Timpul și viteza

Rezumarea primului mesaj :

Prin relativitate, la o viteză mai mare timpul se scurge mai încet, iar la o viteză mai mică timpul se scurge mai repede.
Dar această concluzie duce la un paradox.

Modul în care se constată scurgerea diferită a timpului se bazează pe un mecanism, chiar dacă este vorba de un ceas atomic să-i spunem.
Dacă timpul se scurge mai repede, atunci înseamnă că procesele care stau la baza mecanismului de observare a scurgerii timpului sunt accelerate.

Mai exact, să exemplificăm, avem două ceasuri bazate pe același mecanism, fie ele și atomice.
Unul se află pe un dispozitiv ce se mișcă cu viteza x, iar altul pe un dispozitiv ce se mișcă cu viteza y, mult mai mare ca viteza x.
Dacă la un moment dat cele două ceasuri vor indica valori diferite, aceasta înseamnă că procesele care stau la baza mecanismului identic al celor două ceasuri s-au succesionat cu viteză diferită.
Cel pentru care timpul s-a scurs mai repede s-a datorat creșterii vitezei de succesiune a proceselor care construiesc mecanismul.

Deci concluzia este că dacă se observă o scurgere mai rapidă a timpului, atunci crește viteza proceselor mecanismului ceasului, în timp ce prin relativitate, creșterea vitezei duce la o scurgere mai lentă a timpului.

Vede cineva acest paradox ?

Știu că nu am fost suficient de coerent în explicații, dar nu știu cum să o fac altfel.

O să mai încerc în funcție de părerile voastre.
Poate reușește careva dintre voi să completeze situația pentru a reieși evident acest paradox.
O să mai încerc și eu.

asds a scris:
Îmi pare bine că cel puţin citeşti. Alţii doar îşi dau cu părerea fără să fi citit un singur rând din teorie. Continuă!

Ai invatat de mic, numarand pe degete ca 1 + 1 = 2
Vine un savant cu un tratat de 5 Kg unde demonstreaza ca
1 + 1 = 3. Ce faci, il citesti?  Daca esti curios poti sa o faci,
dar slaba speranta sa identifici locul greselii.
Uneori sunt folositoare si logica elementara si bunul simt.

Când mergem cu viteză din ce în ce mai mare,plecând de pe Terra,"întinerim",dar când ne reîntoarcem pe Terra atunci prin micşorarea vitezei revenim la vârsta normală,adică ca şi când nu am fi plecat de pe Terra.........  
De la ce distanţă de Terra ar trebui să înceapă micşorarea vitezei (unei nave) de 298000 Km/s în mod uniform încetinit până la aterizare şi în cât timp s-ar ajunge pe Terra????      

gafiteanu a scris:Oare se poate face sex cu viteza luminii ?

Nu ştiu dacă se poate. Dar cel mai bine ar fi cu o femeie!  

Anonim a scris:

gafiteanu a scris:Oare se poate face sex cu viteza luminii ?

Nu ştiu dacă se poate. Dar cel mai bine ar fi cu o femeie!  

 Corect!        

Răzvane,
să-ți explic unde cred eu că nu ne sincronizăm părerile.

Înainte de asta, vreau să-ți mulțumesc că m-ai pus să citesc.
N-am mai avut liniște aseară, m-am zvârcolit toată noaptea în pat, analizând relativitatea restrânsă.

Nu vreau să par că mă cred mai deștept ca alții, dar ceva nu se leagă Răzvane !!!

Să începem cu ce trebuie început, cu faptul că nu ne sincronizăm părerile.

Eu am înțeles exact ceea ce gândești tu și cum vizualizezi tu situația.
Tu insiști să mă convingi că eu dacă mă deplasez cu viteză mare nu percep modificarea timpului, ci această modificare temporală este percepută de tine din alt SR.
Nimic mai adevărat, îți dau dreptate absolută !!!

Eu nu pot percepe în niciun fel modificarea temporală și nu numai, nici măcar cea spațială. Pentru că eu, aflat în SR-ul ce se deplasează cu viteză mă modific în aceeași manieră în care se modifică spațiul și timpul.

Printr-un exemplu, să presupunem că eu mă aflu într-un cub și tu în exteriorul unui cub.
Dacă tot ceea ce se află în cub își modifică proporțional dimensiunile, tu vezi asta din exterior, dar eu din interiorul cubului, modificându-mi proporțional dimensiunile și percepțiile, nu voi percepe niciodată și în niciun fel modificările pe care le sufăr, tu le vezi, care ești, privești și percepi din exterior modificările care apar.
Dar chiar dacă eu nu percep modificările din cub, ele sunt și se realizează fără ca eu să-mi dau seama.
Așa-i și cu timpul, Răzvane !!!

Dacă eu mă deplasez cu viteză mare, deși nu percep niciun fel de modificare temporală, acestea totuși au loc, mi se întâmplă mie și sistemului în care mă aflu și ne deplasăm cu aceea viteză, independente de percepțiile mele.

Fenomenul fizic în sine, creșterea vitezei dilată timpul, chiar are loc, independente de vreun SR.
Diferența este doar faptul că fenomenul poate fi perceput doar din alt SR, din SR-ul însuși.

Aseară, aceasta m-a adus din nou la concluzia că există un paradox în această situație.
Dar să nu sărim așa repede. Să mai explicăm câte ceva, că vorba ceea, n-am citit degeaba, acum știu cu ce se mănâncă relativitatea restrânsă la un nivel mai profund, de ce este justificat chiar și matematic.

Reluăm,
fenomenul în sine de implicare invers proporțională a scurgerii timpului în funcție de viteză este un fenomen real care chiar se întâmplă într-un SR ce își modifică viteza de deplasare.

Să reținem această idee, pentru că vom reveni la ea mai târziu, de aceea am bolduit-o.

Să privim așadar situația din exteriorul ei.
Dacă unui sistem îi crește viteza, atunci scurgerea timpului din acel sistem este mai lentă, în termeni științifici, timpul se dilată.

Dar de ce se scurge timpul mai lent, ce anume cauzează o scurgere mai lentă a timpului ?
Păi faptul că toate procesele din acel sistem sunt încetinite, altfel nu se justifică dilatarea temporală.

Dar dacă acel sistem este construit di particule, corpuri ce se mișcă și au o anumită viteză, prin această dilatare temporală, mișcarea lor este mai lentă, scade viteza lor de mișcare.

Acum revenim la ceea ce am bolduit anterior, și anume :

curiosul a scris:fenomenul în sine de implicare invers proporțională a scurgerii timpului în funcție de viteză este un fenomen real care chiar se întâmplă într-un SR ce își modifică viteza de deplasare.

Deci mișcarea particulelor sau corpurilor care construiesc sistemul este încetinită, scade viteza lor, iar acest lucru nu depinde de cine-l percepe sau nu, ci este un fenomen care se întâmplă la nivelul sistemului.

Și iată paradoxul, Răzvan.
A crescut viteza sistemului, s-a dilatat timpul ceea ce a cauzat o mișcare mai lentă a tot ceea ce construiește sistemul, a scăzut viteza lor, ceea ce înseamnă că la nivelul acelor particule corpuri, pentru faptul că a scăzut viteza timpul trebuie să se scurgă mai repede, adică invers proporțional modificării vitezei, fenomen care trebuie de asemenea să se întâmple, prin același principiu.

Nu mi-o lua în nume de rău Răzvan, nu vreau să-ți arăt că sunt mai deștept sau mai cu moț ca tine, nicidecum, dar este o realitate logică pe care nu ai voie să nu accepți, atât timp cât gândești rațional.
Și nu sunt nici genul care gândește la modul, pe aici nu se mai trece, ci din contră, sunt tot timpul deschis unor păreri care pot să-mi evidențieze situații pe care poate nu le-am luat în calcul.
Pentru moment, din toate informațiile pe care le-am adunat până acum, aceasta este concluzia.
Mai dă-mi ceva de citit, poate ajung să-mi dau seama de ceva n-am luat în calcul.

Și lucrurile nu se opresc aici, dacă ceea ce am expus mai sus este adevărat și corect fundamentat.
Ți-am zis, aseară n-am putut să dorm.

In expunerea de mai jos, arat ca si la nivel macro, timpul marcat de perioada de rotatie a Lunii, ar fi diferit daca Pamantul ar avea viteze diferite de deplasare pe orbita. In aceste conditii si Luna ar avea alte orbite. Evident este un exemplu imaginar.

MITURI ESENTIALE
Urasima Taro: încetinirea timpului

primata ganditoare a scris:Fenomenul fizic în sine, creșterea vitezei dilată timpul, chiar are loc, independente de vreun SR.

...
Primata ganditoare vrea musai ca acest concept "timp" sa fie legat, cauzal, de succesiunea evenimentelor!
UN FILM ESTE CONSTRUIT DIN...CADRE PLANE(POZE)...insa TIMPUL....este "REGULA CONCEPTUALA" de derulare a acestora. PRIMATA crede ca ....daca umbla la numarul de frame/sec...se joaca cu..."timpul"!
ABSOLUT FALS, timpul-concept este o regula "etalon", odata modificata regula de succesiune a cadrelor TREBUIA sa existe o masura a acestui lucru...A FOST INTRODUS TIMPUL!

ATENTIE!
TIMPUL "se modeleaza" DUPA, SUBLINIEZ DUPA, ANALIZA EVENIMENTELOR...O ACTIUNE CONCEPTUALA ULTERIOARA TRANSFORMARII REALITATII!
TIMPUL = mijloc de analiza, instrument conceptual de masurare, nu este o cauza...ESTE UN EFECT AL SUCCESIUNII REALITATII!
Pentru un UNIVERS IN MISCARE....TIMPUL nu este CAUZA!...ci doar "REGULA" DE INTERACTIUNE INTRE SUBSISTEME, NUMARUL SI MARIMEA LOR!
REGULA este CAUZA, timpul fiind doar "CUANTIFICAREA LEGII", doar "OBSERVATIE!

Foarte frumoasă intervenția, virgil, felicitări !!!
Un exemplu de înțelepciune care nu poate fi înțeles, ci doar trăit prin prisma propriilor percepții.

  multumesc

curiosul a scris:Eu nu pot percepe în niciun fel modificarea temporală și nu numai, nici măcar cea spațială. Pentru că eu, aflat în SR-ul ce se deplasează cu viteză mă modific în aceeași manieră în care se modifică spațiul și timpul.

Ca să te bag şi mai mult în ceaţă: atunci când tu presupui că te deplasezi cu viteze relativiste în raport cu un referenţial, poţi spune la fel de bine că tu te afli în repaus, iar celălalt referenţial se deplasează faţă de tine. Cine suferă atunci modificarea temporală? Tu, sau celălat referenţial?   

Fenomenul fizic în sine, creșterea vitezei dilată timpul, chiar are loc, independente de vreun SR.

Aici greşeşti. Dilatarea temporală se produce numai în raport cu viteza relativă dintre 2 referenţiale. Ea are loc întotdeauna pentru referenţialul considerat în mişcare. De aceea am folosit termenul (poate nu chiar nimerit) de "percepţie". Tocmai pentru a sublinia acest aspect.

Răzvan,
definește-mi timpul.
Cum vrei tu, în orice manieră vrei tu, cum îl percepi tu, n-are importanță.

Pe baza definiției tale, eu o să-ți demonstrez că timpul este paradoxal.

Te rog mult de tot, insist, să-mi ierți justificările antiștiințifice.

Dacă vrei să continuăm și pe o altă linie discuția, îți arăt, îți demonstrez, că și spațiul este paradoxal, pe baza oricărei definiții o accepți.

Simt nevoia să repet :

curiosul a scris:Te rog mult de tot, insist, să-mi ierți justificările antiștiințifice.

Timp (cf. Dex):
"Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor."
"Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor."

În fizica Newtoniană este o mărime fizică fundamentală liniară, cu caracter absolut. Relativitatea introduce noţiunea de spaţiu-timp, unde timpul pierde calitatea de mărime absolută, devenind relativ la sistemul de referinţă ales.
Pare contraintuitiv, deoarece noi suntem obişnuiţi cu timpul absolut şi liniar al lui Newton, prin prisma căruia definim evenimentele de zi cu zi.
E ca şi cum vedem că Soarele se deplasează pe cer, concluzia logică fiind că el se învârteşte în jurul Pământului, când de fapt e tocmai invers. La ora actuală mai sunt încă persoane convinse de acest lucru şi orice încercare de a le explica realitatea este peste puterea lor de înţelegere.
Ca să nu mai vorbesc de mecanica cuantică, unde orice încercare de analiză intuitivă e supusă din start eşecului. Cu toate astea ea funcţionează perfect pe baza ecuaţiilor ce o descriu.
La fel şi cu relativitatea: nu-ţi bate capul cu interpretarea logică, ci bazează-te pe ecuaţiile ei. Au fost testate şi nu mint, indiferent de ce cred alţii.  

asds a scris:La fel şi cu relativitatea: nu-ţi bate capul cu interpretarea logică, ci bazează-te pe ecuaţiile ei. Au fost testate şi nu mint, indiferent de ce cred alţii.

Sunt sigur că nu mă minți, dar nu pot să mă bazez pe ecuațiile ei, Răzvane !
Și știi de ce ?
Pentru că toate, dar toate,  care sunt la baza teoriei relativității restrânse se bazează pe postulatul conform căruia viteza luminii este constantă.
Dar fizicienii însuși contrazic această teorie, pentru că așa cum afirmă ei, viteza luminii este x în vid, iar în alt mediu are altă valoare.

La mod general, asta înseamnă că viteza luminii nu este constantă, Răzvane !!!

Știu, ai putea să spui că în același mediu ea este constantă.

Dar, prin teoria relativității restrânse nu se ia în calcul faptul că deplasarea în spațiu este o deplasare care modifică mediul (spațiul, sau ce mai vrei tu)

Iar prin prisma vitezei, mediul se modifică continuu, ceea ce nu mai fundamentează constanța vitezei luminii.
Sau cel puțin a ecuațiilor pe care se bazează.

Știu că nu am fost coerent în explicații, dar eu văd ceva în mintea mea, care nu fundamentează complet relativitatea restrânsă.

Omuldinlună, om pentru care port un respect deosebit, mi-a menționat la un moment dat de geodezicele spațiului, care se pare că nu sunt aceleași peste tot în spațiu.

Relativitatea restrânsă, Răzvan, are la bază ecuații fundamentate pe constanța vitezei luminii, motiv pentru care din dezvoltarea lor pe baza acestei constanțe, a generat relativitatea restrânsă.

Dar aceasta din urmă este bazată pe un postulat, pe o presupunere, pe o ipoteză !!!
Cum poți să consideri o certitudine ceva bazat pe o ipoteză ?

Și nu numai,
viteza luminii în vid, nu mai este aceeași cu viteza luminii în alt mediu.
Asta întărește faptul că este o constantă ?

Nu, Răzvane !!!
Nu mai este o constantă, ci depinde de mediu.

Oricum știu că nu ești convins, anticipez deja ce gândești, dar la nivel de logică lucrurile nu se leagă, sau cel puțin, nu sunt complete.

Și nu numai,
viteza luminii în vid, nu mai este aceeași cu viteza luminii în alt mediu.
Asta întărește faptul că este o constantă ?

Viteza aparenta a luminii intr-un mediu este mai mica decat viteza luminii in vid, pentru ca traseul urmat de fotoni prin material este un traseu mult mai lung datorita faptului ca fotonii ocolesc fiecare atom intalnit in drumul lor. Daca ai intinde traseul serpuit pe care lumina il face prin mediul pe care il strabate, ai afla ca lumina a trecut prin acel mediu tot cu viteza constanta "c".

curiosul a scris:Pentru că toate, dar toate, care sunt la baza teoriei relativității restrânse se bazează pe postulatul conform căruia viteza luminii este constantă.

TR nu se referă la viteza luminii în diverse medii, ci tocmai la constanţa vitezei luminii în vid.
"Următoarele reflecţii se bazează pe principiul relativităţii şi principiul constanţei vitezei
luminii în vid.
1. Legile ce descriu schimbările sistemelor fizice nu sunt afectate de faptul că aceste
schimbări sunt exprimate în unul sau altul dintre două sisteme de coorodonate
aflate în mişcare de translaţie.
2. Orice rază de lumină se mişcă în sistemul „staţionar” cu viteza c, indeferent dacă
lumina a fost emisă de un corp în repaus sau de un corp în mişcare." Citat din traducerea TR.
De fapt postulatul constanţei vitezei luminii mai trebuie înţeles şi că există o viteză maximă de propagare a interacţiilor, adică ele nu se propagă instantaneu. Această viteză maximă de propagare coincide cu viteza luminii în vid şi este aceeaşi pentru orice particulă fără masă de repaus.

Dacă îmi permiţi un sfat: încearcă să studiezi teoria ca să o înţelegi, nu doar să o citeşti. Cel puţin aşa nu mai rişti să citeşti printre rânduri!

Ai dreptate, Răzvane !
Am vrut doar să mă bag un pic în seamă, să-mi fac audiență.
Scuze că te-am făcut să-ți consumi energia degeaba, dar mă bucur în același timp că te-am făcut să-ți conservi convingerile.

Eu mă retrag acolo unde îmi este locul.

asds a scris:

curiosul a scris:Pentru că toate, dar toate, care sunt la baza teoriei relativității restrânse se bazează pe postulatul conform căruia viteza luminii este constantă.

TR nu se referă la viteza luminii în diverse medii, ci tocmai la constanţa vitezei luminii în vid.
"[i]Următoarele reflecţii se bazează pe principiul relativităţii şi principiul constanţei vitezei
luminii în vid.

O ultimă idee și m-am retras, nu de alta, dar mi-aș dori să cred că n-am pierdut noaptea degeaba.
Oricum, știam că încep un război pe care l-am pierdut înainte de a-l începe.

TRR este un caz teoretic ideal, fapt care nu corespunde în totalitate cu realitatea fizică pe care o trăim.

Dă-mi un exemplu unde TRR este un "fapt care nu corespunde în totalitate cu realitatea fizică pe care o trăim." Altfel nu faci decât o afirmaţie fără acoperire.

Of, doamne.

@Curiosul

Orice teorie de pe lumea asta porneste de la niste ipoteze. Cu cat mai putine si mai simple, cu atat mai bine. Masura in care aceste ipoteze se dovedesc a fi valide sau nu este data de corespondenta dintre predictiile ce rezulta din ele si observatiile empirice. Cu alte cuvinte, daca pe fundamentarea data de cutare si cutare ipoteze poti sa intelegi un fenomen fizic, atunci acele ipoteze sunt corecte in cadrul specific acelui fenomen. Cu cat cadrul este mai vast, cu atat sunt ipotezele respective mai cuprinzatoare in explicarea fenomenelor naturale.

TSR (teoria speciala a relativitatii) are doua postulate, asa cum au fost mentionate anterior:

1. Legile fizicii sunt aceelasi pentru toti observatorii inertiali.

Pe romaneste, daca din laboratorul lui curiosul legile fizicii sunt cutare si cutare, atunci si din masina mea care se deplaseaza rectiliniu si uniform fata de laboratorul lui curiosul legile fizicii sunt tot cutare si cutare si nu altele.

2. Viteza luminii in vid este aceeasi pentru toti observatorii inertiali.

Pe romaneste, atat masurata din laboratorul lui curiosul cat si din masina mea aflata in miscare rectilinie si uniforma fata de laborator, viteza luminii este aceeasi in vid. In sticla, ceramica, apa sau oricare alt material, viteza luminii este diferita de cea din vid, deoarece intr-un mediu material, spre deosebire de vid, lumina intalneste atomi si molecule cu care interactioneaza.

1 si 2 sunt postulate. Daca sunt justificate sau nu, asta nu poate spune decat compararea consecintelor lor cu observatiile empirice. As dori si eu un exemplu concret pentru afirmatia mentionata de asds.

asds a scris:Dă-mi un exemplu unde TRR este un "fapt care nu corespunde în totalitate cu realitatea fizică pe care o trăim." Altfel nu faci decât o afirmaţie fără acoperire.

Dă-mi un exemplu unde este menționat în TRR valoarea vitezei luminii.

Acolo apare doar c, considerat ca fiind o constantă, care ar putea fi oricare, pentru că oricum nu apare menționată valoarea vitezei.

Deci TRR se bazează exclusiv pe o constantă, indiferent care este aceasta.

Deviem de la discuție, mă faci să joc murdar și nu-mi place.
Gata, ai dreptate și ne oprim aici.
O să-i rugăm pe ceilalți să se prefacă că nu au citit nimic din ce s-a scris în acest subiect.
Nu trebuie să te simți ofensat.
Eu mă opresc aici.
Ai dreptate, m-ai convins.

Scuze graviton, n-am citit mesajul tău, îl analizez acum.

@Curiosul

Nu e mentionata nicaieri valoarea vitezei luminii in TSR. Am mai discutat chestia asta. Nu exista o teorie fizica in momentul de fata care sa produca dintr-un set de postulate valorile constantelor din Natura, cum sunt viteza luminii in vid, constanta lui Planck, sarcina electronului si asa mai departe. Valorile se determina din masuratori empirice. TSR nu postuleaza decat ca viteza luminii este constanta in vid; valoarea concreta se determina din experiment, care este totodata cel care spune daca postulatul respectiv este corect sau nu.

Graviton,

atunci înseamnă că eu privesc problema diferit, la modul că dacă constanța vitezei luminii este un postulat, care s-a verificat totuși experimental, atunci din pdv meu TRR se bazează pe acest postulat, de fapt, în viziunea mea, pe faptul că este necesar să se bazeze pe o constantă ca să fie fundamentată.

Ai cerut :

graviton a scris:As dori si eu un exemplu concret pentru afirmatia mentionata de asds.

Ceea ce m-a făcut să afirm :

curiosul a scris:TRR este un caz teoretic ideal, fapt care nu corespunde în totalitate cu realitatea fizică pe care o trăim.

se datorează faptului că în viziunea mea, fenomenul este bazat teoretic pe această constantă, care de altfel, variază în funcție de mediu, ceea ce m-a făcut în continuare să mă întreb dacă TRR mai este valabil și în situația în care principiul se aplică unor corpuri ce se deplasează în medii neuniforme.
Dar în medii neuniforme, viteza luminii nu mai este constantă, ceea ce în viziunea mea nu corespunde cu principiul fundamentării TRR, ceea ce m-a făcut să afirm că TRR este un caz teoretic ideal, teorie în care viteza luminii este aceeași, constantă, continuă.

Înțelegi ce vreau să spun.

curiosul a scris:Dă-mi un exemplu unde este menționat în TRR valoarea vitezei luminii.

TRR nu îşi propune să ofere o valoare pentru viteza luminii în vid. Ea postulează doar că valoarea ei este constantă faţă de orice sistem de referinţă.
În rest, rămâne cum a spus şi Graviton.

Aștept totuși părerea lui graviton, pare a fi mai înțelegător și pare mai capabil să-mi precizeze erorile de raționament.

@Curiosul

Inca odata, teoria postuleaza ca valoarea vitezei luminii in vid este constanta. Nu conteaza daca e de 1 m/s ,de 15 m/s sau de 300.000.000 m/s. Teoria iti furnizeaza niste ecuatii in care apare acea constanta c, si ca sa le verifici trebuie evident sa vii mai intai cu valoarea constantei. Teoria nu spune si nu are pretentia ca poate sa spuna cat este numeric valoarea c. Teoria doar spune ce se intampla la c constant, si odata ce bagi o valoare concreta obtii niste rezultate concrete. Daca rezultatele sunt conforme cu observatiile empirice, e bine. Daca nu, nu.

Acum, viteza luminii este o constanta c (cat o avea ea valoarea) intr-un mediu omogen si izotrop, fie el vid sau mediu material. Evident ca in doua medii omogene si izotrope diferite, valoarea vitezei in fiecare mediu in parte va fi diferita. Intr-un mediu neomogen si/sau neizotrop, e limpede ca nu mai poti vorbi de o viteza constanta de propagare a luminii, caci ea poate depinde de punctul in care este masurata si/sau de directia de propagare, sau chiar de timpul la care este masurata daca proprietatile mediului sunt dinamice, dar e clar ca ambele postulate ale teoriei relativitatii raman in picioare:

1. Fizica mediului respectiv trebuie sa ramana invarianta la trecerea de la un sistem de referinta inertial la altul. Ori ca studiez mediul din laboratorul tau, ori din masina mea aflata in miscare rectilinie si uniforma fata de laborator, el are aceeasi fizica in ambele cazuri.

2. Viteza luminii in vid ramane aceeasi pentru toti observatorii inertiali. Nu are nici o treaba comportamentul luminii in mediul neomogen si neizotrop cu miscarea ei in vid. Sunt lucruri independente.

Altfel, e perfect adevarat si limpede ca intr-un mediu neomogen si/sau neizotrop, nu poti vorbi de o viteza constanta a luminii. Ti s-a parut ca a sustinut cineva asa ceva?

Gravitonul a scris:Altfel, e perfect adevarat si limpede ca intr-un mediu neomogen si/sau neizotrop, nu poti vorbi de o viteza constanta a luminii. Ti s-a parut ca a sustinut cineva asa ceva?

De fapt ai dreptate, discuția principală nu era asta, ci faptul că prin teoria relativității se ajunge la un paradox .

În linii mari, reluăm ceea ce gândeam, dacă un sistem se deplasează cu o viteză ce-i modifică timpul, atunci acest timp se modifică pentru că este modificată viteza de succesiune a evenimentelor din acel sistem.
Desigur, ne referim la tot ceea ce înseamnă eveniment în sens fizic.
Dacă viteza sistemului crește, timpul acestui sistem se scurge mai lent, iar asta înseamnă că viteza corpurilor din interiorul sistemului este încetinită, atunci la nivelul acelei viteze a corpurilor și particulelor interioare ce construiesc sistemul, pentru acel sistem interior, timpul ar trebui să se modifice invers față de cum ar trebui, iar din punctul meu de vedere pare a fi un paradox.

Aici unde greșesc gândind așa ?

Eu aş formula altfel: Dacă viteza sistemului B măsurată din A crește, timpul sistemului B măsurat din A se scurge mai lent, iar asta înseamnă că viteza corpurilor din interiorul sistemului B este încetinită atunci când este măsurată din A,...
Este corect ca întotdeauna să specifici referenţialul faţă de care faci măsurătorile.
Ia vezi, cum ar suna fraza ta dacă specifici din ce sistem faci măsurătorile? Mai apare ceva în neregulă?

@Curiosul

Greseala intervine pentru ca incurci timpii. Sa zicem ca eu sunt pe Pamant in laboratorul S si am un cronometru, iar tu esti intr-o racheta S' aflata in miscare rectilinie si uniforma fata de laboratorul S, cu viteza v.

Sa zicem ca eu fac in laboratorul S un experiment care dureaza un timp t. TSR spune ca daca masuram durata aceluiasi experiment din nava S', constatam ca este egala cu



adica experimentul a durat mai mult din nava aflata in miscare fata de laborator. Asta nu este un paradox, ci este o consecinta a faptului ca am impus conditia ca viteza luminii in vid sa fie aceeasi si masurata din laboratorul S, si din nava S'. Cea mai simpla deducere a rezultatului de mai sus, cu o matematica de clasa a 5-a, o gasesti aici

en.wikipedia.org/wiki/Time_dilation#Simple_inference_of_time_dilation_due_to_relative_velocity

Acum, daca mutam instrumentarul pe nava S' si refacem experimentul, tu gasesti in nava S' timpul t' care este egal cu timpul t masurat initial in sistemul S. Din laboratorul S insa, experimentul fiind acum efecutat pe nava S', noul timp t este



adica rezultatele sunt simetrice.

Ceasul care este in repaus fata de experiment indica mereu aceeasi durata, iar ceasul aflat in miscare fata de experiment indica mereu o durata mai mare cu factorul , unde v este viteza ceasului.

Te-am lamurit, am reusit sa iti raspund la intrebare? Daca nu, spune fara ocolisuri si mai incerc.

Măi Răzvan, fără să măsurăm nimic, la nivel de fenomen fizic, dacă eu mă deplasez cu o viteză mai mare, în sistemul meu scurgerea timpului se modifică?

Am înțeles că eu nu pot percepe acest fenomen, pentru că eu mă modific proporțional cu sistemul în care mă deplasez.

Dar sistemul meu, fără să fie măsurat în niciun fel, din nicio parte, dacă se deplasează cu o viteză mai mare suferă vreo modificare a vreunei proprietăți ?

Repet, am înțeles că eu nu pot percepe modificarea apărută.

Iar am sărit peste tine graviton.
Citesc acum.