Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Rezumarea primului mesaj :

Cu acest topic incerc sa trezesc interesul unui licentiat cu pregatire deosebita
in mecanica teoretica ce ar citi aici, pentru o tema care consider ca poate
prezenta interes, daca este luata in serios.
Am sa arat foarte pe scurt despre ce este vorba si daca intereseaza pe
cineva, voi continua. Nu are nici o legatura cu teoriile elicoidale. Capitolul
care consider ca ar lipsi din mecanica teoretica, este apropiat de mecanica
punctului material, dar cu o directie care in prezent nu intereseaza, ba poate
il face chiar utopic. S-ar putea numi Mecanica fluxului omogen izotrop de
particule si actiunea acestuia asupra corpurilor. Nu discutam daca exista
undeva astfel de flux, identificarea sa in Univers sa se intrezareste deja.
Ce ar evidentia descoperirea acestuia, veti putea urmari in continuare.
Nu trebuie sa va mai spun ca am nevoie de ajutor din cauza nivelului meu
precar de cunostinte(mai bine zis amintiri) in domeniul enuntat.
Subiectul constituie continuarea unui topic de pe Scientia.ro, numit "Ar putea
fi gravitatia un fenomen mecanic?" care acolo a fost primit cu ostilitate.
Sper sa gasesc mai multa intelegere si rabdare aici, cat si sansa de a atrage
atentia unui binevoitor cu pregatirea necesara.

Abel Cavaşi a scris:
Aşa, şi ce dacă tirantul preia locul câmpului gravitaţional? N-am înţeles ce nu e în regulă cu argumentul foarte bun al lui Virgil (echivalent cu al Anonimului care ţi-a spus de corpul vopsit în două părţi). Eşti de acord că cele două nave legate se pot roti la nesfârşit, fără niciun strop de energie din exterior?

Nu am impresia ca am combatut argumentul lui Virgil si sunt
de acord si cu ce scrii tu pe ultimul rand din citat.
Dar cazul acesta, dupa cum a aratat si mentorul nostru in
raspunsul precedent, nu se refera la orbitare(libera), este
altceva. Ca si cazul titirezului, acolo se aplica conservarea
momentului cinetic. Mai scriu odata: rolul campului
gravitational sau al motoarelor(auxiliare) il preia rezistenta
tirantului. Daca intri in amanunte, forta centrifuga creeaza
tensiune si deformatii minuscule in materialul tirantului,
care constituie un consum de energie si pana la urma tot se va opri miscarea de rotatie. Dar asta o putem neglija.

Daca intri in amanunte, forta centrifuga creeaza
tensiune si deformatii minuscule in materialul tirantului,
care constituie un consum de energie si pana la urma tot se va opri miscarea de rotatie. Dar asta o putem neglija.

Si in cazul acesta de ce nu se conserva momentul cinetic? doar se comporta la fel ca un giroscop.

virgil a scris:

Daca intri in amanunte, forta centrifuga creeaza
tensiune si deformatii minuscule in materialul tirantului,
care constituie un consum de energie si pana la urma tot se va opri miscarea de rotatie. Dar asta o putem neglija.

Si in cazul acesta de ce nu se conserva momentul cinetic? doar se comporta la fel ca un giroscop.

In cazul acesta extrem, deformatiile microscopice care apar in
materialul tirantului sau al titirezului consuma din energia
miscarii de rotatie, fiindca nu au din alta parte. Acest rationament
vine de la lipsa unor materiale cu proprietati absolute in natura.
Nu exista nici rigiditate nici elasticitate absoluta, asa ca nu se
pot indeplini niciodata conditiile din teorie. Concluziile fizicii pe
termen infinit nu sunt valabile, daca depind de existenta vidului
absolut sau a materialelor cu proprietati absolute.
Mai bine zis, totul e relativ, la asta e buna TRG.

Păi, atunci, după tine, nici mişcarea rectilinie nu poate continua, tot din acelaşi motiv: la un moment dat tot se consumă din impulsul corpului datorită vibraţiilor interne.  

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Si in cazul acesta de ce nu se conserva momentul cinetic? doar se comporta la fel ca un giroscop.

In cazul acesta extrem, deformatiile microscopice care apar in
materialul tirantului sau al titirezului consuma din energia
miscarii de rotatie, fiindca nu au din alta parte. Acest rationament
vine de la lipsa unor materiale cu proprietati absolute in natura.
Nu exista nici rigiditate nici elasticitate absoluta, asa ca nu se
pot indeplini niciodata conditiile din teorie. Concluziile fizicii pe
termen infinit nu sunt valabile, daca depind de existenta vidului
absolut sau a materialelor cu proprietati absolute.
Mai bine zis, totul e relativ, la asta e buna TRG.

Acest lucru (consumul de energie la rotatie) ar presupune incalzirea corpului de rotatie datorita intinderii si contractiei periodice ca fiind un fenomen elastic, deci reducerea perioadei de rotatie si emisiunea unei radiatii calorice, proces care se finalizeaza cu stagnarea rotatiei intr-un timp foarte mare dar totusi limitat. Satelitii naturali sincroni lipsiti de miscare de rotatie (sau aproape lipsiti), sa faca parte din aceasta categorie?

Mişti, nu mişti, energia trece!  

virgil a scris:
Acest lucru (consumul de energie la rotatie) ar presupune incalzirea corpului de rotatie datorita intinderii si contractiei periodice ca fiind un fenomen elastic, deci reducerea perioadei de rotatie si emisiunea unei radiatii calorice, proces care se finalizeaza cu stagnarea rotatiei intr-un timp foarte mare dar totusi limitat. Satelitii naturali sincroni lipsiti de miscare de rotatie (sau aproape lipsiti), sa faca parte din aceasta categorie?

Nu m-am gandit la contractii si relaxari periodice in cazul
unei orbitari determinate de un tirant sau in cazul unui
titirez. Iar emisia de caldura din frecarea interna poate fi
infima dar reala, chiar daca consideram o intindere
permanenta. In plus, mie mi se pare ca si deformarile
interioare plastice, modificarea unor legaturi, petrecute impotriva
rezistentei materialului, consuma energie in plus fata de frecarile
interioare ce produc caldura.
Incetinirea vitezei satelitilor sincroni se datoreste influentei
particulelor existente in spatiu, mai ales in jurul unei planete.
Satelitul mi se pare ca poate fi sincron, chiar daca se invarteste
in jurul unui ax propriu. Proprietatea de sincron se refera la
rotatia impreuna cu planeta. Epm

Incetinirea vitezei satelitilor sincroni se datoreste influentei
particulelor existente in spatiu, mai ales in jurul unei planete.
Proprietatea de sincron se refera la
rotatia impreuna cu planeta.

Ei vezi, aşa mai vii de-acasă! De aceea este necesară din când în când corectarea traiectoriei sateliţilor prin acţionarea motoarelor. Nu datorită consumării energiei potenţiale gravitaţionale (că de-aia îi şi zice energie potenţială: că ar putea face lucru mecanic, dar nu face!).

Anonim a scris:
Ei vezi, aşa mai vii de-acasă! De aceea este necesară din când în când corectarea traiectoriei sateliţilor prin acţionarea motoarelor. Nu datorită consumării energiei potenţiale gravitaţionale (că de-aia îi şi zice energie potenţială: că ar putea face lucru mecanic, dar nu face!).

Unde dai si unde crapă! Te-am mai intrebat odata daca faci eforturi
mari ca sa nu intelegi ce scriu, dar se pare ca ai potential!

Se pare că tu eşti cel ce face eforturi să priceapă ce i se spune, dar tot degeaba. Nimic nu se lipeşte. Nici atunci când ţi se dă dreptate.
Bine că cel puţin nu te doare.

Abel Cavaşi a scris:Păi, atunci, după tine, nici mişcarea rectilinie nu poate continua, tot din acelaşi motiv: la un moment dat tot se consumă din impulsul corpului datorită vibraţiilor interne.  

Nu-mi dau seama ce v-a determinat pe tine si pe Virgil sa
intelegeti ca m-ar preocupa un fenomen alternativ, sau
vibratiile interne. Chiar ai putea sa-mi indici textul!
Daca ar trebui sa explic dece nu poate continua la infinit
miscarea rectilinie, raspunsul ar fi "fiindca nu exista nicaieri
vid absolut". Daca existenta materiei intunecate si interactiunea
ei slaba cu materia barionica se confirma, atunci vom renunta
definitiv la aceasta notiune. Dar nici acum nu este prea
devreme.

Asa zici tu:

Anonim a scris:
Ei vezi, aşa mai vii de-acasă! De aceea este necesară din când în când corectarea traiectoriei sateliţilor prin acţionarea motoarelor. Nu datorită consumării energiei potenţiale gravitaţionale (că de-aia îi şi zice energie potentiala...)

Dar de asta ce zici, este acelasi lucru?

02 Mar 2014. 11:22
2. O alta nava identica, executa undeva in spatiul intergalactic,
traiectorii identice cu prima nava, in jurul unui punct fix. Aceasta
foloseste permanent motoarele si consuma combustibil pentru
curbarea traiectoriei.

Nici acum nu sunt convins ca intelegi cum o dai prin bălării.

Nu e acelaşi lucru. Nu ştiu cât vei înţelege, dar e ultima dată când mai explic.

Conform principiului inerţiei, un corp îşi păstrează starea de mişcare rectilinie uniformă sau de repaus relativ atâta timp cât asupra lui nu acţionează alte forţe care să-i schimbe această stare.
În traducere, înseamnă că un corp îşi continuă deplasarea urmând geodezicele spaţiului în care el se deplasează, atâta timp cât asupra lui nu acţionează alte forţe.
Într-un spaţiu în care nu acţionează câmpul gravitaţional (să spunem în spaţiul extragalactic, sau într-un cosmic void) aceste geodezice sunt rectilinii.
În prezenţa unui câmp gravitaţional, geodezicele spaţiului din vecinătatea corpului devin curbe închise, iar corpul se deplasează urmându-le pe acestea.
Şi într-un caz şi în celălalt se aplică principiul inerţiei, iar mişcarea continuă fără consum sau adaos de energie.

În cazul considerat, în care nava se roteşte cu ajutorul motoarelor în jurul unui punct fix, asupra ei înseamnă că acţionează o forţă. Nava nu se mai deplasează din inerţie după geodezicele rectilinii ale spaţiului, primul principiu nu se mai aplică. De aceea am spus că nu este acelaşi lucru.

Referitor la afirmaţia ta: "Incetinirea vitezei satelitilor sincroni se datoreste influentei particulelor existente in spatiu", am spus că sunt de acord, dar asta nu contrazice cu nimic principiul I, căci dacă nu ar acţiona forţa de frecare, sateliţii s-ar deplasa în continuare după geodezicele spaţiului din vecinătatea unei mase, fără consum sau adaos de energie.

Anonim a scris:.
Într-un spaţiu în care nu acţionează câmpul gravitaţional (să spunem în spaţiul extragalactic, sau într-un cosmic void) aceste geodezice sunt rectilinii.
În prezenţa unui câmp gravitaţional, geodezicele spaţiului din vecinătatea corpului devin curbe închise, iar corpul se deplasează urmându-le pe acestea.
Şi într-un caz şi în celălalt se aplică principiul inerţiei, iar mişcarea continuă fără consum sau adaos de energie.

Doar nu crezi ca esti primul care se arata cunoscator al Bibliei lui
Einstein! Astea le-am auzit de nenumarate ori, iar tu puteai intelege
ca nu sunt de acord cu ce scrie acolo si incerc sa dovedesc cu
mijloace modeste ca nu este adevarat. Asa ca daca nu ai decat
argumente din cursuri si tratate, degeaba iti pierzi timpul cu mine,
nu vom ajunge la pace. Multumesc pentru asa explicatii, daca nu
esti atent la ce scriu eu si vrei sa ma aduci pe calea cea buna cu
ce stii tu, ai ratat ocazia.

Să fii sănătos!
După ce o să te pui la punct cu matematica de gimnaziu, scrie tu o fizică mai bună!
La câte fizici noi sunt pe acest forum, ce mai contează una în plus; măcar avem de unde alege.

BTW: principiul inerţiei e al lui Newton, nu al lui Einstein!

virgil a scris:In primul caz nu ai nevoie de energie pentru ca spatiul din jurul planetei este deja deformat (curb), nava executand o miscare periodica in jurul planetei, adica impreuna cu planeta formeaza un sistem oscilant, ambele rotindu-se in jurul centrului comun de masa.
In al doilea caz, nava consuma energie pentru ca spatiul prin care circula nu este deformat, iar nava isi schimba permanent traiectoria. De fapt energia se consuma pentru schimbarea traiectoriei (indoirea spatiului sau etherului cosmic) care traverseaza prin masa navei, ca urmare a deplasarii acesteia.

Explici frumos si pe inteles, pentru cine vrea sa creada. Pentru
mine ideea aceasta, ca acelasi efect, produs in locuri diferite
consuma energie sau nu consuma, dupa o teorie facuta ca sa
ia ochii, mi se pare o abatere de la legea conservarii energiei
si chiar de la bunul simt.
Si in primul caz trebuie sa se consume de undeva energia care
se consuma in al doilea caz, daca nu are derogare de la aceasta
lege! Nu te enerva pentru asta!    Epm

04.03.2014/19:57:20
Anonim a scris:
.
Într-un spaţiu în care nu acţionează câmpul gravitaţional (să spunem în spaţiul extragalactic, sau într-un cosmic void) aceste geodezice sunt rectilinii.
În prezenţa unui câmp gravitaţional, geodezicele spaţiului din vecinătatea corpului devin curbe închise, iar corpul se deplasează urmându-le pe acestea.
Şi într-un caz şi în celălalt se aplică principiul inerţiei, iar mişcarea continuă fără consum sau adaos de energie.

Despre "natura" gravitatiei si a inertiei corpurilor naturale, vezi: CONVERGENTA SI DIVERGENTA MATERIEI, ed. Performantica Iasi, 2007, pg. 24-45, si EXPERIMENTUL ALLAIS-experiment crucial pentru electroconvergenta corpurilor naturale,...,)

Crivoi D a scris:04.03.2014/19:57:20
Anonim a scris:
Într-un spaţiu în care nu acţionează câmpul gravitaţional...
Despre "natura" gravitatiei si a inertiei corpurilor naturale, vezi: CONVERGENTA SI DIVERGENTA MATERIEI, ed. Performantica Iasi, 2007, pg. 24-45, si EXPERIMENTUL ALLAIS-experiment crucial pentru electroconvergenta corpurilor naturale,...,)

Inteleg ca esti de acord cu Anonim si ma trimiti la un tratat de
fizica in care scrie acelasi lucru. De vreme ce atatia oameni cu
pregatire se îndârjesc sa dovedeasca ceva, nu ma indoiesc ca
vor reusi, chiar daca este vorba de o fantezie la moda.
Daca poti purta si un dialog, nu numai sa dai trimiteri si citate,
arata-mi ce ai de obiectat la textul meu scurt din raspunsul de
ieri, 04.Mar 2014 19:26. Doar sa il citesti! Nu ma deranjeaza
aprecierile negative cu privire la "opera" mea, sunt obisnuit!

05.03.2014/15:23:49
Inteleg ca esti de acord cu Anonim si ma trimiti la un tratat de
fizica in care scrie acelasi lucru. De vreme ce atatia oameni cu
pregatire se îndârjesc sa dovedeasca ceva, nu ma indoiesc ca
vor reusi, chiar daca este vorba de o fantezie la moda.
Daca poti purta si un dialog, nu numai sa dai trimiteri si citate,
arata-mi ce ai de obiectat la textul meu scurt din raspunsul de
ieri, 04.Mar 2014 19:26. Doar sa il citesti! Nu ma deranjeaza
aprecierile negative cu privire la "opera" mea, sunt obisnuit!

Sunt de accord cu datele de observatie, care  sunt in accord cu ceea ce a redat (din documentarea proprie) Anonimul.
Teoria electroconvergentei, in baza corpului de cunostinte actuale si prin presupozitiile pe care le are la baza descrie realitatea mai aproape de datele de observatie. Predictiile teoriei se bazeaza pe interactiuni la nivelul microcorpurilor (de ex. electroconvergenta neutrinico-neutronica) pentru a descrie fenomene specifice macrocorpurilor (de ex. gravitarea corpurilor masice). Nu exista, miscare curbilinie pura la scara  cosmica. Astfel, apare miscarea de nutatie, precesie, a corpurilor masice. Fara identificarea corecta a naturii acestor miscari si completarea modelului lui Kepler ce a stat la baza teoriei newtoniene a gravitatie nu este posibila descrierea corecta a interactiunii Pamantului cu mediul (Soarele). Nu se poate demonstra in cadrul teoriei newtoniene ceea ce doriti dvs. (fapt real de altfel). Electroconvergenta Pamantului evidentiaza vectorizarea interactiunii locale pe directia Pamant -Soare, urmarea a fluxurilor ce impacteaza/energizeaza centurile de radiatie ale Pamantului (pe aceasta directive) si in consecinta se efectueaza lucru mechanic.

Crivoi D a scris:05.03.2014/15:23:49
Nu se poate demonstra in cadrul teoriei newtoniene ceea ce doriti dvs. (fapt real de altfel). Electroconvergenta Pamantului evidentiaza vectorizarea interactiunii locale pe directia Pamant -Soare, urmarea a fluxurilor ce impacteaza/energizeaza centurile de radiatie ale Pamantului (pe aceasta directive) si in consecinta se efectueaza lucru mechanic.

Eu sper sa pot demonstra ca se efectueaza lucru mecanic prin
orbitarea unui corp de catre un satelit, ceace
mi se pare evident si chiar ma gândesc ca imi pierd timpul si
demonstratia este ascunsa pe undeva. Stii asa ceva? Daca
se produce lucru mecanic, de unde vine energia necesara?
Asta ar infirma proprietatea de a fi inepuizabil a campului. De
fapt nici nu stiu dece trebuie sa insist atât. Se stie ca magnetii
permanenti se demagnetizeaza prin utilizare.
P.S. Dece nu renunti la adresarea la plural?  Ma faci sa ma simt
nepoliticos. Asa se obisnuieste pe forumuri.

06.03.2014/15:42:57

Completati figura (pe care ati mai folosit-o anterior) cu matricea entropica a Pamantului (cercuri periterestre/centuri de radiatie) si utilizand fluxurile corpului de influenta preponderenta ale Soarelui (flux electric, masic, entropic) calculati puterea de interactiune a Pamantului. Veti observa ca apar niste forte de legatura intre structurile periterestre , legaturi care variaza functie de variatia fluxurilor din mediu/Soare (Galaxie). Desi nu-I locul aici pentru o astfel de analiza o sa parcurgem pasii necesari pentru a "intui" ceea ce doriti sa demonstrate. Bibliografia indicate v-ar ajutat mult in demersul dvs.

Crivoi D. a scris:06.03.2014/15:42:57

Completati figura (pe care ati mai folosit-o anterior) cu matricea entropica a Pamantului (cercuri periterestre/centuri de radiatie) si utilizand fluxurile corpului de influenta preponderenta ale Soarelui (flux electric, masic, entropic) calculati puterea de interactiune a Pamantului.

D-le Crivoi D, daca nu puteti dvs. imi schimb eu modul de adresare,
revenind la cel normal.
Raspunsul dvs. nu ma ajuta fie din cauza pregatirii mele insuficiente
care nu va fi completata niciodata, fie din cauza ca nu vorbim despre
acelasi lucru.
Eu caut ceace s-ar putea numi deplasare geometrica pe directia
centrului unui cerc, adica segmentul CB din desen, care sa fie o
medie ponderata pentru o rotatie completa. Deci distanta medie
a unui corp care se roteste, fata de tangentele din orice punct de
pe cerc.
Imi dau seama ca nu am o definitie clara pentru ce caut,
dar aceasta ar trebui sa fie o constanta pentru orice cerc, adica
masura curbarii dreptei ca sa devina cerc.
Aceasta deplasare, raportata la raza cercului si inmultita cu forta
care are aceeasi directie, adica atractia gravitationala, sau forta
unui motor racheta indreptat spre centru,
vor da cantitatea de lucru mecanic ce se produce la o rotatie.
Este posibil sa fie o iluzie, dar nu are ce si cui dauna.
Acest lucru mecanic ce se cumuleaza, ar da masura consumului
permanent de energie pe care o sufera campul gravitational sau
motorul racheta pentru mentinerea traiectoriei rotunde.

06.03.2014/06.03.2014

De admirat intuitia si "hotararea" de a demonstra faptul ca orice miscare are la baza  schimbul/energie care se regaseste intr-o actiune/lucru.
Majoritatea oamenilor de stiinta au ignorant teoriile generale ale sistemelor (TGS). Aparitia TGS reliefeaza criza preexistenta dar nesemnalata decat ocazional in stiinta/filosofie. Criza serioasa existenta nu se rezolva decat prin: examinarea serioasa a supozitiilor, reexaminarea obiectului constructului fara a tine seama de "idolii" care ar urma sa cada.

Revenind la problematica ridicata de dvs. va asigur ca am inteles-o si chiar am abordat interactiunile Pamantului in sensul in care incercati sa o demonstrati. Insa modelul fizic  care presupune  "actiunea la distanta" dintre doua puncte in care sunt concentrate masele corpurilor nu va permite sa demonstrati existenta "lucrului"(oricare ar fi calitatea lui).

Pentru Abel Cavasi:
Dintre cei doi operatori matematici pe care ii folosesti  la
analiza elicoidelor, unul determina miscarea de rotatie,
este caracteristic unui cerc plan.  Esti dispus sa-l aduci pe
acest topic pentru a incerca solutionarea problemei curbarii
unei traiectorii pana devine rotunda? In cazul cercului ar
trebui sa apara o constanta, care banuiesc ca se poate
calcula, dar ar fi oportuna participarea ta.
Multumesc anticipat!

Cercul are curbura constantă şi torsiunea nulă.

Convingerea mea este că o particulă de masă m care merge pe un cerc de rază r cu viteza de modul v are mai multă energie (potenţială) decât aceeaşi particulă care ar merge cu aceeaşi viteză pe un cerc de rază R>r.

Abel Cavaşi a scris:Cercul are curbura constantă şi torsiunea nulă.

Care dintre cei doi operatori exprima cercul si daca constanta
curbei se poate determina?

Convingerea mea este că o particulă de masă m care merge pe un cerc de rază r cu viteza de modul v are mai multă energie (potenţială) decât aceeaşi particulă care ar merge cu aceeaşi viteză pe un cerc de rază R>r.

Aici modul nostru de abordare este divergent. Reiau cum
consider eu ca este corect:
...care merge pe un cerc de raza r cu viteza de modul v, consuma
din exterior mai multa energie decat aceeasi particula...

Crivoi D a scris:06.03.2014/06.03.2014
De admirat intuitia si "hotararea" de a demonstra faptul ca orice miscare are la baza  schimbul/energie care se regaseste intr-o actiune/lucru.

Am inteles ca apreciati anumite aspecte ale pozitiei mele
dar nu imi dati prea multe sanse de reusita. Mai mult nu
inteleg din  cauza limbajului specific. Ar fi prea greu sa
postati pe acest topic in limbajul de popularizarea stiintei?

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Cercul are curbura constantă şi torsiunea nulă.

Care dintre cei doi operatori exprima cercul si daca constanta
curbei se poate determina?

Curbura ne spune ceva concret despre fiecare cerc, torsiunea fiind nulă pentru toate cercurile. Curbura cercului este inversul razei cercului.

Convingerea mea este că o particulă de masă m care merge pe un cerc de rază r cu viteza de modul v are mai multă energie (potenţială) decât aceeaşi particulă care ar merge cu aceeaşi viteză pe un cerc de rază R>r.

Aici modul nostru de abordare este divergent. Reiau cum
consider eu ca este corect:
...care merge pe un cerc de raza r cu viteza de modul v, consuma
din exterior mai multa energie decat aceeasi particula...

Nu. Eu consider că dacă curbura este constantă, atunci şi energia este constantă. Energia se modifică doar dacă se modifică şi curbura (în ipoteza că torsiunea rămâne constantă (nulă, în cazul nostru)).

Abel Cavaşi a scris:
Nu. Eu consider că dacă curbura este constantă, atunci şi energia este constantă. Energia se modifică doar dacă se modifică şi curbura (în ipoteza că torsiunea rămâne constantă (nulă, în cazul nostru)).

Asta inseamna ca dupa tine, o nava cosmica poate descrie
cercuri in jurul unui punct(nu a unui corp), undeva in spatiul  
intergalactic, fara a folosi permanent motoare de corectie.

Da. Pentru că, din punctul meu de vedere, o asemenea navă cosmică ar descrie o elice circulară ale cărei dimensiuni ar fi date de masa acelei nave cosmice.

În alte cuvinte, nava cosmică ar merge exact pe acea traiectorie pe care să se egaleze forţa centrifugă cu forţa de gravitaţie proprie, datorată masei proprii.

Abel Cavaşi a scris:Da. Pentru că, din punctul meu de vedere, o asemenea navă cosmică ar descrie o elice circulară ale cărei dimensiuni ar fi date de masa acelei nave cosmice.

Si atunci când vrea sa plece din zona, pe un traseu rectiliniu,
cum face?

Trebuie să piardă masă (energie).