Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Rezumarea primului mesaj :

Cu acest topic incerc sa trezesc interesul unui licentiat cu pregatire deosebita
in mecanica teoretica ce ar citi aici, pentru o tema care consider ca poate
prezenta interes, daca este luata in serios.
Am sa arat foarte pe scurt despre ce este vorba si daca intereseaza pe
cineva, voi continua. Nu are nici o legatura cu teoriile elicoidale. Capitolul
care consider ca ar lipsi din mecanica teoretica, este apropiat de mecanica
punctului material, dar cu o directie care in prezent nu intereseaza, ba poate
il face chiar utopic. S-ar putea numi Mecanica fluxului omogen izotrop de
particule si actiunea acestuia asupra corpurilor. Nu discutam daca exista
undeva astfel de flux, identificarea sa in Univers sa se intrezareste deja.
Ce ar evidentia descoperirea acestuia, veti putea urmari in continuare.
Nu trebuie sa va mai spun ca am nevoie de ajutor din cauza nivelului meu
precar de cunostinte(mai bine zis amintiri) in domeniul enuntat.
Subiectul constituie continuarea unui topic de pe Scientia.ro, numit "Ar putea
fi gravitatia un fenomen mecanic?" care acolo a fost primit cu ostilitate.
Sper sa gasesc mai multa intelegere si rabdare aici, cat si sansa de a atrage
atentia unui binevoitor cu pregatirea necesara.

virgil_48 a scris:In desenul pe care l-ai adus tu, deplasarea de care vorbim
(BC), este cea in laterala fata de tangenta, deci nu deplasarea
longitudinala ci cea produsa de gravitatie.

În cazul descris de tine nu mai ai mişcare circulară ci ai cădere liberă pe sectorul BC, sub acţiunea forţei gravitaţionale. Aia e altă mâncare.
Abel s-a referit la mişcarea circulară. Hotărăşte-te ce doreşti să analizezi.

P.S. ca sa nu creada cineva ca ceace scriu aici este luat din
vreun tratat sau curs, voi sublinia de fiecare data la sfarsitul
raspunsului ca Este parerea mea.

Poţi fi liniştit. Nu cred că mai are nimeni dubii.  

virgil_48 a scris: Este deplasarea
care asa zic eu,, inmultita cu forta de atractie gravitationala
da lucru mecanic permanent, de-a lungul unei orbite. Asta se
opune integralei aceleia care pretinde ca lucrul mecanic este
zero daca orbita se inchide.

Lucrul mecanic nu este zero, ti-am mai scris nu te mai lua dupa gravitonu ,care loveste mereu pe langa...  

Integrala aceea nu este zero : (am sa notez integrala cu I pentru simplitate) .
= dupa cum vezi in exemplu de mai jos
daca notam R=x=r (distanta dintre corpurile care se atrag)


= = -1/r + C deci nu este nul !

In plus lucrul mecanic se mai calculeaza si altfel :
impulsul planetei p=mv (masa x viteza) lucrul mecanic va fi :

L=rxp

Miscarea planetei in jurul unei stele se face sub actiunea unei forte de tip central
(forta de atractie gravitationala dintre planeta si stea);
momentul acestei forte, M, in raport cu focarul traiectoriei, este nul
(deoarece directia fortei coincide cu directia vectorului de pozitie)

adica M=rxF =0  dar M= dL/dt =0 rezulta L= constant adica se conserva .
si nu cum gresit spune Gravitonu ca e zero !
L-am mai contrazis pe tema asta dar persista in eroare ....  

Explicatiia lucrului mecanic diferit ca expresie este urmatoarea :

dEc= dL= dU =ct

sper ca intelegi notatiile Virgil_48 ...

asds a scris:
În cazul descris de tine nu mai ai mişcare circulară ci ai cădere liberă pe sectorul BC, sub acţiunea forţei gravitaţionale. Aia e altă mâncare.
Abel s-a referit la mişcarea circulară. Hotărăşte-te ce doreşti să analizezi.

Faci eforturi mari ca sa nu intelegi sau te descurci cu usurinta?
Am spus ca segmentul BC se reduce pe masura ce unghiul AOB
tinde la zero. Nu este nici o cadere, numai ca pentru a intelege
ce se intampla trebuie sa simulezi putin. Intreaba pe cineva care
stie analiza matematica, eu numai imi amintesc ceva.

virgil_48 a scris:
"Daca stii sa explici ce afirmi, lamureste-ma.
Parerea mea(pe care mi se pare ca a confirmat-o si Gravitonul)
este ca o orbita cirbulara
se realizeaza prin împingerea permanenta a corpului respectiv in
lateral, de catre o forta exterioara sau de catre propulsia proprie.
Acestea pot fi perpendiculare pe traiectorie.
Daca afirmi cu convingere ce ai scris mai sus, presupun ca si
intelegi si poti explica."

Da, fortele perpendiculare exista si curbeaza traiectoria, dar ele nu produc lucru mecanic cum gresit afirmi tu. In miscarea circulara nu exista deplasare de-a lungul razei.

Nu-ţi trebuie nicio analiză matematică, măi băiatule, dacă ştii ce sunt alea direcţii perpendiculare. Te-am mai întrebat odată în ce clasă eşti şi te-ai ofuscat. Poate un răspuns sincer ar ajuta enorm discuţia.

Oricât s-ar micşora segmentul BC, acolo ai deplasare în direcţia forţei gravitaţionale. Aşadar CĂDERE LIBERĂ !
Tu ai o problemă cu înţelegerea conceptului de lucru mecanic şi nu pricepi că acesta este produs de o forţă care acţionează PE DIRECŢIA MIŞCĂRII pe distanţa pe care se produce deplasarea.
La mişcarea circulară forţa acţionează PERPENDICULAR PE DIRECŢIA MIŞCĂRII. DEPLASAREA NU SE FACE ÎN DIRECŢIA ACŢIUNII FORŢEI !!!

"Forta exterioara" este uniforma, difuza si omnidirectionala in orice punct din Univers. Nu exista forte electrice, magnetice sau gravitationale, forte tari, slabe, nucleare, sau de alt fel..  Doar actiuni si efecte.
De la aceste concepte gresite inoculate cu rea credinta de schmecherii "marii savanti" a inceput toata babiloniada in fizica, incurcarea limbilor.
Deocamdata doar WoodyCAD este pe calea cea buna, doar el a inteles (partial) secretul formelor, al organizarii interne, al modificarilor relativiste..Pacat ca inca are anumite probleme de personalitate si sociabilitate.
Explicatiile trebuie sa le cautati in alta parte, exact in directia opusa.

Ce legatura are FOIP cu curbarea traiectoriilor ? Se presupune ca acest camp e omogen.

Anonimul a scris:
Da, fortele perpendiculare exista si curbeaza traiectoria, dar ele nu produc lucru mecanic cum gresit afirmi tu. In miscarea circulara nu exista deplasare de-a lungul razei.

Poate ne lamurim:
Sunt de acord ca "In miscarea circulara nu exista..." Dar miscarea
circulara pe o orbita, adica fara sa existe un tirant rigid intre cele
doua corpuri, este compusa. Este o miscare inertiala tangentiala
si una determinata de o forta, care este perpendiculara pe miscarea
inertiala. Fara forta aceea, care poate fi atractia gravitationala sau
un motor racheta, corpul(satelitul) ar evolua rectiliniu.
De ce crezi ca este gresita afirmatia ca"fortele perpendiculare
care curbeaza traiectoria", adica atractia gravitationala sau propulsia
laterala ar produce lucru mecanic? Efectul lor se vede, este chiar
diferenta dintre o traiectorie dreapta si una rotunda. Deplasarea
produsa de aceasta forta perpendiculara este distanta de la un
punct de pe tangenta la unul de pe cerc, aflate pe aceeasi raza.

CAdi a scris:Ce legatura are FOIP cu curbarea traiectoriilor ? Se presupune ca acest camp e omogen.

FOIP nu este camp, este o manifestare ipotetica a materiei
intunecate care are acelasi efect cu campul, numai ca foloseste
alte mijloace si are alte resurse. Daca poti acccepta aceasta
ipoteza de lucru, are rost sa-ti bati capul, dar mai de folos ar
fi, daca esti interesat, sa faci o lectura totala a topicului.
Stiu ca pretind cam mult...

Crivoi D. a scris:20.02.2014/15:05:09

Etape:
1. Ipoteticul flux omogen de particule impacteaza corpul masiv masic;
2. Se creaza unda de soc (indesirea particulelor urmate de aparitia densitatii /frecare)
3. Apare miscare termica locala;

Ar fi interesant ce scrii daca nu ar fi complicat. Ai si o versiune
poate in limbaj de popularizarea stiintei? Eventual si o concluzie?
Sunt aprecierile tale sau le-ai intalnit undeva?
De fapt trebuie sa remarci ca despre push gravity aici discut
numai tangential(la un nivel precar), poate reusesc sa trezesc
interesul pentru dezvoltarea unui capitol nou: Mecanica FOIP.

virgil_48 a scris:
"Poate ne lamurim:
Sunt de acord ca "In miscarea circulara nu exista..." Dar miscarea
circulara pe o orbita, adica fara sa existe un tirant rigid intre cele
doua corpuri, este compusa."

Eu m-am lamurit: te contrazici singur; din momentul asta poti afirma orice.     

Cercul tot cerc este. Nu este nici o diferenta intre o orbita circulara datorata gravitatiei si una datorata unui tirant rigid. In miscarea circulara pe orbita, ca in orice miscare circulara, nu exista deplasare de-a lungul razei. Spui ca accepti, dar spui simultan ca miscarea circulara orbitala este compusa si ca exista o deplasare de-a lungul razei. Cat timp in mentalul tau cele doua afirmatii pot coexista simultan, este inutila orice discutie rationala cu tine.

asds a scris:Nu-ţi trebuie nicio analiză matematică, măi băiatule, dacă ştii ce sunt alea direcţii perpendiculare. Te-am mai întrebat odată în ce clasă eşti şi te-ai ofuscat. Poate un răspuns sincer ar ajuta enorm discuţia.

1. Ma gândesc in ce clasa ar trebui sa fiu, daca nu pierdeam nici
un an. Un raspuns sincer este 59. Dar in ultimele 48 de clase
nu m-am mai ocupat de fizica, asa ca iti dai seama cata mai
mi-a ramas. Totusi imi plac discutiile cu cei din clase mai mici.
2. Te-ai mai gandit la raspunsul acela pe care l-ai dat in graba?
Pentru schimbarea directiei in spatiu, deci pentru curbarea locala
a unei traiectorii, tot mai crezi ca nu este nevoie de energie?
Atunci, fara aport de energie cine crezi ca schimba directia? Nu
te gandi la prezenta vreunui corp prin apropiere.

14:13:40/14:13:46

1. Teoria electroconvergentei corpurilor natural este compatibila cu corpul cunoasterii stiintifice iar supozitiile /ipotezele sale corelate cu datele empirice/de observatie ne conduc la consecinte testabile empiric.
2. “Unda” soc este prezenta in toate evenimentele in care un flux intalneste un mediul “rezistent” avand la baza fenomene specifice ondulatoriului cat si corpuscularului;
3. Alaturi de micro/macrocosmos, supraconductivitate/suprafluiditatea este un domeniu de frontiera al fizicii. Electroconvergenta prin noile concepte corp (ne)masic, matrice entropica, corp de influenta preponderenta  a creat premise pentru abordarea interactiunilor specifice acestor domenii de frontiera.
4. Datele de observatie confirma prezenta undelor de soc in zona de impact al fluxurilor cu corpul masiv (vezi, anvelopa entropica Pamantului/ Soarelui,…,
5. Daca ar fi sa concluzionam: interactiunile corpurilor natural pot fi analizate coerent pe baza elctroconvergentei care are la baza modele fizice specific bazate pe triada, CORP (NE)MASIC, MATRICE ENTROPICA A CORPULUI NATURAL, CORP NATURAL DE INFLUENTA PREPONDERENTA.
Analiza interactiunilor pe aceasta baza ar elimina “metamorfoza” materiei (“neagra”,” intunecata”,…,) , respective, al energiei (la fel, “neagra”, “intunecata”,…), ar elimina categorisirea subiectiva a corpurilor massive si eliminarea confuziilor  referitoare la comportarea diferita a unora din ele la impactul fluxurilor  (tot felul de “gauri”), s.a.m.d.

Eu sunt de acord cu tine, virgil_48, că pentru curbarea unei traiectorii ai nevoie de o forţă. Forţa respectivă dă energie suplimentară corpului, dar numai până în momentul în care forţa centrifugă devine egală cu forţa centripetă. După acest moment corpul nu mai primeşte energie, ci se deplasează în continuare cu energia primită prin curbarea traiectoriei.

Mai rămâne să înţelegi apoi că ceva asemănător se întâmplă şi la torsionarea traiectoriei, nu doar la curbarea ei. Din acel moment vei înţelege inerţia elicoidală.

virgil_48 a scris:Pentru schimbarea directiei in spatiu, deci pentru curbarea locala
a unei traiectorii, tot mai crezi ca nu este nevoie de energie?
Atunci, fara aport de energie cine crezi ca schimba directia? Nu
te gandi la prezenta vreunui corp prin apropiere.

Las-o baltă, că tot un haos în mintea ta: confunzi energia cu lucrul mecanic, care înseamnă variaţie de energie pe direcţia mişcării, iar mişcarea circulară şi orbita circulară îţi par noţiuni diferite.
Pune-te mai întâi la punct cu semnificaţia elementelor cu care operezi şi abia mai apoi vino cu pretenţia unor descoperiri revoluţionare pe cale să schimbe fizica!

asds a scris:
Pune-te mai întâi la punct cu semnificaţia elementelor cu care operezi şi abia mai apoi vino cu pretenţia unor descoperiri revoluţionare pe cale să schimbe fizica!

Răzvan, trebuie mai întâi definită această semnificație a elementelor cu care lucrăm/operăm.
Abia atunci putem contrazice ceva, pe baza acestor semnificații pe care se bazează fizica.

Fără un fundament contextual nu există fizică.
Ce-i energia, ce-i masa, ce-i forța,...
Pentru că nu sunt definite aceste semnificații, nu este definită nici susținerea, nici contrazicerea lor.

Singura mecanică plauzibilă este mecanica newtoniană, cea cuantică este pur și simplu bazată pe nedeterminări, nedefiniri, la modul general că fiecare știe ce este spațiul (sau energia, sau timpul, sau...), dar oricare încearcă să le explice nu reușește să convingă.

Mecanica cuantică nu se mai bazează pe semnificația elementelor cu care se operează.

Care-i spațiul adevărat până la urmă, cel euclidian sau cel riemannian (sau eu știu de ce natură ar mai fi) ?
Ideea este că din punct de vedere fizic ele nu pot coexista.
O dreaptă ori e dreaptă, ori e curbă.
Există și o dreaptă dreaptă și o dreaptă curbă în același timp ?
Mă îndoiesc.

Deci care-i adevărul ?

De asemenea, ca să contrazicem principii bazate pe energie sau mai știu eu ce, le putem contrazice doar în același context în care sunt formulate și definite.

Materia neagră, energia neagră însă, care ar susține și fundamenta principiul mecanicii FOIP, nu se încadrează în contextul definirii și conservării energiei.

curiosul a scris:
.........
O dreaptă ori e dreaptă, ori e curbă.
Există și o dreaptă dreaptă și o dreaptă curbă în același timp ?
Mă îndoiesc.

Te indoiesti sau te curbezi ?   

curiosul a scris:...trebuie mai întâi definită această semnificație a elementelor cu care lucrăm/operăm.

Lucrul mecanic, forţa, mişcarea circulară sau mişcarea rectilinie uniformă, sunt noţiuni deja definite în fizică. Trebuie doar un minim de efort pentru a fi însuşite, sau măcar bunăvoinţă.
Nu e nicio filozofie cu spaţii euclidiene, riemanniene, sau vreo materie întunecată. E doar conservarea energiei şi definiţia lucrului mecanic.
Dar asta e: unii au pretenţia să rezolve radicali fără să cunoască tabla înmulţirii, iar atunci când nu le iese rezultatul spun că tabla înmulţirii este defectă!   

Abel Cavaşi a scris:Eu sunt de acord cu tine, virgil_48, că pentru curbarea unei traiectorii ai nevoie de o forţă. Forţa respectivă dă energie suplimentară corpului, dar numai până în momentul în care forţa centrifugă devine egală cu forţa centripetă. După acest moment corpul nu mai primeşte energie, ci se deplasează în continuare cu energia primită prin curbarea traiectoriei.

Cu asta nu pot fi de acord, Abel. Daca sursa de energie sau
forta dispar, corpul isi continua evolutia rectilinie. Nu introduce
aici inertia elicoidala!

asds a scris:Nu e nicio filozofie cu spaţii euclidiene, riemanniene, sau vreo materie întunecată. E doar conservarea energiei şi definiţia lucrului mecanic.
Dar asta e: unii au pretenţia să rezolve radicali fără să cunoască tabla înmulţirii, iar atunci când nu le iese rezultatul spun că tabla înmulţirii este defectă!   

Exact !
Iar alții nu-și dau seama nici măcar de ce este necesară tabla înmulțirii.

asds a scris:

virgil_48 a scris:Pentru schimbarea directiei in spatiu, deci pentru curbarea locala
a unei traiectorii, tot mai crezi ca nu este nevoie de energie?
Atunci, fara aport de energie cine crezi ca schimba directia? Nu
te gandi la prezenta vreunui corp prin apropiere.

Las-o baltă, că tot un haos în mintea ta: confunzi energia cu lucrul mecanic, care înseamnă variaţie de energie pe direcţia mişcării, iar mişcarea circulară şi orbita circulară îţi par noţiuni diferite.

Si ai impresia ca incercarea de analiza cerebrala tine loc de
raspuns la întrebarea pe care ai citat-o? Fata de tine o pot
lasa balta, fiindca vad ca o ondulezi cu talent.

Măi omule, ţi-am spus de atâtea ori să revezi definiţia lucrului mecanic, pe care chiar ţi-am citat-o în acest subiect!
La schimbarea traiectoriei unui corp aflat în mişcare circulară se schimbă doar direcţia vectorului viteză aşa încât acesta rămâne în mod constant perpendicular pe vectorul forţă centripetă. Forţa centripetă (cea care îţi curbează traiectoria) nu acţionează pe direcţia mişcării corpului, de aceea nu produce lucru mecanic.
Abureala ta cu deplasarea pe segmentul BC nu are legătură cu mişcarea circulară. Dacă tu vrei să ai deplasare pe acel segment, n-ai decât, dar este doar mişcare rectilinie, în niciun caz nu e mişcare circulară.
Sfatul meu este să revezi cele două tipuri de mişcări într-un manual de fizică elementară. Dacă odată le-ai ştiut şi le-ai uitat, nu e nicio ruşine să ţi le reaminteşti.
Dar dacă vrei să baţi câmpii în continuare amestecând cele două noţiuni, eu îţi urez succes!

24.02.2014/20:37:21
Scris de asds la data de Lun 24 Feb 2014, 19:09
Măi omule, ţi-am spus de atâtea ori să revezi definiţia lucrului mecanic, pe care chiar ţi-am citat-o în acest subiect!
La schimbarea traiectoriei unui corp aflat în mişcare circulară se schimbă doar direcţia vectorului viteză aşa încât acesta rămâne în mod constant perpendicular pe vectorul forţă centripetă. Forţa centripetă (cea care îţi curbează traiectoria) nu acţionează pe direcţia mişcării corpului, de aceea nu produce lucru mecanic.
Abureala ta cu deplasarea pe segmentul BC nu are legătură cu mişcarea circulară. Dacă tu vrei să ai deplasare pe acel segment, n-ai decât, dar este doar mişcare rectilinie, în niciun caz nu e mişcare circulară.
Sfatul meu este să revezi cele două tipuri de mişcări într-un manual de fizică elementară. Dacă odată le-ai ştiut şi le-ai uitat, nu e nicio ruşine să ţi le reaminteşti.
Dar dacă vrei să baţi câmpii în continuare amestecând cele două noţiuni, eu îţi urez succes!”

Contradictia apare datorita faptului ca in  fizica predomina abordarea conservativa a interctiunilor. Abordarea disipativa impune corectarea modelelor mecanice ale interactiunilor pe baza studiului transmiterii puterii prin disipatie, in care intervin gradientii fortelor generalizate „gradY” a caror aparitie este determinata de existenta unei rezistente, respectiv, conductante disipative caracterizate prin coeficienti fenomenologici L. Se ajunge la concluzia ca puterea generalizata de interactiune se  exprima sub forma P=-Lygrady.
Axioma fundamentala a constructiei fizicii actuale consta in aceea ca energia unui sistem IZOLAT (ceea ce nu-i cazul PAMANTULUI) se mentine constanta (E=ct, dE=0).
Interactiunea intre un sistem fizic si mediul exterior prin suprafata de control se poate realiza in conditii:
a) conservative, la echilibru, de reversibilitate, sau
b)neconservative, disipative, la neechilibru, de ireversibilitate.
In ambele situatii evolutia sistemului dintr-o stare initiala intr-o stare finala este o consecinta a schimbului (de energie, substanta) pe baza conceptului de „lucru” care poate fi mecanic si prin GENERALIZARE, lucru termic (schimbul de caldura), lucru electric, chimic, etc. Pentru caracterizarea starii energetice a unui sistem fizic se poate recurge la utilizarea unor parametrii:
- intensivi (variabile intensive, Y care reprezinta, de ex. Forta, F, greutatea ,G, presiunea ,P, acceleratia gravitationala, g, tensiunea  sigma, intensitatea campului electric/magnetic, E/H, etc.)
- extensivi, notate prin Y, care joaca rolul deplasarilor generalizate/sarcinilor generalizate cum ar fi deplasarea ,x, volumul (specific masic), V (v), cantitatea de electricitate, q, in ductia electrica ,D, asociata cu momentul magnetic, P, inductia magnetica, B, asociata cu cu momentul magnetic, M, etc.Schimbul elementar de lucru generalizat cu exteriorul poate fi exprimat sub forma
Delta We= Ye. dX =(Y+-dY)dX =YdX+-dY.dX =Y.dX
In conditii neconservative, la neechilibru, diferenta finita ,-+delta Y=Ye-Y, imprima un caracter ireversibil, disipativ, interactiunii generalizate intre sistem si exterior. Ca urmare delta We= delta W- delta Y.delta X. Unde delta Y.delta X reprezinta o pierdere de lucru datorata diferentei finite delta Y, astfel ca produsul delta Y.deltaX nu poate fi neglijat (inchei citatul).
Concluzie: Utilizarea variabilelor intensive permite evidentiere naturii parametrului de stare preponderent ce sta  la baza interactiunii dintre corpurile naturale.

asds, te rog să nu insişti pe tonul acesta! Dacă ai ceva de spus, de explicat, te rog, fă-o cu blândeţe, indiferent cât de indignat eşti. Mulţumesc!

virgil_48 a scris:     20.feb.12:20
Printre cele mai mari ceritudini ale fizicii elementare este existenta masei materiei.
O consecinta sigura a masei, este inertia rectilinie(nu vreau sa contrazic pe nimeni).
O consecinta sigura a inertiei rectilinii este consumul de energie pentru realizarea
de abateri de la traiectoria rectilinie. Asta a acceptat si Gravitonul si nu poate fi vreo
taina sau vreo noutate. Inseamna ca pentru aceste abateri se produce lucru mecanic,
care este o forma de epuizare a energiei, fiindca transformarea se petrece intr-un
singur sens.

Putem sa intram in amanunte pana ne afundam complet sau
uitam de la ce am pornit.
Vedeti citatul de mai sus? Acestea sunt in Univers legi generale.
Fenomenele locale care se suprapun peste ele, trebuie sa se
adapteze lor, nu le pot anula. Orice fenomen despre care se
pretinde ca anuleaza legile generale, este conceput gresit.
Prin urmare campul gravitational este epuizabil. Si asta nu
pentru ca asa ar fi realitatea fizica, ci pentru ca acest fenomen a
fost conceput eronat, este o improvizatie.         Epm

Există vreun corp al cărui câmp gravitaţional s-a epuizat?

Abel Cavaşi a scris:Există vreun corp al cărui câmp gravitaţional s-a epuizat?

Nu ,pentru ca nu exista gravitoni .Natura gravitatiei ramane in continuare cea mai mare necunoscuta
dar eu cred ca explicatia consta in ceea ce a spus si asds pe topicul Stea dubla .

Ok, CAdi, dar eu îl întrebam pe virgil_48. Să vedem ce crede el.

Abel Cavaşi a scris:Există vreun corp al cărui câmp gravitaţional s-a epuizat?

Tocmai fiindca nu exista, asta infirma modelul "camp gravitational".
Daca ar fi fost remarcat un astfel de corp, se confirma ca exista
camp gravitational, fiindca doar acesta ar fi epuizabil.    Epm

Poti sa scrii cu e mic .

CAdi a scris:
Lucrul mecanic nu este zero, ti-am mai scris nu te mai lua dupa gravitonu ,care loveste mereu pe langa...  
Integrala aceea nu este zero : (am sa notez integrala cu I pentru simplitate) .
= dupa cum vezi in exemplu de mai jos
daca notam R=x=r (distanta dintre corpurile care se atrag)


= = -1/r + C deci nu este nul !

CAdi m-ar interesa sa inteleg ce ai scris in acest raspuns dar
sunt departe de nivelul teoretic necesar.
Daca poti sa ma lamuresti ce se intampla, uite ce as vrea sa
stiu, textual:
-Dece va contraziceti, doar ati invatat amândoi aceeasi fizica?
-Ce deosebiri ar produce in Universul real, cele doua abordari
diferite ale voastre?
-Daca tu spui ca lucrul mecanic nu este nul, inseamna ca
acesta are o valoare constanta pentru o tura si se cumuleaza
(se mareste) pe masura ce trece timpul? Asta nu inseamna ca
se consuma energie de undeva? De unde?
-Daca judec gresit, poti sa-mi spui unde?

Alo, domnul inginer, daca tot ai invatat sa calculezi primitive, invata si sa rezolvi integrale definite cu teorema Leibnitz-Newton intre doua puncte ale orbitei aflate la aceeasi distanta fata de sursa campului, si zi-mi cat iti da lucrul mecanic   .