu ca si numarul Pi a
fost determinat initial din segmente, asa ca daca pierd timpul
este treaba mea. Ma incurajeaza sa continui, faptul ca nu
pot considera serios raspunsul DA care l-ai dat la a 2 - a
intrebare si nu pot accepta nici o explicatie oricat de docta.
Ba dimpotriva, una simpla si logica ar avea sanse mai mari.

Originea acelui raspuns este foarte simpla: spatiul in care campul este absent si spatiul in care campul este prezent, sunt diferite din punct de vedere fizic. De aceea miscarea unei particule in spatiu liber, si miscarea in spatiu in prezenta unui camp, sunt diferite.

In speranta ca vor incerca si altii sa inteleaga ce scriu eu aici,
postez din nou "sarada (pseudo)stiintifica" care consider ca nu
a primit raspuns. Singurul raspuns rational mi se pare a fi, ca
teoria campului este deficitara.
 1. O nava cosmica orbiteaza in jurul unei planete, fara propulsie,
sub influenta campului gravitational.
 2. O alta nava identica, executa undeva in spatiul intergalactic,
traiectorii identice cu prima nava, in jurul unui punct fix. Aceasta
foloseste permanent motoarele si consuma combustibil pentru
curbarea traiectoriei.
   Problema este de unde apare in primul caz, energia care curbeaza
orbita si pe care in cazul al 2 - lea o produc motoarele navei. Fiindca
aceeasi nava, aceeasi traiectorie, trebuie sa consume aceeasi energie.
Nu poti considera ca spatiul din jurul unei planete este privilegiat
fara sa sustii un hocus pocus.
Energia care retine pe orbita nava in cazul 1 este energia campului,
desi asta nu se afirma, deoarece campul ar deveni epuizabil, cu urmari
serioase de credibilitate.
P.S. Fata de raspunsul intervenit mai sus, nu ai acoperire. Nu spatiul
este diferit, ia planeta de acolo si sa vezi ca spatiul este obisnuit.

In primul caz nu ai nevoie de energie pentru ca spatiul din jurul planetei este deja deformat (curb), nava executand o miscare periodica in jurul planetei, adica impreuna cu planeta formeaza un sistem oscilant, ambele rotindu-se in jurul centrului comun de masa.
In al doilea caz, nava consuma energie pentru ca spatiul prin care circula nu este deformat, iar nava isi schimba permanent traiectoria. De fapt energia se consuma pentru schimbarea traiectoriei (indoirea spatiului sau etherului cosmic) care traverseaza prin masa navei, ca urmare a deplasarii acesteia.
Primul caz seamana cu o barca care a intrat intr-un anafor si se roteste odata cu acesta, iar al doilea caz este o barca care merge pe un curs de apa, si care se intoarce mereu folosind doar o vasla. Desi cel din barca vede doar cum se roteste, siajul barcii lasat in apa este un fel de cicloida sau in functie de viteza initiala a barcii un fel de sinusoida neliniara. Daca viteza initiala a barcii este zero, atunci observatorul vede in urma barcii doar o dara circulara in care pe de o parte sunt vartejuri mai mari decat pe cealalta parte datorita schimbarii permamente a directiei de miscare. Deci energia se consuma pentru producerea neuniformitatii (curbarii) traiectoriei fluidului prin care ne deplasam.
Daca insa avem doua nave diametral opuse, legate printr-un cablu, navele se pot roti impreuna in vid fara sa consume nici o energie, impreuna formand un sistem periodic.
Deci atunci cand axa de rotatie se afla in interiorul corpului sau sistemului de corpuri, acestea se pot roti fara sa consume energie. In momentul cand axa de rotatie cade in afara corpului sau sistemului de corpuri, atunci pentru rotire este necesar un consum de energie.

virgil a scris:In primul caz nu ai nevoie de energie pentru ca spatiul din jurul planetei este deja deformat (curb), nava executand o miscare periodica in jurul planetei, adica impreuna cu planeta formeaza un sistem oscilant, ambele rotindu-se in jurul centrului comun de masa.
In al doilea caz, nava consuma energie pentru ca spatiul prin care circula nu este deformat, iar nava isi schimba permanent traiectoria. De fapt energia se consuma pentru schimbarea traiectoriei (indoirea spatiului sau etherului cosmic) care traverseaza prin masa navei, ca urmare a deplasarii acesteia.

Eram sigur ca au inventat niste sofisticarii pentru a explica cumva
fenomenul, fiindca altfel nu-i credea nimeni.
Nu incerc sa te conving, dar nu pot accepta ca in acest
Univers se petrec astfel de magii, si ca intr-un loc poti face o
treaba numai consumând energie, iar in alt loc nu. Mie mi se pare
o abatere de la legea consevarii energiei. Dar ce spun epm

Daca insa avem doua nave diametral opuse, legate printr-un cablu, navele se pot roti impreuna in vid fara sa consume nici o energie, impreuna formand un sistem periodic.

Asta am inteles si eu. Tirantul preia rolul campului gravitational
sau al motoarelor care curbeaza traiectoria.
Ideea este ca ce afirmi cu privire la deformarea spatiului eu
consider ca este o fantezie a TRG, menita sa o sustina, nu sa
serveasca adevarul. Dar nu trebuie sa-ti faci probleme, nici
eu nu-mi fac!     Multumesc pentru incercare.

virgil_48 a scris:

Daca insa avem doua nave diametral opuse, legate printr-un cablu, navele se pot roti impreuna in vid fara sa consume nici o energie, impreuna formand un sistem periodic.

Asta am inteles si eu. Tirantul preia rolul campului gravitational
sau al motoarelor care curbeaza traiectoria.

Aşa, şi ce dacă tirantul preia locul câmpului gravitaţional? N-am înţeles ce nu e în regulă cu argumentul foarte bun al lui Virgil (echivalent cu al Anonimului care ţi-a spus de corpul vopsit în două părţi). Eşti de acord că cele două nave legate se pot roti la nesfârşit, fără niciun strop de energie din exterior?

ATENTIE!
Vorbiti de 2 lucruri(sisteme) distincte!
Prima regula in teorie unificata este IDENTIFICAREA SISTEMELOR!
...SISTEMUL LIBER SI SISTEMUL LEGAT...NU-I ACELASI SISTEM!
CEL LEGAT...este un sistem superior, cu evolutie distincta!
...
REPET...este eroare identificare...LOGICA este aceeasi...sistemele difera! MOMENTAT NIVELUL VOSTRU DE INTELEGERE NU PERCEPE ASTA...FIIND ANESTEZIAT DE STIINTA ACTUALA!

Abel Cavaşi a scris:
Aşa, şi ce dacă tirantul preia locul câmpului gravitaţional? N-am înţeles ce nu e în regulă cu argumentul foarte bun al lui Virgil (echivalent cu al Anonimului care ţi-a spus de corpul vopsit în două părţi). Eşti de acord că cele două nave legate se pot roti la nesfârşit, fără niciun strop de energie din exterior?

Nu am impresia ca am combatut argumentul lui Virgil si sunt
de acord si cu ce scrii tu pe ultimul rand din citat.
Dar cazul acesta, dupa cum a aratat si mentorul nostru in
raspunsul precedent, nu se refera la orbitare(libera), este
altceva. Ca si cazul titirezului, acolo se aplica conservarea
momentului cinetic. Mai scriu odata: rolul campului
gravitational sau al motoarelor(auxiliare) il preia rezistenta
tirantului. Daca intri in amanunte, forta centrifuga creeaza
tensiune si deformatii minuscule in materialul tirantului,
care constituie un consum de energie si pana la urma tot se va opri miscarea de rotatie. Dar asta o putem neglija.

Daca intri in amanunte, forta centrifuga creeaza
tensiune si deformatii minuscule in materialul tirantului,
care constituie un consum de energie si pana la urma tot se va opri miscarea de rotatie. Dar asta o putem neglija.

Si in cazul acesta de ce nu se conserva momentul cinetic? doar se comporta la fel ca un giroscop.