Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :



Pagina in constructie, pentru sistematizarea topicului: pagina, esenta postarii, autorul
(Eugen)


Un subiect considerat desuet si abandonat de vreo suta de ani in Fizica. La ora internetului si a aparitiei zilnice a catorva zeci de teorii e greu de presupus ca userii actuali mai au vreme sa reia o Teorie a Eterului (TE), considerata depasita. Si totusi, unii oameni de stiinta contemporani, atestati prin activitatile lor, reiau mereu ideea eterului (am spicuit pe acest forum dintr-un articol rusesc despre eter, lesajoni, etc.). Alti oameni de stiinta contemporani si din ce in ce mai multi, se multumesc sa conteste Teoria Relativitatii (TR), care a fost principala teorie ce-a detronat TE.
Se cunosc zeci, daca nu sute, de instalatii ce produc mai multa energie decat consuma fara ca "oficialii" fizicii sa le bage in seama. Normal, daca ne gandim ca ele (instalatiile) sunt niste "perpetuume" ce incalca principiul conservarii energiei care sta la baza "stiintelor oficiale".  Fizica bate pasul pe loc de o suta de ani aflandu-se azi in acelasi stadiu de neputinta ca la inceputuri in a explica lucruri banale precum sufletul, emotiile sau ozeneurile. In ciuda imensului material experimental acumulat de un secol nu au aparut "salturi" in Fizica. Putem continua cu o lista nesfarsita de fenomene inexplicabile pentru stiinta de azi.

Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica "materialista" si a elementelor imateriale, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului imaterial in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, etc. Reincluderea eterului in Fizica ar putea fi o sansa.

Pentru inceput, inainte de a trece la un (eventual) studiu, trebuie precizata definitia eterului deoarece toti au auzit de eter dar le-ar fi greu sa-l defineasca. Specialistii (de regula persoane supradotate) formati in cele scoli si-au insusit harnici pozitia stiintifica oficiala dar "beneficiaza" in schimb de o anumita "incastrare" mentala a unor notiuni pe care (ei cred) ca le-au inteles bine. Printre ele, si eterul. La o scurta trecere in revista a posibilelor intelesuri si sinonime ale cuvantului eter putem schita domeniul definitiei:
-Suntem de acord ca desemneaza imaterialul.
-Vidul este o "suprapunere" deja semnalata.
-Stuctura fina, mai fina decat cele mai mici particule din cuantica.
-TAO, nemiscat, infinit, nedetectabil din filozofia chineza.
-Puncte in spatiu, fara masa, impuls, etc. - definitia de baza, initiala a eterului.
Lista trebuie continuata, astept completari (si in acelasi timp trebuie sa ma documentez).

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Gafiteanu! Cum raspunzi dumneata la cateva intrebari simple?.
Se strivesc corpurile la ciocnirea lor?
Este energia cinetica    ?.
Se scrie masa    ?.
Si atunci energia cinetica se scrie:
 ?.
Este produsul    presiune dinamica?.
Este presiunea dinamica aceea care striveste corpurile la ciocnirea lor, sau nu?. Presiunea dinamica dovedeste sau nu existenta eterului?.
.

Nu o sa puteti intelege microcosmosul folosind notiuni macrocosmice. La ciocnirea plastica a doua corpuri, ambele se incalzesc, deci energia cinetica reprezinta de fapt o energie calorica, adica un flux de unde infrarosii, care se degaja atunci cand are loc modificarea formei retelei cristaline sau moleculare a corpurilor. Ceia ce numiti densitate, se refera la densitatea corpurilor si nu la densitatea eterului microcosmic. Cand patrunzi in microcosmos, totul este vibratie, miscare periodica, camp, pachete de unde aflate in miscare, asa ca nimic din toate astea nu rezulta din relatia dvs.

Dl. Virgil! Eu plec de la principiul ca ceeace se constata la nivel macroscopic este rezultanta a ceeace se intampla la nivel microscopic. Eu sunt de acord ca la ciocnirea corpurilor se produce si conversia unei parti din energia cinetica, in energie calorica. Dar efectul macroscopic este strivirea (deformarea plastica) a corpurilor. Strivire care cere existenta unei presiuni. Si spun ca presiunea strivitoare este este presiunea dinamica. Acea presiune care apare in structura energiei cinetice. Este adevarat ca densitatea estea corpului (a substantei). Fiindca eterul nu are densitate. Dar la interfata particulelor substantei cu eterul se produc efecte de tip hidrodinamic specifice fluidelor perfecte. Asa apare presiunea dinamica la translatia substantei.

Adrian Gheorghe a scris:Eu sunt de acord ca la ciocnirea corpurilor se produce si conversia unei parti din energia cinetica, in energie calorica. Dar efectul macroscopic este strivirea (deformarea plastica) a corpurilor.

Parcă s-a mai discutat pe undeva partea asta cu ciocnirile.
Cum se ciocnesc corpurile la nivel cuantic ?
În condițiile în care acolo, în lumea aia mică, totul se mișcă, trepidează, oscilează și nu știm nici măcar dacă particulele alea mici sunt solide ca să permită o ciocnire fizică propriu-zisă.
Deci, cum se ciocnesc corpurile la nivel cuantic ?
Suntem offtopic cu întrebarea asta sau eterul are rolul lui și intermediază ciocnirea corpurilor ?

Corpurile si toate cuantele nu ar putea supravietui fara ether nici o fractiune de timp si nu s-ar putea misca nici un micron.  Chiar si etherul se ciocneste permanent in el insusi.  Se cheama "energia difuza si intunecata subcuantica".

Dl Curiusul! La nivel cuantic eu cred ca toate interactiile (ciocnirile) sunt efecte hidrodinamice in eter. Chiar propagarea luminii in vid ar fi o lunecare hidrodinamica in eter. Fiindca in eter nu este posibila nici-o vibratie ci este numai translatie. Am dat pe undeva interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice. Am gasit (dedus) ca fotonii din lumina ar fi ca niste motorase electrice liniare propulsate in translatie liniara de catre forta electromagnetica. Acest fapt explica si dualismul unda-corpuscul si lipsa retro-radiatiei. Retro-radiatie care ar trebui sa se produca potrivit principiului Huigens-Fresnel, in cazul undelor.

Dl Gafiteanu! Dupa raspunsul dumitale inteleg ca sustii cu convingere necesitatea existentei eterului ca materialul nonsubstantial, de baza al universului. Asta inseamna ca raspunzi afirmativ la toate intrebarile pe care ti le-am pus mai inainte.

Domnule Adrian Gheorghe, sunteti foarte aproape de adevar, dar daca este invers ?
Luati in analiza si alta varianta, poate va merge ca unsa. Succes.
Non-substantial inseamna non-atomic, deci este tot material.

Dl Curiusul! La nivel cuantic eu cred ca toate interactiile (ciocnirile) sunt efecte hidrodinamice in eter. Chiar propagarea luminii in vid ar fi o lunecare hidrodinamica in eter. Fiindca in eter nu este posibila nici-o vibratie ci este numai translatie. Am dat pe undeva interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice. Am gasit (dedus) ca fotonii din lumina ar fi ca niste motorase electrice liniare propulsate in translatie liniara de catre forta electromagnetica. Acest fapt explica si dualismul unda-corpuscul si lipsa retro-radiatiei. Retro-radiatie care ar trebui sa se produca potrivit principiului Huigens-Fresnel, in cazul undelor.

Dl Curiosul! Imi pare ca am aratat chiar aici pe topic cum se calculeaza forta electromagnetica la nivelul fiecarei unde a fotonului. Si am gasit ca este egala cu forta de inertie de la nivelul fiecarei unde a fotonului. Am mai aratat ca puterea electromagnetica a fotonului este egala cu puterea mecanica.  
Mai ramasese sa arat cum se gaseste rezistenta electrica a fotonului, din relatia   egala cu rezistenta data de formula lui Ohm.

Adrian Gheorghe a scris:La nivel cuantic eu cred ca toate interactiile (ciocnirile) sunt efecte hidrodinamice in eter.

Efecte hidrodinamice ?

Dl Curiosul! Efecte hidrodinamice, inseamna efecte asemanatoare, comparabile sau similare celor studiate la mecanica fluidelor perfecte, dar observate si la circulatia apei. Adica aparitia curentilor eterici de viteza foarte mare, determina fie depresiuni care atrag si lipesc particulele, fie presiuni care accelereaza particulele.

În primul rând lasă domniile, că nu sunt niciun domn.
Ia-mă la per tu, că mai bine o să ne înțelegem.

Tu vorbești de curenți eterici considerați răspunzători de ciocnirea corpurilor, iar eu vorbesc de ciocnirea particulelor.
Probabil că la un nivel mult mai mic decât particulele am putea vorbi de vreun fel de curenți responsabili de ciocnirea corpurilor.
Dar la nivel de atomi, de particule, cum se ciocnesc corpurile ?
Repet, în condițiile în care nu știm exact starea de agregare a particulelor.

Pai Dl Curiosul! La interactiunea dintre particule sunt posibile doua situatii. Particulele ori se lipesc ori se resping. Particulele se lipesc atunci cind eterul dintre ele (=spatiul fizic), este pompat mai mult in exterior, aparand intre particule depresiune, prin mecanism de tip hidrodinamic. Cand eterul este pompat mai mult intre particule, apare presiunea de respingere (de repulsie). Pompajul eterului dintre particule este produs de interferenta dintre campurile particulelor. Eu cred ca ceeace numim campuri fizice, sunt de fapt circulatii de eter cu viteza foarte mare pentru C-El si C-Mg si cu viteza foarte mica pentru C-Gv. Bazat pe circulatia eterului in campul electric al nucleonilor, am imaginat o explicatie pentru mecanismul gravitatiei.

Exprimarea din ultimul mesaj este greoaie, Adriane.
Nu reușesc să înțeleg și să pun cap la cap ceea ce ai pompat acolo.

Dl Curiosul! Daca spatiul fizic este materializat de eter, prin eliminarea eterului (a spatiului fizic), apare intre particule un gol, o depresiune, care atrage si lipeste particulele. Eu cred ca in campul electric al particulelor, in liniile de camp eterul circula cu viteza hiperluminica. In campul magnetic, in liniile de camp, eterul ar curge cu viteza luminii. Iar in liniile campului gravific viteza axiala ar fi foarte mica,  de 10^-7 m/s

Adrian Gheorghe a scris:Dl Curiosul! Daca spatiul fizic este materializat de eter, prin eliminarea eterului (a spatiului fizic), apare intre particule un gol, o depresiune, care atrage si lipeste particulele.

Păi aici avem problema de percepție asupra eterului, când ajungem să vorbim de acest gol.
Acest gol nu este definit de spațiul propriu-zis ?
Sau altfel, se înțelege că acest spațiu gol este umplut cu eter, dacă vorbești ipotetic de eliminarea eterului.
Pentru că poți să elimini totul până la nivelul spațiului.
Dacă încerci să elimini ipotetic și spațiul, atunci ceea ce rămâne este definit tot de un fel de spațiu, pentru că nu există, sau nu poate exista un gol absolut lipsit chiar și de spațiu. Spațiul este ultima frontieră, este ceea ce rămâne prin eliminarea ipotetică a oricărui alt lucru ce există, spațiul gol este ceea ce definește tot ce există când nu mai există nimic.
Sesizezi diferența de percepție ?
Iar ceea ce ar genera aceea depresiune, acel vacuum care ar atrage particulele, ar fi format prin/de lipsa eterului care ar umple acest spațiu gol.
Imaginează-ți că vrei să scoți aerul dintr-un tub. Scoți aerul din tub, formezi aceea depresiune, acel vacuum, dar nu poți să scoți și spațiul din tub, ci doar ceea ce umple acel spațiu din tub, înțelegi ce vreau să spun ?

Deci, părerea mea este că nu trebuie să amestecăm lucrurile, spațiul gol cu eterul.

Eu cred ca in campul electric al particulelor, in liniile de camp eterul circula cu viteza hiperluminica. In campul magnetic, in liniile de camp, eterul ar curge cu viteza luminii. Iar in liniile campului gravific viteza axiala ar fi foarte mica,  de 10^-7 m/s

Aici m-ai cam pierdut. Nu reușesc să vizualizez ce vrei să spui.
Probabil și pentru că eu mai degrabă văd acest eventual eter ca un câmp electromagnetic, ca o formă de energie statică.

Etherul se poate auto-organiza in tot ceea ce vedem.  Se poate aranja astfel incat sa faca in miscare pe diferite directii atat spatiu mai plin cat si spatiu mai gol. Aceste aranjamente, combinatii si permutari numite cuante pot capata diferite grade de stabilitate.
E groaznic sa stim ca se poate si dezorganiza.

Dl Curiosul! Ai inteles corect. Spatiul metafizic umplut cu eter devine spatiul fizic, sediul si suportul miscarii. Un gol lipsit de spatiul fizic, este un spatiu metafizic, abstract, in care nu poate exista miscare fizica, ci tot asa, doar o miscare metafizica, abstracta. Acel spatiu gol ce defineste tot ce exista, cand nu mai exista nimic, este spatiu abstract, metafizic, creatie a mintii omenesti, un concept mental. Dintr-un tub flexibil, odata cu aerul scoti si spatiul in care este aerul.

O formulare de intuitie formidabila a lui ADRIAN, compatibila cu rationamentele lui Maxwell din Electromagnetism.Maxwell folosea notiunea de presiune in definirea fortelor. De asemeni legatura cu rationamentele lui Newton, gravitatia ca forta de impingere.


Adrian, din punctul meu de vedere, felicitari.
Ceea ce tu scrii "spatiu fizic" eu inteleg eterul material.
Mi-am permis sa inserez ce ai scris:

"Dar produsul sectiunii S cu viteza v este un debit Q. Daca este un debit, inseamna ca exista o curgere. Ceva curge. Ceeace curge este spatiul fizic, care este aspirat, de atomii corpului,  prin fata 
anterioara si eliberat prin fata posterioara. Aspiratia spatiului fizic, de catre masa corpului, creaza campul de inertie, care asigura inertia corpului si creaza pe fata anterioara depresiune in spatiu, iar pe fata posterioara o presiune. Diferenta dintre cele doua presiuni, este chiar presiunea dinamica   , care impinge corpul in translatia uniform rectilinie. Aspiratia spatiului de catre campul de inertie al substantei (al masei), face asemanarea, care permite echivalarea cu campul gravific."

eugen a scris:O formulare de intuitie formidabila a lui ADRIAN, compatibila cu rationamentele lui Maxwell din Electromagnetism.Maxwell folosea notiunea de presiune in definirea fortelor. De asemeni legatura cu rationamentele lui Newton, gravitatia ca forta de impingere.

Eu consider că forța gravitațională, poate și celelalte forțe care acționează în acest mod, nu pot fi privite ca forțe propriu-zise.
Chiar dacă ele produc o accelerație, această accelerație nu este una care se manifestă într-o manieră clasică, prin împingerea corpului.

Dacă luăm cazul cu liftul lui Einstein, în momentul în care liftul accelerează, observatorul din lift va fi într-adevăr, împins de către lift pe direcția accelerării. În schimb, în cazul accelerării în câmp gravitațional, corpul nu mai este împins propriu-zis, nu se mai exercită o presiune asupra corpului pe direcția accelerării. Acesta, în cădere liberă în câmp gravitațional, pare mai degrabă să accelereze inerțial, tocmai pentru faptul că manifestarea corpului în timpul acestei accelerații este identică cu modul în care se manifestă corpul în mișcare inerțială cu viteză constantă și uniformă.

De altfel, principiul echivalenței susține acest aspect, care poate fi constat și observațional.

Pe baza acestui aspect, forța gravitațională nu este o forță care acționează ca o forță mecanică și produce o presiune pe direcția accelerării, în timpul accelerării. Dacă totuși gravitația este o forță, aceasta acționează asupra corpurilor prin intermediul câmpului, nu printr-o interacțiune mecanică, de împingere a corpurilor, tocmai pentru că nu se observă o presiune exercitată asupra corpurilor pe direcția accelerării, ca în cazul observatorului împins de către lift în momentul în care acesta accelerează.

Ceeace curge este spatiul fizic, care este aspirat, de atomii corpului,  prin fata anterioara si eliberat prin fata posterioara. Aspiratia spatiului fizic, de catre masa corpului, creaza campul de inertie, care asigura inertia corpului si creaza pe fata anterioara depresiune in spatiu, iar pe fata posterioara o presiune. Diferenta dintre cele doua presiuni, este chiar presiunea dinamica   , care impinge corpul in translatia uniform rectilinie.  

.  Sunt de aceeasi parere cu tine, @eugen, daca e vorba de aspiratie atunci aspira eter. Adrian a avut marea intuitie si curajul de a propune o cauza pentru manifestarile la nivel macro si micro, respectiv efectele ce sunt luate in considerare de mecanica si electricitate, stiinte care nu au pronuntat niciodata cauza care produce miscarea. E posibil ca eterul luat in considerare de Adrian sa fie numitul Koilon din Chimia Oculta. Citez:

- Leadbeater a identificat al saptelea - si ultimul ordin de "spirillae" - ca fiind alcatuite din 8 (opt) "bubbles", bule, basici, balonase, globule, regulat dispuse pe circumferinta unui cerc, bule care, spune el, exista in invizibilul (noua) plenum de spatiu si pe care l-a numit KOILON.

 
.  E posibil sa facem unele confuzii dat fiind ca au fost "clasificate" sapte (3+ 4) feluri de eter. Koilonul este de fapt "cel mai eter dintre toate" (desi e al optulea ) si nu contine "bule" sau "balonase" (materiale), fiind vidul de care vorbeste fizica, un vid absolut dar mai dens decat orice substanta cunoscuta noua, nu prezinta fenomenul de frictiune. Desigur, lucrurile sunt discutabile, in sensul ca pot fi analizate. Datele cele mai sigure despre eter provin de la teozofi, de fapt de la yoghinii avansati care au facut munca de cercetare stiintifica in urma careia a aparut si "Chimia Oculta".
.

Salut mm și scuză-mi totuși intervenția.

mm a scris:... fiind vidul de care vorbeste fizica, un vid absolut dar mai dens decat orice substanta cunoscuta noua, nu prezinta fenomenul de frictiune. Desigur, lucrurile sunt discutabile, in sensul ca pot fi analizate.

Ceea ce am subliniat pare să nu aibă o coerență logică.
Noțiunea de vid absolut eu o văd ca pe ceva ce nu poate avea nicio proprietate fizică, mai ales dacă este absolut.
Noțiunea de dens însă, implică o existență materială ce are această proprietate.
E la fel ca spațiul curbat.
Curbăm ceva ce nu există fizic, ci metafizic. Îndesăm ceva ce nu există, dacă-i vid absolut.
Nu putem să spunem că noi curbăm, îndesăm și aspirăm noțiuni ce au doar proprietăți metafizice, nu fizice propriu-zise.

În cel mai fericit caz, spațiul metafizic, spațiul gol-goluț, vidul absolut,  este umplut cu un eter nedetectabil, dar care are o anumită consistență  materială, ce ar putea fi dens, curbat, aspirat etc.

Zic și eu.

Eterul este ca teflonul, nu se lipeste de nimic si nu are frictiune, este ca un lubrefiant perfect, dar nu e lichid ci gazos. Poate particulele arata sferic, ca niste bilute mult mai mici decat orice cuanta.  
Un vid absolut presupune ca acolo nu mai este nici macar acest eter.  Ceea ce este imposibil sa existe vid absolut, deoarece eterul trece prin orice, toate materialele cunoscute fiind perfect penetrabile pt. eter. Mai ceva ca aerul intrun burete sau perna.
Ramane totusi intrebarea, daca in gaura neagra mai este loc de eter, sau acolo se strange o stranger mater la maximum de densitate ?.  Dar oare putem cumva strange si eter la maximum de densitate ?  Adica putem comprima eterul, cum putem comprima aerul si sa-l facem lichid si solid ?   Nu putem sa-l inghetam, deoarece prin definitie eterul nu are aditivitate, nu se lipesc intre ele aceste particule.  Poate ca doar se resping.  Si nu exista prese impenetrabile pt. eter.  Nu exista nici o carte de bucate cu eter.
Eterul mai are o propietate, este penetrabil la campuri si la curentul electric si la orice alt corp, este deci un super-conductor. Unii chiar au intuit ca particulele de eter sunt spiralate si gaurite in interior, astfel ca totul in Univers descrie din aceasta cauza o miscare elicoidala.

Dl. mm! Salut revenirea dumitale pe forumul nostru. Astept de la dumneata o parere referitoare la -dimensiunea in Si a lui C, Eo si k- si la -teoria mecanoeterica a gravitatiei-. Daca iti faci timp sa le citesti. Vrea sa spun ca am precizat si alta data ca spatiul fizic este materializat de eterul cosmic, imaginat ca un nisip foarte fin granulat, fara frecare interna si fara structura dinamica. Fapt pentru care este lipsit de densitate, de masa, de inertie si de aceea este in sesizabil. Dar circulatia eterului in sanul structurilor dinamice si in jurul lor creaza efecte de tip hidrodinamic, care sunt percepute ca si forte, inertii si campuri.
Tin sa mai spun ca am urmarit studiul dumitale arheologic de pe forumul personal. Mi-au placut si pozele. Si cred ca este foarte plauzibila cincluzia dumitale ca acele stancarii ar fi resturile unui dig de la un lac de acumulare. Dig de lac ce ar fi fost construit intr-o antichitate imemoriala.

Salut, Adriane! E o revenire mai ... subtire caci nu mai am elanul de altadata. Voi raspunde totusi la "interpelari", de data aceasta. O sa imi fac timp sa citesc ceea ce mi-ai cerut. Oricum aveam de gand sa studiez cu atentie lucrarile tale. Am spus deja, ideea de la care ai pornit este foarte buna (circulatia de eter) si trebuie sa subliniez ca am parerea personala, bazata pe experienta mea in ale cercetarii (modesta totusi), ca lucrarile tale nu puteau sa dea gres deoarece metoda unitatilor de masura este folosita de multi si de multa vreme in tehnica (fizica in mod special) tocmai pentru gasirea erorilor de calcul. Pare o chestie banala dar consecintele ei sunt deosebit de bune si in parte si din aceasta cauza am o anume siguranta ca ai fost tot timpul pe drumul cel bun (caci n-aveai cum sa gresesti).

 Ai dreptate, curiosule! Explicatia rezida in "flexibilitatile" deosebite ale limbii romane si ale exprimarii noastre in general. Cand am spus vidul absolut, m-am referit/gandit la formularea consacrata din Fizica clasica iar cand am spus densitate am folosit formularea teozofilor (nu mai reproduc citatul). Limba romana permite folosirea cuvintelor si in alte sensuri decat cele "consacrate", respectiv ca peiorative, ca metafore, etc., aici dens are un caracter imaterial, cum gasim in expresii: roman dens (carte), de ex. Ai fost atent.

 Atent ai fost, de asemenea, Gafiteanule. Ma asteptam la intrebarea: dar inauntrul balonaselor ce e?
 Propun ca abordarea subiectului "eter" sa o facem pornind de la premiza ca toate notiunile pe care le folosim sunt relative (eu oricum voi proceda astfel).
 Intreaga stiinta se bazeaza pe experienta acumulata, carei experiente i s-a dat nume, etichete si s-au emis teorii, formule care au functionat si functioneaza satisfacator pentru nevoile omului. Dar uitam mereu ca sunt abstractizari ale unei experiente reale, deci nu sunt absolute nici formulele, nici teoriile, nici stiintele. De aceea acceptam cu totii ca stiintele se vor perfectiona, pentru ca nu sunt absolute, nu sunt perfecte.
 Deci, propun o abordare permisiva, "elastica", a aspectelor tehnice de care vorbim, fara tabuuri decretate de st. of.

 La intrebarile diverse si nenumarate despre comportarea eterului, adresate de tine, Gafiteanu, cred ca stiai dinainte ca nu am raspunsuri "in buzunar". Voi incerca totusi sa raspund cu raspunsurile teozofilor. In mod normal, daca ei au vazut aceasta materie infinit de subtila, inainte de a-i crede, ar fi bine sa ne insusim rezultatele experientelor lor (in sensul analizarii lor).
- Primo: eu unul cred in cuvantul acelor yoghini (am practicat si eu) care au relatat ce "au vazut" atunci cand au intrat (cu constiinta) in materia eterica. De aceea este important ce au spus ei existand o probabilitate f. mare de adevar in spusele lor. De la ei citire au aparut ulterior amanuntele privitoare la eter, in versiunile altor autori.
-  S-a demonstrat deja (cred ca s-a dat bibliografia respectiva) ca cercetarile fizicienilor atomisti merg exact pe drumul trasat de "Chimia Occulta". Pentru mine este o dovada suficient de tare ca sa nu-mi mai fac probleme daca si cum si dece eterul cu ale sale "bubbles".

 Din relatarile (stiintifice) ale lui Leadbetter si Besant stim chiar si cum arata "categoriile de eter" de la E1 la E4. Toate aceste E-uri (a nu se confunda cu cele pe care le mancam:D ) sunt materiale, in sensul cel mai veritabil de materie. Koilonul este insa este (sa-i zicem) fluidul in care E-urile "plutesc". Acesta este eterul cel mai fin, care nu are granulatie. Inca nu mi-e clar daca eterul care curge prin particulele considerate de Adrian este Koilonul sau este Koilon+ E-uri. De asemeni nu imi este clar de ce particulele sunt considerate "goluri" in Koilon. O sa-mi fac timp sa mai (re)citesc, sa ma acomodez cu subiectul, dupa care voi reveni. Foarte bine sunt prezentate E-urile in citatul urmator:

E1 (anu): sub-quark level particles, or astral matter, in left and right-handed varieties.
E2: quark-level particles, of 12 different types, 6 quarks and 6 anti-quarks, each smaller than 10^-18 cms.
E3: vector (spinning) and scalar (non-spinning) mesons of approximate length 0,6×10^-13 cms. Spinning stretches the vector meson.
E4: nucleons such as the proton and neutron with approximate radius 0.9×10^-13 cms.
Three quarks on a triple-ended elastics (Nambu) string.
E5: the gas,
E6: the liquid,
E7: and solid phases of nuclear matter, as it exists in atomic nuclei with radii upto about 10^-12 cms.
(E1-E7 representing the corresponding levels of matter in occult chemistry)

 
.

Vad ca apar elemente noi in studiul eterului, cum ar fi Kolonul sau Koilonul, ma rog. Inca nu stiu exact ce este, dar banuiesc ca un loc ca un string mai gros in care se formeaza eterul cu presiune si de unde iese apoi.
https://www.google.ro/search?q=kolon&espv=2&es_sm=122&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=vMPWVNvqBcXcarr5gYgC&ved=0CEcQsAQ&biw=1240&bih=817
Mai aflam din literatura stiintifica de specialitate, ca exista mai multe categorii si calitati de eter si ca au fost deja botezate.  Pesemne ca aceste eteruri sunt produse de emanatie si poarta in ele aroma originalului, flovours numite de savanti. Care au desigur si farmecul (charm)ul lor straniu (strangenes).
http://www.phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/pe/curs8.pdf
Poate doar Chimia Oculta (nu cea Culta) sa dea raspunsul la cantitatea infinita de eter ce a ajuns sa umple Universul. In nici un caz noi cei de pe Pamant nu putem sa fim facuti singurii responsabili de aceasta imensa poluare fizico-chimica, pe care incearca atatia savanti sa o identifice.  Einstein a zis ca nu mai exista eter, dar pesemne ca l-a lasat nasul. Si la ora actuala majoritatea fizicienilor sunt inca nesimtiti la acest capitol.

mm a scris: De asemeni nu imi este clar de ce particulele sunt considerate "goluri" ...

Îmbini într-un mod foarte elegant filozofia și fizica.
Și eu sunt de acord că de la un anumit nivel în înțelegerea fizică a materiei, acolo substraturile sunt mai degrabă filozofice decât fizice.
Am ales și citat doar ceea ce este mai sus pentru că mi se pare o idee foarte interesantă.
Materia este de fapt un gol și nu un plin...
Ideea mi se pare atât nonconformistă, cât și utilă în înțelegerea mai profundă a materiei.
O să-ți urmăresc mai atent postările și chiar te rog să continui să expui acest tip de viziuni.
Ar putea reprezenta o etapă importantă în înțelegerea completă a materiei.

Dl. Eugen! Eu am dedus existenta debitului eteric, din structura impulsului, debitul asociat translatiei masei (substantei), bazat pe definitia masei ca produsul suprafata x acceleratia. La aceasta definitie am ajuns, bazat pe identitatea dimensionala masa-sarcina. Identitate sustinuta de adimensionalitatea lui Eo, k si G (gama). Deci cand se accepta aceasta interpretare a impulsului, trebuiesc acceptate si adimensionalitatea lui k si gama si identitatea dimensionala masa sarcina. Acestea sunt chestiuni care nu pot fi acceptate de spiritul conservator, fixat in modelele invatate la scoala.

eugen a scris:mm,
Bine ai revenit pe forum !


Topicul acesta a fost deschis acum 5 ani de mm.
Este meritul lui de a fi initiat acest topic febril.
Topicul a fost sustinut consistent si de Sandokan, Sadang, etc.
Cu aceasta ocazie aduc  multumiri celor trei.
Valorile trebuie recunoscute.
Fara mm, Sandokan, Sadang, forumul acesta ar fi fost mult mai saracacios.

Multa sanatate si longevitate mm !

Daca topicul este asa de varstnic, si fiindca nu am dispozitia de a-l
cerceta de la inceput, puteti sa-mi spuneti daca a fost abordat in
in vreun fel urmatorul aspect:
Eterul este considerat un mediu dinamic sau inert? Cine a accesat
topicul Mecanica FOIP, stie care este substratul intrebarii. Am vazut
intr-o pagina care ii era atribuita lui Tesla, exprimarea "eter mecanic"
si asta imi sugereaza ca el considera eterul un mediu dinamic.